Trust the system!

https://en.wikipedia.org/wiki/Education_in_the_Netherlands

Suntem de 20 de luni in Olanda si este prima data când ambele Zâne vor termina anul școlar la o școala din sistemul de stat în limba olandeză.

Când au ajuns in Olanda au avut 10 luni de școală specială pentru învățarea rapida a limbii, un sistem care își dorește ca rezultat final un vocabular de 3000 de cuvinte acumulare în limba neerlandeza (olandeză). Programul e valabil pentru copii intre 6-11 ani (depinde mult si de zona unde locuiesți). Din experința noastră este un sistem foarte eficient și pe lângă limbă, înveți și multe informații despre cultura olandeză și a colegilor cu care ești în grupă. Deci, dintr-o dată ești expus la un mediu internațional foarte divers. După „newcomers school”, intri pe un parcurs normal în sistemul olandez. Sunt destul de multe variante în funcție de vârstă și rezultate.

La sfârșit de an școlar în sistemul olandez părinții primesc un raport cu calificative, note, analiza evoluției și recomandări. Sunt câteva grafice la materiile importante, care arată evoluția/involuția copilului pe parcursul anului. Se stabilește o discutie cu învățătorul principal al clasei (sunt 2 persoane de obicei), părinții și copil. Se discută pozitiv despre copil și se punctează zonele de îmbunatățire. Rapoartele fetelor au fost foarte bune la sfârșitul perioadei de newcomers, cu grafice peste media nationala (clasificare pe culori aici nu note: albastru, verde, rosu)

Din ianuarie 2024 suntem la o școală aproape de casă, cu predare în limba olandeză. Printesa este într-o grupa (clasa) temporară de școală primara până in septembrie. Ea având 12 ani ar fi trebuit să între la liceu (middlebare) conform sistemului și să i se dea o recomandare personalizată. Pentru că nivelul ei cognitiv nu este la acelați nivel cu limba ca să poată face cerințelor pentru un nivel ridicat, am primit o soluție mai complezxă: 7 luni intr-o clasă primară și incă un an intr-o clasă intermediară focusată să imbunatațească nivelul de limbă (kopklas). La sfarșitul acestui an intermediar ar trebui să aibă o recomandare mai sus pentru care se muncește de comun acord cu copilul. Practic au un program (kopklas) pentru cei ce au dificultați cu dezvoltarea limbii, dar au abilități cognitive ridicate șă poată merge în sistemul care îi ajută să-si atingă potențialul maxim. Și nu e doar pentru copiii expați, este si pentru copii nativi cu dificultăți neurologice. Schimbă ea 3 școli în 3 ani, dar pentru o fire introvertiță repetiția unei situații îi dă mai mult curaj.

Aici nu sunt clasamene cu note, cu copii, cu școli! Copilul e evaluat și ți se face o recomadare pentru un nivel de liceu cu care poți aplica la școlile care ofera acel nivel. Nu e nici un clasament care e cea mai buna școală de la minister, nici un clasat cu medii, nici nu e tragedie dacă nu ai luat cea mai de sus recomandare posibilă. În orașele mari se organizează „loteri” pentru a se face mai eficientă alocarea copiilor și doar câteva școlii sunt supra solicitate. Sistemul îți permite să urci sau sa cobori, in funcție de motivația și puterile copilului. Ți se explică repetat că sunt mai multe drumuri către Roma și există mai multe soluții. Doar expații caută „cea ma buna” scoală. Părinții olandezi au alte criteri când aleg o școală. „Cea mai buna” școală diferă în funcție de criteriile familiei.

https://en.wikipedia.org/wiki/Education_in_the_Netherlands

Ieri am fost cu Prințesa la întălnirea cu profesoara care o va indruma din septembrie la școala cu kopklas. Doamna își făcuse temele, vorbise cu învatatoarea de la grupa actuala, cu cadrele de la vechea școală de newcomers. A început prin a o felicita pentru evoluția limbii într-un timp atât de scurt, că știe că e muncitoare și că are rezultate foarte bune, și că se stresează cam mult când ia note mici. A intrebat-o cum să o ajute în clasă, când o v-a vedea că o apucă panica ca nu a luat 10 sau ca e stresata. Copilul i-a raspuns. Toată conversația în olandeză, mai comunica doamna cu noi în engleză să ne facă un rezumat.

Eu stateam și mă minunam principalul focus era COPILUL și nu părinții! Până acum nici un cadrul didactic cu care am interaționat nu mi-a evaluat copii altfel decât îi vad și eu, cu bune și cu rele. Am avut zile când a fost mai greu, ambele fete frustrate că nu înteleg tot, obosite phisic de la adaptarea continua din ultimile 20 de luni. Eu am mai avut gânduri dacă nu o să fie bine, ca dacă pierd timp pentru că nu știu limba bine și le dău înapoi. Ce m-o fi apucat să le pun să învețe o noua limbă?

Uitandu-mă la conversația lor, m-a cuprins o emoție de „va fi bine” și un sentiment că suntem în locul potrivit pentru noi. Au dispărut gândurile negative pe care le proiectăm ca părinți, toată nesiguranța pe care o ai când nu știi multe despre sistem, cultură etc. Am rămas cu un sentiment de bine și normal de mândrie părintescă pentru ce a reușit ea pană acum. La sfârșit am semnat un contract simbolic copilul, părinții și profesoara.

Madam Furlifus (9ani), va rămane la aceiași școală primară, trecând în grupa urmatoare. Aici grupele (clasele) au copii cu diverse vârste, fiind ceva obișnuit să urce într-o grupă mai mare în școala primară în timpul anul. Copilul poate mai mult, nu-l tinem în loc!

Nu știu cum a prins Madam Furlifus in 20 de luni și engleză (vorbit) și olandeză. La raport doamna încerca să ne explice cât de mândră este de copil cum s-a adaptat și cum și-a făcut prieteni într-un timp așa scurt. Și să stăm liniștiți: o data cu acumularea de cuvinte noi, în timp va avea și note mai bune. Raportul ei era adaptat situației: copil cu limba maternă diferită, care acum 20 de luni a venit în Olanda. Recomandari: să lucreze mai îngrijit și să fie mai atentă la teste. De-a lungul anului școlar am văzut-o pe Madam Furlifus entuziasmată de cele mai multe ori să meragă la școală, entuziasmată de activitățile pe care le-a făcut, grăbită să-ne povestească despre ele și despre „dramele” din pauze.

În raportul ei există o categorie: motivația care este bine. Și am intrebat-o pe doamna ce ar insemna să fie foarte bine. Foarte bine ar fi să ceară să lucreze suplimentar. Lucru pe care Madam Furlifus nu-l face pentru că ii place să termine repede și apoi să deseneze pe foaia de lucru (din ce mi-a povestit copilul). Primul instinct a fost să-mi critic copilul acasă că trebuie să lucreze mai mult, să ceară suplimentar ca să aibă maxim. Apoi nu am făcut-o pentru că am învățat că toți suntem diferiți cu diverse calități și că trebuie să am încredere în copiii mei și în sistem. Am încredere că se va motiva singură și va găsi o calea să ajungă unde își dorește cu minim de efort, pentru că e unul din talentele ei. Și în cel mai rău caz ne repliem și găsim o altă soluție în timp.

Pe lângă slow mornings care mi se pare un beneficiu foarte mare pentru noi ca familie venit o data cu mutaea in Olanda, alt beneficu pe care îl văd e că am ajuns să înțeleg și să aplic „trust the system”. În toate discuțiile online ca expat in Olanda ți se spune trust de system. Când vii din Romania, e mai greu să întelegi și să aplici așa sfat. E un proces de educație și adaptare și pentru tine ca adult!

Nevoia pe care o simt de control, de a fi on top cu toate informațiile dispare, dispare stresul că nu va fi bine pentru că știi că există flexibilitate, dispare stresul dacă mi se întamplă mie să dau peste un profesor care nu-i vede copilului calitățile nu-i distrug viitoarul? etc. Toate gândurile astea cam dispar pentru că a mai trecut timp și am dovezi că au proceduri, deschidere, sistem flexibil încât să-mi evaluze copiii așa cum îi vâd și eu.

Noi etape vor aduce noi gânduri sunt sigură, dar ACUM inima mea se bucură! Să trăiesc în prezent și să nu-mi fac griji e ceva ce încă nu-mi vine natural, dar reusesc să exersez pentru că îmi permite sistemul, societatea și familia.

Experiența unei croziere

La sfârșit de aprilie, am avut o vacanță de tip croazieră în familie de 7 nopți in Norvegia. Am zis că ar fi util să las aici ceva detalii ce pot ajuta viitorii turișți, așa cum și eu am fost ajutată de alte persoane ce au impărțășit online experiența lor.

Am să încep prin a spune că noi preferăm vacanțe active și întelegem să așteptăm un pic (10-15min), nu creem prea multă dezordine în cazări și nu avem cerințe să ni se facă patul dimineața și seara. Suntem foarte conștienți de ce se întamplă în jurul nostru și încercăm să nu deranjăm. Dacă nu vă regăsiți în ce am scris mai sus, nu știu dacă o să va ajute ce am să detaliez.

Pentru noi a fost prima vacanță de tip croazieră. De obicei, pentru toate vacanțele noastre, mă documentez online, citesc review-uri, ma uit și ce persoane scriu acele comentarii (pentru că de multe ori avem perspective difertie de alții), mă abonez la grupurile de interes pe social media, citesc informații oficiale și bineînțeles aplic bunul meu simț și experiența acumulată. Pentru vacanța noastră, am ales să mergem cu compania MSC din 2 motive 1. bugetul familiei ne permitea să stăm într-o categorie confortabilă pentru noi. 2. traseul vaporului era unul pe care mi-l doream de mult- Norvegia.

Traseul nostru a fost urmatorul Kiel (imbarcare)- Copenhaga-Hellesylt-Molde-Flam- Kiel (debarcare) si cu 2 zile între destinati doar de mers pe mare. Rezervarea pentru această vacanță am facut-o cu 9 luni înainte și pot spune că prețurile cresc pe masură ce se apropie data plecării. Tot în avans am achizionat pachetul de băuturi, 1 pachet internet pentru 1 device, Digital photo pentru camera (costurile pe vas pentru aceste servicii sunt 20-30% mai mari).

Imbarcare Kiel– am ajuns la Kiel cu masina, traficul a fost mai aglomerat in zona Hamburgurului. Am parcat langa terminal in port. Recomand să rezervați parcarea 2-3 luni înainte. Eu am facut-o doar cu cîteva saptamâni înainte de plecare și nu mai erau opțiuni ok ca și distantă și cost. Îmbarcarea a fost foarte rapidă din punctul nostru de vedere, maxim 20 de minute cu lăsarea bagajelor.

Recomandari prima zi În prima zi am făcut training-ul obligatoriu de siguranță și rezervările de activități. Ca pachet am avut Aurea Suite, cabina fiind la pupa (spate) vaporului. Cabina a fost spațiosă și cu destule spații de depozitare. Primele 2 zile, restul familiei au avut rău de mișcare și ne-au ajutat brățările cumpărate pentru rău de mișcare. În spatele vaporului de simte mișcare, zona unde nu se simțea era în zonele comune din mijlocul vasului unde se aflau zona de shopping și restaurantele (desk 6, 7)ș piscina, zona de promenada, zone de activiți ( deck 15, 16, 17).

În prima zi am explorat nava, am activat pachetul de digital photo si internet in zona de Hub (nu poți activa singur pachetele) și am rezervat bowling și un restaurant de specilitate mexican ce vroiam să-l incerc. În zona liftului (ecrane interactive) sau din aplicație poti rezerva diverse activitati, showuri și restaurante.

Mancare/Pachet bautura

Mancarea este inclusă in pachet, cu excepția restaurantelor de specialitate. Cu pachetul Aurea am avut acces la bufetul comun (Marketplace) și am avut și un restaurant alocat pentru noi (Colorado). Pentru noi mâncarea a fost corectă, multe opțiuni și cu ingrediente de calitate. Sincer aveam așteptări mai joase, dar am fost plăcut surprinsă! Exceptională a fost pizza, care se facea pe vas cu mozzarela produsă pe vas.

Marketplace (restaurantul bufet) era aglomerat, dar cu puțină strategie puteai găsi și perioade în care era liber. Am găsit întotdeauna mese, chiar și când era full. Lumea decentă cu câteva excepții, chiar dacă era vaporul la capacitate maxima.

Pachetul de bautură a fost Easy Package- basic, pentru că noi nu suntem mari consumatori de bere sau alcool și opțiunile de acolo au fost de ajuns pentru noi. Mă gândeam că nu-l voi folosi la capacitate maximă ca să renteze, dar am învățat să beau multe cocktailuri :). Cele mai corecte cocktailuri se faceau la barul din zona piscinei interioare, din punctul meu de vedere. Am avut și alte experiențe și a trebuit să le trimit înapoi pentru că uitaseră să pună toate ingredientele.

La Marketplace am ales să mâncăm micul dejun și prânzul pentru că aveam mai multe opțiuni de mâncare. În pachet aveam alocat un restaurant (Colorado) unde era o atmosferă draguță și era cumva mai elegant decât bufetul. Meniul era fix cu 3 optiuni și puteam comanda și bautură din pachetul de băuturi. A fost ok să avem și un restaurant mai puțin aglomerat, unde atmosfera era mai elegantă și serviciile mai atente. Pentru noi a meritat seara să mergem și era o oază de liniște. Ingredientele meniului zilnic erau aceleați ca și la bufet doar că făcute în alt stil.

Restaurantul de specialitate mexican- nu am ales pachetul pentru toate restaurantele pentru că mi s-a părut scump și nu vedeam cum să fie mai deosebite ca restaurantele de pe uscat. Am incercat doar specialitatea mexicana care folosea aceleasi ingrediente ca pe tot vasul. Tacos au fost decenți ca preparare și calitate, desertul mexican era de fapt acelasi desert de la bufet dar cu un twist, margerita bună. Nu consider că a meritat deranjul să vedem cum e pentru că nu ne-a surprins cu nimic.

Activități

Toate excursiile le-am facut pe cont propiu și le-am rezervat cu 3-4 luni înainte de plecare. Am încercat să avem și zile active și zile de relaxare. În zilele în care eram în port am ales să facem 1-2 excursii, nu ne place să bifăm tot ce e „hype” sau să nu putem să ne bucurăm de experientă pentru că suntem contra timp. Și la cererea familie- fară prea multe muzee 🙂 .

Ca și strategie am încercat să ne intoarcem mai devreme la vas pentru a avea toate zonele comune mai libere și ne-a iesit. Am găsit tot timpul piscina libera și sezlonguri.

Copengaha -Am mers cu trasportul în comun până la Muzeul National al Danemarcii și am vizit si Gradinile Tivoli.

Tivoli Gardens

Hellesyt– am vizitat la pas satul și am făcut o excursie cu fjordguiding.no. Barca rapidă a fost preferata copiilor ca experiență, peisajele minunate.

Hellesyt

Molde– nu planificasem decât să vedem un pic orașelul, pentru că stateam puțin în port. Am nimerit 1 Mai și toate magazinele erau închise, deci nici shopping.

Flam– am ales o exercusie cu Flåmsbana+ Zipline +Bicilete via www.norwaysbest.com . Drumul cu trenul nu a fost așa de impresionat pentru că prin tuneluri nu vezi așa de bine peisajul și la oprirea la cascada e buluc pentru poze. Coborarea cu biciletele a fost foarte spectaculoasă și ne-a placut mult. Peisajele minunate și cascade peste tot. Cum am ajuns mai devreme pe vas decât restul (avantajul execursiilor pe cont propiu vs excursii organizate de MSC) și vremea era frumosa 20 grade, am reușit să facem baie în piscina exterioara (21 grade apa) și chiar să prindem un pic de bronz. Mi-a placut această experieță în piscină cu stancile fiorudului in jurul tau. A fost hightlight-ul vacanței pentru mine!

În zona piscinelor erau și jacuzzi, dar nu le-am incercat pentru că din pricipiu nu mă risc să intru in „ciorbe” comune. Noi avea acces si la terasa Aurea, pe care am mai folosit-o pentru stat la soare ca era mai libera, dar batea vântul mai tare (datorita poziției). Și acolo erau o opțiune pentru jacuzzi.

În zilele în care eram doar în marș pe mare, mergeam la piscina interioară care avea și valuri în funcție de cât era de agitată marea. Sportivul familiei a descoperit zona cu tenis de masă și găsea coechipieri să joace. Dacă stau să mă gândesc a stat mai mult la tenis de masă vs cu noi. Fetele au mai încercat zone de jocuri electronice dar nu erau foarte diverse și s-au plictisit repede. Fetele nu au vrut să meargă la activități organizate pentru vârsta lor, deci nu prea am experimentat opțiunile oferite de MSC pentru copii.

Am reușit să participăm și la un atelier de împaturit servețele, ce pot să spun că merită dacă te interesează subiectul.

Alte servicii

Am luat un pachet de Digital Photo care si-a făcut toți banii. Am făcut multe poze și m-am bucurat că nu ne-am chinuit cu telefonul. Eu prefer să mă bucur de experientă in loc decât să fac sute de poze.

Am luat acces internet pentru 1 device, ce nu merge share-uit. Roamingul de date functiona în port și când se mergea aproape de coastă. Regula a fost: dacă vedem pamânt avem date!

Servicii

Servicii de servire au fost decente. Personalul muncește foarte mult pentru curațenia zonelor comune și servire. Nu am așteptat mai mult de 10 minute vreo comandă de băutură. Nu peste tot făceau corect cocktailurile, dar ține și de gust cred. Curățenia zilnică în cameră se putea face mai bine dupa standardele Est Europene, dar cred ca era ok pentru Vest Europeni. Curațenia la piscine a fost intreținută impecabil.

Showurile de seara au fost placute și muncite. Puteam încerca mai multe activități dar ne-a luat 2-3zile să nu fim morocănoși! În afară de mine, restul au avut rău de mișcare. În general nu au rău de mișcare pe apă, dar lucrurile se schimbă când esți la etaj 13-19 pe un vas de croazieră.

Debarcarea- a fost foarte rapida, am ieșit in 5 min la ora progamată și bagajele le aveam deja când am ajuns la terminalul portului.

Tips pentru bagaj:

-bratări pentru rău mișcare

-medicamente în bagaj, pe vas sunt foarte scumpe

-Magnetic Hooks, foate utili să agați diverse prin cameră

-Packing Cubes, foarte utili pentru despachetare și împachetare bagaj.

Pentru toată familia a fost o experiență interesantă, vrem să revenim in Norvegia. Cred că a fost optima ca și cost vs nevoi/stil de vacanțe. Din pachetul Aurea nu am folosit accesul la SPA pentru că nu mă așteptam să fie ceva mai deosebit ca pe uscat.

Pentru noi a fost un all inclusive cu servicii mai bune! O experiență ce o vom mai repetă, dar în viitorul îndepartat. Merită ca și cost și servicii să explorezi o zonă pe care nu ai mai vazut-o! Pentru restul familiei a fost cam statică vacanța și cu prea multe momente de adaptare (la mișcare, la programul de masă, la timpii de îmbarcare/debarcare), dar cred ca e sigura variantă unde am merge cu all inclusive.

Vă recomand să vă setați așteptările corect. Din perspectiva mea nu e un tip de vacanță luxos sau foarte elegant, e o experiență de familie bună pret/calitate cu servicii mult mai bune decât ce am experimentat pe uscat. Mă refer strict la compania cu care am mers.

A fost o experiență placută cu excepția numeroaselor momente când trebuia să-i organizez și să-i cicălesc pe restul :). Mă gândesc acum la o vacanță de vară în Norvegia!

Dacă aveți alte întrebari, pot incerca să vă răspund.

Our first cruise vacation

In late April, our family (2 adults, 2 children) embarked on a 7-night cruise vacation in Norway. I believe it’s helpful to share some details for future travelers, as I benefited from others’ online experiences.

As a family we prefer active holidays, are patient, keep our accommodation tidy, and don’t require bed-making 2 times per day. Being considerate of our surroundings is crucial for us. If this doesn’t resonate with you, my insights may not be as useful.

This was our first cruise. Typically, I extensively research online, read reviews, and consider different viewpoints. For this trip, we selected MSC for two reasons: affordability for our family budget and the desired route to Norway.

Our itinerary was Kiel (boarding) – Copenhagen – Hellesylt – Molde – Flam – Kiel (disembarkation), with two days at sea. I booked this vacation nine months ahead, noticing prices rise closer to departure. We also pre-booked drinks, internet, and a photo package, as onboard costs are higher (20-30% more).

Boarding in Kiel: We drove to Kiel, facing traffic near Hamburg. Parking close to the terminal is recommended; and booking ahead to secure a spot. I booked the parking in the last 3-4 weeks and had limited options, but other options with lower costs were available if you book in advanced.

First-day suggestions: We attended safety training and planned activities. We had an Aurea Suite at the ship’s stern. The suite had enough storage for us 4. Some family members experienced seasickness for the initial two days. We used motion sickness bracelets. Areas with minimal movement were the ship’s central shopping and dining spots (decks 6, 7) and the upper deck activity zones (decks 15, 16, 17).

On day one, I explored the ship, activated packages at the Hub area, and booked activities. The ship allows bookings via interactive screens or its app for shows, dining, and entertainment options.

Food/Drink Package

Food is provided in the package, excluding specialty restaurants. With the Aurea package, we could enjoy the shared buffet (Marketplace) and a designated restaurant (Colorado). The food exceeded our expectations with a variety of options and quality ingredients. The standout dish was the pizza, prepared with ship-produced mozzarella.

The Marketplace (buffet restaurant) was busy, but with a bit of planning, we found quieter times to dine. Despite being full, we always managed to find available tables. The overall food quality was good, with few exceptions, even during peak times.

We opted for the Easy Package-basic drink package since we are not heavy drinkers, and the selection met our needs. Surprisingly, I ended up enjoying a lot of cocktails 🙂 . The best cocktails were prepared at the indoor pool bar. Although, I did encounter some instances where cocktails had missing ingredients (at bars around the ship).

We preferred having breakfast and lunch at the Marketplace restaurant for more food choices. The allocated restaurant (Colorado) offered a more nice atmosphere with a fixed menu of three options. The restaurant was less crowded, providing a more elegant ambiance and good service. It was a worthwhile experience for a peaceful evening meal, offering the same ingredients as the buffet but prepared differently.

I decided not to opt for the package including all specialty restaurants due to the cost and my belief that they wouldn’t surpass onshore dining experiences. I did try the Mexican specialty restaurant, which served dishes using common ingredients. The tacos were well-prepared, the Mexican dessert was a buffet dessert with a twist, and the margarita was good. Overall, it didn’t offer anything exceptional to justify the additional price.

During our time at sea, we would spend our days at the indoor pool, where the water mimicked the sea’s waves. My husband discovered the table tennis area and found teammates to play with, dedicating more time to the game than to us 🙂 . The girls briefly explored electronic game areas but lost interest quickly. They were not keen on participating in age-appropriate activities organized by MSC, so we missed out on those options.

We also joined a napkin folding workshop, which I found worthwhile if you have an interest in the subject.

Other Services

I purchased a Digital Photo package, which proved to be valuable as we captured numerous moments without relying on our phones. I preferred savoring the experience rather than endlessly taking pictures.

I purchased internet access for one device, which couldn’t be shared. Data roaming only worked near the port or close to the coast. Our rule became: if land was in sight, we had data!

Activities

During my trips, I preferred solo travel and made bookings 3-4 months in advance. To strike a balance, we planned active and relaxing days. While in port, we limited ourselves to 1-2 trips, avoiding rushing through must-see attractions to savor the experience fully. Family request: not too many museum visits :).
Our strategy involved returning to the ship early to enjoy quieter common areas, a tactic that proved successful. We always managed to secure sunbeds by the free pool.


Copenhagen – We used public transport to explore the National Museum of Denmark and Tivoli Gardens.

Tivoli Gardens

Hellesylt – We walked around the village and embarked on a fjordguiding.no boat trip, a favorite with the kids due to the thrilling speedboat ride and stunning landscapes.


Molde – We visit the town for 1-2 hours. Shops were closed dur to May 1sy celebration.


Flam – Opted for an excursion with Flåmsbana + Zipline + Bicycles via www.norwaysbest.com. Although the train ride was less impressive due to tunnels blocking the view, biking down was lovely with breathtaking landscapes and waterfalls. We return to the ship, taking advantage of the pleasant weather (20 ºC) to swim in the outdoor pool (21 ºC) and soak up some sun, a highlight of the trip due to the fjords surrounding view.


In the pool area, there was a jacuzzi, but we preferred not to use common areas with hot water.
We also attended a napkin folding workshop, a fun experience for those intrigued by the craft.

Services

The service was good The staff worked hard to maintain cleanliness in common areas and served promptly. Drink orders took no more than 10 minutes. Room cleaning could be been improve from my perspective. The pools were impeccably clean.

The evening shows were entertaining. Although we could have participated in more activities, it took us a couple of days to acclimate. Apart from me, the others experienced motion sickness, which was unusual as they don’t typically get seasick. However, being on a cruise ship’s upper decks between ages 13-19 changed that.

We didn’t utilize the SPA access from the Aurea package, as I was not expecting a better experience than my previous ones.

Other services 

I opted for a Digital Photo package that proved to be valuable. We took numerous pictures without warring to use our phones. I preferred soaking in the experience rather than snapping hundreds of photos.

The internet access was limited to one device and couldn’t be shared. Data roaming functioned near the port and coastal areas. Our rule was simple: as soon as land was in sight, we had data access!

Disembarkation

Disembarkation was fast; we left within 5 minutes of the scheduled time, and our luggage awaited us at the port terminal.

Baggage Tips

  • Motion sickness bracelets
  • Pack medicines in luggage to avoid high onboard costs
  • Magnetic hooks for convenient hanging
  • Packing cubes for organized packing and unpacking

For us it was an all inclusive with better services! It’s worth the cost and services to explore an area you’ve never seen before! For the rest of the family, the holiday was a bit static and with too many moments of adaptation (to movement, meal schedule, embarkation / disembarkation times), but I think it’s the only option where we would go with all inclusive.  An experience we will repeat again, but in the distant future.

I recommend setting your expectations correctly. From my perspective it’s not a luxurious or very elegant type of vacation, it’s a good price/quality family experience with much better service than what I experienced on land.

For me personally, it was a pleasant experience except for the many times when I had to organize and nag the rest of the :). Now I’m thinking about a summer vacation in Norway!  If you have any queries, feel free to ask, and I’ll do my best to answer them.

My Romanian identity

In the past months, I’ve been on a wild ride with my career while contemplating on my Romanian roots in an international setting. It’s like a light bulb moment, realizing how my Romanian identity sparkles outside the homeland.

If you didn’t know, we have a second Romania – our diaspora. Spread out all over the globe, about 6 million Romanians are out there living their lives. The Romanian diaspora is the ethnically Romanian population outside Romania and Moldova. The number of all Romanians abroad is estimated at about 6 million people, depending on one’s definition of the term „Romanian” as well as the inclusion respectively exclusion of ethnic Romanians living in nearby countries where they are indigenous. In 2016 Romanians were the 4th largest community of immigrants in the OCD countries after Mexican India and Poland.

Living abroad for over a year now, I bump into Romanian chatter everywhere – on the metro, in the shops, even on street corners. I’ve joined a mini Romanian community here in the Netherlands and guess what? We’re all have common traits – hardworking, quick to adapt, and always up for a challenge. Stress? Bring it on! Finding the best angle for success? It’s our secret recipe!

Speaking with a Dutch person who works with Romanians, he summarized best: „Romanian have the smarts and the drive to survive.” He hit the nail on the head without even knowing our history. Our survival instincts are top-notch, thanks to our Eastern European roots. Sure, we’ve got room for growth, but hey, that’s a story for another day.

Here’s my two cents: outside our homeland, we blossom faster. In the right environment, we tend to grow in every direction. And hey, here’s a fun fact – our survival skills give us a secret weapon: higher emotional intelligence. It’s like having superpowers in our back pocket for navigating any situation life throws our way.

I could dive deep into our historical DNA, but let’s keep it light. It’s all about embracing change, learning and growing from our biases, and leveling up our emotional intelligence. It’s a game-changer for both my personal and professional growth.

Abraham Lincoln once said, „The best way to predict the future is to create it.” That’s my mantra! Taking risks, embracing challenges, and thriving in tough situations – it’s our Romanian specialty. We might not have invented the recipe, but we are perfecting it!

Photo credit

Civic Spirit and the Importance of Blood Donation

Lately, I have been thinking a lot about my father and his last few months of life. I recalled how he struggled to climb the stairs to his apartment, yet remained determined to do it on his own, despite the pain and knowledge of his possible death. He fought with all his might, and his resilience and mental strength amazed everyone, including medical professionals. He had done the math and accepted his fate, but never gave up on life. Don’t tell him that it’s not possible, that he was proving the opposite! An ability I’m glad was passed down genetically!

Recently, I had went to register for the Dutch blood donation program, and it reminded me of the desperate need for blood in Romania, where my father was treated for leukemia. In Romania, the medical system is in need of blood donors, and it is often the family members of patients who are the ones who must search for donors. There is a desperate need for blood every day, yet there are not enough donors. I was struck by the contrast between my experience in Romania and the organized, welcoming, and efficient process I encountered in the Dutch blood donation center. The civic spirit of the Dutch was evident, with people of all ages coming to donate blood and plasma.

I was impressed by the fact that in the Netherlands, donors can be up to 80 years old, as long as they meet the requirements. This stands is in contrast to Romania, where my father’s friends over 60 were not allowed to donate. I remembered all the trips I made with my father to the outpatient clinic, where we struggled to find a parking space and struggled to navigate the to navigate the steep slopes of the hospitals making sure we move quickly with all the forms to get in (nothing digital) lest we lose the only available bed space; until waiting for the blood, which on some days was not because too few units had been received in the hospital. Sometimes the blood was not available because too few units had been received at the hospital, and doctors had to prioritize and triage it to cases when the amount of blood was too little.

Despite the best efforts of doctors and nurses, the organization of the Romanian medical system and the lack of civic spirit in society made the experience a nightmare. In contrast, the Dutch system showed me how a more organized and compassionate system can make a world of difference. The administrator at the Dutch center who thanked me for my donation made me feel valued and appreciated.

My favorite quote remains valid for any society, any medical system, any organizational and administrative structure, any daily interaction between people: Maya Angelou’s quote, „I’ve learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.”

Donația de sânge și spiritul civic

În ultima săptamănă m-am gândit mult la tatăl meu și la ulmile lui luni de viață. Mi-am adus aminte de cum se chinuia să urce scările din bloc și câtă ambiție avea să reusescă singur, câtă ambiție și putere avea în fața durerii, a unei morții pe care sția ca va veni curând. Își făcuse calculele vieții și îmi place să cred că era împacat, dar cu sigurantă nu se dădea bătut. Lupa lui internă continuă și puterea mentală pe care o avea (cum ii placea lui sa spună) l-au ajutat să surprindă doctorii și statisticile medicale de multe ori! Să nu-i spui lui că nu se poate, că îți dovedea contrariu! Aptitudine ce mă bucur că s-a transmis genetic!

Săptamăna acesta am fost să fac analize pentru a mă înscrie în programul olandez pentru donare de sânge. Am învâțat în ultimii 3 ani în România și datorită leucemiei tatălui meu cum sistemul medical românesc are nevoie de sânge și despre disperarea de a aduce donatori când știi că 500ml de sânge pot face diferența în a prelungi viața unei persoane dragi. E o disperare pentru membrii familiei unui bolnav in Romania, pentru că nu sunt destul de mulți donatori, deci nu mult sânge care poate fi folosit în fiecare zi. Sângele nu poate fi folosit decât într-o ferestra de 2-3 zile de când a fost recoltat (sper să nu gresesc) și nu poate fi congelat și refolosit. Stăteam pe patul de donare pentru a-mi lua sânge într-un centru olandez și în jurul meu erau foarte mulți tineri care donau și persoane peste 60 de ani care probabil donau plasma. Nu m-a impresionat tot procesul foarte decent și primitor de la recepție până la plecare. M-a impresionat încă o dată spirtul civic al olandezilor!

Era o forfotă în centru de persoane care veneau si plecau să doneze sânge, persoane de toate vârstele. Am fost uimită că în Olanda, dacă esți sănătos și te încadrezi în ce ti se solicită ca să fi donator, poti dona până la 80 de ani. Mă uitam la persoanele în vârsta care erau langă mine să doneze și mă gandeam cum in Romania prietenii lui tata peste 60 de ani nu au fost lasați să doneze. Mi-am adus aminte de nenumaratele drumuri cu tata pentru ai face transfuzie de sânge, cum ne chinuiam de la a găsi un loc de parcare lângă ambulatoriu; a intra cu carutul cu rotile în spital (pentru ca pantele pentru accesibilitate sunt prea sus); a mă asigura că ne mișcăm repede cu toate formularele pentru a putea intra (nimic digital) să nu cumva să pierdem singurul loc disponibil pe un pat; până la așteptarea sângelui care în unele zile nu era pentru că se primiseră prea puține unități în spital. Medicii trebuiau să-l prioritize și să trieze către cazuri când cantitatea de sânge era prea puțină. Și mai reluam procesul a doua zi, sperând cu disperare să avem sânge din nou. Din toate experiența cu tatăl meu, pot spune că medicii și asistenetele încearcău să-și facă cât mai bine meseria. Organizare SISTEMULUI MEDICAL si SPIRITUL CIVIC infim in Romania nu ii ajută nici pe pacienți, nici pe cei ce lucrează să-i ajute!

Am făcut analize că să fiu donator oficial în Olanda și am primit o scrisoare în care mi se spunea ca pentru că am fierul mic mă vor chema mai rar să donez, că să nu mă impacteze sau că pot alege să donez plasma. Donatorii aici nu primesc nici o recompensă financiară pentru că aleg să doneze. Aleg să doneze pentru că sunt educați de ce este important procesul. Olanda nu se confurntă cu lipsă de donatori sau de sânge. Au o bază mare de donatori, care sunt chemați când este necesar sistemului medical și vin prompt pentru că știu că pot ajuta.

Lucrul însă care m-a impresionat cel mai mult a fost când la plecarea din centrul de donare, administratorul care repara ceva prin camera special amenajata să-ti revi dupa donare, mi-a spus MULTUMESC PENTRU DONATIE. Mai întăi mi-a spus în olandeză și apoi cineva l-a atentionat că vorbesc eneleză. Mi-a spus și mai accentuat MULTUMESC în engleză să se asigure că am auzit, în timp ce eu ieseam pe usă. Și spunea multumesc la toți donatorii care plecau! Pentru mine a contat acel multumesc și mă gândeam în drum ce mă întorceam acasă cum ar fi aratat toate transfuziile lui tata într-un sistem mai organizat, cu o societatea cu un SPIRIT CIVIC mai cultivat, cu infrastrucutra care să permită acesului persoanelor cu disabilitati… Cu sigurantă ar fi fost un proces cu mai multa demnitate si atenție și cu mult mai putin stres din partea tuturor parților.

Citatul meu favorit ramâne valabil și pentru orice societatea, orice sistemul medical, orice structură de organizare și administrație, orice interacțiune zilnică între oameni: Maya Angelou-“I’ve learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.”

When you cannot change the rules, change the game!

A year ago, I bid farewell to Romania and kickstarted a new adventure in the Netherlands. I was driven by a desire to update my professional life, as my out-of-the-box thinking clashed with societal norms back home. The professional game I was playing didn’t align with my principles, so I decided to switch things up. And boy, did I make a game-changing move! It’s now the second best decision of my life, with the first being a no-brainer – becoming a mother!

While it’s customary to thank those who’ve supported us, why not take a moment to pat ourselves on the back? Sure, people may judge, but it’s important to celebrate our achievements, too. I’m immensely grateful for my family’s genetics, education, and unwavering support. They provided me with the resources and courage to make a career change. My parents, in particular, instilled in me the mantra of never giving up. Lastly, I’m indebted to every person I’ve encountered in my professional journey – each interaction has taught me something new.

My experience in the Netherlands has been a game-changer, too. It’s pushed me out of my comfort zone, and I’ve discovered that it’s one of my superpowers! I’m even adding it to my resume. Who knew that taking a chance on a different path could lead to such personal and professional growth? I didn’t plan out all the details, but it turns out that it was the right move for me and my family. Changing the game, when you can’t change the rules to be fair, is a hard thing to do, but ultimately worth it.

When it comes to seeing the world, two sets of eyes are better than one! With a Eastern and Western European perspective, you see the world with double the insights! ?

Cu ce mă mai amuz în Olanda?

Scriam acum ceva timp ca ne-am mutat in Olanda. Cam acum 1 an am făcut acest pas… Totul bine, ne simtim din ce în ce mai confortabili. Pesonal, consider că lucrurile progreaseaza frumos!

Nu m-am adaptat încă să fiu apreciată la locul de muncă și lumea să aibă constant o atitudine constructivă. Când zic, că nu m-am adaptat mă refer la faptul că mi se pare nenatural și tot am o senzație de uimire! Pentru mine este o mare diferență între ce experimentez acum ca și nivel de umanitate și corectitudine a managementulu și ce am experimentat în Romania. Maya Angelou spunea ca nu-ti aduci aminte de ce au făcut oamenii , ci de cum te-au făcut să te simți!

Avantajul meu este și că vin dintr-o cultura est europeana de adaptare, capacitate de reacție rapidă și conștiinciozitate. Ce trebuie să modific la mine? Să nu mai fiu tot timpul cu garda sus și să mă gândesc la scenarii negative ce pot veni de la colegii, managerii mei. Consider că marele meu câștig pe plan profesional până acum este că am scapat de sindromul impostorului. M-a ajutat faptul că lumea din jurul meu este vocală să aprecieze ideile, munca mea, iar nimeni nu-si permite să manipuleze imaginea altui coleg negativ pentru că societatea nu accepta astfel de comportamente. Acestă senzație continua de apreciere am mai auzit-o si de la alții din diferite companii și domenii de activitate (din partea aceasta de lume).

Ca o perspectivă personala: acest lucru mic de mentalitate pănă la urmă nu lasă socitatatea românescă să evolueze peste cea vestică- lipsa unei etici în mediul profesional și indirect acceptarea de comportamente comuniste, ce nu-și mai au locul intr-o societate modernă. Acest comporatament diferit este prezent încă din școală și sistemul de educație olandez pune accent pe comportamentul moral al copilului și încercă să-l corecteze dacă este necesar. Evalurea compoartamentului este parte din evalurea și calificativele copilui- pentru recomandarea tipului de liceu…

Acum câ am ventilat una din nemultumirle din trecut, să vă povestec cu ce mă amuz eu în ultima perioadă. Poate este doar pentru mine amuzant, dar folosesc acest spațiu și ca un jurnal personal 🙂 !

Pentru că ne-am propus ca familie o vacanță pe un vas de croazieră anul viitor, urmăresc câteva grupuri de FB pentru a afla informații din practică pentru acest tip de vacanță (fiind prima data când o vom experimenta). În general cei ce comenteaza unde mă uit eu, sunt nemți , britanici, italieni și au o cultura de 4-5 croaziere pe an. În general, au pachete basic 400-500 Euro/persona.

Cum vasele de croazieră sunt aglomerate, ca orice vacanță cu mii de oameni în același loc, ei se plâng constant în comentarii că este foarte aglomerat, că trebuie să stai la coada 10-15 minute tot timpul, că nu găsești imediat o masă etc. Avem britanici care au comentat că nu există mâncare pentru bebeluși pe vas. La astfel de comentarii latinii răspund că există, doar că trebuie sa o pasezi tu cu furculița și nu să o iei dintr-un borcan.

Mai avem o categorie de oameni care se uită foarte atent la ce tipuri de bere se ofera în pachetul de băuturi și își calculeaza dacă rentează să platești extra aproape 300 Euro pentru un pachet superior unde ai mai multe variante. Majoritatea comentarilor ori sunt despre cât de aglomerat este sau despre cum arata pachetele de băuturi alcolice.

Unele persone de neam german comenteaza despre lipsa de maniere a latinilor, de cum sunt de gălăgioși și chiar i-au filmat cum nu reușesc să ocupe un loc pe șezlong la piscină pentru că vin latinii și își pun prosoapele de dimineață.

Ce am aflat ca lucruri pozitive din aceste grupuri: oamenii comunică și încercă să te ajute dacă pot, nu e un efort să scrie câteva rânduri și ascund rațuște din plastic cu diverse mesaje pentru ca viitorii turiști să le găsescă. E un trend de care nu știam!

Sțiu că în lume se întamplă lucruri mai grave/importante decât grupurile pentru croaziere și nemultumirile indivuale. Îmi distrag și eu atenția cum pot :)! Mă concentrez pe ce pot influența și schimba!

Să vă fie bine !

Să mă plang un pic: bicicleta

Să mă plang un pic! Sunt praf la mersul cu bicicleta prin oraș! Prin orașul Amstedam mai exact, unde teoretic ai piste de biciclete dedicate, soferii sunt educați să dea prioritatea bicicliștilor, sunt restricții de circulație cu dedicație pentru mașini…multe lucruri să te încurajeze să mergi cu bicicleta.

Da, dar nu  pentru mine care am învățat să merg pe bicicletă acum 4 ani și prin pădure, nu în traficul unui oraș. Eram foarte bucuroasă când am început să mă descurc cu bicicleta prin padure în Romania și nu mai cădeam sau îmbratișam copacii. Acum trebuie să ajung la un alt nivel!

În Olanda, ei zic că înainte să învețe un copil să meargă mai întâi știe să meargă pe bicicletă. În anii 50 și-au regândit strategia de transport în orașe și s-au focusat pe dezvoltarea transportului în comun și încurajarea mersului pe biciletă. Totul e la maxim 30 min de mers cu bicicleta și dacă durează mai mult tot cu bicicleta merg. Pentru olandezi mersul cu masina înseamnă să platească parcare, să stea in traficul de Olanda, și să cheltuiească bani pe combustibil- deci tot ce costa exclus, mai ieftină e bicicleta! Pentru ei, o ora de mers cu mașina e mult. Nu concep să stea așa de mult, dacă nu pleacă în vreo vacanță. Îi povesteam unei colege la început, ce drăgut a fost într-un weekend când am fost aproape langă Amsterdam la o clătitărie pentru copii (clătita poate fi mic dejun, prânz și desert  aici). A început să râdă când i-am zis că pentru mine “aproape” înseamnă 1 h.  Mi-a explicat că pentru ei e mult. Perspective diferite!

Nu știu cum au făcut, dar de obicei când te uiti la un drum pe care îl ai de făcut în oraș cu bicicleta e cel mai scurt, iar cu mașina cel mai lung.

Revenind la mine și învățarea mersului cu bicicleta: de câteva săptamani, avem toti biciclete de oras. Fetele merg la scoală cu o bicicletă normală, se  descurcă foarte bine. Eu am o bicicletă electrică, pentru că s-a gândit Sportivul familiei să mă ajute la drumul mai lung către muncă (cam 30 min  de mers departare).

Bicicleta mea e mai grea și nu reușesc încă să mă adaptez cu schimbarea de ritm și intersecțiile. Nu pot să-mi țin echilibru cănd trebuie să semnalizez cu o mână schimbarea de direcție. Când văd intersecție și oameni, mă panichez și mă dau jos de pe bicicletă. Aici traficul de bicicliști e mare, mulți merg cu viteză și mai sunt și scutere sau motorașe pe pistă. Dacă suntem la semafor și am oameni în fața și spatele meu, nu reușesc să pornesc de pe loc. Praf, praf, vă spun… Am căzut acum vreo doua săptămani, nu grav dar m-am rănit la palma. Au râs oamenii de mine în centrul orașului când mă chinuiam să pornesc de pe loc. Nu-i condam…eram ca un om beat în echilibru.

Vreau să ajung la nivelul relaxat cu care biciclează adulții aici. E plăcut și foarte eficient ca timp!  Dacă pot să merg fară panică și să fac  schimbări de bandă fară să încurc traficul, o să fiu multumită. Mersul cu bicicleta în oraș îți dă o libertate, e mișcare și e prietenos cu natura. Sunt atât de multe variante aici să explorezi cu bicicleta, într-un mod frumos și protejat de mașini!

Probabil că v-a mai dura până să ajung acolo ceva mai multe drumui și julituri! Prefer să mă chinui să învăț acum, decât să merg cu mașina. Până mă voi simți comfortabil cu bicicleta, mă duc la muncă cu transportul în comun, care este eficient.

Până învăț sunt ca o broscuță pe monociclu! Știți ce urmează ca next level după ce învăț! Mersul pe ploaie și vânt cu bicicleta! ?

Sursa poza: https://www.wallpaperflare.com/frog-on-bicycle-bike-funny-cute-sweet-figure-drive-animal-wallpaper-zewei

Câte accente am in engleza?

De 7 luni muncesc în altă țară și limba de comunicare pe care o folosesc este engleza. În ultimii 6 ani am folosit limba engleza de cateva ori pe saptamână pentru comunicare scrisă și orală, dar acum o folosesc zilnic.

Ai mei părinți s-au straduit să învâțăm limba engleză de mici. Majoritatea profesoarelor mele au fost românce. Când eram în liceu am avut o profesoară de engleza din SUA, venită la schimb de experiență. La terminarea liceului aveam un nivel de engleză pentru certificări Cambridge.

Cu timpul interacțiunea mea cu engleza s-a diminuat, pană când m-am angajat la o multi- natională unde era nevoie de mai multă comunicare cu echipe din afara țării. Atunci am descoperit ca accentul meu se auzea foarte rău. Cam cum se aude engleza unui fost președinte al Romaniei! 🙂 Îmi găseam foarte greu cuvintele și părea ca am un vocabular foarte sărac. Cam după vreo 6 luni mi-am mai revenit, dar engleza de business este „furată” și specifică companiei. Pentru că lucram în general cu multi Est Europeni- accentul meu părea decent.

Acum lucrez de 7 luni la altă companie multi-nationala, comunic 70% din zi în engleză cu olandezi, turci, egipteni, englezi, indieni, suedezi etc- o diversitate internatională, dar cu accente decente în engleză. Comunic în engleză și în viața personală cu vecinii, la magazin, oriunde am nevoie să mă fac înteleasă. Momentan nu am loc pe hard și să învăț olandeza.

Accentul meu in engleza se poate schimba de la zi la zi și chiar în timpul conversației. Să vă explic!

Dacă sunt odihnită și relaxată, în weekend la plaja sau în vreo excursie: olandezii mă intrebă dacă sunt din SUA? Prima oara am zis ca li se pare, dar m-au intrebat vreo 3…

Dacă sunt odihnită și vorbesc la muncă în timpul conversației accentul meu se poate schimba: de la decent- la slavon pentru ca obosesc când încerc să explic multe lucruri.

Dacă sunt obosită și vorbesc la muncă: direct slavon, de nici eu nu mă înțeleg. Dacă sunt și agitată, nu cred că se înțelege mare lucru. Si în romană devin greu de înțeles și nu-mi găsesc cuvintele.

În scris, sunt mult mai bine ca acum 7 luni. Citesc acum cărți doar în engleză să mă ajute cu vocabularul și sunt foarte atentă când interacționez cu britanicii.

Acum, eu mă simt prost când nu vorbesc ok după standardele mele (că de eu am standarde la orice)! Românca din mine zice, ca nu chiar așa de rău- am colegi la care nu întelegi mai nimic și e un efort să înțeleg ce zic (nu-i frumos să zic nația). Îi pun să repede de 3 ori câte o întrebare. Multi dintre noi intuim mai mult, când ei vorbesc. Reperul meu de calitate: este atunci când am o discuție cu olandez și el nu mă pune să repet un cuvânt sau propoziție pentru că nu înțelege. Am colegi olandezi mai mari ca mine cu un accent foarte bun și un vocabular bogat. Sțiați că aici vârsta de pensionare este 68 de ani!

Tot pentru că e mediul internațional, uneori le repeți de două ori acelasi lucruru să te asiguri că au înțeles corect. Mai ales în scris- fiecare creier e conectat diferit la tolopogia limbii (ex olandezii spun numerele de sfarsit 81=18 în pronunție). Am avut multe încurcături în scris, pentru că eu scriam ceva și receptorul înțelegea altceva.

Nu aș fi observat cum mi se schimbă accentul dacă nu primeam feedback de la oameni și nu foloseam atât de mult limba. Cu timpul, sunt sigură că lucrurile se vor îmbunătății datorită practicii.

Mă uit la colegii mai tineri ca mine (nu contează țara, inclusiv Romania) și au un accent așa plăcut! Mă bucur pentru ei și mă gândesc că orice limbă se invață bine și ușor cu cât ești mai mic și cu cât de afunzi mai mult în practică și o auzi.

La un moment dat mă voi apuca să învăț și olandeză… mi-e groază de cum voi putea pronunța sunetele din gât și nas specifice lor! Olandezii politicoși sigur vor schimba pe engleză in conversatie, dacă mă aud cum le chinui limba!

M-am gândit că voi învăța multe lucruri cu schimbarea aceasta, dar nu m-am gândit că voi fi mai conștientă de nivelul meu de limbă engleză și de accent!