Vreau de ceva timp sa discut despre cat de practici am devenit si daca acest  lucru implica si a deveni superficial? Dupa 11 ani in „sistemul” de munca, trai, din Bucuresti mi s-a spus de multe  ori ca am devenit cam superficiala. Eu zic ca sunt practica….dar  daca practic implica superficialitate?!

La un moment dat m-am gandit ca sunt prea practica in actiunile mele. Adica la inceputul oricarei actiuni/probleme/situati pornesc cu „eu ce castig”. Poate fi si un defect profesional, insa de exemplu la o nunta unde nu cunosc pe nimeni,  pentru a alege sa socializez cu cei din jur, actiunea trebuie sa-mi aduca un beneficiu. Daca nu-l vad, nu ma obosesc :). Veti zice ca sunt fitoasa! Eu zic ca sunt practica :).

Uneori, anumite actiuni ale mele pe care le intreprind sunt considerate a fi ale unui persoane  prea adaptabila( sa ma exprim frumos :), desi eu  le vad ca o solutie a unei probleme, solutie ce imi aduce un beneficiu si nu un dezavantaj. EX: aleg sa nu ma cert cu o anumita persoana desi motive ar fi destule, pentru ca impresia acelei persoane ca este superioara, ma ajuta pe mine sa o mentin  happy si in consecinta sa ma ajute cand am nevoie.

La  multitudinea deciziilor pe care trebuie sa le luam zilnic, ajungem sa le eliminam pe cele care nu ne aduc vreun avantaj si care intr-un final ne salveaza ceva timp. Ajungi insa sa le  „analizezi” superifical, la suprafata si eventual sa iei decizii superficiale. Insa cum ai avea timp sa le „analizezi” mai adanc?! Astfel intri intru-un cerc vicios! Cititul unei carti iti ia din timpul de odihna si depui mai mult efort pentru concetrarea decat pentru un film,  cand mergi pe strada preferi sa mai scri un sms/email sau  sa asculti muzica decat sa fi atenta la oameni si conversati, la birou preferi sa stai pe site-urile de socializare decat sa vorbesti cu ai tai colegi in timpul de repaus etc…si multe ar fi motivatiile pentru care facem aceste lucruri.

Eu cred ca nu poti tot timpul sa le rezolvi pe toate si sa nu fi superificial, insa trebuie sa-ti gasesti momente in care sa fi mai putin practic pentru a reusi totusi sa nu pierzi contactul cu ce conteaza si cu realitatea.

Se intelege ceva din cele de mai sus? 🙂

In incheiere pentru a va inveseli un pic :

Sunt draguta si ma laud 🙂

 

0 comments on Practic=superficialitate?

  1. nu mi se pare că e ceva lipsit de superficialitate, ci poate chiar mai profund decât poate pricepe oricine din jurul tău. în fond, superficial înseamnă să pierzi totul, să iei în seamă lucrurile banale, nu să rezolvi tot ce ai în cap, nu să te implici pentru a ajunge la un rezultat 🙂
    spor-t în latura practică! ar fi bine dacă ar fi toți la fel de *superficiali* 🙂

    • Multumesc :)! Fiecare vede superficialitatea diferit. Eu una ma supar de ex pe mine 🙂 cand realizez ca in loc sa citesc o carte, ma trezesc ca citesc stiri de cancan. Pentru mine sunt o dovada a superficialitate, pentru ca sunt scurte, simple si „otravitoare”. Insa practic imi iau mai putina energie din concentrare si nu necesita prea mult timp.

  2. Mi se pare ca gandesti un pic prea „complicat”…..pt mine…. 🙂 Parerea mea e ca nu totul trebuie tratat superficial, din simplul motiv pe care l-ai mentionat si tu de altfel, ca te cam indepartezi de realitate. Eu cred ca sunt opusul tau 🙂 , sunt f putin timp practica pt ca fac de obicei exact ceea ce gandesc in momentul ala, fara sa ma gandesc daca castig ceva sau nu din lucrul ala. Nu spun ca e rau cum esti tu, poate chiar e mai bine cum esti tu….dar eu nu pot fi. Sunt practica doar cand cosider ca trebuie sa fiu.
    Pupicei multi pt printesa!!!!

  3. Sincer, nu am inteles textul tau 100% , dar destul cat sa ma dau cu parerea 🙂
    Fiecare este cum este (cata filizofie :))) ) Te stiu, esti firea toleranta, diplomata care isi vede „practicul”. Eu dupa cum ma stii, sunt firea fac si spun ce simt. Nu imi place sa ma cenzurez…..ma simt libera atunci cand exprim ceea ce simt…….in rest suntem sclavii „practicului”

    Te salut si te inteleg, Ramona!
    Cu drag,
    anca

    • Buna Ioana! :))) chiar nu a fost cazul de curand. E o chestie la care ma gandeam acum vreo 2 saptamani in drum spre casa, dupa ce mi-am adus aminte de o discutie cu sotul meu pe acesta tema. Acum insa am reusit sa si scriu despre ea. Si ai atins un punct bun: superficialitatea este buna si ea atunci cand o „folosesti” pentru persoane carcotase :)!

  4. eu nu o numesc neaparat superficialitate… e clar ca cei ce beneficiaza de acest tratament au viziuni complet diferite de ale tale… iti conservi resursele si le canalizezi spre ce te intereseaza; asta nu e superficialitate

  5. Nici vorba de superficialitate, as zice mai degraba nevoie…timpul e limitat si esti fortat sa alegi ca sa le impaci pe toate…din pacate uneori alegem sa facem lucruri necesare in detrimentul unora care ne fac placere – nu vorbim cu colegii ca sa mai scriem trei randuri in plus ca sa plecam la timp acasa, nu dam un telefon unei prietene ca trebuie sa spalam vasele si tot asa…tine de alegeri, si fiecare speram sa fie cele bune si in final sa merite 🙂

  6. Eu analizez foarte rar beneficiile pe care le-as putea avea in urma unei actiuni. De cele mai multe ori, las instinctul sa ma conduca. Nu iese mereu asa cum ar trebui, dar ma simt foarte libera, neingradita. 😉

  7. Superficialitate – in aplicabilitatea sociala inseamna pentru mine momentul in care nu ma mai gandesc CUM influenteaza actiunile mele pe cei din jur si ma uit doar la modul in care ma influenteaza pe mine.

Lasă un răspuns