Ce „vrăji” mai facem? Update despre Babymanager

Cum nu vreau să treacă un an!!!! de când nu am mai scris și cum unii dintre voi m-ați întrebat de ce nu am mai publicat…am găsit câteva momente libere să o fac.

Viața offline cu un job care îmi place, cu doi copii, un soț și cu familie extinsă, m-au făcut să am din ce in ce mai puțin timp liber. Să zicem că găseam o oră să scriu, dar nu mi se parea că scriu coerent. Mintea mea e uneori un haos și mi s-a părut mai important să mă focusez pe ai mei și să mă reapuc de hobby când voi simți.

Încep prin a vă spune că mă gândesc serios să încep un fel de Podcast despre educație și familie. Pare mai ușor decât scrisul. Văd multă informație pentru parenting până la 5-6 ani, dar după acestă vârstă din diferite motive, e o lipsă de perspectivă asupra interacțiunii, educației copiilor mai mari. Mai ales perspective concrete cu ceva atitudine pozitivă. Să văd dacă reușesc!

Până la Podcast, să facem un mic update asupra situației actuale!

Madam Furlifus (5 ani) grădiniță grupa mare tot curoajoasă, își face prieteni rapid, se integrează și intrarea ei la școală va  însemna ca o etapa minunată se inchei. Dupa 6 ani de mers la aceiași gradiniță (2 serii de copii), cu aceiași oameni, va trebui să mă străduiesc să mențin și altfel legatura cu aceasta parte a vieții mele. Ador să îmi duc copiii la grădiniță, să conversez cu dna educatoare, să văd copiii mici. Curaj, că voi trece și peste asta! 🙂 Apropo, vă reamintesc că e o grădiniță de stat!

Madam Furlifus o copie mult pe sora sa și mă uimește cu ambiția pe care o are. A prins repede literele și cifrele. Mă cicălește să citească și ea sau să facă adunări, a învațat rolul surorii ei în engleză și din decembrie mi-l tot repetă. Mă simt norocoasă, că are cine să o învețe: sora ei. Lucrurile au venit așa de natural cu al doilea copil, fară să mă straduiesc eu ca părinte să o învăț vreo literă sau cifra.

Zic că am avut noroc că am fost riguroasă cu copilul nr 1 în educație, reguli și principii de comportment a familiei extinse. Noroc zic, pentru că ce copie al doilea copi de la primul- nu poti controla și e mai greu să corectezi dupa doi copii!ilinca

Prințesa (8 ani) mi-a spus să vă zic, că-i plac unicornii! 🙂 Suntem de doi ani la o școală particulară,  acum clasa a -2-a. E un copil creativ, cuminte, logic, care din lumea ei interioară naște povești și are încercări timide să creeze cărți. Îi place matematica și a făcut progrese frumoase în ultimul timp.

Am avut un incident cu o fetiță anul trecut care o tot agresa ciupind-o și deranjand-o. S-a rezolvat: noi am discutat cu copilul nostru să fie mai fermă și să își exprime punctul de vedere, am discutat cu doamna învățătoare și Prințesa a comunicat când s-a mai întamplat. S-a rezolvat și peste vară lucrurile s-au liniștit.

A mea fiică, nu înțelegea ce anume o făcea pe colega ei să se ia de ea și să simtă nevoia să o ciupească. Inainte de 1 iunie 2019, am intrat in clasă și erau ele doua, iar colega îi dădea o mică palmă ușoara. Nu am înnebunit, mi-am luat copilul și m-am dus direct la  învățătoare! Bănuiam că nu suntem singurii care avem probleme cu colega și avem deja în cap un plan B: să mă adresez direct mamei și celorlalți părinți. Trist este că un copil care e agresiv sub orice formă, reflectă agresivitatea cu care adulți apropiați îl tratează/o tratează. Prințesa zicea depre colegă că minte și că  pare că ține mult în ea. Anul acesta școlar colega a dovedit că nu respectă personalul din școală cu expresii pe care sigur le-a auzit acasă. A primit sancțiuni disciplinare, colega.

I-am explicat copilului meu de ce cred eu că reacționează așa. Avem discuții încă și ce nu reușeste să-si explice vine și vorbim. De obicei se descarcă înainte de somn. Vorbim și despre băieți. Vorbim cu amandouă, timid încă! Dacă Madam Furlifus e foarte naturală în comunicarea cu băieții și se exprimă clar când are un interes, Prințesa e mai introvertită și timidă. Încercăm să gestionăm reactiv momentan această zona.

2

Din primăvara anului trecut (7 ani jumatate), Prințesa are semne de prepubertate. Transpirația o gestionăm cu un deo stick bio și epilăm mustața cu ceara.

Referitor la epilarea mustății, ea a venit la mine să-mi spună că se simte ciudat, că arată ca un băiat. Prima reacție: i-am zis să mergem împreună la cosmetică. Ea de mică a mers cu mine prin saloane de cosmetică și întelegea procesul de epilare. Pentru că pare că are rezistență la durere, nu m-am gândit la alte variante. Crema, aparatul de ras le-am exclus din start, fiind foarte dăunătoare  pentru firul și pielea sa. Am văzut opinii și mame care își epilează definitiv fetele de 10-12 ani. Nu avem încă cercetări pentru tipul acesta de epilare. Nu mă risc eu, de ce aș încerca cu copilul  meu!

Ceara e o metoda e epilare testată de mii de ani…și cu durerea trebuie să se învețe. Ce m-a surprins discutând cu dna de la cosmetică pe această temă (nici ele nu recomanda epilarea definitiva), a fost o fetiță de 11 ani la manichiura. Mi s-a părut drăguț la început, ea cu mama ei activitate frumoasă… până când am văzut că-i facea manichiura semipermanentă. Doctorii dermatologi nu ne recomandă nici nouă adulților expunerea la lampa UV, știu persoane ce au făcut alergi de piele la mâini. Eu văd pe propia piele efecte secundare. Oare de ce să accepți să faci așa ceva unui copil?

Interațiunea dintre ele ca surori este frumoasă în general. Oboseala le face nervoase și se certă pentru  un timp scurt. Când am nervi le las, când NU ne certăm toate 3. Cea mare se tot plange că nu-i convine că o copie în multe lucruri cea mica. Eu ca sora mai mare am discuții cu ea, cum m-am simțit eu cu sora mea mai mică și că este o resposabilitate. De multe ori cea mare o corectează sau o sfatuiește pe cea mică, fară ca eu să îi cer. Îi place să fie sora mai mare, dar obosește uneori și o înteleg.

Pentru că în ultimile 6 luni sunt plecată cam lunar 2-3 zile de acasă, Madam Furlifus are o  nevoie să stea mai mult cu mine. Când plecam o dată la 2-3 luni câteva zile nu se simțea,  dar acum sunt din ce mai vocale că nu le convine că plec așa de des. Îmi spun că tati e mai amuzant cu el, că se joacă și sunt mai relaxate la ora de culcare, dar că vor să stea cu mine chiar dacă sunt plictisitoare! 🙂

Eu sunt mama plictisitoare, cu reguli, care face cercetare îndelungată când i se pare că e o decizie importantă pentru educația lor, care e uitucă de multe ori, ametiță și nervoasă. Sunt mama care preferă să le creeze experiențe practice din care să învețe rapid, care își ascultă copiii când au dreptate și care consideră că o discuție cu ei e mai ieftin și cu rezultate decât mersul la psiholog (!!!! ce ne educă ele când le apucă imitatul cum eu și al meu soț ne certăm…). Sunt mama obosită de multe ori, uneori haotică, impiedicată, care incearcă să facă o multitudine de roluri în același timp și nu îi prea iese. Sunt  o mamă care s-a mai relaxat cu deciziile zilnice și micile drame, dar care se uită cu inima strânsă la viitorul copiilor ei.

Sunt o mamă care are ajutorul și suportul soțului în principal și care vede zilnic cât contează acest lucru.

…sunt o mamă norocoasă, cu doi copii care indiferent cum sunt mă iubesc!

 

Motricitatea și jucăriile

Să zicem că nu mai sunt o mamă începătoare! Mi-a luat cam 7 ani, să-mi dau seama că am aruncat cu banii pe multe jucării… Nu din prisma faptului că nu s-au jucat cu ele, ci doar că nu era nevoie de X cuburi sau mingi pentru bebeluș, sau diverse păturici cu desene….Câți bani am cheltuit doar pentru că cineva facea reclamă, că va fi copilul mai deștept!

Cea mai importantă jucărie pe care o poate avea un copil este un partener de joacă sau atenția părinților! În rest, deciziile de a cumpăra o jucărie ar trebui să țina de cât de folositoare este.

După ultima curățenie la jucări, am decis să nu mai cumpărăm pentru cel puțin 6 luni, jucări. Un argument a fost că strângem bani de laptop, iar altul că aruncăm mult plastic.

Cea mai buna investiție pe care am făcut-o într-o jucărie, a fost o cutie cu multe cuburi din lem. Aceste cuburi din lemn au funcționat de la 0 ani până când le-a dat verișorului, acum 1 an. Madam Furlifus s-a jucat cu ele și a construit în fiecare zi. În orice poveste sau joacă a celor doua fete, existau și cuburile.În acest weekend am testat o jucarie din lemn de la Garibel și am avut o revelație! Un set de construit din lemn, cu instrucțiuni și cu multe variante de modele, le aștepta pe fete de ceva timp să-l încerce. Nu vâ spun căt de entuziasmate erau, dacă nu au primit jucări de vreo 3 luni! 🙂

Acum să vă spun despre revelația mea:

Madam Furlifus e copilul nr 2, cu o moticitate fina dezvoltată, care nu a avut niciodata probleme în a folosi jucăriile și care a avut de unde să copie mișcări. Prițesa este copilul nr.1, care nu a avut de unde să copie mișcări și a cărei motricitate a fost de la naștere mai puțin dezvoltată. Eu nu m-am preocupat prea mult să o ajut în acest sens, considerând că lucrurile vin natural.

Deschizând cutia cu set-ul avion și apucându-se să vadă ce pot face, am observat că motricitatea fina a celei de 7 ani mai poate fi lucrată. Practic în momentul în care a trebuit să asambleze piulițe și șuruburi din lemn, i-a fost mai greu decât celei mici.

Cea mică s-a plictisit repede, dar cea mare a tot continuat și mi-a cerut ajutorul. Nu vroia sa renunțe și până la sfârșitul asamblării a învățat. Mai fusese la un atelier pe la 4 ani cu șuruburi, dar pare că trebuie să fim consecvenți și că uitase ce înseamnă „sensul acelor de ceas”.

De ce mă gândeam eu, că o data cu creșterea se rezolvă niște probleme?

Acum are temă să facă câte un model singură în fiecare săptămână. Și toate din același set. Eficient, nu?!

Vă las aici magazinul de unde am testat jucăria și sincer sper să-i descoperiți și voi. Recunosc, că e mult îmi place mult când o jucârie mă învâtă și pe mine si pe copii lucruri!

Să ne învățăm copiii să fie curajoși, nu perfecți!

Mă uit la copiii mei când dorm…Le văd pielea perfectă, gene lungi și sprăncene bine conturate. Mă trece o dragpste și o căldură prin tot corpul. Într-o fracțiune de secundă, mă gândesc că va veni furtuna adolescențtei peste pielea perfectă, că voi avea de furcă cu  Madam Furlifus, că toată liniștea de acum va fi spulberată.

Găndul îmi zboară la colegii de la birou, la evenimetele din aceea zi! Cum ca adulți suntem atât de complicați și cum rămân doar copii din nou după ce dai câteva straturi de experiență și autoeducație. Am văzut de multe ori, un copil cu diverse frici, frici ce de multe ori ne ghidează deciziile și ne fac viața complicată de adult mult mai grea.

Văd o feminizare a băieților tineri și o masculinizare a fetelor. Societatea e în schimbareși apoi mă găndesc dacă fetele mele vor avea norocul să găseasc o jumătate și cum se vor completa.

Gănduri și frici ce mă ghidează și pe mine și ce mă fac să nu trăiesc momentul unei perioade minunate din viața copiilor mei!

Indiferent de sex, cred că este important să le educăm încrederea necesară în ei și să fim atenți să înțeleagă că frica nu trebuie să le ghideze viața. O lecție importantă pe care am primit-o la 36 de ani: viața e mult mai simplă și frumoasă, când nu ți-e frică! Nu mă refer la frici când există un pericol eminent, sau când instinctul îți spune că trebuie să supraviețuieșți. Mă refer la friciile de zi cu zi, în relațiile cu societatea, în frica de a nu greșîî, în a frica de a nu îți asuma anumite lucruri, în frica de a fi tu pentru că ești judecată, în frica de ați spune părerea.

Eu sunt o personalitate introvertită, educată să fie extrovertită! Lumea nu mă crede… eu cred că ne naștem cu un bagaj genetic, dar îl putem modifica prin educație și autoeducație. Partea cu autoeducația, nu se poate face, dacă în momentul în care ai fost copil părinții tăi nu s-au preocupat de educația ta emoțională!

E mult de discutat și „the Devil is details”! Cel mai important acum mi se pare, să le fac să înțeleagă ce este frica și când e utilă! Să le ajut să-ți găsească metode prin care să-mi recunoască frica și să găsească o soluție.

Lumea modernă nu se mai uită la IQ tău. Lumea modernă se uită la EQ emoțional. Într-o lume în care tehnica ne simplifică viață, social media ne ține blocate emoțiile un adult care știe să comunice face2face, care știe să-l înțeleagp pe cel din fața lui și se adaptează, care își controlează emoțiile când prezintă– va avea success!

Copilul nu trebuie să fie perfect! De ce ai vrea să fie?! Eu văd în jurul meu părinți cărora le pasă de ce zice lumea și de căt de perfect e copilul. Cătă energie consumă pentru a parea perfecți…Pentru că știm cu toții că perfecțiunea nu există și că toată frumusețea naturii stă în imperfecțiune!

Câteva gânduri de început de primavară! E perspectiva mea asupra unor lucruri ce sunt foarte largi ca si definiție dar care ne afectează viața copiilor noștri.

2% din impozit pentru contul A.T.C.A – Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata.

Dragilor,

Puteţi face o faptă bună până pe 15 martie şi vă asigurati că banii voştri munciţi nu vor fi investiţi de către oameni incompetenţi, ci vor folosi pentru a îmbunătăţi o viaţă.

Vă recomand să redirecţionati 2% din impozit în contul A.T.C.A – Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata.

E simplu şi durează maxim 10 min!

De ce acolo ?

Un copil din cercul meu social,de 4 ani, a fost diagnosticat cu Spectru Autism si va incepe sa faca terapie la A.T.C.A :



Ce este tulburarea de Spectru autist?
Această tulburare este compusă dintr-un set de întârzieri în dezvoltarea copilului mic, care afectează aria socială și comunicarea și într-o măsură mai mare sau mai mică pot să afecteze și partea de dezvoltare motorie precum și dezvoltarea limbajului.
Este un sectru atât de larg încât poate să includă copii ce au un IQ foarte înalt sau copii care au un retard mintal semnificativ.

Sedintele de terapie nu sunt gratuite, nu vor fi putine dar pot fi subventionate daca aduce cat mai multe formulare.

Cum ajung banii la copil ?
Contul din formular este cel deschis prin contractul dintre A.T.C.A si ei.

Va atasez formularul 230 si declaratia de consimtamant.

Cum si ce se comleteaza:

  • Formularul: se completeaza punctul 1 ,se bifeaza la punctul 2 tipul de venit ( salariu pentru noi ) si se semneaza la jos la contribuabil
  • Declaratia: se completeaza cu datelepersonale, se incercuiest “sunt de accord” si se semneaza/dateaza jos

Dupa ce le completati va rog sa le trimiteti scan/poza catre adresa de email irimiaanamaria@ymail.com.

Vă mulţumesc!

Tabletă sau laptop pentru copiii noștri?

În societatea în care traim, tehnologia e folosita zilnic în diferite forme. Telefonul este un apendice pentru adulți. Pare uneori că ținem mai mult la telefon decât la copiii noștri.

Copiii noștri vor fi adulți într-o lume și mai tehnologizată decât a noastră și vor lucra probabil cu multă tehnologie. Cum îî pregătim?

Am văzut mulți părinți care introduc telefonul sau tableta de la câteva luni de viață. Prea mulți copii mănancă doar cu telefonul sau cu tableta în față.  Din lipsă de răbdare sau că așa au fost sfătuiți, părinții educă copilul prin intermediului TV si al telefonului. Am auzit multe justificări: ca e bine sa se învețe de mic cu tehnologia!

Cât de mic?! Specialiștii nu recomanda mai mult de 10 minute pe zi pentru vârste intre 3-7ani. Teoria specialiștilor e una și realitatea părinților e alta. Ni se întamplă și nouă să îi aruncam în brațele telefonului, când avem nevoie de puțină liniște sau copiii sunt cu noi la un drum lung.

Nu cred ca mai devreme de 2 ani jumatate, copiii mei au stat la TV mai mult. Nu au capacitatea de a se concentra…Mai devreme de 3 ani, nu au atins un telefon. Cea mare cred ca pe la 4 ani a ajuns sa intre în contact cu acest dispozitiv. Încercăm să limităm timpul pe care îl petrec la telefon. Tot cred că ne trebuie un program și mai riguros, ex: doar in weekend acces.

Nu avem tablete! Nu mâncăm la TV sau cu desene. Pesonal, am fost foarte atentă la alimentația mea în sarcină, în alăptare…am respectat toate principiile pe care pediatra mi le-a recomandat cu privire la introducerea alimentelor….nu m-am luat după sfaturile familiei, prietenilor pentru că după cum spune soacra mea: Eu am crescut copii acum 30 de ani, nu știu tot ce știti voi acum! Deci, nu am folosit niciodata desenele animate pentru a manca copii! Nu am introdus tehnologia pentru a suplini lipsa mea de răbdare, decât după 3 ani! 🙂

Nu am cumparat tablete, pentru a mă asigura că nu exista tentația. Și nu mi-e frică că vor știi mai puțin decât alți copii. Nu e o dovada de inteligentă, că știe să umble pe telefon un copil. E cumva dovada, că adulții din viața lui nu sunt atenți la nevoile lui.

Însă cred că trebuie să ne  învățăm copii cu toate programele uzuale pe care noi le folosim: word, office, excel, chiar si cu cele pentru desen si programare. Exista un joc Mindcraft care dezvoltă logica de programare. Lucrurile acesta cu cât sunt mai familiare pentru ei, cu atat le va fi mai usor in viitor.

Eu am invata excel la 19 ani, studiind o carte si exersând o data pe saptamană la calculatorul facultații. Acum folosesc zilnic și intens acest program și am pierdut timp să-l invat mai bine ca adult, când puteam să învăț ceva mai avansat.

Am întrebat un psiholog, când trebuie să introduc calculatorul- dupa ce învață copilul să scrie de mână. Prințesa are 7 ani, citește și scrie-deci e timpul!

Primul impuls a fost să mă gândesc să-i iau tableta. Pentru că așa am văzut în jurul meu… Tot in jurul meu am văzut mai rar copii care la 8 ani se joacă in Microsoft Project, Visio- programe pe care  nici eu nu le stapânesc.

Așa că am făcut un pas în spate și am refectat: tableta sau laptop? Ambele nu- pentru că e vorba de buget.

Am ales laptop, pentru că:

-se va familiariza cu programele word, excel, power point

-se va familiariza cu tastarura, mouse și va învața să navigheze prin foldere

– voi restrictiona ce poate accesa pe internet și va explora controlat

-curiozitatea de a descoperi va fi mai puternica decat tentația de a se uita doar pe youtube

-pot introduce jocuri mai complexe pentru a dezvolta logica

-pot face un program mai strinct, pentru că e mai complitcat decât tableta

-Prințesa e la o vărsta potrivita, Madam Furlifus va avea acces doar la jocuri de logica. Cea mică copiază și va putea învăța mult doar uitandu-se la sora ei- cum deja face in alte aspecte.

E un efort mai mare financiar a lua un laptop decât o tableta, dar eu consider că e mai benefic.

Păi și ce facem dacă văd la alți copii și vor și ele? Simplu le explicăm de ce nu și ne menținem pe poziții. Unul din lucrurile care mă irită foarte tare la colectivele de părinți, e când ne reproșăm unui altora, că copilul meu a văzut la copilul tău și vrea și el acum! Adică, eu nu-mi pot controla copilul și educa, trebuie să dau vina pe copilul tău că aduce la școala anumite jocuri sau tableta și eu mă simt vinovat că nu-l las.

Suntem adulți și trebuie să ne asumam deciziile, chiar dacă copilul nu întelege în prima faza. La noi a functionat logica pâna acum și explicațiiile. Prințesa a încercat de câteva ori să-mi spună că colegele ei aduc tablete la școală și că ar vrea și ea. I-am explicat de ce nu e ok de vreo 2 ori. S-a luptat singura cu sentimentul de invidie și și-a făcut telefon și tableta din carton. Se juca eu ele și după o perioada i-a trecut.

Acum am decis să strangem bani pentru laptop. Studiez problema, să vedem ce e mai ok pentru un copil de 7-8 ani.

După ce achiziționam revin, să vă spun și cum am reușit să luam un laptop, ce model și de ce!

Va urma!

Ce am învăţat în ultimul an Prinţesa version

Încep anul prin promisiunea să scriu mai des şi să mă reconectez cu mediul online. Primul subiect din 2019- evoluția Prințesei, 7 ani împliniți. Am mai povestit despre ea din în alți ani, acum copilul meu nu mai e bebeluș, e domnișoara.

Bebelușul meu aka Balenuța mea, a trecut într-o noua etapă sociala,mentală și fizică. De anul acesta școlar suntem la o școală particulară și i-a luat cam 2 luni, să se adapteze cumva.

Prințesa este o fire cognitivă și introvertită, în consecință toate acțiunile noastra ca părinți în educația ei țin cont de acest lucru. Înțelege multe lucruri dacă îi explici cu o logică în spate și a luat relativ ușor decizia de a o muta la o altă școală. Dupa 3 luni de zile, a ținut să-mi confirme ca e mult mai bine la noua ei școală și să mă întrebe de ce i-a luat ei, atâta timp să se integreze cu noi colegi.

Din punct de vedere social, se uita mai mult în oglinda. E conștientă de calitățile ei fizice si mentale și face evaluari corecte în raport cu alți copii. Când dă peste o emoție noua sau nu își poate explica ea de ce simte anumite lucruri, vine la mine și mă întreaba. De ceva timp, îmi zice că o deranjează mustața ei, că se vede ciudat și după o consultare cu medicul pediatru, am decis sa o epilez cu ceara. Preconcepția generațiilor noastre și a buniciilor este, că ar fi prea mică…cum încerc să gândesc cât mai actual am mers cu copilul la cosmetică și a stat cuminte, a durut un pic dar la final era foarte fericită că a scapat de mustață. A fost o decizie luată împreună cu ea!

Anul acesta de la Moș Crăciun și-a dorit foarte mult o chitară. Am fost reticientă în a o primi, însă pană acum acest copil mi-a aratat că dacă are o pasiune se ține de ea, așa ca a primit cadoul dorit. Vom începe si cursuri să învețe.

-Mami, anul acesta a fost diferit de Sarbatori, pentru mine?

-De ce iubita mea?

-E primul an in care nu am mai vrut jucări, e primul an când particip la petrecerea de 2019 și e primul an în care mi-am scris singura scrisoare de Mos Crăciun.

Dialogurile cu ea, sunt lecții pentru mine de multe ori. Mă încurajează ea, mă ceartă ea cu argumente, mă uimește de multe ori prin înțelepciunea vorbelor și logica faptelor. Și nu pot să-i zic că nu are dreptate când are și eu sunt vinovată :). Ar însemna să-i dau semnale greșite doar din orgoliu și să-i dau peste cap un întreg sistem de confirmare a deciziilor ei. Pare cunoscut? Păi generația mea caută validari din extern pentru că acea încredere în sine nu a fost cultivată în copilarie și pentru că adulții noștri ne-au transmis semnale contrare de multe ori.

Avem încă pasiunea pentru poneii de jucărie și pentru animale. Vrea să se facă medic veterinar de la 3 ani si cântăreață.

De ceva timp observ că evoluția celei mari, însemnă și evoluția celei mici. Madam Furlifus a învățat multe lucruri de la sora sa mai mare. Cifre, litere, cuvinte în alte limbi străine, copie mai tot. Eu ca mamă sunt încântată de doua lucruri:

  1. că e un efort mai mic să educ al doilea copil. Mult mai mic as zice…
  2. Copilul cel mare vede impactul ei asupra celei mici și noi ne încantăm de simbioza lor

Am învățat în ultimul an să mă conectez mai mult cu familia. Reacțiile copilului meu și timpul liber puțin din 2018, m-au învățat să-mi dozez eforturile mai mult pentru familia mea, să nu ma mai stresez pe lucruri marunte. Simt că am evoluat în felul în care percep luptele cotidiene și acest lucru datorita și cu ajutorul copiilor mei. În special cea mare, care a ajuns la o vârstă unde poate articula multe lucruri. Cum vă ziceam, psihilogul îmi cere bani pe terapie, copilul vrea doar dragoste! 🙂

Sunt un pic și tristă pentru că am realizat ca bebele meu frumos, e o căpriță mare acum și mânuțele mici și pufoase s-au transformat în instrumente de scris sau suport pentru cărți și farduri! O nouă etapă, de care mi-aș dori să mă bucur cât mai mult!

Madam Furlifus la 4 ani

Anul trecut vă povesteam despre cea mica la 3 ani. Anul acesta am împlinit 4 ani. Suntem la grupa mijlocie si e minunat! Nu mă mai satur să o văd în perioada grădiniței. Vârsta 3-5 ani, mi se pare perfect de dulce și destul de conectată cu lumea, ca să poti avea o discuție cu copilul…dar una logică și pură. Mă gândesc cu dor de acum, când vom merge și cu copilul nr. 2 la școală!

Ador să o duc și să o văd pe cea mică la gradiniță! Îmi aduce aminte și de Prințesă când era la grădiniță, dar e o experientă nouă pentru  mine ca părinte. E nouă, pentru că Madam Furlifus:

-vrea să fie sefă de grădiniță

-are prietene după care îi este dor

-plânge când vin să o iau acasă

-când ajung să o iau o găsesc tot timpul jucandu-se cu copii

-crede că un băiat mai mare e chipeș, încă de la 3 ani

-mai merge îmbrăcată și în pantaloni la grădi

-tortul trebuie să fie cu Fulger McQueen și e fan dinozauri mai mult decât papuși

-se alintă cu toată lumea când vrea să obțină ceva

Ca orice mamă, mă minunez când mă uit la copiii mei și mă simt foarte norocoasă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Cel mai norocoasă, mă simt când văd cum interacționează cele doua surori și cum devin o simbioză care funcționează. Madam Furlifus e mai nervoasă când e obosită și se exprimă! Fară să zic eu ceva, sora ei mai mare ia inițiativa și încearcă să o calmeze. Vorbeșste cu ea și cum e idolul fetei, problema se rezolvă! Vă ziceam eu că e mai ușor la copilul nr. 2!

Madam Furlifus se face că e timidă deși nu este! Pentru că așa a văzut la sora sa, a învâțat să meargă pe bicicletă fară roți ajutătoare și pare că dacă vrea să facă ceva reușește! Cu nervi, dar cu ambiție!

Mă gândeam intr-o zi daca ar fi fost ea primul copil și o duceam la toate activitățile la care am dus-o pe Prințesa….Cu cea mare fiind introvertită, am simțit nevoia să o expun la multe activități și experiețe, însă la cea mică nu. Cumva cred ca exemplu surorii mari îi dă toate informațiile necesare. Cea mică e un copil extrovertit ce prinde repede. O expun la activități, dar minimal…cumva mai puțin decăt pe sora ei. Cred ca vine natural acum și nu mă mai stresez să caut tot felul de cursuri. Abia acum mi-am dat seama că exageram cu primul copil mergând la atâtea ateliere!

Revenind, Madam Furlifus mă uimește în fiecare zi și e minunat să-i țin mânuța mică și somnoroasă dimineața în drum spre grădiniță! Nu m-am gândit niciodată că voi avea un copil creț și energic! Cumva Dumnezeu a decis corect să fie al doilea, ca să nu mă sperii dacă era primul! 🙂

P.S. Acum înțeleg de ce nu sunt multe mămici care scriu despre copii mai mari…. nu au timp! Cu cât copilul e mai mare și e mai mult decât unul, cu atât timpul tău liber devine inexistent! Și dacă există, preferi să stai cu copii tăi care cresc prea repede, decât să te ocupi de hobby-uri. 🙂

Viitorul copiilor mei

Anul acesta am descoperit vacanta fară copii! Adică timp liber, casă goală și părinții care încearcă să se readapteze la viața în 2. Pentru perioade de 1-2 săptămanii, am exersat să mă relaxez, cu un dor imens în inimă. Când îmi lipsește „obiectul muncii” și nu am zeci de task-uri de făcut, gândurile aleargă și nu știu cum să se ordoneze.

Eu ca și părinte mă gândesc foarte des, la viitorul copiilor mei. Parcă am vrea să crească mai încet, dar să ne asigure cineva că vor fi bine și sănătoși în viitor. Îi visăm adulți de succes și ne facem tot felul de griji. Șotul meu chiar le visează mari si frumoase… cum vin de la discotecă la o oră prea târzie.

Mă gândeam în ultima perioadă, că nu prea conștientizăm că pe lângă școală mai sunt și alte educații de care copilul are nevoie. Mă gândeam cum mă asigur eu că fetele mele vor avea relații frumoase, echilibrate cu viitorii soți! Cum mă asigur, că nu vor divorța imediat ce relația e într-un impas? Cum le învăț să aleagă înțelept persoana pe care  o iubesc?

Nu conștientizăm, că nu am fost învățați la rândul nostru. Fiecare generație de părinți a acționat cum a știut și putut. Însă e de datoria noastră să ne depășim părinții! E ușor să dai copy-paste la ce știi de acasă, dar sigur nu-i va asigura copilului un viitor mai bun!

Genele sunt foarte importante pentru educație, dar nu se întamplă nimic bun fară muncă!

Educația emoțională a primilor 3 ani, mie îmi pare că e foarte importantă. Cum avem grijă de copil în acești ani (de la ce mănâncă la câtă libertate îi oferim să experimenteze) sunt de părere că impacteză viitorul adult. Mulți copii intră în grădiniță, fară să știe să respecte reguli, cu multe temeri și cu puțină curiziotate…Ei intră ca un rezultat al influenței familiei lor asupra propiei personalități: exemple- sunt prea agitați pentru că bunica îi dădea prea multe dulciuri, lovesc pentru că au fost loviți acasă, nu sunt curioși pentru că se pot murdări și sunt certați, etc.

Educația relațiilor: de la relațiile de prietenie pană la relațiile cu sexul opus- cine se gândește când își alege partenerul de viață că va fi un exemplu pentru viitorul copil? Eu sigur nu m-am gandit! Am două fete acum și am realizat că relația mea cu tatăl lor e primul exemplu de relație pe care îl au. Tatăl lor e tiparul de bărbat pe care  îl vor cauta, fie că vor sau nu. Cum mă comport eu cu tatăl lor, le va impacta cum se vor comporta ele cu băieții pe care îi plac.

În plus, copiii împrumută și de la ceilați din jur! Educatori, familie, prieteni…așa că eu incerc să aleg cu ce educatoare/învățătoare își petrec fetele timpul. Am descalificat o școală, pentru că doamna care prelua clasa I este o tipologie de la care Prințesa ar fi luat ticuri și obiceiuri ce nu mi-ar fi plăcut. Gesturile și expresiile care nu sunt împrumutate de la mine, le văd instant la fete și le și indentific de unde le-au împrumutat! Prințesa e mai puternică și mai harnică, datorită învățătoarei de la clasa pregătitoare! Cu ea a stat 4-5 ore pe zi, 9 luni pe an! Cu mine, sta 2-3 ore/zi!

Acolo unde știam că am și eu probleme, am încercat să o las pe ea să descopere cum ar trebui să procedeze în relațiile sociale și să nu impun tiparul meu. Am dat doar un sfat și am ascultat copilul! Vă dau doua exemple care au mers foarte bine:

  1. Eu m-am educat singură să fiu feminină și în copilarie nu am avut exemple  puternice de feminitate in familie! Bunica mea a fost plecată de acasă de la 6 ani, la muncă! Cam ce să transmită mai departe către fetele ei ?! Atât mama cât și bunica s-au straduit să mă educe frumos, dar cu ce informații și experiențe aveau. Așa că interacțiunile mele în copilărie cu baieții pe care-i placeam nu au fost ok.

La Prințesă (introvertită), pare că e cu totul altă poveste-am spionat-o în excursii să văd  cum se comportă cu unii colegi, vorbim despre baieții care îi plac și imi pune întrebări despre băieți. Pare că îi vine natural să vorbească cu ei și pare că nu-i este frică să-și exprime sentimentele. Îi placea de un baiat la un moment dat pe care eu nu-l considerat potrivit pentru ea. Am încurajat-o să vorbească cu el și încercam să-i răspund când mă întreba. Nu i-am indus nici o preconcepție sau opțiune personală. După vreo doua luni, mi-a explicat că nu-i mai place de el că e prea sălbatic și că-i place de alt băiat. A ajut foarte mult și exemplu masculin din casă, recunosc :)! Nu avea cum să-i placă alt tipar!

La Madam Furlifus (extrovertită), pare că e genetic să socializeze cu băieții! E foarte feminină când vrea ea! Copie foarte mult și ce vede la sora ei! Deci, mai puțină muncă cu ea!

2. Gestionarea certurilor/tensiunilor între copii– la grădiniță Prințesa a avut doua fetițe care păreau că o plac, dar care vroiau să o domine în joacă și erau și răutăcioase când nu faceai ca ele. Am pornit de la „nu vreau la gradiniță că nu mă lasa A si S în pace” și am avut răbdare cu ea. I-am explicat că ele o plac, dar nu știu să se exprime; să le explice de mai multe ori că nu vrea și să vorbească și cu doamna dacă simte nevoia. Am ajuns la un moment să-și dea seama ca A și S  nu sunt educate, pentru că sunt răutăcioase și că să le ia apărarea altor colegi afectați de cele doua. Cred că și educatoarea a avut o influență!

În clasa pregătitoare, cu un colectiv nou -după două săptamani mi-a explicat că s-a uitat urât la un copil care vroia să o lovească cu mingea și el a plecat. Și-a creat o „uitătură de furie” și pentru că e mai înaltă are impact!

Madam Furlifus, e centrul jocului la gradinită. Și-a dezvoltat scheme să fie bagată în seamă!  Are prietene de care îi este dor!Dacă nu o lasă vreun copil în pace, fuge! Și-a dat seama că e mai rapida!  Din nou, e mai puțină muncă. În plus, sora ei o protejează când sunt împreună.

Educația sexuală– câți dintre noi vom vorbi cu copii noștri mai în detaliu și mai explicit despre sex? Mi-am propus să le ajut cum voi putea sau să caut ajutor dacă va fi nevoie. Vor fi multe întrebări în curând și vreau să iasă din adolescență sigure pe ce simt, știu și vor! Că vrem, că nu vrem…viața sexuală va fi foarte importantă ca adult!

La 5 ani Prințesa mi-a spus că au început să-i placă baieții! M-am bucurat în gândul meu și de atunci avem discuții  despre băieți. Încerc să o ascult mai mult și să vorbesc doar când mă întrebă! Pe teoria întrebărilor deschise 🙂

La Madam Furlifus, de la 1 an jumatate e clar că-i plac băieți! Aici pare că va trebui să fim mai atenți în educație, dar mă bazez pe soțul meu!

Îmi par atât de multe lucruri la care trebuie să fim atenți pentru viitorul copiilor! Cum se exprimă, vorbesc, interacționează cu cei din jur, câtă încredere au, dacă sunt responsabili de mici, dacă își recunosc emoțiile….va depinde cu vor fi ca adulti la job, cu prietenii, cu partenerul de viață, cu copii lor! Eu zic că pe lăngă gene, va depinde de educația din copilarie să fie fericiți!

Până acum pare că suntem pe un drum bun! Să vedem cum evoluăm. Cu cât cresc, cu atât e mai dificil de gestionat o mulțime de lucruri și nevoi!

Încă puțin și începe școala…activitate de weekend

Pentru acest weekend vă recomand un festival pentru super eroi! Fetele mele sunt în zona super eroilor și fiecare are o super putere, iar pentru urmatoare petrecere carnaval se vor costuma in Supergirl si Superwoman

Pe 1 și 2 septembrie, prichindeii sunt așteptați alături de părinți la premiera unuia din cele mai tari festivaluri ale toamnei, Kids Land Fest – Superheroes Edition, organizat de Asociația Culturală Sarang Hanguk în parteneriat cu BluParty, unde intrarea este liberă. Evenimentul are tematica Super Eroi, unde cei mici se vor întâlni față în față cu personajele lor preferate, se vor distra și vor poza împreună.

Organizatorii, Asociația Culturală Sarang Hanguk, alături de echipa BluParty îi vor surprinde pe participanți cu 2 zile pline de distracție și zâmbete, oferite de o multitudine de ateliere creative, jocuri și concursuri, potrivite în special copiilor cu vârste între 1-6 ani.

Festivalul, aflat la prima ediție, are loc pe 1 și 2 septembrie în parcul Kiseleff din București, începând cu ora 9, până la 19, iar întreaga familie poate participa gratuit la toate activitățile și surprizele pregătite.

Ce activități au loc la Kids Land Fest?

Kids Land Fest este tărâmul de distracție, unde cei mici, dar și cei mari pot profita la maxim de ultimele zile din vacanța de vară și își pot face noi amintiri și prieteni.

Spațiul va fi împărțit în 3 zone, plus zona de scenă:

Zona de activități – aici cei mici se pot bucura de o mulțime de spectacole și activități, de la teatru, dansuri, magie și improvizație, până la ateliere de creație în aer liber, unele din cele mai dorite fiind roata olarului, pictura pe apă, confecționat baloane cu aer cald și face painting, dar și cele specifice pentru fetițe și băieței, atelierele pentru Cosânzene și Feți Frumoși. 

Nu lipsesc nici jocurile antrenante, concursurile cu premii și multe alte surprize menite să întrețină buna dispoziție.

Iar dacă cei mici doresc o poză de familie, cu super eroii lor preferați sau cu orice altă idee trăznită, o să aibă la dispoziție și un Photo Booth, colorat și distractiv.

Zona de food – așteaptă toți pofticioșii cu un spațiu special amenajat pentru luat masa, după ce au alergat dintr-o parte în alta și vor să ia o pauză. Ca să-și recapete energia, aceștia pot alege dintre burgeri, specialități culinare din bucătăria internațională, clătite gustoase, sucuri naturale, înghețată delicioasă, iar special pentru părinți, nelipsita cafea.

Zona de vânzare produse pentru copii – Pe lângă zonele de activități și food courts, există și o zonă de shopping, care va aduce laolaltă artizani români foarte îndrăgiți cu creații deosebite, jucării, hăinuțe, accesorii sau cărți.

Pe parcursul întregului festival, părinții sunt bineveniți să se alăture activităților prichindeilor și să pună astfel „umărul” la distracția generală. Printre activitățile la care pot lua parte, se numără workshopul de Street Dance pentru copii și părinți, sau outdoor yoga – un curs special pentru părinți.

Cum poți participa la festival?

Data: Sâmbătă, 1 septembrie 2018 și Duminică, 2 septembrie 2018

Ora: 09:00-19:00

Locația: parcul Kiseleff – Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 4, București

Vârsta: 1-6 ani

Intrarea la festival este liberă.

Mai multe detalii despre eveniment: https://www.facebook.com/events/684606325209623/

Rezumat de vară, gânduri din vacanță

La mine vara a inceput foarte agitată la muncă. Mă așteptam… și am zis că dacă e tot haos in capul meu, să fac o pauză de la scris. Nu știu cum e la voi, dar pentru mine scrisul e o relaxare și dacă sunt stresată în viața de zi cu zi, nu mă pot relaxa. Am multe idei și nu reușesc să le pun intr-o formă coerentă.

Mijlocul verii m-a găsit departe de țară ceva timp, dar tot cu munca și când m-am intors abia așteptam să vină concediul, să mă conecteze cu fetele mele. Concediul a venit intr-un final si a fost superb dar scurt! 🙂

Concediu de anul acesta a fost pentru noi o altfel de experiență și m-am găndit să vă detaliez un pic, pentru că din ce am văzut pe newsfeed-ul  e pe FB, poate fi o atfel de experință și pentru mulți dintre voi.

Am ales Grecia, dar mai spre sud vest (partea peninsulara). Nu am ales dupa câte plaje cu nisip sunt prin zonă. Am ales după prețul vilei și condițiile ei (să aibă piscină), ce obiective pot fi vizitate și distanța care poate fi parcursă cu mașina.

Am nimerit într-o stațiune unde merg mai mult grecii și ne-a plăcut foarte mult. Pe lângă un nivel de bune maniere mai ridicat, calitatea serviciilor și a mâncărurilor e superioară zonelor pentru turișiti est europeni. În stațiune cred ca am văzut doar două mașini non-greceșți în afară de ale noastre. Un mic dezavantaj- lumea nu prea avea meniuri în limba engleză și mai citeam în grecește cu google translate. Avantajul major– împrejurimile erau adevărata Grecie (am văzut practic cum trăiesc grecii în concediu) și mâncarea autentică!

Cazare  am ales-o prin Airbnb- vila cu 5 camere într-un complex,  pe care am împărțit-o cu alte doua familii din grup = a dus la un cost mediu spre mic, mai ieftin ca alte cazari la hoteluri. Vila ne-a oferit intimitate, liniște, piscină propie- a fost foarte utilă cu copiii și bine gândită. Am venit cu hainele spălate pentru că aveam mașină de spălat. Nu mi-a lipsit curățenia făcută de alții, pentru că am avut mașină de spălat vase, bucătăria era foarte bine dotată și întreținerea minimala se făcea foarte ușor si rapid. A fost chiar o relaxare, să mai gătesc! 🙂

Am făcut excursii, am mâncat foarte bine din punctul nostru de vedere și pot spune că și-a meritat toți banii alegerea! Prin experiența aceasta, mi-am dat seama ca pentru familia mea hoteluri cu demipensiune sau all inclusive din zonele populare la noi in Grecia, nu sunt o varianta care să ne aducă maxim de avantaje. Știu că multă lume e tematoarea cu cazarea prin acest tip de servicii hoteliere, însă nu aveți de ce să va fie! Alegeți cu atenție și din timp și nu puteți să aveți decât avantaje! Pentru mine, faptul ca nu erau servicii turistice si restaurante pentru est europeni (calitatea mai scăzuta) m-a incântat cel mai mult. Și nu pot spune că au fost prețuri mai mari față de ce am experimentat până acum.

Plajele erau pietrose, dar nu voi exclude nicioadata o zona doar pentru plaje. Mi-am dat seama că e mai ok din punct de vedere curățenie așa, decât cu nisip. Papuceii de apă ajută foarte mult și copiii nu s-au plăns. Copiii oricum au stat foarte mult în piscină. Intimitatea în piscină e un plus  pentru noi și cât găteam îî puteam supraveghea din bucătatie. A fost  o distracție non-stop!:)Piscina era curățata zilnic de administratorul complexului.

În orășel aveam un „China Mall”, care a fost atracția nr. 2 pentru copii. Stiți voi magazinele cu produse chinezești…acesta era unul mult mai mare!

Drumul a fost ok, avantajul că alte tări au infrastructură de transport. L-am făcut in doua zile, cu o oprire. La întoarcere a fost mai obositor. Copii s-au comportat foarte bine la 3000km făcuți in total cu tot cu excursii. Ca să nu stăm prea mult cu jocuriile pe telefon în timpul drumului, muzica a ajutat. Faptul că ascultau ce le plăcea a făcut timpul să treacă, mult mai ușor.

Comportamentul copiilor: în timpul vacanței, copii s-au uitat puțin pe telefon și deloc la TV. Erau prea ocupați cu joaca (fetele aveau un mic troller plin cu jucării) sau cu piscina! Noi nu mâncăm cu tableta sau telefonul în față, iar fetele în general știu regulile la cumparături și la ce avem voie să mâncăm. Recunosc, că am iesit din normele de acasă, dar pentru o vacanta și mai distractivă și pentru noi adultii! 🙂 Cartofii prăjiți pe acolo erau peste tot proaspeți…cum să le reziști!

Am mai observat un lucru care a plusat la confortul din acest concediu: în atracțiile turistice unde nu erau est europeni, nu se făceau așa multe poze. Am fost la Meteora unde era plin de români și ucranieni….mergeau doi pași și faceau o poză! Se opreau la poză în cele mai nepotrivite locuri, blocând circulatia….a fost singurul loc unde nu m-am simțit bine când am vizitat un obiectiv. Eu prefer să mă conectez cu mediu, să oberv. Copiii îmi pun întrebări și îmi place să le răspund! Nu învață mare lucru din selfie și stat la poze! Fac poze dar minimale și cu atenție să nu deranjez!

A fost o vară frumoasă, cu multă de muncă la noi adulții și cu relaxare din partea copiilor. Prințesa a mai și lucrat pe caietul de vară și aș vrea să punctez că a devenit foarte hărnicuță prin casă. Se apucă să facă singură ordine, strânge masa…pare că a avut un click natural pentru curățenie! Doar e fata lui mama! 🙂

Madam Furlifus e foarte curajoasă, nu-i place să facă curat dar îi place să stea în bucătărie și să mă ajute la gătim. E un copil, care plange după colegii de la gradi în vacanță! De câte ori plec de acasă, mă întorc la doua surori care par că se împrietenesc din ce în ce mai mult. Cea mică observ că o copie pe sora ei mai mare și nu pe mine, așa cum mă așteptam. A preluat multe lucruri bune de la sora sa și uneori e mai ascultatoare decât îi stă in fire.

Acum ne pregătim pentru toamna cu toate activitățiile ei școlare. Eu deja mă gândesc la urmatoare mini vacantă de la sfarșitul lui octombrie!

Dacă vreți detalii mai concrete, mă puteți contacta în privat. Am scris câteva gânduri despre un altfel de vacanță în Grecia ca principiu și nu am vrut să insist pe nume și costuri.

Să ne bucurăm de vacanța ramasă și de traficul lejer din București:) !