Tabletă sau laptop pentru copiii noștri?

În societatea în care traim, tehnologia e folosita zilnic în diferite forme. Telefonul este un apendice pentru adulți. Pare uneori că ținem mai mult la telefon decât la copiii noștri.

Copiii noștri vor fi adulți într-o lume și mai tehnologizată decât a noastră și vor lucra probabil cu multă tehnologie. Cum îî pregătim?

Am văzut mulți părinți care introduc telefonul sau tableta de la câteva luni de viață. Prea mulți copii mănancă doar cu telefonul sau cu tableta în față.  Din lipsă de răbdare sau că așa au fost sfătuiți, părinții educă copilul prin intermediului TV si al telefonului. Am auzit multe justificări: ca e bine sa se învețe de mic cu tehnologia!

Cât de mic?! Specialiștii nu recomanda mai mult de 10 minute pe zi pentru vârste intre 3-7ani. Teoria specialiștilor e una și realitatea părinților e alta. Ni se întamplă și nouă să îi aruncam în brațele telefonului, când avem nevoie de puțină liniște sau copiii sunt cu noi la un drum lung.

Nu cred ca mai devreme de 2 ani jumatate, copiii mei au stat la TV mai mult. Nu au capacitatea de a se concentra…Mai devreme de 3 ani, nu au atins un telefon. Cea mare cred ca pe la 4 ani a ajuns sa intre în contact cu acest dispozitiv. Încercăm să limităm timpul pe care îl petrec la telefon. Tot cred că ne trebuie un program și mai riguros, ex: doar in weekend acces.

Nu avem tablete! Nu mâncăm la TV sau cu desene. Pesonal, am fost foarte atentă la alimentația mea în sarcină, în alăptare…am respectat toate principiile pe care pediatra mi le-a recomandat cu privire la introducerea alimentelor….nu m-am luat după sfaturile familiei, prietenilor pentru că după cum spune soacra mea: Eu am crescut copii acum 30 de ani, nu știu tot ce știti voi acum! Deci, nu am folosit niciodata desenele animate pentru a manca copii! Nu am introdus tehnologia pentru a suplini lipsa mea de răbdare, decât după 3 ani! 🙂

Nu am cumparat tablete, pentru a mă asigura că nu exista tentația. Și nu mi-e frică că vor știi mai puțin decât alți copii. Nu e o dovada de inteligentă, că știe să umble pe telefon un copil. E cumva dovada, că adulții din viața lui nu sunt atenți la nevoile lui.

Însă cred că trebuie să ne  învățăm copii cu toate programele uzuale pe care noi le folosim: word, office, excel, chiar si cu cele pentru desen si programare. Exista un joc Mindcraft care dezvoltă logica de programare. Lucrurile acesta cu cât sunt mai familiare pentru ei, cu atat le va fi mai usor in viitor.

Eu am invata excel la 19 ani, studiind o carte si exersând o data pe saptamană la calculatorul facultații. Acum folosesc zilnic și intens acest program și am pierdut timp să-l invat mai bine ca adult, când puteam să învăț ceva mai avansat.

Am întrebat un psiholog, când trebuie să introduc calculatorul- dupa ce învață copilul să scrie de mână. Prințesa are 7 ani, citește și scrie-deci e timpul!

Primul impuls a fost să mă gândesc să-i iau tableta. Pentru că așa am văzut în jurul meu… Tot in jurul meu am văzut mai rar copii care la 8 ani se joacă in Microsoft Project, Visio- programe pe care  nici eu nu le stapânesc.

Așa că am făcut un pas în spate și am refectat: tableta sau laptop? Ambele nu- pentru că e vorba de buget.

Am ales laptop, pentru că:

-se va familiariza cu programele word, excel, power point

-se va familiariza cu tastarura, mouse și va învața să navigheze prin foldere

– voi restrictiona ce poate accesa pe internet și va explora controlat

-curiozitatea de a descoperi va fi mai puternica decat tentația de a se uita doar pe youtube

-pot introduce jocuri mai complexe pentru a dezvolta logica

-pot face un program mai strinct, pentru că e mai complitcat decât tableta

-Prințesa e la o vărsta potrivita, Madam Furlifus va avea acces doar la jocuri de logica. Cea mică copiază și va putea învăța mult doar uitandu-se la sora ei- cum deja face in alte aspecte.

E un efort mai mare financiar a lua un laptop decât o tableta, dar eu consider că e mai benefic.

Păi și ce facem dacă văd la alți copii și vor și ele? Simplu le explicăm de ce nu și ne menținem pe poziții. Unul din lucrurile care mă irită foarte tare la colectivele de părinți, e când ne reproșăm unui altora, că copilul meu a văzut la copilul tău și vrea și el acum! Adică, eu nu-mi pot controla copilul și educa, trebuie să dau vina pe copilul tău că aduce la școala anumite jocuri sau tableta și eu mă simt vinovat că nu-l las.

Suntem adulți și trebuie să ne asumam deciziile, chiar dacă copilul nu întelege în prima faza. La noi a functionat logica pâna acum și explicațiiile. Prințesa a încercat de câteva ori să-mi spună că colegele ei aduc tablete la școală și că ar vrea și ea. I-am explicat de ce nu e ok de vreo 2 ori. S-a luptat singura cu sentimentul de invidie și și-a făcut telefon și tableta din carton. Se juca eu ele și după o perioada i-a trecut.

Acum am decis să strangem bani pentru laptop. Studiez problema, să vedem ce e mai ok pentru un copil de 7-8 ani.

După ce achiziționam revin, să vă spun și cum am reușit să luam un laptop, ce model și de ce!

Va urma!

Ce am învăţat în ultimul an Prinţesa version

Încep anul prin promisiunea să scriu mai des şi să mă reconectez cu mediul online. Primul subiect din 2019- evoluția Prințesei, 7 ani împliniți. Am mai povestit despre ea din în alți ani, acum copilul meu nu mai e bebeluș, e domnișoara.

Bebelușul meu aka Balenuța mea, a trecut într-o noua etapă sociala,mentală și fizică. De anul acesta școlar suntem la o școală particulară și i-a luat cam 2 luni, să se adapteze cumva.

Prințesa este o fire cognitivă și intovertită, în consecință toate acțiunile noastra ca părinți în educația ei țin cont de acest lucru. Înțelege multe lucruri dacă îi explici cu o logică în spate și a luat relativ ușor decizia de a o muta la o altă școală. Dupa 3 luni de zile, a ținut să-mi confirme ca e mult mai bine la noua ei școală și să mă întrebe de ce i-a luat ei, atâta timp să se integreze cu noi colegi.

Din punct de vedere social, se uita mai mult în oglinda. E conștientă de calitățile ei fizice si mentale și face evaluari corecte în raport cu alți copii. Când dă peste o emoție noua sau nu își poate explica ea de ce simte anumite lucruri, vine la mine și mă întreaba. De ceva timp, îmi zice că o deranjează mustața ei, că se vede ciudat și după o consultare cu medicul pediatru, am decis sa o epilez cu ceara. Preconcepția generațiilor noastre și a buniciilor este, că ar fi prea mică…cum încerc să gândesc cât mai actual am mers cu copilul la cosmetică și a stat cuminte, a durut un pic dar la final era foarte fericită că a scapat de mustață. A fost o decizie luată împreună cu ea!

Anul acesta de la Moș Crăciun și-a dorit foarte mult o chitară. Am fost reticientă în a o primi, însă pană acum acest copil mi-a aratat că dacă are o pasiune se ține de ea, așa ca a primit cadoul dorit. Vom începe si cursuri să învețe.

-Mami, anul acesta a fost diferit de Sarbatori, pentru mine?

-De ce iubita mea?

-E primul an in care nu am mai vrut jucări, e primul an când particip la petrecerea de 2019 și e primul an în care mi-am scris singura scrisoare de Mos Crăciun.

Dialogurile cu ea, sunt lecții pentru mine de multe ori. Mă încurajează ea, mă ceartă ea cu argumente, mă uimește de multe ori prin înțelepciunea vorbelor și logica faptelor. Și nu pot să-i zic că nu are dreptate când are și eu sunt vinovată :). Ar însemna să-i dau semnale greșite doar din orgoliu și să-i dau peste cap un întreg sistem de confirmare a deciziilor ei. Pare cunoscut? Păi generația mea caută validari din extern pentru că acea încredere în sine nu a fost cultivată în copilarie și pentru că adulții noștri ne-au transmis semnale contrare de multe ori.

Avem încă pasiunea pentru poneii de jucărie și pentru animale. Vrea să se facă medic veterinar de la 3 ani si cântăreață.

De ceva timp observ că evoluția celei mari, însemnă și evoluția celei mici. Madam Furlifus a învățat multe lucruri de la sora sa mai mare. Cifre, litere, cuvinte în alte limbi străine, copie mai tot. Eu ca mamă sunt încântată de doua lucruri:

  1. că e un efort mai mic să educ al doilea copil. Mult mai mic as zice…
  2. Copilul cel mare vede impactul ei asupra celei mici și noi ne încantăm de simbioza lor

Am învățat în ultimul an să mă conectez mai mult cu familia. Reacțiile copilului meu și timpul liber puțin din 2018, m-au învățat să-mi dozez eforturile mai mult pentru familia mea, să nu ma mai stresez pe lucruri marunte. Simt că am evoluat în felul în care percep luptele cotidiene și acest lucru datorita și cu ajutorul copiilor mei. În special cea mare, care a ajuns la o vârstă unde poate articula multe lucruri. Cum vă ziceam, psihilogul îmi cere bani pe terapie, copilul vrea doar dragoste! 🙂

Sunt un pic și tristă pentru că am realizat ca bebele meu frumos, e o căpriță mare acum și mânuțele mici și pufoase s-au transformat în instrumente de scris sau suport pentru cărți și farduri! O nouă etapă, de care mi-aș dori să mă bucur cât mai mult!

Madam Furlifus la 4 ani

Anul trecut vă povesteam despre cea mica la 3 ani. Anul acesta am împlinit 4 ani. Suntem la grupa mijlocie si e minunat! Nu mă mai satur să o văd în perioada grădiniței. Vârsta 3-5 ani, mi se pare perfect de dulce și destul de conectată cu lumea, ca să poti avea o discuție cu copilul…dar una logică și pură. Mă gândesc cu dor de acum, când vom merge și cu copilul nr. 2 la școală!

Ador să o duc și să o văd pe cea mică la gradiniță! Îmi aduce aminte și de Prințesă când era la grădiniță, dar e o experientă nouă pentru  mine ca părinte. E nouă, pentru că Madam Furlifus:

-vrea să fie sefă de grădiniță

-are prietene după care îi este dor

-plânge când vin să o iau acasă

-când ajung să o iau o găsesc tot timpul jucandu-se cu copii

-crede că un băiat mai mare e chipeș, încă de la 3 ani

-mai merge îmbrăcată și în pantaloni la grădi

-tortul trebuie să fie cu Fulger McQueen și e fan dinozauri mai mult decât papuși

-se alintă cu toată lumea când vrea să obțină ceva

Ca orice mamă, mă minunez când mă uit la copiii mei și mă simt foarte norocoasă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Cel mai norocoasă, mă simt când văd cum interacționează cele doua surori și cum devin o simbioză care funcționează. Madam Furlifus e mai nervoasă când e obosită și se exprimă! Fară să zic eu ceva, sora ei mai mare ia inițiativa și încearcă să o calmeze. Vorbeșste cu ea și cum e idolul fetei, problema se rezolvă! Vă ziceam eu că e mai ușor la copilul nr. 2!

Madam Furlifus se face că e timidă deși nu este! Pentru că așa a văzut la sora sa, a învâțat să meargă pe bicicletă fară roți ajutătoare și pare că dacă vrea să facă ceva reușește! Cu nervi, dar cu ambiție!

Mă gândeam intr-o zi daca ar fi fost ea primul copil și o duceam la toate activitățile la care am dus-o pe Prințesa….Cu cea mare fiind introvertită, am simțit nevoia să o expun la multe activități și experiețe, însă la cea mică nu. Cumva cred ca exemplu surorii mari îi dă toate informațiile necesare. Cea mică e un copil extrovertit ce prinde repede. O expun la activități, dar minimal…cumva mai puțin decăt pe sora ei. Cred ca vine natural acum și nu mă mai stresez să caut tot felul de cursuri. Abia acum mi-am dat seama că exageram cu primul copil mergând la atâtea ateliere!

Revenind, Madam Furlifus mă uimește în fiecare zi și e minunat să-i țin mânuța mică și somnoroasă dimineața în drum spre grădiniță! Nu m-am gândit niciodată că voi avea un copil creț și energic! Cumva Dumnezeu a decis corect să fie al doilea, ca să nu mă sperii dacă era primul! 🙂

P.S. Acum înțeleg de ce nu sunt multe mămici care scriu despre copii mai mari…. nu au timp! Cu cât copilul e mai mare și e mai mult decât unul, cu atât timpul tău liber devine inexistent! Și dacă există, preferi să stai cu copii tăi care cresc prea repede, decât să te ocupi de hobby-uri. 🙂

Viitorul copiilor mei

Anul acesta am descoperit vacanta fară copii! Adică timp liber, casă goală și părinții care încearcă să se readapteze la viața în 2. Pentru perioade de 1-2 săptămanii, am exersat să mă relaxez, cu un dor imens în inimă. Când îmi lipsește „obiectul muncii” și nu am zeci de task-uri de făcut, gândurile aleargă și nu știu cum să se ordoneze.

Eu ca și părinte mă gândesc foarte des, la viitorul copiilor mei. Parcă am vrea să crească mai încet, dar să ne asigure cineva că vor fi bine și sănătoși în viitor. Îi visăm adulți de succes și ne facem tot felul de griji. Șotul meu chiar le visează mari si frumoase… cum vin de la discotecă la o oră prea târzie.

Mă gândeam în ultima perioadă, că nu prea conștientizăm că pe lângă școală mai sunt și alte educații de care copilul are nevoie. Mă gândeam cum mă asigur eu că fetele mele vor avea relații frumoase, echilibrate cu viitorii soți! Cum mă asigur, că nu vor divorța imediat ce relația e într-un impas? Cum le învăț să aleagă înțelept persoana pe care  o iubesc?

Nu conștientizăm, că nu am fost învățați la rândul nostru. Fiecare generație de părinți a acționat cum a știut și putut. Însă e de datoria noastră să ne depășim părinții! E ușor să dai copy-paste la ce știi de acasă, dar sigur nu-i va asigura copilului un viitor mai bun!

Genele sunt foarte importante pentru educație, dar nu se întamplă nimic bun fară muncă!

Educația emoțională a primilor 3 ani, mie îmi pare că e foarte importantă. Cum avem grijă de copil în acești ani (de la ce mănâncă la câtă libertate îi oferim să experimenteze) sunt de părere că impacteză viitorul adult. Mulți copii intră în grădiniță, fară să știe să respecte reguli, cu multe temeri și cu puțină curiziotate…Ei intră ca un rezultat al influenței familiei lor asupra propiei personalități: exemple- sunt prea agitați pentru că bunica îi dădea prea multe dulciuri, lovesc pentru că au fost loviți acasă, nu sunt curioși pentru că se pot murdări și sunt certați, etc.

Educația relațiilor: de la relațiile de prietenie pană la relațiile cu sexul opus- cine se gândește când își alege partenerul de viață că va fi un exemplu pentru viitorul copil? Eu sigur nu m-am gandit! Am două fete acum și am realizat că relația mea cu tatăl lor e primul exemplu de relație pe care îl au. Tatăl lor e tiparul de bărbat pe care  îl vor cauta, fie că vor sau nu. Cum mă comport eu cu tatăl lor, le va impacta cum se vor comporta ele cu băieții pe care îi plac.

În plus, copiii împrumută și de la ceilați din jur! Educatori, familie, prieteni…așa că eu incerc să aleg cu ce educatoare/învățătoare își petrec fetele timpul. Am descalificat o școală, pentru că doamna care prelua clasa I este o tipologie de la care Prințesa ar fi luat ticuri și obiceiuri ce nu mi-ar fi plăcut. Gesturile și expresiile care nu sunt împrumutate de la mine, le văd instant la fete și le și indentific de unde le-au împrumutat! Prințesa e mai puternică și mai harnică, datorită învățătoarei de la clasa pregătitoare! Cu ea a stat 4-5 ore pe zi, 9 luni pe an! Cu mine, sta 2-3 ore/zi!

Acolo unde știam că am și eu probleme, am încercat să o las pe ea să descopere cum ar trebui să procedeze în relațiile sociale și să nu impun tiparul meu. Am dat doar un sfat și am ascultat copilul! Vă dau doua exemple care au mers foarte bine:

  1. Eu m-am educat singură să fiu feminină și în copilarie nu am avut exemple  puternice de feminitate in familie! Bunica mea a fost plecată de acasă de la 6 ani, la muncă! Cam ce să transmită mai departe către fetele ei ?! Atât mama cât și bunica s-au straduit să mă educe frumos, dar cu ce informații și experiențe aveau. Așa că interacțiunile mele în copilărie cu baieții pe care-i placeam nu au fost ok.

La Prințesă (introvertită), pare că e cu totul altă poveste-am spionat-o în excursii să văd  cum se comportă cu unii colegi, vorbim despre baieții care îi plac și imi pune întrebări despre băieți. Pare că îi vine natural să vorbească cu ei și pare că nu-i este frică să-și exprime sentimentele. Îi placea de un baiat la un moment dat pe care eu nu-l considerat potrivit pentru ea. Am încurajat-o să vorbească cu el și încercam să-i răspund când mă întreba. Nu i-am indus nici o preconcepție sau opțiune personală. După vreo doua luni, mi-a explicat că nu-i mai place de el că e prea sălbatic și că-i place de alt băiat. A ajut foarte mult și exemplu masculin din casă, recunosc :)! Nu avea cum să-i placă alt tipar!

La Madam Furlifus (extrovertită), pare că e genetic să socializeze cu băieții! E foarte feminină când vrea ea! Copie foarte mult și ce vede la sora ei! Deci, mai puțină muncă cu ea!

2. Gestionarea certurilor/tensiunilor între copii– la grădiniță Prințesa a avut doua fetițe care păreau că o plac, dar care vroiau să o domine în joacă și erau și răutăcioase când nu faceai ca ele. Am pornit de la „nu vreau la gradiniță că nu mă lasa A si S în pace” și am avut răbdare cu ea. I-am explicat că ele o plac, dar nu știu să se exprime; să le explice de mai multe ori că nu vrea și să vorbească și cu doamna dacă simte nevoia. Am ajuns la un moment să-și dea seama ca A și S  nu sunt educate, pentru că sunt răutăcioase și că să le ia apărarea altor colegi afectați de cele doua. Cred că și educatoarea a avut o influență!

În clasa pregătitoare, cu un colectiv nou -după două săptamani mi-a explicat că s-a uitat urât la un copil care vroia să o lovească cu mingea și el a plecat. Și-a creat o „uitătură de furie” și pentru că e mai înaltă are impact!

Madam Furlifus, e centrul jocului la gradinită. Și-a dezvoltat scheme să fie bagată în seamă!  Are prietene de care îi este dor!Dacă nu o lasă vreun copil în pace, fuge! Și-a dat seama că e mai rapida!  Din nou, e mai puțină muncă. În plus, sora ei o protejează când sunt împreună.

Educația sexuală– câți dintre noi vom vorbi cu copii noștri mai în detaliu și mai explicit despre sex? Mi-am propus să le ajut cum voi putea sau să caut ajutor dacă va fi nevoie. Vor fi multe întrebări în curând și vreau să iasă din adolescență sigure pe ce simt, știu și vor! Că vrem, că nu vrem…viața sexuală va fi foarte importantă ca adult!

La 5 ani Prințesa mi-a spus că au început să-i placă baieții! M-am bucurat în gândul meu și de atunci avem discuții  despre băieți. Încerc să o ascult mai mult și să vorbesc doar când mă întrebă! Pe teoria întrebărilor deschise 🙂

La Madam Furlifus, de la 1 an jumatate e clar că-i plac băieți! Aici pare că va trebui să fim mai atenți în educație, dar mă bazez pe soțul meu!

Îmi par atât de multe lucruri la care trebuie să fim atenți pentru viitorul copiilor! Cum se exprimă, vorbesc, interacționează cu cei din jur, câtă încredere au, dacă sunt responsabili de mici, dacă își recunosc emoțiile….va depinde cu vor fi ca adulti la job, cu prietenii, cu partenerul de viață, cu copii lor! Eu zic că pe lăngă gene, va depinde de educația din copilarie să fie fericiți!

Până acum pare că suntem pe un drum bun! Să vedem cum evoluăm. Cu cât cresc, cu atât e mai dificil de gestionat o mulțime de lucruri și nevoi!

Încă puțin și începe școala…activitate de weekend

Pentru acest weekend vă recomand un festival pentru super eroi! Fetele mele sunt în zona super eroilor și fiecare are o super putere, iar pentru urmatoare petrecere carnaval se vor costuma in Supergirl si Superwoman

Pe 1 și 2 septembrie, prichindeii sunt așteptați alături de părinți la premiera unuia din cele mai tari festivaluri ale toamnei, Kids Land Fest – Superheroes Edition, organizat de Asociația Culturală Sarang Hanguk în parteneriat cu BluParty, unde intrarea este liberă. Evenimentul are tematica Super Eroi, unde cei mici se vor întâlni față în față cu personajele lor preferate, se vor distra și vor poza împreună.

Organizatorii, Asociația Culturală Sarang Hanguk, alături de echipa BluParty îi vor surprinde pe participanți cu 2 zile pline de distracție și zâmbete, oferite de o multitudine de ateliere creative, jocuri și concursuri, potrivite în special copiilor cu vârste între 1-6 ani.

Festivalul, aflat la prima ediție, are loc pe 1 și 2 septembrie în parcul Kiseleff din București, începând cu ora 9, până la 19, iar întreaga familie poate participa gratuit la toate activitățile și surprizele pregătite.

Ce activități au loc la Kids Land Fest?

Kids Land Fest este tărâmul de distracție, unde cei mici, dar și cei mari pot profita la maxim de ultimele zile din vacanța de vară și își pot face noi amintiri și prieteni.

Spațiul va fi împărțit în 3 zone, plus zona de scenă:

Zona de activități – aici cei mici se pot bucura de o mulțime de spectacole și activități, de la teatru, dansuri, magie și improvizație, până la ateliere de creație în aer liber, unele din cele mai dorite fiind roata olarului, pictura pe apă, confecționat baloane cu aer cald și face painting, dar și cele specifice pentru fetițe și băieței, atelierele pentru Cosânzene și Feți Frumoși. 

Nu lipsesc nici jocurile antrenante, concursurile cu premii și multe alte surprize menite să întrețină buna dispoziție.

Iar dacă cei mici doresc o poză de familie, cu super eroii lor preferați sau cu orice altă idee trăznită, o să aibă la dispoziție și un Photo Booth, colorat și distractiv.

Zona de food – așteaptă toți pofticioșii cu un spațiu special amenajat pentru luat masa, după ce au alergat dintr-o parte în alta și vor să ia o pauză. Ca să-și recapete energia, aceștia pot alege dintre burgeri, specialități culinare din bucătăria internațională, clătite gustoase, sucuri naturale, înghețată delicioasă, iar special pentru părinți, nelipsita cafea.

Zona de vânzare produse pentru copii – Pe lângă zonele de activități și food courts, există și o zonă de shopping, care va aduce laolaltă artizani români foarte îndrăgiți cu creații deosebite, jucării, hăinuțe, accesorii sau cărți.

Pe parcursul întregului festival, părinții sunt bineveniți să se alăture activităților prichindeilor și să pună astfel „umărul” la distracția generală. Printre activitățile la care pot lua parte, se numără workshopul de Street Dance pentru copii și părinți, sau outdoor yoga – un curs special pentru părinți.

Cum poți participa la festival?

Data: Sâmbătă, 1 septembrie 2018 și Duminică, 2 septembrie 2018

Ora: 09:00-19:00

Locația: parcul Kiseleff – Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 4, București

Vârsta: 1-6 ani

Intrarea la festival este liberă.

Mai multe detalii despre eveniment: https://www.facebook.com/events/684606325209623/

Rezumat de vară, gânduri din vacanță

La mine vara a inceput foarte agitată la muncă. Mă așteptam… și am zis că dacă e tot haos in capul meu, să fac o pauză de la scris. Nu știu cum e la voi, dar pentru mine scrisul e o relaxare și dacă sunt stresată în viața de zi cu zi, nu mă pot relaxa. Am multe idei și nu reușesc să le pun intr-o formă coerentă.

Mijlocul verii m-a găsit departe de țară ceva timp, dar tot cu munca și când m-am intors abia așteptam să vină concediul, să mă conecteze cu fetele mele. Concediul a venit intr-un final si a fost superb dar scurt! 🙂

Concediu de anul acesta a fost pentru noi o altfel de experiență și m-am găndit să vă detaliez un pic, pentru că din ce am văzut pe newsfeed-ul  e pe FB, poate fi o atfel de experință și pentru mulți dintre voi.

Am ales Grecia, dar mai spre sud vest (partea peninsulara). Nu am ales dupa câte plaje cu nisip sunt prin zonă. Am ales după prețul vilei și condițiile ei (să aibă piscină), ce obiective pot fi vizitate și distanța care poate fi parcursă cu mașina.

Am nimerit într-o stațiune unde merg mai mult grecii și ne-a plăcut foarte mult. Pe lângă un nivel de bune maniere mai ridicat, calitatea serviciilor și a mâncărurilor e superioară zonelor pentru turișiti est europeni. În stațiune cred ca am văzut doar două mașini non-greceșți în afară de ale noastre. Un mic dezavantaj- lumea nu prea avea meniuri în limba engleză și mai citeam în grecește cu google translate. Avantajul major– împrejurimile erau adevărata Grecie (am văzut practic cum trăiesc grecii în concediu) și mâncarea autentică!

Cazare  am ales-o prin Airbnb- vila cu 5 camere într-un complex,  pe care am împărțit-o cu alte doua familii din grup = a dus la un cost mediu spre mic, mai ieftin ca alte cazari la hoteluri. Vila ne-a oferit intimitate, liniște, piscină propie- a fost foarte utilă cu copiii și bine gândită. Am venit cu hainele spălate pentru că aveam mașină de spălat. Nu mi-a lipsit curățenia făcută de alții, pentru că am avut mașină de spălat vase, bucătăria era foarte bine dotată și întreținerea minimala se făcea foarte ușor si rapid. A fost chiar o relaxare, să mai gătesc! 🙂

Am făcut excursii, am mâncat foarte bine din punctul nostru de vedere și pot spune că și-a meritat toți banii alegerea! Prin experiența aceasta, mi-am dat seama ca pentru familia mea hoteluri cu demipensiune sau all inclusive din zonele populare la noi in Grecia, nu sunt o varianta care să ne aducă maxim de avantaje. Știu că multă lume e tematoarea cu cazarea prin acest tip de servicii hoteliere, însă nu aveți de ce să va fie! Alegeți cu atenție și din timp și nu puteți să aveți decât avantaje! Pentru mine, faptul ca nu erau servicii turistice si restaurante pentru est europeni (calitatea mai scăzuta) m-a incântat cel mai mult. Și nu pot spune că au fost prețuri mai mari față de ce am experimentat până acum.

Plajele erau pietrose, dar nu voi exclude nicioadata o zona doar pentru plaje. Mi-am dat seama că e mai ok din punct de vedere curățenie așa, decât cu nisip. Papuceii de apă ajută foarte mult și copiii nu s-au plăns. Copiii oricum au stat foarte mult în piscină. Intimitatea în piscină e un plus  pentru noi și cât găteam îî puteam supraveghea din bucătatie. A fost  o distracție non-stop!:)Piscina era curățata zilnic de administratorul complexului.

În orășel aveam un „China Mall”, care a fost atracția nr. 2 pentru copii. Stiți voi magazinele cu produse chinezești…acesta era unul mult mai mare!

Drumul a fost ok, avantajul că alte tări au infrastructură de transport. L-am făcut in doua zile, cu o oprire. La întoarcere a fost mai obositor. Copii s-au comportat foarte bine la 3000km făcuți in total cu tot cu excursii. Ca să nu stăm prea mult cu jocuriile pe telefon în timpul drumului, muzica a ajutat. Faptul că ascultau ce le plăcea a făcut timpul să treacă, mult mai ușor.

Comportamentul copiilor: în timpul vacanței, copii s-au uitat puțin pe telefon și deloc la TV. Erau prea ocupați cu joaca (fetele aveau un mic troller plin cu jucării) sau cu piscina! Noi nu mâncăm cu tableta sau telefonul în față, iar fetele în general știu regulile la cumparături și la ce avem voie să mâncăm. Recunosc, că am iesit din normele de acasă, dar pentru o vacanta și mai distractivă și pentru noi adultii! 🙂 Cartofii prăjiți pe acolo erau peste tot proaspeți…cum să le reziști!

Am mai observat un lucru care a plusat la confortul din acest concediu: în atracțiile turistice unde nu erau est europeni, nu se făceau așa multe poze. Am fost la Meteora unde era plin de români și ucranieni….mergeau doi pași și faceau o poză! Se opreau la poză în cele mai nepotrivite locuri, blocând circulatia….a fost singurul loc unde nu m-am simțit bine când am vizitat un obiectiv. Eu prefer să mă conectez cu mediu, să oberv. Copiii îmi pun întrebări și îmi place să le răspund! Nu învață mare lucru din selfie și stat la poze! Fac poze dar minimale și cu atenție să nu deranjez!

A fost o vară frumoasă, cu multă de muncă la noi adulții și cu relaxare din partea copiilor. Prințesa a mai și lucrat pe caietul de vară și aș vrea să punctez că a devenit foarte hărnicuță prin casă. Se apucă să facă singură ordine, strânge masa…pare că a avut un click natural pentru curățenie! Doar e fata lui mama! 🙂

Madam Furlifus e foarte curajoasă, nu-i place să facă curat dar îi place să stea în bucătărie și să mă ajute la gătim. E un copil, care plange după colegii de la gradi în vacanță! De câte ori plec de acasă, mă întorc la doua surori care par că se împrietenesc din ce în ce mai mult. Cea mică observ că o copie pe sora ei mai mare și nu pe mine, așa cum mă așteptam. A preluat multe lucruri bune de la sora sa și uneori e mai ascultatoare decât îi stă in fire.

Acum ne pregătim pentru toamna cu toate activitățiile ei școlare. Eu deja mă gândesc la urmatoare mini vacantă de la sfarșitul lui octombrie!

Dacă vreți detalii mai concrete, mă puteți contacta în privat. Am scris câteva gânduri despre un altfel de vacanță în Grecia ca principiu și nu am vrut să insist pe nume și costuri.

Să ne bucurăm de vacanța ramasă și de traficul lejer din București:) !

 

 

 

 

 

 

 

Școala de stat vs școala privată

Am finalizat un an de clasa pregătitoare la o școală de stat. Eu am mai scris, cum am ales gradinița și că ne este bine la una de stat (cu doua generații de copii). Școala am ales-o pe diverse principii și tot din timp mi-am făcut temele. Deși știu ce vreau în general și știu să fac o analiză strategică….iată-mă cu o decizie luată, să îmi mut copilul  la o școală privată în clasa I!

Clasa 0 a fost la o școală de stat. Școală minunată (in limitele unei școli de stat),  cu o doamna învățătoare specială (cu mult lucru la inteligența emoțională a copiilor, cu lucru cu părinții, cu sfaturi ce cărți să citim să ne ajutăm copii). Prințesa s-a adaptat foarte bine, după ore o duc la un after decent, are prietene, a evoluat emoțional și mental foarte bine.

De ce ne mutăm? 

Am luat această decizie pentru că:

  • copilul meu are un potențial mare și eu ca părinte trebuie să încerc să maximizez tot ce poate ea fi ca adult. Într-o clasă cu 30 de copii, mulți dintre ei cu lacune în educație, doamna se ocupă mai mult să liniștească și să educe 7 ani de acasă. Nu are timp să se ocupe de copiii cuminți și atenți.
  • copilul meu are nevoie de liniște și atenție și o școală de stat nu oferă acest lucru, oricât de ok sunt cadrele didactice.
  • copilul meu în 10 luni a învățat multe lucruri frumoase, dar în mare acestea au venit de la doamna
  • m-am sfătuit și cu doamna învătătoare, bineînteles! M-am implicat în diverse activități cu școală și mi-am dat seamna că Prințesa va fi ok, dar va pierde multe lucruri pe drum datorită zonei de compromisuri la care va asista în timpul orelor. Nu-și va atinge potențialul maxim, pentru că are nevoie de ațentie.

Acest an școlar a fost o experiență, care ne-a ajutat să observăm anumite lucruri. Faptul că doamna învățătoare pleacă din sistemul de stat, a dus la regândirea strategiei pe care o aveam inițial pentru copilul meu.Una din variantele aparute au fost școlile private.

Ce știam de la prima analiză, mi s-a confirmat și acum: nu am banii de prima opțiune de școală privată. Am analizat și o a doua opțiune- nu cu mult mai scumpă decât am dat pe after-ul privat. Sincer, sunt multe variante la privat, dar puține care să fie ok din punctul meu de vedere și care să le putem plati.

Am dus copilul la evaluare la noua școală și am discutat inclusiv cu doamna de la clasă. Dintre a sta la stat sau a merge la privat, riscul cel mai mare pentru copil e să rămană la școala de stat. Școala primară este importantă pentru că este baza. Cum  învață să învețe acum, așa va fi toată viața!

Printesa este cognitivă și dacă îi explicii înțelege. În plus a văzut și ea cum e noul colectiv (în 3 zile cât a fost evaluarea). Nici nu mi-am pus problema, că v-a suferi copilul dacă îl mut acum. E încă mică și  pot face o astfel de mișcare.

Scriu aceste rânduri, pentru a împartăși experiența mea! Nu sunt de acord nici cu răsfațul de la școlile private sau gradinițele private. Multi din copiii din clasa 0 a Printesei cu probleme de comportament, veneau de la gradinițe private…. sau stat mai mult acasă cu mama, că nu are încredere în sistemul de învățămant.

Ca și părinte, eu nu mă regăseam în majoritatea părințiilor colegilor copilului meu. Și pentru mine e important acest lucru, pentru că colegii ei sunt copia părinților!

Nimic nu e perfect! Nu mă aștept să fie paradis la noua școală, dar am realizat după 10 luni că avem alt potențial și că părinții sunt reposabili, iar comoditatea mea ca adult nu ar trebui să fie un factor într-o decizie pentru viitorul copilului meu.

Pot greși, însă uneori îmi bazez deciziile și pe inteligența emoțională, ca să nu zic „emoție”! 🙂

 

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!

 

Școala Atfel- idei de activități

Dacă sunteți implicați în zona de educație a copilului, ar trebui să fiți atenți și la activitățile extra, organizate la școala. Sunt  multe variante pe piața și aveți de unde alege.

Vă recomand și eu cateva activități, organizate de Bluparty. Am participat la mai multe evenimente cu ei și îmi place că sunt foarte organizați și sunt atenți să-și respecte promosiunile. Lucru mai rar întanit în business-ul școlar 🙂

Iată ce ne propun ei:

 

1.Activități tehnico-științifice distractive

Atelierele Happy Science și Happy Chemistry-Fizica, chimia și științele naturii nu mai au niciun secret pentru copii datorită experimentelor științifice realizate într-un mod interactiv și distractiv. Li se vor dezvălui tainele științei prin intermediul unor surprinzătoare experimente cu gheață carbonică sau lumină fluorescentă menite să-i facă pe cei mici mai apropiați de fizică și chimie.

 

 

Orășelul Cunoașterii – știință prin joc

 

Foto: oraselulcunoasterii.ro

Orășelul Cunoașterii este primul muzeu interactiv pentru copii din România, care implică știința. Pe cei mici îi așteaptă un science center care le pune la dispoziție 8 zone de interes exponate-joc, fiecare fiind un experiment bazat pe fizică, matematică, logică sau ecologie, cu apă, aer, magneți, jocuri senzoriale etc. Astfel, copiii se împrietenesc cu știința și își dezvoltă motricitatea și gândirea. 

2. Teatru, muzică și artă

Atelier muzical cu Tobe Africane tradiționale Djembe

Atelierul muzical cu tobe este mai mult decât un curs de percuție, în cadrul cursului cei mici învață cu ajutorul unui coordonator despre instrumente muzicale, muzicalitate și cum să mențină ritmul singuri, dar și în echipă. La final, vor putea integra ceea ce au învățat într-o bucată muzicală. Spectacolul va fi condimentat și cu concursuri între micii percuționiști și cu probe de „îndemânare” muzicală. 

Teatru de improvizație cu actorii LittleImpro

Acest atelier de teatru este unul diferit față de teatrul obișnuit pentru că are în centru improvizația, atât a celor de pe scenă, cât și a publicului. Este susținut de actorii profesioniști LittleImpro și un improvizator muzician care asigură suportul muzical live, ambele părți asigurând distracția.Copiii vor avea șansa să facă parte din poveste sau să coordoneze diferite scene de pe margine, punându-și la bătaie propria imaginație.

Iată cum s-a defsășurat un spectacol de improvizație LittleImpro: https://www.youtube.com/watch?v=GTFoa4RQTM8

3. Vizite la Muzee

Vizită la Muzeul Național de Geologie

Invitația Muzeului Național de Geologie la Școala Altfel include vizite libere sau ghidate și participarea la un program educativ-creativ, cu mai multe tematici. Cei mici nu doar vor înțelege mai multe despre istorie, cultură și artă, dar vor putea crea lucrări 2D sau 3D, sub îndrumarea a doi specialiști în educație și arte plastice.

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român îi așteaptă pe cei mici cu o colecție bogată de obiecte, care le oferă o imagine asupra satului românesc de odinioară. Participanții mai pot participa și la ateliere de creativitate, unde sunt invitați să se exprime liber prin desen, țesut la război, modelaj în lut, ateliere de sunet și meșteșug și altele. 

4. Relaxare în natură

Activități sportive și educative cu asociația Tabere cu Suflet

Foto: taberecusuflet.ro

Asociația Tabere cu Suflet invită elevii în Săptămâna Altfel la o pauză de relaxare prin diverse activități în natură, de una sau mai multe zile. Printre cele mai solicitate activități se numără vizita la rezervația de Zimbri, activități montane sau plimbări cu bicicleta, prin care copiii vor învăța despre responsabilitatea protejării mediului, a faunei autohtone, dar și despre importanța mișcării. 

Vizită la Grădina Botanică

Grădina Botanică “Dimitrie Brandza” din București este o grădină plină de diversitate, care, pe lângă vizitele obișnuite, organizează programul Școala naturii, cu activități educaționale legate de botanică, horticultură și științele naturii. Elevii vor putea vedea colecții de plante (vii și conservate) și vor învăța mai multe despre importanța relației dintre om și natură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum ne pregătim copiii pentru excursii?

A venit vremea frumoasă și se vor înmulți excursiile cu grădinița/școala. Până  la 5 ani, copilul meu cel mare nu a fost singură în excursii sau în tabere. Fiecare familie alege vârsta la care își lasă copilul în astfel de activităță. Important: cand se ia decizia, să fie analizați mai mulți factori!

În grupa mare, Prințesa a mers în prima excursie cu gradinița. A fost de jumatate de zi, fără bani suplimentari. A fost ok, eu nu m-am interesat prea mult de oferta. Educatoarea e mai atentă la detalii decât mine.

La 6 ani și jumătate, a mers în a doua excursie cu școala (la sfârșitul lui martie)- în cadrul programului pentru Săptămăna Altfel. A fost  excursie de o zi, ce a implicat și gestionare de bani suplimentari.

Fiind prima excursie mai serioasă, am decis să merg și eu voluntar. Am mers cu mașina și copilul cu colegii în autocar. Eu am decis să fiu acolo din doua motive:

  1. Pentru a îi arăta, cum să gestioneze banii. I-am dat ei separat cât costau biletele la muzee +20 ron pentru ce ar dori ea să-și cumpere. Am lasat banii la ea și eu doar supravegheam de la distanță.
  2. Să văd cum se desfășoară o astfel de excursie și la ce să fiu atentă data viitoare.

Excursiile școlare sunt un business pentru mulți; părinții plătesc, dar nimeni nu se asigură de calitatea serviciilor. Copiii nu sunt atenți la detaliile de adult.  Vă recomand un astfel de exercițiu și doar pentru a vedea cum se comportă copilul singur în excursie. Până la urmă copilul e oglinda părințiilor și eu am văzut mai mult din jumatate din copii având lipsă noțiuni de bune maniere simple.

Ce întrebări îmi voi pune de acum înainte, când vom decide să meargă într-o excursie copilul:

  1. Calitatea autocarului numar stele-pentru confort si siguranță
  2. Copilului să i se explice cum și câți bani va avea la el, responsabil exclusiv dacă îi pierde sau îi cheltuie aiurea.
  3. Unde vor mânca și la ce oră va fi masa? Cum mulți organizatori fac mai multe excursii simultan, nu se respectă ora mesei și tot programul se dă peste cap.
  4. Copilul meu va avea tacâmurile ei în geanta.… pentru că suntem pe primul loc în U.E la cazurile de TBC (și nu e o boală eradicată în Romania). Ex: în excursie a mâncat la un cămin cultural al satului vizitat, renovat dar cu tacâmuri din metal. Cum au mai fost vreo 3 grupuri înaintea lor la masă…cam cum au fost spălate?!
  5. Doamna câte ajutoare va avea în excursie? Animatori, părinți voluntari? De una singură nu poate face față,să fie atentă la toți și sunt multe pericole.
  6. Copilul știe să asculte de adulți și recunoște  o autoritate. Ex: mulți copii nu respectă regulile de siguranță, organizatorii țipă și ei alergă în fața masinilor, li se spune să stea jos și ei se urcă pe scaune…adică, e periculos să lași un copil ce nu știe să respecte reguli în excursie.
  7. Itinerariul nu trebuie să aibă mai mult de 2 activități în locații separate pentru clasele 0-IV. Distanța dintre activități, masă, muzee poate fi un factor important de stres, foame și multă…agitație.

Este experiența mea și nu poate fi aplicabilă la toată lumea. Eu am realizat că ar trebui să dau mai multă atenție detaliilor unei excursie acum când se învață cu ele…și nu mă lovea dacă nu mă duceam ca voluntar cu ei.

Spor la excursii!

P.S A fost un deliciu să văd cine pe cine place și cum se comportă a mea Prințesă lângă vreun baiat care îi place! 🙂