Citeam, citesc, voi citi

Nici nu ştiţi cât mă bucur că citesc! Că pot citi…

Pe lângă scris, îmi place foarte mult şă citesc. Până la naşterea Ioanei, o perioadă de 8 ani, nu prea am mai citit constant. Citeam rar, din lipsă de timp sau chef. Mă straduiam să mă adaptez vieţii. Acum că am ceva timp liber şi sunt mai relaxată, am redescoperit farmecul cititului.

De câtiva ani citesc mai mult istorie decât beletristcă. Nu ştiu de ce, mi-a plăcut istoria şi înainte( deşi nu am o  mermorie a anilor), dar acum parcă nu mai am răbdare pentru poveţi. Am avut o perioadă în care citeam cărţi despre Hitler şi Al Doilea Război Mondial, o perioadă în care citeam despre monarhia română şi îmi place să citesc cărţi autobiografice pe aceste teme, o perioadă în care  citeam despre  istoria religiei creştine.

L-am descoperit pe Neagu Djuvara. Mi se pare genial şi mă bucur că ştie să ne povestească într-un limbaj normal. Cartea sa,  „Civilizaţi şi tipare istorice„, ce a fost lucrare de doctorat mai întâi,  m-a „trezit” un pic şi am înţeles cât de puţin cunoaştem din culisele istorei şi cât de bine ar fi să încercăm să aprofundăm mai mult. Manualele de istorie nu sunt istoria reală!

Ultima carte pe care am citit-o a fost  ” Scrinul Negru” de George Călinescu. Eu nu am citit cartea acesta când îl studiam pe Călinescu şi într-un fel mă bucur că o citesc acum, pentru că sigur nu aş fi înteles-o cum trebuie :). Călinescu, ca şi alţi intelectuali ai vremii creadea în mişcarea socialistă, credea în bebeficiile  mişcării ce ulterior a devenit comunism. Era un entuziasm de început, ce a păcălit mulţi români, ce a pornit de la participarea( printr-un noroc) a comuniştilor la arestarea lui Antonescu…dar aceasta este o altă discuţie. Cartea arată poveştile unui grup de burghezi, decăzuţii ce s-au trezit într-un nou regim polic, social, economic. Mi-a placut mult cum a descris această societate, cum a punctat interacţiunile între ei şi oameni de rând, cum a reuşit să transpună în cuvinte imagini ale acelei societăţi.

Cărţile mele preferate, pe care intentionez să le recitesc sunt:

Casa de lut” de Pearl S. Buck, prima femeie ce a luat premiul Nobel pentru literatură.

Cartea este un minumat tablou a societăşi chineze în secolul.

şi

Pendulul lui Foucaut” de Umberto Eco. E un fel de ” Codul lui Da Vinci”, mult mai bine scris, istoric mult mai corect scris, autorul fiind foarte atent la detalii. Are  istorie şi poveste!

 

Ce urmează? Cred că „Viaţa şi cărti”.  Scriind acest articol, ascultam la TV, pe TVR 3, un interviu cu Nicolae Manolescu. Îl ştiam ca imagine, dar nu ştiam exact ce face. Mi-a placut cum a vorbit despre istorie, diplomaţie, cărţi, educaţie şi cred că trebuie să-l descoper.

Voi ce cărţi preferate aveti? Care a fost ultima carte citită?

Intrebari existentiale(leapsa)

Am preluat o leapsa existenţială de la Anarkali. Un exerciţiu pentru mine, o persoană ce a devenit prea practică(scriem despre asta într-un post viitor).  Apropo, istoria pseudonimului ei, este foarte frumoasă şi interesantă(link aici). Multumesc Anna pentru idee! Link-ul articolului original aici.

1. Crezi in supranatural ? Ce fel de supranatural ? Fantome, bantuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocult, vrajitorie, clarvazatori, medium-uri, psychics, miracole, minuni ?

Cred în miracole, telepatie energetică şi lucruri pe care nu le cunoştem în deajuns şi le explicăm ca supranatural.

2. Crezi ca omul cand se naste este ca o panza de pictat, goala, pe care totul se imprima mai tarziu, inclusiv good and evil, sau ca suntem nascuti cu predispozitie sau predestinati spre cele doua ? Pe scurt, ne nastem cu natura fiecaruia sau o cultivam, dobandim ?

Ne naştem undeva la mijloc. Avem anumite linii trase, ce devenim ţine de experienţa şi educaţia noastră. Cum de ex spunea Neagu Djuvara: ” Ambiţios te naşti. nu devii.”

3. Daca ai avea ocazia doar o singura data si pentru scurt timp, sa calatoresti in timp doar ca observator, ce ai alege, trecutul sau viitorul ?

Viitorul

4. Daca tehnologia si medicina va avansa in asa masura incat media de viata umana va fi considerabil mai mare decat in prezent, dublu sau chiar mai mult, sa spunem, ce opinie ai despre acest lucru si anume sa traiesti intr-o asemenea era ?

Nu ştiu dacă aş vrea. Poate ar fi ok dacă m-aş naşte într-o asemenea lume. Mie teamă că acum nu sunt „educată psihic” pentru un „termen de valabilitate” dublu.

5. Daca ai avea de ales intre un an de continua zi sau un an de continua noapte, ce ai alege ?

Un an de continuă zi. Eu dorm oricum 🙂 

6. Ce crezi despre Spatiu, aka Univers, aka Cosmos  ? Stim ca este plin de galaxii, sisteme solare, stele, planete, nebule, etc dar crezi ca inafara de astea mai e ceva ce noi nu stim ? Viata spre exemplu, in orice forma. Sau crezi ca suntem singurii ?

Sigur nu suntem siguri. Încerc să nu mă gândesc prea mult la acest lucru, pentru că mă panichez.

7. Daca ai avea ocazia sa traiesti o zi (24 de ore) literalmente in persoana altcuiva, pe cine ai alege : un gay sau lesbi, o persoana de alta rasa, culoare, etnie, o persoana de alta religie, de sex opus, o persoana mai tanara sau mai in varsta ?

O persoană mai în vârstă. M-ar ajuta să aflu ce să nu greşesc şi să mă pregătesc pentru ce urmează.

8. Daca ti-ar fi oferita o putere supranaturala (de natura fizica sau mentala) ce ai alege  si de ce ?

De natură mentală, telepatică. Pentru că aş afla multe lucruri ce mă pot ajuta.

9. De ce ti-e teama mai mult, de ceea ce nu cunosti si nu intelegi, de ceea ce cunosti dar nu intelegi, de ceea ce cunosti si intelegi dar nu poti controla sau schimba ?

De ceea ce nu înteleg şi nu pot controla.

10. Daca te-ai afla vreodata intr-un scenariu gen Matrix, numai ca real, si ti s-ar oferi pastila albastra despre care ti se spune ca odata ce o iei vei afla lucruri pe care nu ti le puteai imagina vreodata, lucruri despre absoolut orice in univers, dar ca odata aleasa acea cale, indiferent de consecinte nu mai exista drum de intors inapoi, sau ti s-ar oferi pastila rosie prin care vei fi transformat intr-o persoana care va avea o viata foarte buna, lunga, imbelsugata, fericita, dar nu va sti niciodata nimic si va trai doar cu curiozitatea si intrebarile existentiale, universale, ce ati alege ?

Pe cea roşie, cred. Informaţia vine cu suferinţă şi nu ştiu dacă partila albastră mă face şi destul de puternică să rezist.

Scutece

Eu sunt destul de conservatoare cu lucrurile pe care le folosesc. Dacă ceva funcţionează, nu schimb. Încerc şi alte lucruri/produse, atunci când consider că ce folosesc nu mă mai ajută sau am eu impresia că raportul calitate/preţ este mai bun( şi atunci mai întâi testez). Sau poate nu sunt prea influenţată de marketing :)!

La capitolul scutece am ales să le folosesc pe cele de unică folosinţă.  Nu sunt chiar ecologice dar la  primul copil am zis că aş vrea totuşi să mă bucur de această invenţie. Poate la al doilea copil( să ne ajute Dumnezeu!), vom folosi scutecele refolosibile.

La început am folosit gama Premiun Care de la Pampers. Am fost mulţumită de nivelul de absorbţie. Am început cu această gamă pentru că primisem cadou vreo 5-6 pachete mari la naşterea Ioanei. Am folosit această gamă până la 6 luni, când am zis eu că ar trebui să încerc şi gama Active Baby tot de la acelaşi producător, pentru că începeam să fim mai active iar scaunele nu mai erau aşa de moi ca să necesite o super absorbţie. Scutecele vin pe mărimi, eu schimbam mărimea când observam că nu e chiar aşa de lejer scutecul pe corp după prins. Schimbam mărimea înainte să ajungem la greutatea maximă recomandată de producător, cam cu vreo 2 kg să ( ex: marimea 2 este pentru 4-9 kg, eu pe la 7kg folosesc mărimea 4). Ştiu că e banal ce explic eu aici cu mărimile, dar am citit pe un blog al unei mămici din U.K(cred), că ea şi-a dat seama că trebuie schimbată mărimea la scutec, când într-o zi la schimbarea scutecului a observat cristalele de gel absorbant ieşite şi s-a speriat, crezând că copilul ei le-a produs. Apoi uitându-se pe „google” a văzut că se întâmplă acest lucru când scutecul nu mai face faţă şi stratul de protecţie se distruge de la umezeală. S-a linişti, şi-a schimbat mărimea scutecelor( copilul avea 3 luni şi purta marime de nou născut)… aşa că am zis că poate e necesar o menţiune.  Oricum:  se  simte şi la mână o mărime mai mică, când îl pui tragi parcă de cele doua benzi un pic mai tare; iar eu zic că dă pe afară mai des când e prea mică marimea.

Acum la 9 luni, pentru că copilul este mult mai activ, nu mai stă locului prea mult la schimbarea scutecului, am început să avem ceva iritaţii, am zis că poate ar fi bine să încerc şi alt brand. Mai ales că mi se părea că nu absoarbe aşa cum ar trebui. Şi am hotarât să încerc marca Libero. Dintr-un noroc, fară să vreau, am luat gama Up&Go. Practic nişte chiloţei de unică folosinţă. Materialul mi s-a părut de la început ceva mai bun ca şi anteriorul brand, parcă nu se simt la mână cristalele de gel absorbant( la Active Baby, se simt), sunt foarte uşor de pus( un mare plus în această etapă a dezvoltării copilului). După vreo doua zile de folosire, au dispărut iritaţiile. Cred că ar trebui totuşi să-i schimb mărimea de la 4 la 5, pentru că îi ramân mici urme de elastic la burtică.

Este o diferenţă de preţ( în jur de 2 ron) dar merită. Am văzut că existau şi branduri mai ieftine de scutece dar nu le-am testat şi parcă nu aş risca la tipul acesta de produs, dacă pot. Cred, că este aceiaşi situaţie ca şi  la absorbantele noastre: fac cât dai pe ele şi contează să te simţi „uscată” :).

Ca şi serveţele umede, noi le folosim destul de rar, doar când suntem plecaţi şi nu ne putem spală. Eu am reţinut de la maternitate şi cursul de puericultură, că nu sunt bune pentru funduleţul bebeluşului( folosire intensă) chiar dacă sunt comode. Se irită foarte repede un nou născut de la ele şi substanţele chimice pe care le conţin intră repede în pielea lor imatură.

Cam atât despre noi 🙂 Voi ce experinţe aveţi?

Mentionez că acest articol nu este unul plătit. Este pur, experinenţă mea personală, fară alte influenţe sau sugestii.

Pozele le-am luat de aici şi aici.

Lista pentru calatorie

De când cu domnişoara Pelican( fostă Balenuţa, acum papă orice şi închide ca un pelican), oriunde am pleca de acasă, trebuie să mă asigur că i-am luat tot ce trebuie. Bagajele ei sunt mai multe decât ale noastre. Şi cum mie îmi plac listele, pentru că mă ajută să mă ordonez şi să simt că un pic controlez situaţia, mi-am zis că ar fi utilă o listă(check list) pentru călatori/concediu pe o perioadă mai mare de 2 zile. Ca şi noutăţi în viaţa noastră de 9 luni: mergem de-a buşelea( de pe la 8 luni), ne ridicăm singură în picioare, muşcăm că avem cu ce(4 dinţişori sus, 2 jos) şi am început să vorbim în arabă sau suedeză…nu-mi dau seama :). „Ala, ala, ahaa…alagh, alagh, ala!

Aşadar, se recomandă începerea bagajului cu vreo doua zile înainte de ziua plecării. Vom avea în vedere: durata plecării, tipul de transport(maşină în cazul nostru), vreme, destinaţie.

  • Scaun auto- să mă asigur că poate dormi comod în el. Ioana, de obicei, doarme când mergem cu maşina şi la distanţe lungi m-am gândit că ar fi utilă o pernă de călatori, un exemplu ar fi aici.
  • Parasolar, fiind vară este util. Pentru mine cel mai eficient parasolar este o panză albă în geam. Nu este estetic dar mi se pare mai ok decât „sitele” din comerţ. Eu am un scutec  dantelat, care a fost al soţului meu, mai mare ca dimensiuni şi pe care îl folosim şi pentru a o feri de soare. Eu am un stres să nu o prindă prea mult soarele, mai ales când trebuie să plecăm de acasă la orele fierbinţi, o acoper şi pentru distanţe foarte mici.
  • Pălarioare, jucării de maşină, o păturică. Dacă călatoreşti cu avionul am înteles că ar fi util un căruţ de voiaj pentru a fi mai comod transportul copilului.
  • Geantă bebe: genta cu scutece, păturică pentru schimbat, un rând de schimburi, serveţele umede, serveţele uscate, serveţele antibacteriene, „ronţăieli”, plovăraş, o pereche de şoseţele,  crema pentru protecţie solară, suzete de rezervă,diverse alte lucruri ce sunt utile( eu de exemplu, mai am o mică agendă şi un pix, pentru a nota întrebările pentru doamna doctor).
  • Geantă bebe mâncare: la drum lung, mai mâncăm şi în maşină sau pe drum. Eu am o gentuţă mai mică care o folosesc doar pentru ce ţine de mâncare: borcănasele cu mâncare, uleiul de porumb, linguriţe, un scutec pentru protecţie, baveţele, sticluţa cu apă plata fiartă. Când nu e cald la afară, încerc să i-au cu mine mâncare făcută în casă, pe careo congelez(pentru cât mai multe mese). O încălzim la încălzitorul de biberoane ce are şi mufă pentru maşină.
  • Bagajul Ioanei: hainuţe( outfit-uri :)) pentru fiecare zi în care suntem plecaţi, plus două de rezervă, haine groase ce complementează outfiturile :), bentiţe, prosoape, vreo doua scutece finet, cosmetice pentru baie( avem diverse „sampling-uri”,ca dimensiuni mai mici, pe care le folosim când nu suntem acasă) scutece suplimentare, borcănaşe de mâncare suplimentare( sunt cele mai civilizate şi practice pentru vară), câteva jucări de rezervă, alte lucruri ce ar fi utile. Acum probabil vom lua şi cerealele, iar iaurtul il vom cumpară local. Încerc să le pun cât mai organizat, în „organizatoare” mici, pentru a putea fi la îndemână şi a nu le căuta în „haos”.
  • Medicamente: în bagajul Ioanei, avem o gentuţă specială pentru medicamente, ca antitermice pentru febră, sirop tuse, supozitoare glicerină, betadina, compresii sterile. Am înteles că ar fi bine să am şi ceva pentru indigestie, însă nu m-am consultat cu doctorul să îmi recomande ceva.
  • Cărucior

Mă gândesc că dacă călătoreşti cu un copil mai mic, vei avea nevoie şi de marsupiu, coşuleţ pentru transport, cădiţa pentru baie( noi acum nu o mai folosim că stăm la duş), pompă sân, biberoane. Dacă călătoreşti cu avionul şi în afara tării, ai nevoie de acte pentru bebe.

Tot citind pe bloguri de mămici cu copii mai mari, am văzut că treaba se mai complică: trebuie să ai mai multe jucări, să ştii jocuri, să ai cărticele de colorat, etc. Doar copilul nu s-o plictisi şi poţi să stai şi tu un pic liniştită :). Deci ar fi bine să mă bucur de „liniştea” de acum :)!

Domnişoara Pelican vă urează călătorie placută :)!

Ioana, Dra Pelican

Poza a fost preluată de aici.

Sacrificiul unei mame

Eu abia acum, de când am un copil, încep să-mi înteleg într-adevăr părinţii, să-mi explic multe decizi şi acţiuni ale lor, care poate în trecut nu mi se pareau corecte. Abia acum îmi înţeleg cu adevărat mama!

Mama a murit, când eu aveam 18 ani. Abia scosesem capul în lume, abia începeam să învaţ despre viaţă! Nu am reuşit să vorbesc cu ea aşa cum mintea mea ulterioră şi-ar fi dorit. Nu am avut experinţa necesară să mă maturizez până atunci. Am rămas cu acest mare regret că nu am putut „comunica” cu mama şi nu am cunoscut-o cu o minte a unei vârste mai mature.  De atunci, tot fac paralele între mine şi mama, când trec prin viaţă. Scriind, sper ca astfel să  ajungă mesajele mele la ea, prin ochii cititorilor. Poate aşa poate „auzi” şi recunoştinta mea.

În ultimile zile, mă tot gândesc ce sacrifici a făcut mama pentru a ne creşte pe noi! Ea spunea că în afară de mine şi de sora mea, alţi copii nu-i plac! Atunci nu băgam prea mult în seamă aceste cuvinte. Acum, că sunt mamă le înteleg mai bine. Toată dragostea ei, toată compasiunea ei, toată bunătatea ei s-au îndreptat către noi.  Centru universului tău devin copiii, alţi copii nu mai vezi decât la nivel fizic! Cel puţin aşa se întâmplă cu femeile din familia mea.

Mamele se sacrifică de milenii pentru copiii lor, sub diferite forme. Mama, ca multe femei din generaţia ei a renunţat la munca pentru noi, a renunţat la o parte din personalitatea ei pentru a ne educa pe noi cât mai bine. Femeia de carieră din mine, chiar dacă şi-ar permite financiar să stea tot timpul acasă, nu ştiu dacă ar face-o. Cu mintea de acum, recunosc anumite frustrari şi dureri ale mamei mele din adolescenţă mea şi o înteleg: cum stătea singură mai mult, noi eram la şcoală, tata  mai mult plecat, cum poate şi-ar fi dorit să aibă un ban al ei fară să audă tot timpul reproşuri, cum poate şi-ar fi dort să călătorească mai mult, cum poate şi-ar fi dorit să aibă o siguranţă financiară propie, cum poate şi-ar fi dorit să nu fie considerată doar o bonă, etc. O parte din personalitatea ei şi-a minimalizat-o pentru a putea fi alături de noi atunci când trebuia, pentru a ne da mai multă siguranţă, pentru a putea fi ce suntem acum. Şi-a asumat rolul şi trăia prin noi. De aceea,  probabil se spune că  părinţii trăiesc prin copii! Mama a ales să ne crescă pe noi. Şi a fost o alegere!

Mama era o femeie blondă, cu ochi albaştri, bună la suflet, discretă, un om frumos, apreciat de toată lumea… o doamnă. Îi placea să citească, îi plăcea să cânte, culoarea preferătă era galbenul, îi placea să călătoarescă. Mi-ar fi placut să o „cunosc” mai bine, să cunosc femeia din ea, să-i cunosc trăirile. Am multe întrebări dar puţine răspunsuri.  Mi-ar place să ştie că o înteleg şi că aş vrea să mă ierte pentru tot ce  i-am greşit! Acum  văd multe sacrifici ale ei : munca, soţul, viaţa personală, hobby-urile, poate prieteni…şi urmează probabil să mai descoper. Nu ştiu dacă în ritmul zilnic mai avem timp să reflectăm asupra micilor sacrifici pe care părinţii nostri le-au făcut. Şi sunt multe! Eu, cumva, am fost nevoită să le văd periodic, pentru că mi se face dor şi tot timpul voi spune: „oare cum ar fi fost dacă traia?” sau voi căuta o experintă similară cu a mamei.

Mă gândesc că am fost tare norocoasă că a reuşit să mă formeze şi că am cunoscut-o chiar şi ca copil. Poate pot reflecta eu cumva prin acţiunile mele dorinţele neîmplinite ale ei. Eu sunt acum persoana Ana, pentru că am avut o MAMĂ!

Mami meu, rămâne un gol ce nu poate fi acoperit, timpul îl prafuişte doar! Îmi doresc din tot sufletul să mă poată auzi când vorbesc  cu ea şi să nu o dezamăgesc!

Londra, oraşul pe care visa să-l vadă

Vara eu merg la nunti

Vara eu merg la nunţi! Probabil vor urma şi mai multe botezuri! Anul acesta pentru mine ieşirea la nunţi a fost  un eveniment monden, o relaxare,  loc de purta pantofi cu toc, loc pentru machiaj, timp în doi. Mai ales timp în doi!

Eu până la naştere, trăiam de ceva timp într-un foarte mic univers: muncă-maşină-casă.  Personajele în acestă lume erau constante, din acelaşi mediu şi nici ieşile cu prieteni nu schimbau prea mult „mozaicul”. Din maşină nu vezi prea multe şi eu de multe ori tot drumul vorbesc la telefon( cu handsfree :)). Când mai apucam să merg cu metroul, o staţie( ca să evit problemele de parcarea) era pentru mine ca şi cum m-aş uita la „Friends”. Amuzant, uimitor, relaxant! Bănuiesc că pentru cei care mergeau zilnic cu metroul, păream căzută de pe lună: tocuri, eventual roşii, geantă musai mare, smatphone-ul ţinut tacticos în mână(cei care mă cunosc pot adauga şi alte detalii de mimoză :)). Însă eu în interiorul meu mă simţeam ca un copil la parcul de distracţii! Aşa am fost şi la nunţile din acest an.

La nunţi  pe langă traditionalele: mâncare, bautură, dans, se analizează: femeile-mireasa, femeile între ele-analize multe şi lungi, bărbaţi pe femei-scurt şi la obiect- bună/nebună, femeile dacă se plcitisesc şi după ce au analizat fiecare dintre participante, se apucă de analizat cuplurile. Oricum nu ai cum să nu te distrezi!

Ultima nuntă la care ma fost, a fost o nuntă simplă, fară pretenţi, într-un oraş mic. A fost prima nuntă de acest gen în ultimii 4 ani şi a fost ca o gură de aer proaspăt,  o „poză” perfectă la societăţii româneşti, o „poză” a unui univers mai real decât cel cu care fusesem obişnuită.  A fost fară ifose,fară20 de domnisoare de onoare, fară doamne mai atente la ţinute decât la distracţie, fară weeding planner, local de fiţe, meniu peste 100 de euro, catering, aranjamente fastuoase, oameni care nu ştiu să se distreze dar beau mult( refulări), trupe scumpe ce nu ştiu să cânte,  DJ de cafe-concert. Totul a fost decent!

Pot spune că am observat o mare evoluţie la  îmbracămintea doamnelor. Pană şi bunica de la ţară aveau un pic de toc şi se aranjase un pic. Doamnele care ştiau că vor dansa toată seara s-au încălţat de la bun început  cu încăltămintea adecvată. Se mai vedeau şi ţinute bine accesorizate cu o cureluşă, cu pantofi în tonul rochiei, nu foarte ostentativ, simplu fară prea multe zorzoane. Doamna de 40-50 de ani, pe care o găsim la orice nuntă, cu haine mai scurte decât vârsta, avea acum machiaj mai puţin strident, pantofi mai comozi, unghi puţin mai scurte. De partenerul cu burtă, tatuaj, cămaşă cu mânecă scurtă şi atitudine macho n-a scapt! Şi culmea, femeile nu se analizau între ele! Mai mult am analizat eu decât am văzut la altele. Lumea era preocupată cu dansul şi distracţia, nu aveau timp de căscat sau analizat. Să vă povestesc un pic.

Noi, ca de obicei am fost printre ultimii ajunşi( dacă nu ultimi). Cine îmi cunoaste soţul poate confirma, are un talent la nu a ajunge nicodată la timp, indiferent dacă trebuie să merg eu să nasc sau mergem la nuntă! Dacă ar fi avut vreun meci de hanbal cu siguranţă ar fi fost punctual, dar doar în astfel de cazuri. Eu(punctuală) mă enervez, fierbe un pic sângele în mine, dar îmi trece repede pentru că are puţine defecte şi e berbec(zodia berbec) :). De data aceasta la intrare în sală nu am simţit că sunt „scanată”. Sunt sigură că toate simţim când se întamplă acest lucru. A început servirea meniului, un meniu fară pretenţi, corect gătit, gustos şi corect ca preţ. Apreciez mai ales când e corect gătit, nu am cartofi nefierţi, ulei ca şi pseudo sos şi mă ustură şi în buzunar.

O tanti cânta, muzică de petrecere, lautarească, latino, populară, muzica se auzea bine (conform soţului, că eu nu mă pricep sunt afoană rău). Lume era mai mult pe ringul de dans decât la mese. Se simţeau bine şi transmiteau o stare pozitivă, de viaţă. Erau oameni simpli, ce ştiau că vor să se distreze dupa o săptămână de lucru, ce ştiau cât să bea ca să nu rateze nunta. La un moment dat cam pe la jumătatea nunţi, o doamnă mai bine făcută, cu un decolteu generos şi rochie fară spate, întreabă lâutarii: ” Da, manele nu stiţi?” Lăurarul şef, vizibil deranjat, se consultă cu echipa, cu mirii şi spune: „Vom încerca să vă satisfacem tuturor gusturile, dar mai mult de 2, 3, maxim 4 manele nu putem cânta!”. Doama îşi dadeam coate cu o prietenă: „Vezi fată, că ştie baieţi!”. Nu au cântat mai mult de 3 manele, pe care nu le-am simţit, lumea aştepta populara să danseze.  Ca să vezi se danseaza mai puţin pe manele!

Mi-a placut şi de unchiul cu cravata prea scută deasupra burţii ce încerca să-şi danseze soţia, mi-a plăcut şi de Don Juanul satului, ce euforic dansa cu cămaşa deschisă pe muzică de club. Cu mâinile în aer şi mişcări de roboţel! Un personaj :)! Mi-au plăcut şi doamnele de vârsta a treia ce au dansat mai mult ca mine, mi-au plăcut şi bărbaţii ce încercau să înveţe Meneaito(nu am avut Pinguinul!). Mi-a plăcut atmosfera şi cheful de viaţa transmis!

Oameni simpli şi frumoşi!

P.S Nu mi-a plăcut de mine că am 5 kg în plus şi nu mă simt eu în largul meu în rochii mărimea 40. Şi am şi o singură rochie de această marime ce îmi poate acoperi „bronzul”  în tonuri şi foarte neuniform! Şi mai este şi de culoare gri :(, culoare ce  mă indispune!

Mimoza 🙂

Pozele sunt de aici şi aici

La multi ani, fată!

Azi este ziua unei persoane foarte dragi familiei mele, cea mai bună prietenă a mea!

La multi ani, Onuţa, sora mea dragă! Să fi sănătoasă, mai înţeleaptă, să ai parte de tot ce îţi doreşti! Să mă ierţi dacă sunt prea mămoasă câteodată! 🙂 Eşti piperul vieţii noastre! Să ne vedem cu bine şi la 100 de ani!

Te iubim aşa cum eşti tu: frumoasă, luptătoare, veselă, glumeaţă, deşteaptă, descurcăreaţă, tânără şi neliniştită!

Te pupam cu drag,

Ana, Ioana Sofia şi Mr.Ogar!

Onuţa(mov)& Me(rozuri)
Onuţa(mov)& Me(rozuri)

Sarcina, nasterea si nebuniile lor

Acest post este inspirat de Annarkali, o viitoare mămică talentată!  În viitor este copilul , nu talentul :)!Am să menţionez încă de la început, că tot ce scriu sunt păreri propii, nu sunt o expertă, ce a functionat pentru mine nu este universal valabil. Chiar mă gândeam zilele trecute, de ce tot îmi dau cu părerea, doar nu sunt vreo expertă în creştere copii!? Nu sunt, dar cred că este nevoie şi în acest domeniu de împărtăşire a unor „best practice” şi nu doar  de poveşti de „worst practice”. 🙂

Eu am avut o sarcină uşoară. Am avut rar zile în care să-mi fie greaţă, nu am avut pofte ciudate, nu am avut probleme cu somnul(nici în ultimul trimestru), am fost mai puţin pofticiosă ca de obicei( eu fiind de fel pofticiosă). Ca şi particularitate a sarcinii mele, în primul trimestru aveam zile în care eram foarte nervoasă, de îmi venea să iau la batatie persoanele ce intrau cu mine in lift(din cauza hormonilor, eu fiind o persoană mai calmă in general). Am fost foarte activă, de se gândeau colegii mei de muncă că voi naşte pe la birou :). Nu a fost cazul, ” nu sunt bolnavă doar însărcinată !”le spuneam. Tot tu eşti, nu devi mamă în sarcină!

Consider, că trebuie să nu-ţi schimbi prea mult obiceiurile în sarcină dacă nu e necesar, să nu te gândeşti prea mult la ce va fi, pentru că nu te ajută decât la panicat. E bine, să nu ai aşteptări prea mari de la ce vei simţi în sarcină. O sarcină e diferită de la o persoană la alta şi nu şti cum va fi a ta. Astfel nu vei avea dezamăgiri ce se pot transforma în timp în frustrări, ce pot influenţa starea voastră de bine.

Am refuzat să ascult prea mult folclor, am cautat mai mult păreri avizate, am ascultat sfaturi dar nu înseamnă ca le-am şi urmat, nu m-am lasat influenţată de ce auzeam prin jurul meu. Ce va fi va fi, experienţa ta este unică şi poate fi mai usoară! De ce să te stresezi, când fiecare este subiectiv! „Voi vedea”, mi-am spus! „Doar nu sunt singura femeie ce va avea un copil, ne descurcăm cumva!”. Mă refer la sfaturile din categoria:

  • „să dormi mult, că nu vei mai dormi dupa naştere!”-da, a fost mai greu la început cu somnul, am avut zile în care eram foarte obosită, dar nu a fost o tortură. Am avut suportul familiei şi am cerut ajutorul când simţeam că nu mai pot.  Odihna mea era foarte importantă, pentru refacerea mea, pentru a putea trece fară traume peste partea de adaptare cu bebeluşul, pentru a lua decizii cât mai bune. Este importantă şi pentru producera laptelui. Este bună şi o bonă de noapte dacă vă permiteţi :)!
  • „distrează-te, ai să vezi tu ce greu este după!”-acum depinde ce înţelege fiecare prin distracţie. Pentru stilul nostru de viaţă, mai liniştit, nu a fost o schimbare prea mare. Chiar în primele 3 luni am ieşit mai mult decât o faceam înainte, pentru a mă face pe mine să-mi revin din depresie. Acum, dacă vei avea un copil, conştientizezi că poate în primul an nu vei mai putea călători aşa de mult pe cât ai vrea, poate va fi nevoie să-ti amâni concediul, poate vei sta mai mult în casă…dar să fim serioşi, nu e un capăt de ţară.  Poţi recupera, în viitor, nu ţi se termină viaţa dacă ai copii! Poţi trăi şi cu ei! Depinde de tine să te mobilizezi şi nu doar să te plângi!
  • „cum vrei naştere naturală? să vezi ce a păţit X”- exact horror stories vrei să auzi când eşti însărcinată şi culmea vin de la mămici! Mămici ce ar trebui să ştie că cel mai bine este să alegi tu, nu să te iei după alţi.
  • „am citit eu pe internet…”-internetul nu este o sursă de informare credibila( sfat dat de naşa :))! citeşti tot felul de prosti ce mai mult te panichează şi te fac să crezi că sarcina este o boală nu ceva natural.

În ultimul trimestru de sarcină te pregăteşti de întalnirea cu bebe. Deja devi mai orbonată: liste peste liste, cel putin aşa a fost la mine! Aveam un mare burtoi şi oboseam foarte repede! Nu, nu mi s-au umflat picioarele şi nici nu mi s-a marit piciorul :)! Eu cred că e util să iei doar strictul necesar şi în zilele de aşteptare să te gândeşti la urmatoarele:

  • te va ajuta cineva cu menajul şi mâncarea? nu vrei să te stresezi şi cu aceste lucruri când toată fiinţa ta se aclimatizează cu copilul, prima responsabilitate reală din viaţa ta.
  • cine te va ajuta când eşti prea obosită? Primele doua puncte ţin mult şi de buget, dar dacă puteţi avea soluţi viabile nu ezitaţi să le folosiţi chiar dacă înseamnă să treceţi un pic peste orgoli şi mândrie. Eşti tu mai relaxată şi te poţi ocupa mult mai bine de copil. Te vei putea focusa pe ce se întampla cu voi şi poţi lua decizi bune. Eu am avut noroc: Buni!
  • cine îi face”training” soţului? Adică un tătic ar trebui să vorbească cu viitorul tată să-i explice în limba lor:) cum e femeia după naştere. Aici orice folclor e bine venit :)!
  • cine se va ocupa de partea de „comunicare” cu restul lumii? Sincer nu m-am gândit la acest lucru înainte, dar soţul meu a considerat de la început că ar fi bine să nu se ocupe el şi sora mea de „discuţii” cu familia, prieteni, ştiind că mulţi mă vor irita la început şi nu ar vrea să-mi agraveze situaţia( a avut un „trainer” bun). Eu doar le-am spus că nu vreau vizite pentru care nu mi-am dat acceptul, să transmită să nu ne cumpere hainuţe roz siclam:) şi nu vreau poze pe FB, cine vrea-poze pe email!

Consider important în timpul sarcinii să bei foarte multe  lichide. Gradul de îmbătrânire al placentei(prin care faci schimbul de substenţe cu bebe) este dictat de câte lichide bei, deci influenţează dezvoltarea copilului tău.  Este important să manânci cât de sănătos şi diversificat poţi. Din sarcină bebe se învaţă cu anumite gusturi. Este important să te informezi corect, cărţi, cursuri. Vei avea o viziune mai reală a ceea ce se poate întampla.

După naştere, e normal să fi un mic dictator şi chiar necesar zic eu! Nu te stresa dacă copilul manâncă cât trebuie, dacă doarme, nu plange între mese, este bine. Bebeluşi ştiu cât le trebuie şi iţi iau singuri. Succesul alaptări la mine a însemnat: consum lichide multe-inclusiv ceai pentru alaptare zilnic, mâncare sănatoasă fară dulciuri din comert( eu zic că ajută şi mai târziu la diversificare când copilul nu e învaţat cu potenţiatori de gust), respectare sfaturilor medicului: soluţiile pentru colici, alaptarea la minim 3 ore, fară suzetăîn primele 6 săptamâni pentru a nu-i schimba suptul, suport familie la  odihnă şi psihic. I-am dat biberon cu laptele meu periodic, la 1-2 săptamăni să nu-l uite. Astfel am reuşit să mă focusez pe bebe, să ma informez pentru pasul urmator al dezvoltării, să mă relaxez, să capat încredere în abilităţile mele materne. Orice acţiune acum poate influenţa viitoare procese prin care trece copilul.

E normal dacă vei vrea să ţipi sau să plangi. E bine să o faci dar în altă cameră decât este copilul! În primele luni de viaţă sistemul nervos este în formare, este foarte influeţat şi de starile mamei. Ai vrea să-ti faci viaţa mai uşoară dacă ai un copil agitat, să nu-l agiţi şi mai tare, nu?!

Ce să mai spun? Am devenit mai sensibilă acum la nou nascuţi pentru că văd prin alţi ochi procesul şi ştiu că eu nu m-am bucurat de minunatele clipe când ei descoperă lumea exterioră( fiind ocupată cu hormonii şi fricile mele). Poate, la urmatorul copil! Oricum sentimetul pe care îl ai cân doarme pe pieptul tau, este pentru mine suprem!

La final, m-am gândit să creez o pagină de „best practice” pe acest blog, unde fiecare dacă doresţe să împartăşească ceea ce a funcţionat la ei, ce succese au avut, sau poate ar avea întrebări la care ne putem stradui să răspundem.

🙂 Spor în toate!