Nici nu ştiţi cât mă bucur că citesc! Că pot citi…
Pe lângă scris, îmi place foarte mult şă citesc. Până la naşterea Ioanei, o perioadă de 8 ani, nu prea am mai citit constant. Citeam rar, din lipsă de timp sau chef. Mă straduiam să mă adaptez vieţii. Acum că am ceva timp liber şi sunt mai relaxată, am redescoperit farmecul cititului.
De câtiva ani citesc mai mult istorie decât beletristcă. Nu ştiu de ce, mi-a plăcut istoria şi înainte( deşi nu am o mermorie a anilor), dar acum parcă nu mai am răbdare pentru poveţi. Am avut o perioadă în care citeam cărţi despre Hitler şi Al Doilea Război Mondial, o perioadă în care citeam despre monarhia română şi îmi place să citesc cărţi autobiografice pe aceste teme, o perioadă în care citeam despre istoria religiei creştine.
L-am descoperit pe Neagu Djuvara. Mi se pare genial şi mă bucur că ştie să ne povestească într-un limbaj normal. Cartea sa, „Civilizaţi şi tipare istorice„, ce a fost lucrare de doctorat mai întâi, m-a „trezit” un pic şi am înţeles cât de puţin cunoaştem din culisele istorei şi cât de bine ar fi să încercăm să aprofundăm mai mult. Manualele de istorie nu sunt istoria reală!
Ultima carte pe care am citit-o a fost ” Scrinul Negru” de George Călinescu. Eu nu am citit
cartea acesta când îl studiam pe Călinescu şi într-un fel mă bucur că o citesc acum, pentru că sigur nu aş fi înteles-o cum trebuie :). Călinescu, ca şi alţi intelectuali ai vremii creadea în mişcarea socialistă, credea în bebeficiile mişcării ce ulterior a devenit comunism. Era un entuziasm de început, ce a păcălit mulţi români, ce a pornit de la participarea( printr-un noroc) a comuniştilor la arestarea lui Antonescu…dar aceasta este o altă discuţie. Cartea arată poveştile unui grup de burghezi, decăzuţii ce s-au trezit într-un nou regim polic, social, economic. Mi-a placut mult cum a descris această societate, cum a punctat interacţiunile între ei şi oameni de rând, cum a reuşit să transpună în cuvinte imagini ale acelei societăţi.
Cărţile mele preferate, pe care intentionez să le recitesc sunt:
„Casa de lut” de Pearl S. Buck, prima femeie ce a luat premiul Nobel pentru literatură.
Cartea este un minumat 
tablou a societăşi chineze în secolul.
şi
„Pendulul lui Foucaut” de Umberto Eco. E un fel de ” Codul lui Da Vinci”, mult mai bine scris, istoric mult mai corect scris, autorul fiind foarte atent la detalii. 
Are istorie şi poveste!
Ce urmează? Cred că „Viaţa şi cărti”. Scriind acest articol, ascultam la TV, pe TVR 3, un interviu cu Nicolae Manolescu. Îl ştiam ca imagine, dar nu ştiam exact ce face. Mi-a placut cum a vorbit despre istorie, diplomaţie, cărţi, educaţie şi cred că trebuie să-l descoper.
Voi ce cărţi preferate aveti? Care a fost ultima carte citită?
