Analiza de 30

Mă apropii vertiginos de cifra rotundă 30 şi mă trezesc cu diverse gânduri rătăcind prin capul meu. Poate pentru că am timp şi linişte „gândesc” cam mult… sau poate pentru că sunt un pic speriată!  Staţi linistiţi nu e o criză exienţială, e mai mult o analiză impusă de subconştientul meu social. Nu aşa se poartă, la 30 să te analizezi un pic?

Am găsit pe la începutul anului o carte de Balzac ” Femeia de 30 ani” şi m-am gândit că-mi va  oferi vreo idee despre cum ar trebui să fie o femeie la 30 de ani. Nu prea…e o telenovelă a secolului XVIII, foarte bine conturată, forte bun in peisagistică şi descriere societate. Eu nu am prea citit Balzac în adoleşcentă pentru că mi se pare prea stufos. Între noi fie vorba: trebuia atunci să-l citesc atunci, acum e prea…”la suprafaţă”! Deci, nu prea m-a ajutat.

Ce îmi place la noua mea vârstă? Îmi place că am mai multă minte ca la 25, mai multă răbdare, mai multă experinţă, sunt mai sigură pe mine, mă controlez mai bine, ştiu mai bine ce vreau, înteleg mai bine socitatea şi fiinţa umană. Mi-ar fi plăcut să fi fost aşa şi la 23 de ani, aş fi gâstigat  mult timp, însă probabil că acesta este mersul lucrurilor: nu te poţi „trezi” aşa cu una cu două, îţi trebuie ceva  experienţă.

Ce nu îmi place la noua mea vârstă? Cele 5kg în plus şi creditele de la bancă :). Restul lucrurilor mai puţin plăcute din viaţa mea, fac parte din ea, sunt rutină şi nu trebuie să le dau prea mare importanţă.

Analizând cele doua liste, sunt pe plus. Atunci de ce mă afectează? Pentru că realizez că timpul trece prea repede, nu sunt nici prea tânără, nici prea batrână, nu ştiu prea multe, nici prea puţine. Realizez din ce în ce mai bine cum şi cât de repede trece timpul. Probabil acum mă ajută şi faptul că pot vedea mai bine trecerea timpului: la Ioana.

Ce îmi doresc? Sper să ştiu şi să pot, să îmbratânesc frumos, să pot realiza tot ce mi-am prospus, să o putem creşte frumos pe Ioana. Sper să fim cu toţi sănatoşi, mai întelepţi iar peste ani dacă voi reciti acest post să pot râde. Atunci voi şti sigur că am evoluat!

Îi multumesc lui Dumnezeu şi ingerilor păzitori că mă ajută şi mă păzesc zi de zi!

Vă multumesc şi celor ce „mă suportă”, sunteţi minunaţi: copilul, soţul, sora, tatăl, buni, matuşica, unghiuleţii, nana, nanu, fina, finul, Clau, prietenilor pe care îi am încă din liceu, prietenilor pe care îi văd mai rar, prietenilor în devenire! Sper să nu vă supăr prea tare in viitor şi să mă iertaţi dacă am facut-o în trecut! YOU PUT MY LOVE ON TOP!

Cu drag,

Ana