Majoritatea acţiunilor noastre se bazează pe decizii luate în funcţie de informaţia pe care o avem. Informaţia poate fi şi o emoţie, un complex, o frustrare, o amintire din copilărie. Deşi uneori spunem că a decis inima, de fapt a decis tot creierul, bazat pe ceva sentimente sau pe un instinct( care la rândul lui este un cumul de informaţii procesate de subconştient). .. dar să terminăm cu filozofia, că nu am un blog despre aşa ceva şi sigur nu ne ajută cu nimic concret :).

Deci, informaţia este destul de importantă în viaţa noastră! Până acum eu am învăţat câteva lucruri despre ea: e multă, cea bună se ascunde, cu cât este mai puţină cu atât poţi greşi mai tare. Am mai învăţat că dacă vreau să iau decizii cât mai corecte trebuie să o caut cât mai mult, să mă updatez zilnic şi să am surse de încredere. Uneori sursele te scapă de multe probleme şi cautări. Din jobul meu, eu am învăţat că este important să ai o sursă bună de informaţie într-o firmă, care să ştie tot ce mişcă şi că detaliile fac diferenţa, dacă vrei să semnezi un contract cu succes :).

Când am rămas însărcinată, am realizat că voi avea ” o viaţă” ce va depinde de deciziile mele, de la mâncare, la educaţie, la distracţie, la numărul de complexe pe care le va avea, etc… cel puţin până pleacă de acasă :).  Să-mi permit oare să mă informez superficial?

Adică? Ce vrea „poetul” să spună, în acest caz: je :), este: calitatea informaţiei pentru viitorul copilului meu este foarte importantă. Acest lucru mă poate scăpa pe mine de multe problemuţe şi pe al meu copil de viitoare probleme, inclusiv probleme la care eu nici nu mă gândesc acum şi ar putea apărea într-un viitor îndepărtat. EX: să zicem, că eu cât a fost mic copilul nu m-am preocupat „să-l învăţ” să ştie să aleagă. Viitorul adult va avea probleme să se decidă ce vrea, va scapă oportunităţi şi va avea impresia că nu poate lua o hotărâre, de aici rezultând frustrări multe şi mărunte ce în timp „sapă”  depresii, va avea mai puţină încredere în el. Exajerez un pic, dar credeţi-mă că „a şti să iei decizii” poate fi educat, chiar şi auto-educat. Am exemple în familie de educaţie şi auto-educaţie pe această temă( inclusiv eu).

Aşa că încerc să am o informare cât mai calitativă referitor la orice subiect legat de copilul meu. Folclorul, sfaturile binevoitoare de la diverse persoane puţin cunoscute, internetul( forumuri, articole scrise superficial), emisiuni TV nu fac parte din sursele mele principale de informaţie. Mă informez din cărţi, de la specialişti, doctori, articole ale unor publicaţii cu reputaţie verificată de mine, internet( aici mă refer mai multe la site-uri străine şi bloguri), persoane de încredere sau chiar propia experienţă. De exemplu: când am decis să-i dau Ioanei branzica natur Danonino câteva zile, am trecut peste prejudecăţile din folclor( am văzut că subiectul e mult dezbătut în blogosferă mai mult din cauza unor astfel de prejudecăţi, decât informaţii reale), m-am ajutat şi de informaţiile obţinute la vizita la fabrica. A contat ce-i drept  şi o informaţie emoţională! Mi-am zis, că dacă oamenii ce au participat la creare acestui produs au pus atâta pasiune, nu poate fi decât de bine! 🙂

Recunosc că folosesc uneori şi „scurtături”, ca medicul meu pediatru, medicul meu ginecolog, nana :)! Deseori mă trezesc că şi verific o informaţie în mai multe „surse”  înainte de a lua o decizie. Am ajuns să ascult anumite persoane din jurul meu sau din mediu virtual, după ce am văzut că au dreptate în mai multe privinţe şi care la rândul lor ştiu că sunt bine informate. Uneori e aşa uşor să îţi dea cineva un sfat, nu? Şi e bine să ai cui îl cere, mai ales dacă nu ai prea multă experienţă:)! Nana Ioanei, ştie cât am stresat-o cu întrebările şi chiar fina mea ce are un băieţel un pic mai mare. Multumesc fetelor :)!

O altă sursă de informaţie este greşeala/experinţa, bineînteles dacă înveţi din ea. Câte nu zicem că la al doilea copil, nu vom mai face aşa, … sau aşa, sau nu ne vom mai stresa cu nu ştiu ce lucru?!

Eu una încerc să gândesc cu al meu cap, să fac o alegere în cunoştintă de cauză şi să încerc să ocolesc prejudecăţile când decid ceva( sau cel puţin să le verific un pic).

Am să vă rog să mă ajutaţi cu un chestionar legat de sursele de informare. Acest chestionar este realizat în cadrul campaniei Danonino brânzică natur. Sunt foarte curioasă să văd ce o să iasă şi promit că voi comenta rezultatele cu voi :)!

Sursa poza 1

0 comments on Informatia, bate-o vina!

  1. Intr-adevar, sa fii bine informat este foarte important. Toti facem si greseli dar important este ca acestea sa nu fie ireversibile si sa nu fie atat de mari si cu consecinte grave. Nu m-ai stresat absolut niciodata cu intrebarile, imi sunteti foarte dragi si raspund cu placere. Ma bucur daca te pot ajuta vreodata cu vreun sfat pe care poate si eu l-am primit si evident l-am verificat pe pielea mea. Nu prea obisnuiesc sa dau sfaturi netestate sau daca o fac spun ca este doar o parere neverificata. Informatia BUNA este mama succesului in general, daca stii s-o folosesti cum trebuie.
    Va pup si va imbratisez!! :*

  2. Si eu am completat. 🙂
    Vreau sa intreb insa, te-ai confruntat si tu cu mitul acela atat de popular peste tot. nu numai in Romania, care zice ca bebele trebuie infasat strans cu picioarele intinse ca o mumie, ca altfel nu va avea picioare drepte cand creste ci „paranteze”. Am discutat despre chestia asta cu tatal meu care e medic, si cu atatia alti doctori pe parcursul sarcinii si toti mi-au spus ca asta este un mit, fara baza in realitatea anatomica a unui nou nascut. Ei bine, unele persoane (precum soacra’mea) se incapataneaza sa creada contrariul, in ciuda faptului ca e persoana educata si socru’meu are 3 phD-uri in domeniul medicinei, aria de cercetare. Ma inebuneste cu infasatul de fiecare data cand vine, incat am ajuns sa o las sa faca, iar dupa ce pleaca il desfasor pe ala mic. Stiu ca bebeilor noi nascuti le place sa fie uneori infasati pentru ca le da sentimentul ala de confort din uter, dar nu infasati ca o scandura, strans de tot de zici ca-s mumia lui Ramses.
    Deci, ce opinie ai la capitolul asta ?

    • Multumesc Anarkali :)!
      Referitor la înfăşat, este corect ce ştii tu. E un mit că va avea picioare drepte, cum este şi afirmaţia că de la scutece de unică folosinţă rămâne cu piciorele depărtate. Ei se mai liniştesc când se înfaşă în primele trei luni, până se adaptează la mediul extern, dar nu face picioare drepte. 🙂 Din pacate, nu cred că o poţi convinge pe soacra ta din ce spui tu….

    • Este un mit cum sunt multe altele, care nu are nici o legatura cu realitatea. Atat eu cat si fratele meu am fost legati ca niste sardine cat am fost mici si surpriza….ce sa vezi? Picioarele fratelui meu sunt ca podul de la Cernavoda….paranteze paranteze!!! Singurul motiv , zic eu, pt care se mai leaga cateodata copilul mic, este acela ca atunci cand este foarte nervos , daca il infesi se mai linisteste si asta pt ca ei se enerveaza cand dau din maini si din picioare necontrolat. Eu nu l-am legat niciodata pe baietelul meu si are piciorusele f.f. drepte.
      Asa ca…..spulberam miturile !!!! 🙂

Lasă un răspuns