„Mami de ce nu esti o bunica?” e ultima perla la Dra Titirez.
Am trecut de 3 ani. Ne surprinde des cu cate o actiune sau o fraza. Fiind primul copil zici ca suntem ca gainile cand fac un ou: entuziasmati peste poate la orice „margica”. Incercam sa fim cat de obiectivi putem insa normal ca e cel mai frumos si destept copil 🙂 ( glumesc)!
Anul acesta pentru ea a insemnat „autonomie”. Am inceput cu cresa prin pimavara, ne-am imbolnavit si am stat pana in toamna cu bona. A experimentat prima spitalizare pentru o forma de otita urata. Din toamna a inceput gradinita, insa cu noua membra a familiei, cu Buni pe la noi, cu racelile, a fost o perioada ciudata si fragmentara.
Intrarea in colectivitate a insemnat o evolutie rapida din punctul meu de vedere. Pe langa racelilile normale la sistemul ei imunitar in dezvoltare, cel mai importat e socializarea si informatiile pe care le primeste. A avut si prima serbare. Au fost foarte draguti toti copiii, ea a plans un pic ca o vazuse pe Buni in public si vroia la ea, dar si-a spus rolul printre suspine. A fost amunzanta!
Urmeaza sa ne facem analizele anuale, inclusiv cele de imunitate sa vedem la ce stadiu suntem. Am dus-o anul acesta si la o evaluare a dezvoltarii sale la un psiholog. Imi propun sa avem aceste evaluari periodice. Ca alimentatie, mai avem cateva restricti( fasole, ciuperci, varza) si CIOCOLATA sau orice dulce din comert. Ouale Kinder sunt doar pentru surprize :)!
Insa cel mai important eveniment in viata ei a fost aparitia „suioaei”. Toata lumea ma intreaba si cum se inteleg….Eu zic ca momentan suntem bine! Nu stiu exact care e reteta, insa am facut noi ceva bine. Din start am evitat si am impus sa nu auda gelozie, invidie, daca vine sora ta ai sa….diverse expresii pe care ea nu are cum sa le stie decat de la adulti. Fiind la 3 ani, cred ca nici nu poate cunoaste astfel de sentimente, poate doar la nivel de frustrari. Un ajutor a fost si Buni, catre care toata dragostea ei s-a indreptat. Daca e Buni in peisaj, restul nu exista pentru ea! Cand s-a nascut Aiurel, i-am oferit un cadou Dra Tititez din partea ei. Am lasat-o sa o atinga, daca vroia sa o ia in brate i-o dadeam un pic cu supraveghere. La inceput eu cu Aiurel am fost mai izolate. Dra Titirez venea la noi in camera cand i se face dor de mine, imi mai cerea sa o ia in brate. Am incercat sa am momente si cu ea, sa aiba diverse activitati in afara casei.
Nu a avut iesiri negative catre sora ei pana acum. Are crizele normale de furie ale varstei sau cand e obosita, insa nu foarte dese si am inceput sa stiu ce sa fac cand se intampla: o las sa se descarce si o bag in seama cand e pe sfarsite :).
Cu sora ei se poarta dragastos cu ea. Vrea sa o ia in brate, sa o pupe, iar acum cand a inceput si Aiurel sa interactioneze cu noi au inceput momentele frumoase. Noi ii spunem ca daca Aiurel ii zambeste si nu plange cand e cu ea, inseamna ca o iubeste :).
De cateva zile sunt singura cu fetele acasa in timpul zilei. Ma joc cu dra Tititez, vorbim si ne jucam cu Aiurel. Le-am lasat un pic singure pentru ca trebuia sa ies afara, cea mica plangea. Am intrat in casa, cea mica tacea cu suzeta in gura( la nr 2 am cedat mai repede si am introdus-o) si cu ochii mari la sora ei mai mare:
” Sa nu mai plangi micuto!” Normal ca m-am topit! M-am topit si cand a vrut sa-i faca baie…. in fine ma topesc de fiecare data cand interactioneaza.
Abia astept sa le pot las pe amandoua sa se joace si eu sa-mi vad de treaba 🙂 !
Cred ca pot sumariza relatia lor actuala in urmatoarea faza: Aiurel are doua suzete. Cea portocalie era la ea. Dra Tititrez, s-a dus repede in bucatarie si a adus suzeta albastra. Le-a pus una langa alta si mi-a spus ca sunt „suioaie” si trebuie sa stea impreuna…suzetele! 🙂
Fetele va ureaza Sarabatori fericite, linistite si un An Nou plin de sanatate si bucuri!
