Femeia a innnnnebunit! Cand o doamna/domnisoara ramane insarcinata, partenerul este asaltat de diverse versiuni ale experientelor camarazilor sai cu o viitoare mama. E un fel de-al atentiona: „vezi ca o ia razna!”
Eu recunosc ca au si ei dreptate 🙂 dar as vrea sa va spulber un mit. Nu pierdem neuroni :), doar „se rescriu”! Adica avem cumva aceiasi numar de neuroni doar ca se folosesc pentru alte activitati si ganduri ce tin de copil. E normal sa nu mai fim ca inainte pentru ca devenim mame si natura stie ea ce stie, ne fac mai atasate de copii si chiar daca suntem „panicoase” e pentru supravieturiea speciei :). Acum, bineinteles ca putem exagera in functie de caracterul nostru si de cat ajutor ne oferiti in cresterea copilului. Adica cu cat mai mult ajutor cu atat suntem noi mai relaxate. Stiti bine ca daca mama e relaxata exista si armonie in familie!
Acum doamnelor, trebuie sa invatam si noi sa ne controlam cand supraevaluam o situatie sau sentiment. Adaugarea unei noi personalitati poate fi o evolutie daca suntem de acord ca mai si gresim sau exageram.
Pe mine personalitatea de mama nu m-a lovit din primele zile cu bebe( si nici nu vad cum ar putea). E un proces sa devi mama. Inveti si la un moment dat te trezesti ca ai instinct matern si toate devin naturale.
Deci dominilor, nu ne pierdem neuroni doar ca nu mai sunt centrati pe voi. Oricum aveti noroc ca femelele din specia noastra nu-si manca partenerii ca la alte specii :).
Trebuie sa recunosc ca prea multa liniste si minte relaxata, dauneaza. Eu ma recunosc un pic schimbata, am timp de toate gandurile si nebuniile si am impresia ca si Sportivul familiei are.
-„Cum se face ca dupa fiecare sarcina te apuca apetitul pentru „sclipici ?!”( Sportivul familiei este si critic de moda in timpul liber sau… critic in general :))
-„A da, iar mi-am luat pantofi cu sclipici….”
Mintea mea incearca sa se bucure de linistea acestei perioade de concediu crestere copil, asa ca se cam „alinta” si experimenteaza. Garantez ca va reveni in parametri normali de estetica cand voi reveni in campul muncii. Din ce stiu eu experimentele duc la progres :). Copiii ne completeaza si daca suntem atente ne pot ajuta sa evoluam in planuri ale personalitati noatre la care nici nu ne-am gandit. Insa uneori acest proces nu este chiar sa lin si domnilor trebuie sa ne intelegeti.
Si fiti optimisti…nu va da Dumnezeu ce nu puteti duce :)!