Am trecut de 30 ! Credeti-ma nu e mare lucru, presiunea e mai mult la noi in cap. Sincer, maturitatea, evolutia pe care te-ai astepta sa o ai la 30 de ani si te stresezi ca inca nu ai ajuns acolo nu tine de varsta, ci tine de experiente. Eu acum, ma simt ca la 30 de ani! Acum , dupa al doilea copil.
Cel mai bun psiholog, cel mai bun trainer, cel mai bun MBA si cele mai ieftine 🙂 – sunt copiii. Al doilea copil a complicat mult viata familiei, fiind si un copil mult mai energic si agil. O complicare insa frumoasa!
La al doilea copil, ca mama stii ce sa faci, lucrurile vin natural insa te intampina alte probleme mai profunde. Cel putin pentru mine, a fost o adevarata” revelatie” personala. In momentul in care devi parinte, incepi sa-ti intelegei parinti si sa-ti aduci aminte de tine, de „baza” ta psihica- adica de copilarie. Bineinteles, conditia este sa te asculti si sa te lasi prada emotiilor, gandurilor; sa le digeri, sa traiesti si sa analizezi!
Cate revelatii de tot felul am avut in ultimile luni…. revelatii ce mi-au adus aminte de copilarie, mi-au adus aminteri in prezent si explicatii pentru unele din trasaturile mele…revelatii ce m-au facut mai puternica, mai rationala, ce m-au impacat cu mine si copilaria mea…. Adica am evoluat! Recunosc poate nu ar fi trebuit sa-mi ia 33 de ani si 2 copii sa ajung aici , insa banuiesc ca se poate si mai rau 🙂 !
Mi-ar fi placut sa am intelepciunea sa fac 2 copii inainte de 30 de ani. Credeti-ma cu cat mai repede cu atat mai bine( bineinteles dupa 22-23 ani)! Mi-ar fi placut sa am intelepciunea sa-mi inteleg parinti mai devreme, m-as fi scapat de ceva regret si dureri. Mi-ar fi placut sa am curajul sa actionez in situatiile in care simteam ca imi vor schimba viata si peste ani ma voi intoarce la ele sa-mi explice o durere a sufletului.
Ma bucur ca am ajuns la intelepciunea sa-mi apreciez familia, sanatate, copiii, sa ma apreciez pe mine 100%. Ma bucur ca mi-am putut intelege parinti si actiunile lor, ma bucur ca deciziile din copilarie ma defines si in bine. Ma bucur ca am inteles ca intelepciunea e o imagine a experintelor si a geneticii si deci stiu cum sa-mi educ copiii. Ma bucur ca am avut intelepciune si de tanara sa I-au anumite decizii. Ma bucur ca traiesc si ca evoluez!
Multumesc ca m-ati ajutat persoane dragi sa evoluez, multumesc ca ma ajutati sa TRAIESC!
Minunat articol! Ma regasesc 100% in cuvintele tale… Tot la 33 de ani si tot la 2 copii, mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca am ceea ce am: familie si sanatate – a lor si a mea.
Deunazi ma gandeam cat de fain ar fi fost daca as fi avut copiii mai devreme, dar fiind ca eu si sotul meu ne-am „gasit” de mai mult de un deceniu… Dar, vorba lui: poate fara zbuciumul, furtunile si cautarile de odinioara nu am fi avut calmul, pacea, rabdarea de azi, de care au parte, din plin, cei mici.
Si, da, de cand am copiii am realizat ca ziua mea de nastere nu e doar a mea, e si ziua mamei mele, pe care o resimte chiar mai intens decat propria zi de nastere. De cand sunt si eu mama am inteles cat de fericita o fac imbratisarile mele chiar in ziua cand celebram venirea mea pe lume. Incredibil trebuie sa se simta cand o iau in brate si nepotii, cu acelasi prilej!
Multumesc :)! Mai, cred ca la incostienta unele lucruri treceau mai repede si ajungeam parinti mai tineri cu copii mari. Incredibil cum ti se schimba viziunea asupra unui lucrur , dupa ce ai copii!
Sa fiti sanatosi si sa va iubiti!
Buna, sunt Ana. Am 32 de ani si 2 copii. I love every minute of it!
Mulți înainte și sa fiți sănătoși Mamica curioasa :)!
Ce bine arata site-ul 🙂