Uneori desi nu am timp fizic pentru relatia mea, mai am timp sa „filozofez” cu mine despre ea. Sunt de mult timp impreuna cu Sportivul familiei. Ma simt norocoasa am am parcurs niste etape, ca am crescut impreuna, ca am un sprijin in el. Mai simt norocoasa ca am si un tatal al copiilor foarte preocupat de copiilele sale si de mama lor.
Toate bune si frumoase cu copii, totul pentru copii, dar cu noi adulti cum ramane? In urma unor evenimente din viata mea sociala, ma intrebam ce face o relatie sa se destrame mai ales dupa aparitia unui copil? Cred ca am fost foarte costienta cand am spus „da” casatoriei. Casatorie care nu a schimbat multe in relatia noastra, a fost o formalitate. Cred ca am fost foarte costienta cand am decis sa facem primul copil. Copilul intr-adevar,schimba lucrurile intr-o relatie!
Cat de mult le schimba? Nu mai ai timp fizic, mama are diverse „reactii” la copil, la grijile pentru el, mental nu e in cea mai buna forma clar! Tatal, cred ca incepe sa aiba din ce in ce mai multe griji, incearca sa-si ajute copilul cu cat stie si poate, exista si la el diverse schimbari in structura sa emotionala( si aici pot doar sa-mi dau cu presupusul).
Daca relatia nu e solida intre parteneri ce se intampla cand apar copiii si presiunea grijilor? Se simt ca intr-o „inchisoare”. „Inchisoare” din care cei mai multi aleg sa evadeze, aleg cai de a scapa si dau vina unul pe celalalt. Recunosc ca si mie imi e mult mai usor sa devin nervoasa si sa dau vina pe Sportiv pentru un defect pe care Il are si pe care costienta il stiu si il accept( el are oricum putine defecte nu prea am de unde allege 🙂 ). Insa, cand ma copleseste lipsa timpului, oboseala si fac greseli, primul impuls este sa devin nervoasa pe el. Si asa incearca balaurul frustrarilor mele sa evadeze!
Cativa reusesc sa tina „balaurul” in frau, sa-l domesticiasca si sa-l hraneasca cu relatia actuala, gasind cai de a deschide „inchisoare”. Constientizeaza ca poate e necesar sa stai intr-o inchisoare o perioada si ca nu pot schimba sentimentul momentului. Pot schimba insa atitudinea lor fata de el si fata de planul de viitor pe care il au. Pot schimba o parte din factorii care creaza „inchisoare” sau care pot imblanzi balaurul.
Dar daca nu esti costient de „balaurul” tau interior? Dar daca nu esti constient ca cea mai buna cale nu este evadarea? Ce se intampla cu tine… dupa un timp?
Nu stiu ce sa raspund si nu-mi place sa scriu articole doar din intrebari si fara nici o parere concreta, insa in acest caz pot doar sa-l analizez din experienta mea: calea mai usoara iti aduce libertatea in prezent si multe probleme in viitor si nu rezolva nevoia de evadare. Cu toti cred ca stim acest lucru la nivel teoretic, insa conteaza mult si atitudinea celuilalt de langa tine si atitudinea ta in general in fata provocarilor vietii.
Weeken placut!