Școala de stat vs școala privată

Am finalizat un an de clasa pregătitoare la o școală de stat. Eu am mai scris, cum am ales gradinița și că ne este bine la una de stat (cu doua generații de copii). Școala am ales-o pe diverse principii și tot din timp mi-am făcut temele. Deși știu ce vreau în general și știu să fac o analiză strategică….iată-mă cu o decizie luată, să îmi mut copilul  la o școală privată în clasa I!

Clasa 0 a fost la o școală de stat. Școală minunată (in limitele unei școli de stat),  cu o doamna învățătoare specială (cu mult lucru la inteligența emoțională a copiilor, cu lucru cu părinții, cu sfaturi ce cărți să citim să ne ajutăm copii). Prințesa s-a adaptat foarte bine, după ore o duc la un after decent, are prietene, a evoluat emoțional și mental foarte bine.

De ce ne mutăm? 

Am luat această decizie pentru că:

  • copilul meu are un potențial mare și eu ca părinte trebuie să încerc să maximizez tot ce poate ea fi ca adult. Într-o clasă cu 30 de copii, mulți dintre ei cu lacune în educație, doamna se ocupă mai mult să liniștească și să educe 7 ani de acasă. Nu are timp să se ocupe de copiii cuminți și atenți.
  • copilul meu are nevoie de liniște și atenție și o școală de stat nu oferă acest lucru, oricât de ok sunt cadrele didactice.
  • copilul meu în 10 luni a învățat multe lucruri frumoase, dar în mare acestea au venit de la doamna
  • m-am sfătuit și cu doamna învătătoare, bineînteles! M-am implicat în diverse activități cu școală și mi-am dat seamna că Prințesa va fi ok, dar va pierde multe lucruri pe drum datorită zonei de compromisuri la care va asista în timpul orelor. Nu-și va atinge potențialul maxim, pentru că are nevoie de ațentie.

Acest an școlar a fost o experiență, care ne-a ajutat să observăm anumite lucruri. Faptul că doamna învățătoare pleacă din sistemul de stat, a dus la regândirea strategiei pe care o aveam inițial pentru copilul meu.Una din variantele aparute au fost școlile private.

Ce știam de la prima analiză, mi s-a confirmat și acum: nu am banii de prima opțiune de școală privată. Am analizat și o a doua opțiune- nu cu mult mai scumpă decât am dat pe after-ul privat. Sincer, sunt multe variante la privat, dar puține care să fie ok din punctul meu de vedere și care să le putem plati.

Am dus copilul la evaluare la noua școală și am discutat inclusiv cu doamna de la clasă. Dintre a sta la stat sau a merge la privat, riscul cel mai mare pentru copil e să rămană la școala de stat. Școala primară este importantă pentru că este baza. Cum  învață să învețe acum, așa va fi toată viața!

Printesa este cognitivă și dacă îi explicii înțelege. În plus a văzut și ea cum e noul colectiv (în 3 zile cât a fost evaluarea). Nici nu mi-am pus problema, că v-a suferi copilul dacă îl mut acum. E încă mică și  pot face o astfel de mișcare.

Scriu aceste rânduri, pentru a împartăși experiența mea! Nu sunt de acord nici cu răsfațul de la școlile private sau gradinițele private. Multi din copiii din clasa 0 a Printesei cu probleme de comportament, veneau de la gradinițe private…. sau stat mai mult acasă cu mama, că nu are încredere în sistemul de învățămant.

Ca și părinte, eu nu mă regăseam în majoritatea părințiilor colegilor copilului meu. Și pentru mine e important acest lucru, pentru că colegii ei sunt copia părinților!

Nimic nu e perfect! Nu mă aștept să fie paradis la noua școală, dar am realizat după 10 luni că avem alt potențial și că părinții sunt reposabili, iar comoditatea mea ca adult nu ar trebui să fie un factor într-o decizie pentru viitorul copilului meu.

Pot greși, însă uneori îmi bazez deciziile și pe inteligența emoțională, ca să nu zic „emoție”! 🙂

 

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!