Anul trecut vă povesteam despre cea mica la 3 ani. Anul acesta am împlinit 4 ani. Suntem la grupa mijlocie si e minunat! Nu mă mai satur să o văd în perioada grădiniței. Vârsta 3-5 ani, mi se pare perfect de dulce și destul de conectată cu lumea, ca să poti avea o discuție cu copilul…dar una logică și pură. Mă gândesc cu dor de acum, când vom merge și cu copilul nr. 2 la școală!
Ador să o duc și să o văd pe cea mică la gradiniță! Îmi aduce aminte și de Prințesă când era la grădiniță, dar e o experientă nouă pentru mine ca părinte. E nouă, pentru că Madam Furlifus:
-vrea să fie sefă de grădiniță
-are prietene după care îi este dor
-plânge când vin să o iau acasă
-când ajung să o iau o găsesc tot timpul jucandu-se cu copii
-crede că un băiat mai mare e chipeș, încă de la 3 ani
-mai merge îmbrăcată și în pantaloni la grădi
-tortul trebuie să fie cu Fulger McQueen și e fan dinozauri mai mult decât papuși
-se alintă cu toată lumea când vrea să obțină ceva
Ca orice mamă, mă minunez când mă uit la copiii mei și mă simt foarte norocoasă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Cel mai norocoasă, mă simt când văd cum interacționează cele doua surori și cum devin o simbioză care funcționează. Madam Furlifus e mai nervoasă când e obosită și se exprimă! Fară să zic eu ceva, sora ei mai mare ia inițiativa și încearcă să o calmeze. Vorbeșste cu ea și cum e idolul fetei, problema se rezolvă! Vă ziceam eu că e mai ușor la copilul nr. 2!
Madam Furlifus se face că e timidă deși nu este! Pentru că așa a văzut la sora sa, a învâțat să meargă pe bicicletă fară roți ajutătoare și pare că dacă vrea să facă ceva reușește! Cu nervi, dar cu ambiție!
Mă gândeam intr-o zi daca ar fi fost ea primul copil și o duceam la toate activitățile la care am dus-o pe Prințesa….Cu cea mare fiind introvertită, am simțit nevoia să o expun la multe activități și experiețe, însă la cea mică nu. Cumva cred ca exemplu surorii mari îi dă toate informațiile necesare. Cea mică e un copil extrovertit ce prinde repede. O expun la activități, dar minimal…cumva mai puțin decăt pe sora ei. Cred ca vine natural acum și nu mă mai stresez să caut tot felul de cursuri. Abia acum mi-am dat seama că exageram cu primul copil mergând la atâtea ateliere!
Revenind, Madam Furlifus mă uimește în fiecare zi și e minunat să-i țin mânuța mică și somnoroasă dimineața în drum spre grădiniță! Nu m-am gândit niciodată că voi avea un copil creț și energic! Cumva Dumnezeu a decis corect să fie al doilea, ca să nu mă sperii dacă era primul! 🙂
P.S. Acum înțeleg de ce nu sunt multe mămici care scriu despre copii mai mari…. nu au timp! Cu cât copilul e mai mare și e mai mult decât unul, cu atât timpul tău liber devine inexistent! Și dacă există, preferi să stai cu copii tăi care cresc prea repede, decât să te ocupi de hobby-uri. 🙂
Madam Furlifus a împlinit 3 ani. A crescut și noi ne tot minunăm de ea și de personalitatea ei.
Merge la grădiniță și e un copil curajos și sociabil. Mă așteptam să fie mult mai neastâmpărată dar se pare că e un copil cuminte…cu mici nervi doar dacă e obosită.
Citeam experiență cu Prințesa la 3 ani și pot spune că la al doilea copil nu mai esți așa stresată, ești mai relaxată când îi organizezi petreceri. Observ odată cu trecerea timpului, devin mai cu experiență! E o strare pe care mi-o doream din primele zile de parenting dar care mi-a cam luat 5 ani si 2 copii să o realizez corect :).
Pentru aniversarea de 3 ani, m-am gândit să-i fac o mică petrecere la un loc de joacă. Cum nu-mi plac locurile de joacă normale și caut tot timpul o experiență altfel și să ne încadrăm în buget. Am tot reușit să le sărbătoresc altfel și anii trecuți! Pentru anul acesta am ales locația La Iris.
M-am gândit că nu scap de un loc de joacă şi că aş putea invita câţiva colegi de la grădiniţă. La un moment dat prin newsfeed îmi aparuse La Iris, părea interesant şi l-am reţinut. Locaţia este deosebită, lângă Grădina Botanică şi propietarii au pus tot sufletul în organizare şi design-ul locației. Nu are clasica „inchisoare tunelară” pe care eu nu o suport şi are un loc separat pentru părinţi. Cafeneaua pentru parinţi merită în orice moment vizitată, pentru că acolo au strâns amintiri din copilaria de la Iaşi, obiecte dragi ale familiei lor şi multă creativitate.Mi-au dat cîteva idei pentru a face şi acasă câteva obiecte!
Deci, copii s-au jucat jos şi noi ne-am straduit să stam cât mai mult sus la o cafea şi câteva fursecuri aduse de mine. Am luat 10 meniuri pentru copii şi o animatoare. Prinţesa Ana a fost printre cele mai bune animatoare pe care le-am văzut eu până acum. Chiar am apreciat cu câtă căldură comunica cu copiii. Madam Furfifus a fost foarte emotionată când era centrul atenţiei şi când i-am cântat „La mulţi ani”! Pentru mine, a fost o nouă faţă a personalităţii ei, pentru că e o tot vedeam curajoasă şi kamikaze. Ea e încă bebelușul meu care a mai crescut, care mă pupă de mă albește și care e delicioasă când se joacă de a Șopi sau Bufnița (mare fană Eroii in pijamale)!
Copii s-au distrat şi cei de la locul de joacă au fost foarte profi. Erau acolo ori de câte ori am avut nevoie. Chiar au reuşit să porţioneze un tort mic la 20 de persoane! Eu am făcut cumva greşit comanda, însă nu am făcut risipă :).
Acum scriind îmi dau seama că am uitat să le dau câte un mic cadou la invitaţi aşa cum obişnuiam să fac. Data viitore…
Pe cei de La Iris, ii găsiţi şi pe FB. Le multumesc frumos pentru dăruire şi pentru că au reuşit să creze un altfel de loc de joacă. Sper să le fie bine şi vă recomand cu căldura locaţia.
Mă regăsesc în această toamnă într-un alt capitol al vieții mele, cu doi copii la școală, cu o altă logistică pe cap și cu o dorință să-mi amintesc și când voi fi bătrână de momentele frumoase pe care le trăiesc: când descoper la Madam Furlifus o sensibilitate ascunsă și căldura cu care spune povești de la grădiniță… iar la Prințesă când descopăr câtă introspecție își face și căt de conștiență e de propriile emoții. ….de la bebelușii mei frumoși ajung în curând la domnișoare de care suntem mândrii cu toții!
Mă gândeam că de mult nu am mai scris despre cum e cu doi copii! Văd în jurul meu multă teamă dar și o dorință pentru un al doilea copil. E frumos, dar e altă ligă ca organizare și gestionare emoții! Părerea mea!
Prințesa are aproape 6 ani acum, e o fire introvertită, delicată, uneori emotivă, empatică, liniștită, înțeleaptă, fotogenică și o excepție în general. E cea ce o echilibrează pe sora ei și se comportă ca un mentor, fară să o stresăm noi cu sora mai mare. Profesoara ei de germană de la grădi a definit-o ca fiind „un copil special”!
Mă uimește aproape zilnic cu ideiile ei, mă trezește de multe ori și când mă ceartă are argumente, negociează cu mine când vrea ceva și vine cu alternative bune. Mă recunosc în ea și e copilul-ul care m-am pus față în față cu multe dureri. E psihologule meu!
La toamnă începem școala, cu clasa preătitoare! Încerc cât pot să mă asigur că va avea un start bun, e un copil cu potențial și nu vreau să și-l piarda. Trebuie să lucrăm la pronunția de litere, la motricitatea fină și la socializare. Am început deja și văd rezultate. Sper să-i deblochez la școală și ambiția genetică.
Madam Furlifus, are aproape 3 ani. E copilul mic, energic, ambițios, furtunos, atașat de mamă, curajos, extrovertit, sociabil când nu e obosit și atletic. Se exprimă cum poate și îmi dă multă bataie de cap cu modul ei constant de a-mi atrage atenția. Când suntem doar noi două, devine delicată și ascultătoare. Ii plac mașinile și îi e frică de mucă=muscă. E copilul meu cu păr creț și are o dulceață jucăușă în ochișori. E copilul care a avut ambiția nativă să taie singură legume la 2 ani și 8 luni. E nevoie de răbdare cu ea și multă joacă. Lucruri pe care nu le am în fiecare zi și ea atunci se comportă ca un mic monstruleț.
La toamă va începe grădinița la aceiași educatoare și abia aștept să o văd la grupa mică. Va fi o experientă nouă cu un copil energic!
Relația dintre ele două, e frumoasă și când le văd că se ajută, se joacă împreună în armonie și că cea mare o protejează și o echilibrează uneori pe cea mică, mă gândesc că facem și noi ceva bine! 🙂
Au momente și am momente, când suntem teroriste și avem diverse crize. Cu timpul, am învâțat să le las să se exprime cum vor și apoi să le liniștesc. La un moment dat plângeam eu și Madam Furlifus văzând că nu-i răspund strigă:
-Ioana, Ioana vino repede! Mami plânge! Vino!
Sau când Madam Furlifus e certată și plânge, Prințesa se duce la ea și o lini;ește și o ajută să vină să-și ceară scuze:
–Ilinca trebuie să-ti ceri scuze, ai să vezi că o să fie bine! Tati nu o să mai fie supărat! Hai că merg cu tine!
Și vin amândouă de mană si Furlifus timidă:
–Cuze tati, cuze!
Nu e totul perfect, dar cred că acestea vor fi momentele de care îmi voi aminti! A da și de 2 ani cu pereții măzgăliți pentru că Furlifus e creativă și eu nu pot sta în calea expresivității ei!
Vom vedea cum evoluăm când vom fi cu amâdouă la școală! Mi se pare greu de gestionat corect și sper să nu fiim foarte haotici. Sunt la o vârstă acum, în care nu mă satur să le privesc! Să-mi privesc Prințesa mea blândă și bună! Să-mi privesc copilul curajos și creț!
Esti mai relaxat cu copilul numarul 2 si uneori inca ma simt vinovata ca nu reactionez atat de atent cum eram la primul copil. Poate nici nu trebuie si e normal sa inveti din experienta!
Sunt insa altfel de surprize si mai placu-te mai ales ca nu te astepti sa te mai surprida un copil de 2 ani….Pai, e un alt fel de copil, o alta personalitate! Al doilea copil pare ca evolueaza mai rapid pentru ca dupa cum spune sotul meu: are un metor! O are pe sora ei, de unde „copieaza” si „fura” lucruri deja invatate.
Madam Furlifus a mea, este extrovertita si e acum intre 2-3 ani. A preluat mult din vocabularul unui copil de 5 ani ( cat are prima fetita). Printesa se joaca cu ea „dea gradinita” si are un apetit pentru ghiozdanel si prin joaca are deja o viziune a cum va fi.
Printesa a avut in rol la serbare si-l mai repeta acasa si pentru a ne atrage atentia, Madam Furlifus a retinut primul vers si apoi respecta tonalitatea vocii, inlocuind cuvintele cu sunete. Se face ca are si ea un rol si vrea aplauze si stie ca la sfarsit face reverenta.
Printesa se imbraca in rochita de printesa, Madam Furlifus trebuie si ea sa fie intr-o rochita! Pasiunea ei acum e Fetita Zurli, sta imbracata in rochita imprumutata de la sora ei toata ziua si canta non stop: eu sunt zurli sau vrajimaturica sau cantec pentru maya. E delicoasa in limbajul ei sa o auzi cantand. Canta si inainte de somn si pana adorme. Se invarte si urneori danseaza! Dumnezeu, sa le dea sanatate celor de Zurli, pentru ca ne sunt foarte utili in multe aspect ale vietii de familie!
Daca sora coloreaza si Furlifus face ceva cu „cheiaonele”. Daca sora isi scrie numele pe foaie, vine si ea cu cateva liniute si zice a scris Ilinca :)! Eu incerc sa le dau atentie cat pot de asemanator, insa nu am cum in acelasi moment si uneori mi se pare ca o alint mai mult cea mica si o neglijez pe cea mare….sau invers….o dilema cand ai mai multi copii. Cum or fi mamicile de 3 sau mai multi copii?!
Madam Furlifus e mai motrica si mai agila in miscari. Cum se arunca dintr-o miscare in cortul ei cu Elsa, ma uimeste de fiecare data. Si e foarte sociala si zambareata…are obiceiul sa vina sa ne pupe cu patos pe toti membrii familiei pe rand!
Cel mai mult ador, insa cum se joaca ele doua si cum se iau in brate sau se „iubaresc”! Sunt mai multe momente frumoase intre ele, decat de cearta. Si da, sunt si de cearta si in general Furlifus ii face ceva Printesei! Incerc sa nu fiu arbitru si sa isi rezolve singure conflictual. Furlifus stie ca daca face o prostie trebuie sa spuna : scuze! Si se aud multe scuze, de-a lungul zilei :)!
Si pentru ca copiii la varste mici sunt adorabili, ma bucur in sinea mea ca voi mai avea o experienta de gradinita la toamna si emotii de grupa mica! Altfel de emotii dar tot emotii frumoase!
In rest, viata cu doi copii e complicat de frumoasa! 🙂
Ma uitam ca nu v-am mai vorbit de Madam Furlifus din martie. Vreti sa stiti ce mai face Madam Furlifus? Ca tot urmeaza sa-i sarbatorim 2 ani 🙂
Madam Furlifus este surprinzatoare si „excentrica”! Al doilea copil ce ne surprinde, ne provoaca si ne intinde limitele de toate felurile si care parca are mult mai multa nevoie de prezenta mea.
Madam Furlifus: vulpitele cu care doarme, aripioare de zana si casca de innot! Si nu e singurul outfit creat!
Al doilea copil este foarte agil, face tumba( uneori mai bine ca sora ei) si incearca sa emite orice face Printesa. A descoperit rochitele si le trage din dulap in functie de cum vrea sa se imbrace (aici la dezordine seamana cu Sportivul :)).
Nu am probleme cu mancarea si nu am avut probleme cu intarcatul sau lasatul de suzeta. Ca si la primul copil, mancam tot. Singura situatie diferita este ca la al doilea copil ne-am mai permis sa-i dam sa mai guste din ce nu are voie si s-a alintat. Adica Printesa avea 2 ani si nu vazuse inghetata!
Intarcatul a fost natural si simplu. Suzeta nu era folosita foarte mult, decat la somn si adormire si am scapat de ea, pentru ca pur si simplu intr-o zi nu o mai gaseam. A fost ceva mai simplu decat la Printesa.
Madam Furlifus este dezvoltata motric dar are o alta evolutie din punct de vedere verbal. Momentan stim foarte bine sa spunem: nu place, nu vreau, nu stiu! Multi de „nu” pe care pentru ca este foarte nazdravana ( peretii sunt desenati…toti peretii si am schimbat deja vreo 6 periute noi pentru ca le arunca in WC)!
Titi=masina, Ham=caine, Miau=pisica
Este o fire sociabila( pupa toti baietii de pe strada) si destul de agresiva cand vrea ceva. Daca Printesa se uita 10 minute pana se ducea la jucarie la un loc de joaca, Furlifus stie ce vrea si nu conteaza ca are un copil in fata ei. Eu sunt invatata sa le las mai libere in parc si sa faca ce vor, insa cand al tau copil impinge un alt copil ca-I sta in cale si nu-l ocoleste, incep sa ma gandesc ca ar trebui sa fiu mai atenta.
Si am uitat sa mentionez ca numaram pana la 10 in romana si engleza,.
Iubim personalitatea ei activa si dragalasenia cu care ne ia in brate si se ia in brate cu sora sa! Acum urmatoarele „hopuri” sunt: olita si vorbitul in propozitii. Spune cuvinte, repeta, insa aici am un alt standard de la Printesa.
Insa, ne miram cat conteaza sa aiba un copil de la care sa invete! Si noi uneori avem impresia ca are tot 5 ani, nu 2 :)! Mai uita mama ca nu are voie mazare!
Weekend-ul trecut a fost plin de activitati in familie. Duminica ne-am reintalnit cu Gasca Zurli la spectacolul „Tiribam, Tiribum” si am ajuns si la Therme, in zona pentru copii: Galaxy.
Am fost cu ambele fete la spectacol. De Printesa( 4ani) stiti ca este mare fan Zurii si astepta cu nerabdare sa ii revada in specacol. S-a imbracat cu rochita de Fetita Zurli si a stat timida la inceput, apoi a inceput sa danseze si sa reactioneze la cantecele.
Pentru Madam Furlifus( 1 an jumatate) a fost primul spectacol la care e mai „constienta”. Recunoaste cantecelele pentru ca sora ei I le canta cand plangea la cateva luni de viata, le cunoaste din masina pentru ca se linisteste si adoarme pe vocile Zurli. Ea a inceput sa danseze si sa reactioneze din prima, privind uimita actiunea din sala.
Spectacolul a fost al 2- lea din cele 3 programate duminica. Nu stiu cum reusesc cei din Gasca Zurli sa fie atat de tonici si sa transmita o stare atat de pozitiva?! Atmosfera a fost frumoasa! Si parintii si copii au interactionat unii cu alti si cu spectacolul. Ca noutate anul acesta, Gasca are spectacole si prin Europa si prin tara si ii vom pride mai putin prin Bucuresti. Pregatesc un nou specatacol pe care nu trebuie sa-l ratati in mai! Revin cu detalii.
Eu si sotul meu ne uitam uimiti si cu mult drag, la cat de fascinate erau copiii nostrii, mai ales ca realizam ca si Furlifus a mai crescut!
Dupa jumatate de ora de somn si un iaurt, am ajuns la Therme pe la ora 19.00. Am ales doar zona Galaxy sa o testam. Ca si constructie si calitatea materialului, realitatea confirma pubicitatea :). Pentru o distractie cu apa , imi pare perfecta pentru la vara, cand vom fugi de soare.
Temperatura apei era ok, lucrurile sunt gandite sa te ajute,topoganele si palmierii la locul ei. Piscina cu valurii a fost ok ,pentru ca nu era foarte adanca( 1.30m maxim). Piscina pentru bebelusi putea fi mai maricica si mai „dotata” cu ceva functionalitati pentru copii.
La ora la care am ajuns, gradul de ocupare era cam 30%. Sincer mi s-a parut decent de aglomerat si ma gandeam cum o fi cand decid sa inchida zona. La cate locuri pe sezlong exista, cu siguranta in apa m-as fi simtit ca o „sardina” :).
Furlifus se arunca fara nici o frica, in orice pozitie, in apa. Printesa vroia numai valuri si topogane. S-au distrat! Le-am facut dus de seara in locatie si dupa 2 minute in masina erau adormite. Am ajuns acasa si au adormit pana dimineata neintoarse. Sa vedem acum cum reactioneaza si organismele lor la atat apa inghitita :)!
Viata mea este foarte agitata in utima luna. Am facut o miscare in cariera si momentan ma adaptez la nou. Copiii mei se adapteza si ei la noua situatie din viata noastra.
Madam Furlifus, la 1 an si jumatate este uimitoare din toate punctele de vedere. Va anunt ca cele de mai jos sunt lucruri noi pentru familie( Printesa fiind dintr-o poveste linisita):
-se urca pe orice
-darama orice ii sta in cale
-mazgalim peretii cu creioane/pixuri etc.
-ne cearta in limba ei si isi exprima nervozitatea de cate ori are ocazia. Daca este certata raspunde la randul ei.
-face aproape toate bolile pe care le aduce sora ei.
-orice e de bagat in gura
-copiaza mai tot ce vede la sora ei.
=este fan film Veronica!
Viata e mul mai complicata cu 2 copii, mai ales cand se imbolnavesc. E o harmalaie in casa in weekend-uri si sufrageria devine piscina de jucarii!
In februarie cu noul virus care bantuia, eu si Madam Furlifus am fost afectate mai rau! Madam Furlifus a facut o pneumonie intercostala. Am trecut cu bine si fara internare. Culmea: Printesa nu a avut nimic 🙂 !
Aseara ma gandeam ca trebuie sa constientizam ca urmeaza sa fim parinti de copil „tornada” la gradinita. Ma indoiesc ca feedback-ul despre Madam Furlifus va fi: nu va mai faceti probleme! E un copil linistit si rabdator :)!
Încep anul prin promisiunea să scriu mai des şi să mă reconectez cu mediul online. Primul subiect din 2019- evoluția Prințesei, 7 ani împliniți. Am mai povestit despre ea din în alți ani, acum copilul meu nu mai e bebeluș, e domnișoara.
Bebelușul meu aka Balenuța mea, a trecut într-o noua etapă sociala,mentală și fizică. De anul acesta școlar suntem la o școală particulară și i-a luat cam 2 luni, să se adapteze cumva.
Prințesa este o fire cognitivă și intovertită, în consecință toate acțiunile noastra ca părinți în educația ei țin cont de acest lucru. Înțelege multe lucruri dacă îi explici cu o logică în spate și a luat relativ ușor decizia de a o muta la o altă școală. Dupa 3 luni de zile, a ținut să-mi confirme ca e mult mai bine la noua ei școală și să mă întrebe de ce i-a luat ei, atâta timp să se integreze cu noi colegi.
Din punct de vedere social, se uita mai mult în oglinda. E conștientă de calitățile ei fizice si mentale și face evaluari corecte în raport cu alți copii. Când dă peste o emoție noua sau nu își poate explica ea de ce simte anumite lucruri, vine la mine și mă întreaba. De ceva timp, îmi zice că o deranjează mustața ei, că se vede ciudat și după o consultare cu medicul pediatru, am decis sa o epilez cu ceara. Preconcepția generațiilor noastre și a buniciilor este, că ar fi prea mică…cum încerc să gândesc cât mai actual am mers cu copilul la cosmetică și a stat cuminte, a durut un pic dar la final era foarte fericită că a scapat de mustață. A fost o decizie luată împreună cu ea!
Anul acesta de la Moș Crăciun și-a dorit foarte mult o chitară. Am fost reticientă în a o primi, însă pană acum acest copil mi-a aratat că dacă are o pasiune se ține de ea, așa ca a primit cadoul dorit. Vom începe si cursuri să învețe.
-Mami, anul acesta a fost diferit de Sarbatori, pentru mine?
-De ce iubita mea?
-E primul an in care nu am mai vrut jucări, e primul an când particip la petrecerea de 2019 și e primul an în care mi-am scris singura scrisoare de Mos Crăciun.
Dialogurile cu ea, sunt lecții pentru mine de multe ori. Mă încurajează ea, mă ceartă ea cu argumente, mă uimește de multe ori prin înțelepciunea vorbelor și logica faptelor. Și nu pot să-i zic că nu are dreptate când are și eu sunt vinovată :). Ar însemna să-i dau semnale greșite doar din orgoliu și să-i dau peste cap un întreg sistem de confirmare a deciziilor ei. Pare cunoscut? Păi generația mea caută validari din extern pentru că acea încredere în sine nu a fost cultivată în copilarie și pentru că adulții noștri ne-au transmis semnale contrare de multe ori.
Avem încă pasiunea pentru poneii de jucărie și pentru animale. Vrea să se facă medic veterinar de la 3 ani si cântăreață.
De ceva timp observ că evoluția celei mari, însemnă și evoluția celei mici. Madam Furlifus a învățat multe lucruri de la sora sa mai mare. Cifre, litere, cuvinte în alte limbi străine, copie mai tot. Eu ca mamă sunt încântată de doua lucruri:
că e un efort mai mic să educ al doilea copil. Mult mai mic as zice…
Copilul cel mare vede impactul ei asupra celei mici și noi ne încantăm de simbioza lor
Am învățat în ultimul an să mă conectez mai mult cu familia. Reacțiile copilului meu și timpul liber puțin din 2018, m-au învățat să-mi dozez eforturile mai mult pentru familia mea, să nu ma mai stresez pe lucruri marunte. Simt că am evoluat în felul în care percep luptele cotidiene și acest lucru datorita și cu ajutorul copiilor mei. În special cea mare, care a ajuns la o vârstă unde poate articula multe lucruri. Cum vă ziceam, psihilogul îmi cere bani pe terapie, copilul vrea doar dragoste! 🙂
Sunt un pic și tristă pentru că am realizat ca bebele meu frumos, e o căpriță mare acum și mânuțele mici și pufoase s-au transformat în instrumente de scris sau suport pentru cărți și farduri! O nouă etapă, de care mi-aș dori să mă bucur cât mai mult!
Anul acesta am descoperit vacanta fară copii! Adică timp liber, casă goală și părinții care încearcă să se readapteze la viața în 2. Pentru perioade de 1-2 săptămanii, am exersat să mă relaxez, cu un dor imens în inimă. Când îmi lipsește „obiectul muncii” și nu am zeci de task-uri de făcut, gândurile aleargă și nu știu cum să se ordoneze.
Eu ca și părinte mă gândesc foarte des, la viitorul copiilor mei. Parcă am vrea să crească mai încet, dar să ne asigure cineva că vor fi bine și sănătoși în viitor. Îi visăm adulți de succes și ne facem tot felul de griji. Șotul meu chiar le visează mari si frumoase… cum vin de la discotecă la o oră prea târzie.
Mă gândeam în ultima perioadă, că nu prea conștientizăm că pe lângă școală mai sunt și alte educații de care copilul are nevoie. Mă gândeam cum mă asigur eu că fetele mele vor avea relații frumoase, echilibrate cu viitorii soți! Cum mă asigur, că nu vor divorța imediat ce relația e într-un impas? Cum le învăț să aleagă înțelept persoana pe care o iubesc?
Nu conștientizăm, că nu am fost învățați la rândul nostru. Fiecare generație de părinți a acționat cum a știut și putut. Însă e de datoria noastră să ne depășim părinții! E ușor să dai copy-paste la ce știi de acasă, dar sigur nu-i va asigura copilului un viitor mai bun!
Genele sunt foarte importante pentru educație, dar nu se întamplă nimic bun fară muncă!
Educația emoțională a primilor 3 ani, mie îmi pare că e foarte importantă. Cum avem grijă de copil în acești ani (de la ce mănâncă la câtă libertate îi oferim să experimenteze) sunt de părere că impacteză viitorul adult. Mulți copii intră în grădiniță, fară să știe să respecte reguli, cu multe temeri și cu puțină curiziotate…Ei intră ca un rezultat al influenței familiei lor asupra propiei personalități: exemple- sunt prea agitați pentru că bunica îi dădea prea multe dulciuri, lovesc pentru că au fost loviți acasă, nu sunt curioși pentru că se pot murdări și sunt certați, etc.
Educația relațiilor: de la relațiile de prietenie pană la relațiile cu sexul opus- cine se gândește când își alege partenerul de viață că va fi un exemplu pentru viitorul copil? Eu sigur nu m-am gandit! Am două fete acum și am realizat că relația mea cu tatăl lor e primul exemplu de relație pe care îl au. Tatăl lor e tiparul de bărbat pe care îl vor cauta, fie că vor sau nu. Cum mă comport eu cu tatăl lor, le va impacta cum se vor comporta ele cu băieții pe care îi plac.
În plus, copiii împrumută și de la ceilați din jur! Educatori, familie, prieteni…așa că eu incerc să aleg cu ce educatoare/învățătoare își petrec fetele timpul. Am descalificat o școală, pentru că doamna care prelua clasa I este o tipologie de la care Prințesa ar fi luat ticuri și obiceiuri ce nu mi-ar fi plăcut. Gesturile și expresiile care nu sunt împrumutate de la mine, le văd instant la fete și le și indentific de unde le-au împrumutat! Prințesa e mai puternică și mai harnică, datorită învățătoarei de la clasa pregătitoare! Cu ea a stat 4-5 ore pe zi, 9 luni pe an! Cu mine, sta 2-3 ore/zi!
Acolo unde știam că am și eu probleme, am încercat să o las pe ea să descopere cum ar trebui să procedeze în relațiile sociale și să nu impun tiparul meu. Am dat doar un sfat și am ascultat copilul! Vă dau doua exemple care au mers foarte bine:
Eu m-am educat singură să fiu feminină și în copilarie nu am avut exemple puternice de feminitate in familie! Bunica mea a fost plecată de acasă de la 6 ani, la muncă! Cam ce să transmită mai departe către fetele ei ?! Atât mama cât și bunica s-au straduit să mă educe frumos, dar cu ce informații și experiențe aveau. Așa că interacțiunile mele în copilărie cu baieții pe care-i placeam nu au fost ok.
La Prințesă (introvertită), pare că e cu totul altă poveste-am spionat-o în excursii să văd cum se comportă cu unii colegi, vorbim despre baieții care îi plac și imi pune întrebări despre băieți. Pare că îi vine natural să vorbească cu ei și pare că nu-i este frică să-și exprime sentimentele. Îi placea de un baiat la un moment dat pe care eu nu-l considerat potrivit pentru ea. Am încurajat-o să vorbească cu el și încercam să-i răspund când mă întreba. Nu i-am indus nici o preconcepție sau opțiune personală. După vreo doua luni, mi-a explicat că nu-i mai place de el că e prea sălbatic și că-i place de alt băiat. A ajut foarte mult și exemplu masculin din casă, recunosc :)! Nu avea cum să-i placă alt tipar!
La Madam Furlifus (extrovertită), pare că e genetic să socializeze cu băieții! E foarte feminină când vrea ea! Copie foarte mult și ce vede la sora ei! Deci, mai puțină muncă cu ea!
2. Gestionarea certurilor/tensiunilor între copii– la grădiniță Prințesa a avut doua fetițe care păreau că o plac, dar care vroiau să o domine în joacă și erau și răutăcioase când nu faceai ca ele. Am pornit de la „nu vreau la gradiniță că nu mă lasa A si S în pace” și am avut răbdare cu ea. I-am explicat că ele o plac, dar nu știu să se exprime; să le explice de mai multe ori că nu vrea și să vorbească și cu doamna dacă simte nevoia. Am ajuns la un moment să-și dea seama ca A și S nu sunt educate, pentru că sunt răutăcioase și că să le ia apărarea altor colegi afectați de cele doua. Cred că și educatoarea a avut o influență!
În clasa pregătitoare, cu un colectiv nou -după două săptamani mi-a explicat că s-a uitat urât la un copil care vroia să o lovească cu mingea și el a plecat. Și-a creat o „uitătură de furie” și pentru că e mai înaltă are impact!
Madam Furlifus, e centrul jocului la gradinită. Și-a dezvoltat scheme să fie bagată în seamă! Are prietene de care îi este dor!Dacă nu o lasă vreun copil în pace, fuge! Și-a dat seama că e mai rapida! Din nou, e mai puțină muncă. În plus, sora ei o protejează când sunt împreună.
Educația sexuală– câți dintre noi vom vorbi cu copii noștri mai în detaliu și mai explicit despre sex? Mi-am propus să le ajut cum voi putea sau să caut ajutor dacă va fi nevoie. Vor fi multe întrebări în curând și vreau să iasă din adolescență sigure pe ce simt, știu și vor! Că vrem, că nu vrem…viața sexuală va fi foarte importantă ca adult!
La 5 ani Prințesa mi-a spus că au început să-i placă baieții! M-am bucurat în gândul meu și de atunci avem discuții despre băieți. Încerc să o ascult mai mult și să vorbesc doar când mă întrebă! Pe teoria întrebărilor deschise 🙂
La Madam Furlifus, de la 1 an jumatate e clar că-i plac băieți! Aici pare că va trebui să fim mai atenți în educație, dar mă bazez pe soțul meu!
Îmi par atât de multe lucruri la care trebuie să fim atenți pentru viitorul copiilor! Cum se exprimă, vorbesc, interacționează cu cei din jur, câtă încredere au, dacă sunt responsabili de mici, dacă își recunosc emoțiile….va depinde cu vor fi ca adulti la job, cu prietenii, cu partenerul de viață, cu copii lor! Eu zic că pe lăngă gene, va depinde de educația din copilarie să fie fericiți!
Până acum pare că suntem pe un drum bun! Să vedem cum evoluăm. Cu cât cresc, cu atât e mai dificil de gestionat o mulțime de lucruri și nevoi!
La mine vara a inceput foarte agitată la muncă. Mă așteptam… și am zis că dacă e tot haos in capul meu, să fac o pauză de la scris. Nu știu cum e la voi, dar pentru mine scrisul e o relaxare și dacă sunt stresată în viața de zi cu zi, nu mă pot relaxa. Am multe idei și nu reușesc să le pun intr-o formă coerentă.
Mijlocul verii m-a găsit departe de țară ceva timp, dar tot cu munca și când m-am intors abia așteptam să vină concediul, să mă conecteze cu fetele mele. Concediul a venit intr-un final si a fost superb dar scurt! 🙂
Concediu de anul acesta a fost pentru noi o altfel de experiență și m-am găndit să vă detaliez un pic, pentru că din ce am văzut pe newsfeed-ul e pe FB, poate fi o atfel de experință și pentru mulți dintre voi.
Am ales Grecia, dar mai spre sud vest (partea peninsulara). Nu am ales dupa câte plaje cu nisip sunt prin zonă. Am ales după prețul vilei și condițiile ei (să aibă piscină), ce obiective pot fi vizitate și distanța care poate fi parcursă cu mașina.
Am nimerit într-o stațiune unde merg mai mult grecii și ne-a plăcut foarte mult. Pe lângă un nivel de bune maniere mai ridicat, calitatea serviciilor și a mâncărurilor e superioară zonelor pentru turișiti est europeni. În stațiune cred ca am văzut doar două mașini non-greceșți în afară de ale noastre. Un mic dezavantaj- lumea nu prea avea meniuri în limba engleză și mai citeam în grecește cu google translate. Avantajul major– împrejurimile erau adevărata Grecie (am văzut practic cum trăiesc grecii în concediu) și mâncarea autentică!
Cazare am ales-o prin Airbnb- vila cu 5 camere într-un complex, pe care am împărțit-o cu alte doua familii din grup = a dus la un cost mediu spre mic, mai ieftin ca alte cazari la hoteluri. Vila ne-a oferit intimitate, liniște, piscină propie- a fost foarte utilă cu copiii și bine gândită. Am venit cu hainele spălate pentru că aveam mașină de spălat. Nu mi-a lipsit curățenia făcută de alții, pentru că am avut mașină de spălat vase, bucătăria era foarte bine dotată și întreținerea minimala se făcea foarte ușor si rapid. A fost chiar o relaxare, să mai gătesc! 🙂
Am făcut excursii, am mâncat foarte bine din punctul nostru de vedere și pot spune că și-a meritat toți banii alegerea! Prin experiența aceasta, mi-am dat seama ca pentru familia mea hoteluri cu demipensiune sau all inclusive din zonele populare la noi in Grecia, nu sunt o varianta care să ne aducă maxim de avantaje. Știu că multă lume e tematoarea cu cazarea prin acest tip de servicii hoteliere, însă nu aveți de ce să va fie! Alegeți cu atenție și din timp și nu puteți să aveți decât avantaje! Pentru mine, faptul ca nu erau servicii turistice si restaurante pentru est europeni (calitatea mai scăzuta) m-a incântat cel mai mult. Și nu pot spune că au fost prețuri mai mari față de ce am experimentat până acum.
Plajele erau pietrose, dar nu voi exclude nicioadata o zona doar pentru plaje. Mi-am dat seama că e mai ok din punct de vedere curățenie așa, decât cu nisip. Papuceii de apă ajută foarte mult și copiii nu s-au plăns. Copiii oricum au stat foarte mult în piscină. Intimitatea în piscină e un plus pentru noi și cât găteam îî puteam supraveghea din bucătatie. A fost o distracție non-stop!:)Piscina era curățata zilnic de administratorul complexului.
În orășel aveam un „China Mall”, care a fost atracția nr. 2 pentru copii. Stiți voi magazinele cu produse chinezești…acesta era unul mult mai mare!
Drumul a fost ok, avantajul că alte tări au infrastructură de transport. L-am făcut in doua zile, cu o oprire. La întoarcere a fost mai obositor. Copii s-au comportat foarte bine la 3000km făcuți in total cu tot cu excursii. Ca să nu stăm prea mult cu jocuriile pe telefon în timpul drumului, muzica a ajutat. Faptul că ascultau ce le plăcea a făcut timpul să treacă, mult mai ușor.
Comportamentul copiilor: în timpul vacanței, copii s-au uitat puțin pe telefon și deloc la TV. Erau prea ocupați cu joaca (fetele aveau un mic troller plin cu jucării) sau cu piscina! Noi nu mâncăm cu tableta sau telefonul în față, iar fetele în general știu regulile la cumparături și la ce avem voie să mâncăm. Recunosc, că am iesit din normele de acasă, dar pentru o vacanta și mai distractivă și pentru noi adultii! 🙂 Cartofii prăjiți pe acolo erau peste tot proaspeți…cum să le reziști!
Am mai observat un lucru care a plusat la confortul din acest concediu: în atracțiile turistice unde nu erau est europeni, nu se făceau așa multe poze. Am fost la Meteora unde era plin de români și ucranieni….mergeau doi pași și faceau o poză! Se opreau la poză în cele mai nepotrivite locuri, blocând circulatia….a fost singurul loc unde nu m-am simțit bine când am vizitat un obiectiv. Eu prefer să mă conectez cu mediu, să oberv. Copiii îmi pun întrebări și îmi place să le răspund! Nu învață mare lucru din selfie și stat la poze! Fac poze dar minimale și cu atenție să nu deranjez!
A fost o vară frumoasă, cu multă de muncă la noi adulții și cu relaxare din partea copiilor. Prințesa a mai și lucrat pe caietul de vară și aș vrea să punctez că a devenit foarte hărnicuță prin casă. Se apucă să facă singură ordine, strânge masa…pare că a avut un click natural pentru curățenie! Doar e fata lui mama! 🙂
Madam Furlifus e foarte curajoasă, nu-i place să facă curat dar îi place să stea în bucătărie și să mă ajute la gătim. E un copil, care plange după colegii de la gradi în vacanță! De câte ori plec de acasă, mă întorc la doua surori care par că se împrietenesc din ce în ce mai mult. Cea mică observ că o copie pe sora ei mai mare și nu pe mine, așa cum mă așteptam. A preluat multe lucruri bune de la sora sa și uneori e mai ascultatoare decât îi stă in fire.
Acum ne pregătim pentru toamna cu toate activitățiile ei școlare. Eu deja mă gândesc la urmatoare mini vacantă de la sfarșitul lui octombrie!
Dacă vreți detalii mai concrete, mă puteți contacta în privat. Am scris câteva gânduri despre un altfel de vacanță în Grecia ca principiu și nu am vrut să insist pe nume și costuri.
Să ne bucurăm de vacanța ramasă și de traficul lejer din București:) !
