Searching for "madam furlifus"


oct.
2018

Madam Furlifus la 4 ani

categories: Bebe/Copilul, Personal, Sunt parinte, Uncategorized

Anul trecut vă povesteam despre cea mica la 3 ani. Anul acesta am împlinit 4 ani. Suntem la grupa mijlocie si e minunat! Nu mă mai satur să o văd în perioada grădiniței. Vârsta 3-5 ani, mi se pare perfect de dulce și destul de conectată cu lumea, ca să poti avea o discuție cu copilul…dar una logică și pură. Mă gândesc cu dor de acum, când vom merge și cu copilul nr. 2 la școală!

Ador să o duc și să o văd pe cea mică la gradiniță! Îmi aduce aminte și de Prințesă când era la grădiniță, dar e o experientă nouă pentru  mine ca părinte. E nouă, pentru că Madam Furlifus:

-vrea să fie sefă de grădiniță

-are prietene după care îi este dor

-plânge când vin să o iau acasă

-când ajung să o iau o găsesc tot timpul jucandu-se cu copii

-crede că un băiat mai mare e chipeș, încă de la 3 ani

-mai merge îmbrăcată și în pantaloni la grădi

-tortul trebuie să fie cu Fulger McQueen și e fan dinozauri mai mult decât papuși

-se alintă cu toată lumea când vrea să obțină ceva

Ca orice mamă, mă minunez când mă uit la copiii mei și mă simt foarte norocoasă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Cel mai norocoasă, mă simt când văd cum interacționează cele doua surori și cum devin o simbioză care funcționează. Madam Furlifus e mai nervoasă când e obosită și se exprimă! Fară să zic eu ceva, sora ei mai mare ia inițiativa și încearcă să o calmeze. Vorbeșste cu ea și cum e idolul fetei, problema se rezolvă! Vă ziceam eu că e mai ușor la copilul nr. 2!

Madam Furlifus se face că e timidă deși nu este! Pentru că așa a văzut la sora sa, a învâțat să meargă pe bicicletă fară roți ajutătoare și pare că dacă vrea să facă ceva reușește! Cu nervi, dar cu ambiție!

Mă gândeam intr-o zi daca ar fi fost ea primul copil și o duceam la toate activitățile la care am dus-o pe Prințesa….Cu cea mare fiind introvertită, am simțit nevoia să o expun la multe activități și experiețe, însă la cea mică nu. Cumva cred ca exemplu surorii mari îi dă toate informațiile necesare. Cea mică e un copil extrovertit ce prinde repede. O expun la activități, dar minimal…cumva mai puțin decăt pe sora ei. Cred ca vine natural acum și nu mă mai stresez să caut tot felul de cursuri. Abia acum mi-am dat seama că exageram cu primul copil mergând la atâtea ateliere!

Revenind, Madam Furlifus mă uimește în fiecare zi și e minunat să-i țin mânuța mică și somnoroasă dimineața în drum spre grădiniță! Nu m-am gândit niciodată că voi avea un copil creț și energic! Cumva Dumnezeu a decis corect să fie al doilea, ca să nu mă sperii dacă era primul! 🙂

P.S. Acum înțeleg de ce nu sunt multe mămici care scriu despre copii mai mari…. nu au timp! Cu cât copilul e mai mare și e mai mult decât unul, cu atât timpul tău liber devine inexistent! Și dacă există, preferi să stai cu copii tăi care cresc prea repede, decât să te ocupi de hobby-uri. 🙂


oct.
2017

Madam Furlifus la 3 ani

categories: Personal, Petreceri

Madam Furlifus a împlinit 3 ani. A crescut și noi ne tot minunăm de ea și de personalitatea ei.

Merge la grădiniță și e un copil curajos și sociabil. Mă așteptam să fie mult mai neastâmpărată dar se pare că e un copil cuminte…cu mici nervi doar dacă e obosită.

Citeam experiență cu Prințesa la 3 ani și pot spune că la al doilea copil nu mai esți așa stresată, ești mai relaxată când îi organizezi petreceri. Observ odată cu trecerea timpului, devin mai cu experiență! E  o strare pe care mi-o doream din primele zile de parenting dar care mi-a cam luat 5 ani si 2 copii să o realizez corect :).

Pentru aniversarea de 3 ani, m-am gândit să-i fac o mică petrecere la un loc de joacă. Cum nu-mi plac locurile de joacă normale și caut tot timpul o experiență altfel și să ne încadrăm în buget. Am tot reușit să le sărbătoresc altfel și anii trecuți! Pentru anul acesta am ales locația La Iris.

M-am gândit că nu scap de un loc de joacă şi că aş putea invita  câţiva colegi de la grădiniţă. La un moment dat  prin newsfeed îmi aparuse La Iris, părea interesant şi l-am reţinut. Locaţia este deosebită, lângă Grădina Botanică şi propietarii au pus tot sufletul în organizare şi design-ul locației. Nu are  clasica „inchisoare tunelară” pe care eu nu  o suport şi are un loc separat pentru părinţi. Cafeneaua pentru parinţi merită în orice moment vizitată, pentru că acolo au strâns amintiri din copilaria de la Iaşi, obiecte dragi ale familiei lor şi multă creativitate.Mi-au dat cîteva idei pentru a face şi acasă câteva obiecte!

Deci, copii s-au jucat jos şi noi ne-am straduit să stam cât mai mult sus la o cafea şi câteva fursecuri aduse de mine. Am luat 10 meniuri pentru copii  şi o animatoare. Prinţesa Ana a fost printre cele mai bune animatoare  pe care le-am văzut eu până acum. Chiar am apreciat cu câtă căldură comunica cu copiii. Madam Furfifus a fost foarte emotionată când era centrul atenţiei şi când i-am cântat „La mulţi ani”! Pentru mine, a fost o nouă faţă a personalităţii ei, pentru că e o tot vedeam curajoasă şi kamikaze. Ea e încă bebelușul meu care a mai crescut, care mă pupă de mă albește și care e delicioasă când se joacă de a Șopi sau Bufnița (mare fană Eroii in pijamale)!

Copii s-au distrat şi cei de la locul de joacă au fost foarte profi. Erau acolo ori de câte ori am avut nevoie. Chiar au reuşit să porţioneze un tort mic la 20 de persoane! Eu am făcut cumva greşit comanda, însă nu am făcut risipă :).

Acum scriind îmi dau seama că am uitat să le dau câte un mic cadou la invitaţi aşa cum obişnuiam să fac. Data viitore…

Pe cei de La Iris, ii găsiţi şi pe FB. Le multumesc frumos pentru dăruire şi pentru că au reuşit să creze un altfel de loc de joacă. Sper să le fie bine şi vă recomand cu căldura locaţia.

Mă regăsesc în această toamnă într-un alt capitol al vieții mele, cu doi copii la școală, cu o altă logistică pe cap și cu o dorință să-mi amintesc și când voi fi bătrână de momentele frumoase pe care le trăiesc: când descoper la Madam Furlifus o sensibilitate ascunsă și  căldura cu care spune povești de la grădiniță… iar la Prințesă când descopăr câtă introspecție își face și căt de conștiență e de propriile emoții. ….de la bebelușii mei frumoși ajung în curând la domnișoare de care suntem mândrii cu toții!

 


iun.
2017

Fetele mele, Prințesa și Madam Furlifus

categories: Personal

Mă gândeam că de mult nu am mai scris despre cum e cu doi copii! Văd în jurul meu multă teamă dar și o dorință pentru un al doilea copil. E frumos, dar e altă ligă ca organizare și gestionare emoții! Părerea mea!

Prințesa are aproape 6 ani acum, e o fire introvertită, delicată, uneori emotivă, empatică, liniștită, înțeleaptă, fotogenică și o excepție în general. E cea ce o echilibrează pe sora ei și se comportă ca un mentor, fară să o stresăm noi cu sora mai mare. Profesoara ei de germană de la grădi a definit-o ca fiind „un copil special”!

Mă uimește aproape zilnic cu ideiile ei, mă trezește de multe ori și când mă ceartă are argumente, negociează cu mine când vrea ceva și vine cu alternative bune. Mă recunosc în ea și e copilul-ul care m-am pus față în față cu multe dureri. E psihologule meu!

La toamnă începem școala, cu clasa preătitoare! Încerc cât pot să mă asigur că va avea un start bun, e un copil cu potențial și nu vreau să și-l piarda. Trebuie să lucrăm la pronunția de litere, la motricitatea fină și la socializare. Am început deja și văd rezultate. Sper să-i deblochez la școală și ambiția genetică.

Madam Furlifus, are aproape 3 ani. E copilul mic, energic, ambițios, furtunos, atașat de mamă, curajos, extrovertit, sociabil când nu e obosit și atletic. Se exprimă cum poate și îmi dă multă bataie de cap cu modul ei constant de a-mi atrage atenția. Când suntem doar noi două, devine delicată și ascultătoare. Ii plac mașinile și îi e frică de mucă=muscă. E copilul meu cu păr creț și are o dulceață jucăușă în ochișori. E copilul care a avut ambiția nativă să taie singură legume la 2 ani și 8 luni. E nevoie de răbdare cu  ea și multă joacă. Lucruri pe care nu le am în fiecare zi și ea atunci se comportă ca un mic monstruleț.

La toamă va începe grădinița la aceiași educatoare și abia aștept să o văd la grupa mică. Va fi o experientă nouă cu un copil energic!

Relația dintre ele două, e frumoasă și când le văd că se ajută, se joacă împreună în armonie și că cea mare o protejează și o echilibrează uneori pe cea mică, mă gândesc că facem și noi ceva bine! 🙂

Au momente și am momente, când suntem teroriste și avem diverse crize. Cu timpul,  am învâțat să le las să se exprime cum vor și apoi să le liniștesc. La un moment dat plângeam eu și Madam Furlifus văzând că nu-i răspund strigă:

-Ioana, Ioana vino repede! Mami plânge! Vino!

Sau când Madam Furlifus e certată și plânge, Prințesa se duce la ea și o lini;ește și o ajută să vină să-și ceară scuze:

–Ilinca trebuie să-ti ceri scuze, ai să vezi că o să fie bine! Tati nu o să mai fie supărat! Hai că merg cu tine!

Și vin amândouă de  mană si Furlifus timidă:

–Cuze tati, cuze!

Nu e totul perfect, dar cred că acestea vor fi momentele de care îmi voi aminti! A da și de 2 ani cu pereții măzgăliți pentru că Furlifus e creativă și eu nu pot sta în calea expresivității ei!

Vom vedea cum evoluăm când vom fi cu amâdouă la școală! Mi se pare greu de gestionat corect și sper să nu fiim foarte haotici. Sunt la o vârstă acum, în care nu mă satur să le privesc! Să-mi privesc Prințesa mea blândă și bună! Să-mi privesc copilul curajos și creț!

Timpul trece prea repede…și dragostea mea crește!

18558803_1086376871506715_1089500705889532049_o


ian.
2017

Aventurile lui Furlifus: 2 ani sau 5?

categories: Personal, Sunt parinte

Esti mai relaxat cu copilul numarul 2 si uneori inca ma simt vinovata ca nu reactionez atat de atent cum eram la primul copil. Poate nici nu trebuie si e normal sa inveti din experienta!

Sunt insa altfel de surprize si mai placu-te mai ales ca nu te astepti sa te mai surprida un copil de 2 ani….Pai, e un alt  fel de copil, o alta personalitate! Al doilea copil pare ca evolueaza mai rapid pentru ca dupa cum spune sotul meu: are un metor! O are pe sora ei, de unde „copieaza” si „fura” lucruri deja invatate.

Madam Furlifus a mea, este extrovertita si e acum intre 2-3 ani. A preluat mult din vocabularul unui copil de 5 ani ( cat are prima fetita).  Printesa se joaca cu ea „dea gradinita” si are un apetit pentru ghiozdanel si prin joaca are deja o viziune a cum va fi.

Printesa a avut in rol la serbare si-l mai repeta acasa si pentru a ne atrage atentia, Madam Furlifus a retinut  primul vers si apoi respecta tonalitatea vocii, inlocuind cuvintele cu  sunete. Se face ca are si ea un rol si vrea aplauze si stie ca la sfarsit face reverenta.

Printesa se imbraca in rochita de printesa, Madam Furlifus trebuie si ea  sa fie  intr-o rochita! Pasiunea ei acum e Fetita Zurli, sta imbracata in rochita imprumutata de la sora ei toata ziua si canta non stop: eu sunt zurli sau vrajimaturica sau cantec pentru maya. E delicoasa in limbajul ei sa o auzi cantand. Canta si inainte de somn si pana adorme. Se invarte si urneori danseaza! Dumnezeu, sa le dea sanatate celor de Zurli, pentru ca ne sunt foarte utili in multe aspect ale vietii de familie!

Daca sora coloreaza si Furlifus face ceva cu „cheiaonele”. Daca sora isi scrie numele pe foaie, vine si ea cu cateva liniute si zice a scris Ilinca :)! Eu incerc sa le dau atentie cat pot de asemanator, insa nu am cum in acelasi moment si uneori mi se pare ca o alint mai mult cea mica si o neglijez pe cea mare….sau invers….o dilema cand ai mai multi copii. Cum or fi mamicile de 3 sau mai multi copii?!

Madam Furlifus e mai motrica si mai agila in miscari. Cum se arunca  dintr-o miscare  in cortul ei cu  Elsa, ma uimeste de fiecare data. Si e foarte sociala si zambareata…are obiceiul sa vina sa ne pupe cu patos pe toti membrii familiei pe rand!

Cel mai mult ador, insa cum se joaca ele doua si cum se iau in brate sau se „iubaresc”! Sunt mai multe momente frumoase  intre ele, decat de cearta. Si da, sunt si de cearta si in general Furlifus ii face ceva Printesei! Incerc sa nu fiu arbitru si sa isi rezolve singure conflictual. Furlifus stie ca daca face o prostie trebuie sa spuna : scuze! Si se aud multe scuze, de-a lungul zilei :)!

Si pentru ca copiii la varste mici sunt adorabili, ma bucur in sinea mea ca voi mai avea o experienta de gradinita la toamna si emotii de grupa mica! Altfel de emotii dar tot emotii frumoase!

In rest, viata cu doi copii e complicat de frumoasa! 🙂

dav


aug.
2016

Aventurile lui Furlifus: aproape 2 ani

categories: Bebe/Copilul, Educatie, Personal

Ma uitam ca nu v-am mai vorbit de Madam Furlifus din martie. Vreti sa stiti ce mai face Madam Furlifus? Ca tot urmeaza sa-i sarbatorim 2 ani 🙂

Madam Furlifus este surprinzatoare si „excentrica”! Al doilea copil ce ne surprinde, ne provoaca si ne intinde limitele de toate felurile si care parca are mult mai multa nevoie de prezenta mea.

IMG_0693
Madam Furlifus: vulpitele cu care doarme, aripioare de zana si casca de innot! Si nu e singurul outfit creat!

Al doilea copil este foarte agil, face tumba( uneori mai bine ca sora ei) si incearca sa emite orice  face Printesa. A descoperit rochitele si le trage din dulap in functie de cum vrea sa se imbrace (aici la dezordine seamana cu Sportivul :)).

Nu am probleme cu mancarea si nu am avut probleme cu intarcatul sau lasatul de suzeta. Ca si la primul copil, mancam tot. Singura situatie diferita este ca la al  doilea copil ne-am mai permis sa-i dam sa mai guste din ce nu are voie si s-a alintat.  Adica Printesa avea 2 ani si nu vazuse inghetata!

Intarcatul a fost natural si simplu. Suzeta nu era folosita foarte mult, decat la somn si adormire si am scapat de ea, pentru ca pur si simplu intr-o zi nu o mai gaseam. A fost ceva mai simplu decat la Printesa.

Madam Furlifus este dezvoltata motric dar are o alta evolutie din punct de vedere verbal. Momentan stim foarte bine sa spunem: nu place, nu vreau, nu stiu! Multi de „nu” pe care pentru ca este foarte nazdravana ( peretii sunt desenati…toti peretii si am schimbat deja vreo 6 periute noi pentru ca le arunca in WC)!

Titi=masina, Ham=caine, Miau=pisica

Este o fire sociabila( pupa toti baietii de pe strada) si destul de agresiva cand vrea ceva. Daca Printesa se uita 10 minute pana se ducea la jucarie la un loc de joaca, Furlifus stie ce vrea si nu conteaza ca are un copil in fata ei. Eu sunt invatata sa le las mai libere in parc si sa faca ce vor, insa  cand al tau copil impinge un alt copil ca-I sta in cale si nu-l ocoleste, incep sa ma gandesc ca ar trebui sa fiu mai atenta.

Si am uitat sa mentionez ca numaram pana la 10 in romana si engleza,.

Iubim personalitatea ei activa si dragalasenia cu care ne ia in brate si se ia in brate cu sora sa!  Acum urmatoarele „hopuri” sunt: olita si vorbitul in propozitii. Spune cuvinte, repeta, insa aici am un alt standard de la Printesa.

Insa, ne miram cat conteaza  sa aiba un copil de la care sa invete!  Si noi uneori avem impresia ca are tot 5 ani, nu 2 :)! Mai uita mama ca nu are  voie mazare!

 


mart.
2016

Aventurile lui Furlifus: Zurli & Therme

categories: Personal, Social Media

Weekend-ul trecut a fost plin de activitati in familie. Duminica ne-am reintalnit cu Gasca Zurli la spectacolul „Tiribam, Tiribum” si am ajuns si la Therme, in zona pentru copii: Galaxy.

Am fost cu ambele fete la spectacol. De Printesa(  4ani) stiti ca este mare fan Zurii si astepta cu nerabdare sa ii revada in specacol. S-a imbracat cu rochita de Fetita Zurli si a stat timida  la inceput, apoi a inceput sa danseze si sa  reactioneze la cantecele.

Pentru Madam Furlifus( 1 an jumatate) a fost primul spectacol la care e mai „constienta”. Recunoaste cantecelele pentru ca sora ei I le canta cand plangea  la cateva luni de viata, le cunoaste din masina pentru ca se linisteste si adoarme pe vocile Zurli. Ea a inceput sa danseze si sa reactioneze din prima, privind uimita actiunea din sala.

Spectacolul a fost al 2- lea din cele 3 programate duminica. Nu stiu cum reusesc cei din Gasca Zurli sa fie atat de tonici si sa transmita o stare atat de pozitiva?! Atmosfera a fost frumoasa! Si parintii si copii au interactionat unii cu alti si cu spectacolul. Ca noutate anul acesta, Gasca are spectacole si prin Europa si prin tara si ii vom pride mai putin prin Bucuresti. Pregatesc un nou specatacol pe care nu trebuie sa-l ratati in  mai! Revin cu detalii.

Eu si sotul meu ne uitam uimiti si cu mult drag, la cat de fascinate erau copiii nostrii, mai ales ca realizam ca si Furlifus a mai crescut!

Dupa jumatate de ora de somn si un iaurt, am ajuns la Therme pe la ora 19.00. Am ales doar zona Galaxy  sa o testam. Ca si constructie si calitatea materialului, realitatea confirma pubicitatea :). Pentru o distractie cu apa , imi pare perfecta pentru la vara, cand vom fugi de soare.

Temperatura apei era ok, lucrurile sunt gandite sa te ajute,topoganele si palmierii la locul ei. Piscina cu valurii a fost ok ,pentru ca nu era foarte adanca( 1.30m maxim). Piscina  pentru bebelusi putea fi mai maricica si mai „dotata” cu  ceva functionalitati pentru copii.

La ora la care am ajuns, gradul de ocupare era cam 30%. Sincer mi s-a parut decent de aglomerat si ma gandeam cum o fi cand decid sa inchida zona. La cate locuri pe sezlong exista, cu siguranta in apa m-as fi simtit ca o „sardina” :).

Furlifus se arunca fara nici o frica, in orice pozitie, in apa. Printesa  vroia numai valuri si topogane. S-au distrat! Le-am facut dus  de seara in locatie si dupa 2 minute in masina erau adormite. Am ajuns acasa si au adormit pana dimineata neintoarse.  Sa vedem acum cum reactioneaza si organismele lor la atat apa inghitita :)!

Cam atat din micile noastre aventuri de weekend!

IMG_20160228_114532

Va dorim o saptamana frumoasa!

 

 

 

 

 


mart.
2016

Aventurile lui Furlifus: gripa& stuff

categories: Personal, Sunt parinte

Viata mea este foarte agitata in utima luna. Am facut o miscare in cariera si momentan ma adaptez la nou. Copiii mei se adapteza si ei la noua situatie din viata noastra.

Madam Furlifus, la 1 an si jumatate este uimitoare din toate punctele de vedere. Va anunt ca cele de mai jos sunt lucruri noi pentru familie( Printesa fiind dintr-o poveste linisita):

-se urca pe orice

-darama orice ii sta in cale

-mazgalim peretii cu creioane/pixuri etc.

-ne cearta in limba ei si isi exprima nervozitatea de cate ori are ocazia. Daca este certata raspunde la randul ei.

-face aproape toate bolile pe care le aduce sora ei.

-orice e de bagat in gura

-copiaza mai tot ce vede la sora ei.

=este fan film Veronica!

Viata e mul mai complicata cu 2 copii, mai ales cand se imbolnavesc.  E o harmalaie in casa in weekend-uri si sufrageria devine piscina de jucarii!

In februarie cu noul virus care bantuia, eu si Madam Furlifus am fost afectate mai rau! Madam Furlifus a facut o pneumonie intercostala. Am trecut cu bine si fara internare. Culmea: Printesa nu a avut nimic 🙂 !

Aseara  ma gandeam ca trebuie sa constientizam ca urmeaza sa fim parinti de copil „tornada” la gradinita. Ma indoiesc ca feedback-ul despre Madam Furlifus va fi: nu va mai faceti probleme! E un copil linistit si rabdator :)!

IMG_3222

 

 

 


mart.
2019

Să ne învățăm copiii să fie curajoși, nu perfecți!

categories: Bebe/Copilul, Educatie, Uncategorized

Mă uit la copiii mei când dorm…Le văd pielea perfectă, gene lungi și sprăncene bine conturate. Mă trece o dragpste și o căldură prin tot corpul. Într-o fracțiune de secundă, mă gândesc că va veni furtuna adolescențtei peste pielea perfectă, că voi avea de furcă cu  Madam Furlifus, că toată liniștea de acum va fi spulberată.

Găndul îmi zboară la colegii de la birou, la evenimetele din aceea zi! Cum ca adulți suntem atât de complicați și cum rămân doar copii din nou după ce dai câteva straturi de experiență și autoeducație. Am văzut de multe ori, un copil cu diverse frici, frici ce de multe ori ne ghidează deciziile și ne fac viața complicată de adult mult mai grea.

Văd o feminizare a băieților tineri și o masculinizare a fetelor. Societatea e în schimbareși apoi mă găndesc dacă fetele mele vor avea norocul să găseasc o jumătate și cum se vor completa.

Gănduri și frici ce mă ghidează și pe mine și ce mă fac să nu trăiesc momentul unei perioade minunate din viața copiilor mei!

Indiferent de sex, cred că este important să le educăm încrederea necesară în ei și să fim atenți să înțeleagă că frica nu trebuie să le ghideze viața. O lecție importantă pe care am primit-o la 36 de ani: viața e mult mai simplă și frumoasă, când nu ți-e frică! Nu mă refer la frici când există un pericol eminent, sau când instinctul îți spune că trebuie să supraviețuieșți. Mă refer la friciile de zi cu zi, în relațiile cu societatea, în frica de a nu greșîî, în a frica de a nu îți asuma anumite lucruri, în frica de a fi tu pentru că ești judecată, în frica de ați spune părerea.

Eu sunt o personalitate introvertită, educată să fie extrovertită! Lumea nu mă crede… eu cred că ne naștem cu un bagaj genetic, dar îl putem modifica prin educație și autoeducație. Partea cu autoeducația, nu se poate face, dacă în momentul în care ai fost copil părinții tăi nu s-au preocupat de educația ta emoțională!

E mult de discutat și „the Devil is details”! Cel mai important acum mi se pare, să le fac să înțeleagă ce este frica și când e utilă! Să le ajut să-ți găsească metode prin care să-mi recunoască frica și să găsească o soluție.

Lumea modernă nu se mai uită la IQ tău. Lumea modernă se uită la EQ emoțional. Într-o lume în care tehnica ne simplifică viață, social media ne ține blocate emoțiile un adult care știe să comunice face2face, care știe să-l înțeleagp pe cel din fața lui și se adaptează, care își controlează emoțiile când prezintă– va avea success!

Copilul nu trebuie să fie perfect! De ce ai vrea să fie?! Eu văd în jurul meu părinți cărora le pasă de ce zice lumea și de căt de perfect e copilul. Cătă energie consumă pentru a parea perfecți…Pentru că știm cu toții că perfecțiunea nu există și că toată frumusețea naturii stă în imperfecțiune!

Câteva gânduri de început de primavară! E perspectiva mea asupra unor lucruri ce sunt foarte largi ca si definiție dar care ne afectează viața copiilor noștri.


feb.
2019

Tabletă sau laptop pentru copiii noștri?

categories: Bebe/Copilul, Educatie, Sunt parinte

În societatea în care traim, tehnologia e folosita zilnic în diferite forme. Telefonul este un apendice pentru adulți. Pare uneori că ținem mai mult la telefon decât la copiii noștri.

Copiii noștri vor fi adulți într-o lume și mai tehnologizată decât a noastră și vor lucra probabil cu multă tehnologie. Cum îî pregătim?

Am văzut mulți părinți care introduc telefonul sau tableta de la câteva luni de viață. Prea mulți copii mănancă doar cu telefonul sau cu tableta în față.  Din lipsă de răbdare sau că așa au fost sfătuiți, părinții educă copilul prin intermediului TV si al telefonului. Am auzit multe justificări: ca e bine sa se învețe de mic cu tehnologia!

Cât de mic?! Specialiștii nu recomanda mai mult de 10 minute pe zi pentru vârste intre 3-7ani. Teoria specialiștilor e una și realitatea părinților e alta. Ni se întamplă și nouă să îi aruncam în brațele telefonului, când avem nevoie de puțină liniște sau copiii sunt cu noi la un drum lung.

Nu cred ca mai devreme de 2 ani jumatate, copiii mei au stat la TV mai mult. Nu au capacitatea de a se concentra…Mai devreme de 3 ani, nu au atins un telefon. Cea mare cred ca pe la 4 ani a ajuns sa intre în contact cu acest dispozitiv. Încercăm să limităm timpul pe care îl petrec la telefon. Tot cred că ne trebuie un program și mai riguros, ex: doar in weekend acces.

Nu avem tablete! Nu mâncăm la TV sau cu desene. Pesonal, am fost foarte atentă la alimentația mea în sarcină, în alăptare…am respectat toate principiile pe care pediatra mi le-a recomandat cu privire la introducerea alimentelor….nu m-am luat după sfaturile familiei, prietenilor pentru că după cum spune soacra mea: Eu am crescut copii acum 30 de ani, nu știu tot ce știti voi acum! Deci, nu am folosit niciodata desenele animate pentru a manca copii! Nu am introdus tehnologia pentru a suplini lipsa mea de răbdare, decât după 3 ani! 🙂

Nu am cumparat tablete, pentru a mă asigura că nu exista tentația. Și nu mi-e frică că vor știi mai puțin decât alți copii. Nu e o dovada de inteligentă, că știe să umble pe telefon un copil. E cumva dovada, că adulții din viața lui nu sunt atenți la nevoile lui.

Însă cred că trebuie să ne  învățăm copii cu toate programele uzuale pe care noi le folosim: word, office, excel, chiar si cu cele pentru desen si programare. Exista un joc Mindcraft care dezvoltă logica de programare. Lucrurile acesta cu cât sunt mai familiare pentru ei, cu atat le va fi mai usor in viitor.

Eu am invata excel la 19 ani, studiind o carte si exersând o data pe saptamană la calculatorul facultații. Acum folosesc zilnic și intens acest program și am pierdut timp să-l invat mai bine ca adult, când puteam să învăț ceva mai avansat.

Am întrebat un psiholog, când trebuie să introduc calculatorul- dupa ce învață copilul să scrie de mână. Prințesa are 7 ani, citește și scrie-deci e timpul!

Primul impuls a fost să mă gândesc să-i iau tableta. Pentru că așa am văzut în jurul meu… Tot in jurul meu am văzut mai rar copii care la 8 ani se joacă in Microsoft Project, Visio- programe pe care  nici eu nu le stapânesc.

Așa că am făcut un pas în spate și am refectat: tableta sau laptop? Ambele nu- pentru că e vorba de buget.

Am ales laptop, pentru că:

-se va familiariza cu programele word, excel, power point

-se va familiariza cu tastarura, mouse și va învața să navigheze prin foldere

– voi restrictiona ce poate accesa pe internet și va explora controlat

-curiozitatea de a descoperi va fi mai puternica decat tentația de a se uita doar pe youtube

-pot introduce jocuri mai complexe pentru a dezvolta logica

-pot face un program mai strinct, pentru că e mai complitcat decât tableta

-Prințesa e la o vărsta potrivita, Madam Furlifus va avea acces doar la jocuri de logica. Cea mică copiază și va putea învăța mult doar uitandu-se la sora ei- cum deja face in alte aspecte.

E un efort mai mare financiar a lua un laptop decât o tableta, dar eu consider că e mai benefic.

Păi și ce facem dacă văd la alți copii și vor și ele? Simplu le explicăm de ce nu și ne menținem pe poziții. Unul din lucrurile care mă irită foarte tare la colectivele de părinți, e când ne reproșăm unui altora, că copilul meu a văzut la copilul tău și vrea și el acum! Adică, eu nu-mi pot controla copilul și educa, trebuie să dau vina pe copilul tău că aduce la școala anumite jocuri sau tableta și eu mă simt vinovat că nu-l las.

Suntem adulți și trebuie să ne asumam deciziile, chiar dacă copilul nu întelege în prima faza. La noi a functionat logica pâna acum și explicațiiile. Prințesa a încercat de câteva ori să-mi spună că colegele ei aduc tablete la școală și că ar vrea și ea. I-am explicat de ce nu e ok de vreo 2 ori. S-a luptat singura cu sentimentul de invidie și și-a făcut telefon și tableta din carton. Se juca eu ele și după o perioada i-a trecut.

Acum am decis să strangem bani pentru laptop. Studiez problema, să vedem ce e mai ok pentru un copil de 7-8 ani.

După ce achiziționam revin, să vă spun și cum am reușit să luam un laptop, ce model și de ce!

Va urma!


ian.
2019

Ce am învăţat în ultimul an Prinţesa version

categories: Bebe/Copilul, Sunt parinte, Uncategorized, Utile

Încep anul prin promisiunea să scriu mai des şi să mă reconectez cu mediul online. Primul subiect din 2019- evoluția Prințesei, 7 ani împliniți. Am mai povestit despre ea din în alți ani, acum copilul meu nu mai e bebeluș, e domnișoara.

Bebelușul meu aka Balenuța mea, a trecut într-o noua etapă sociala,mentală și fizică. De anul acesta școlar suntem la o școală particulară și i-a luat cam 2 luni, să se adapteze cumva.

Prințesa este o fire cognitivă și intovertită, în consecință toate acțiunile noastra ca părinți în educația ei țin cont de acest lucru. Înțelege multe lucruri dacă îi explici cu o logică în spate și a luat relativ ușor decizia de a o muta la o altă școală. Dupa 3 luni de zile, a ținut să-mi confirme ca e mult mai bine la noua ei școală și să mă întrebe de ce i-a luat ei, atâta timp să se integreze cu noi colegi.

Din punct de vedere social, se uita mai mult în oglinda. E conștientă de calitățile ei fizice si mentale și face evaluari corecte în raport cu alți copii. Când dă peste o emoție noua sau nu își poate explica ea de ce simte anumite lucruri, vine la mine și mă întreaba. De ceva timp, îmi zice că o deranjează mustața ei, că se vede ciudat și după o consultare cu medicul pediatru, am decis sa o epilez cu ceara. Preconcepția generațiilor noastre și a buniciilor este, că ar fi prea mică…cum încerc să gândesc cât mai actual am mers cu copilul la cosmetică și a stat cuminte, a durut un pic dar la final era foarte fericită că a scapat de mustață. A fost o decizie luată împreună cu ea!

Anul acesta de la Moș Crăciun și-a dorit foarte mult o chitară. Am fost reticientă în a o primi, însă pană acum acest copil mi-a aratat că dacă are o pasiune se ține de ea, așa ca a primit cadoul dorit. Vom începe si cursuri să învețe.

-Mami, anul acesta a fost diferit de Sarbatori, pentru mine?

-De ce iubita mea?

-E primul an in care nu am mai vrut jucări, e primul an când particip la petrecerea de 2019 și e primul an în care mi-am scris singura scrisoare de Mos Crăciun.

Dialogurile cu ea, sunt lecții pentru mine de multe ori. Mă încurajează ea, mă ceartă ea cu argumente, mă uimește de multe ori prin înțelepciunea vorbelor și logica faptelor. Și nu pot să-i zic că nu are dreptate când are și eu sunt vinovată :). Ar însemna să-i dau semnale greșite doar din orgoliu și să-i dau peste cap un întreg sistem de confirmare a deciziilor ei. Pare cunoscut? Păi generația mea caută validari din extern pentru că acea încredere în sine nu a fost cultivată în copilarie și pentru că adulții noștri ne-au transmis semnale contrare de multe ori.

Avem încă pasiunea pentru poneii de jucărie și pentru animale. Vrea să se facă medic veterinar de la 3 ani si cântăreață.

De ceva timp observ că evoluția celei mari, însemnă și evoluția celei mici. Madam Furlifus a învățat multe lucruri de la sora sa mai mare. Cifre, litere, cuvinte în alte limbi străine, copie mai tot. Eu ca mamă sunt încântată de doua lucruri:

  1. că e un efort mai mic să educ al doilea copil. Mult mai mic as zice…
  2. Copilul cel mare vede impactul ei asupra celei mici și noi ne încantăm de simbioza lor

Am învățat în ultimul an să mă conectez mai mult cu familia. Reacțiile copilului meu și timpul liber puțin din 2018, m-au învățat să-mi dozez eforturile mai mult pentru familia mea, să nu ma mai stresez pe lucruri marunte. Simt că am evoluat în felul în care percep luptele cotidiene și acest lucru datorita și cu ajutorul copiilor mei. În special cea mare, care a ajuns la o vârstă unde poate articula multe lucruri. Cum vă ziceam, psihilogul îmi cere bani pe terapie, copilul vrea doar dragoste! 🙂

Sunt un pic și tristă pentru că am realizat ca bebele meu frumos, e o căpriță mare acum și mânuțele mici și pufoase s-au transformat în instrumente de scris sau suport pentru cărți și farduri! O nouă etapă, de care mi-aș dori să mă bucur cât mai mult!