Categorie: Bebe/Copilul

Să ne învățăm copiii să fie curajoși, nu perfecți!

Mă uit la copiii mei când dorm…Le văd pielea perfectă, gene lungi și sprăncene bine conturate. Mă trece o dragpste și o căldură prin tot corpul. Într-o fracțiune de secundă, mă gândesc că va veni furtuna adolescențtei peste pielea perfectă, că voi avea de furcă cu  Madam Furlifus, că toată liniștea de acum va fi spulberată.

Găndul îmi zboară la colegii de la birou, la evenimetele din aceea zi! Cum ca adulți suntem atât de complicați și cum rămân doar copii din nou după ce dai câteva straturi de experiență și autoeducație. Am văzut de multe ori, un copil cu diverse frici, frici ce de multe ori ne ghidează deciziile și ne fac viața complicată de adult mult mai grea.

Văd o feminizare a băieților tineri și o masculinizare a fetelor. Societatea e în schimbareși apoi mă găndesc dacă fetele mele vor avea norocul să găseasc o jumătate și cum se vor completa.

Gănduri și frici ce mă ghidează și pe mine și ce mă fac să nu trăiesc momentul unei perioade minunate din viața copiilor mei!

Indiferent de sex, cred că este important să le educăm încrederea necesară în ei și să fim atenți să înțeleagă că frica nu trebuie să le ghideze viața. O lecție importantă pe care am primit-o la 36 de ani: viața e mult mai simplă și frumoasă, când nu ți-e frică! Nu mă refer la frici când există un pericol eminent, sau când instinctul îți spune că trebuie să supraviețuieșți. Mă refer la friciile de zi cu zi, în relațiile cu societatea, în frica de a nu greșîî, în a frica de a nu îți asuma anumite lucruri, în frica de a fi tu pentru că ești judecată, în frica de ați spune părerea.

Eu sunt o personalitate introvertită, educată să fie extrovertită! Lumea nu mă crede… eu cred că ne naștem cu un bagaj genetic, dar îl putem modifica prin educație și autoeducație. Partea cu autoeducația, nu se poate face, dacă în momentul în care ai fost copil părinții tăi nu s-au preocupat de educația ta emoțională!

E mult de discutat și „the Devil is details”! Cel mai important acum mi se pare, să le fac să înțeleagă ce este frica și când e utilă! Să le ajut să-ți găsească metode prin care să-mi recunoască frica și să găsească o soluție.

Lumea modernă nu se mai uită la IQ tău. Lumea modernă se uită la EQ emoțional. Într-o lume în care tehnica ne simplifică viață, social media ne ține blocate emoțiile un adult care știe să comunice face2face, care știe să-l înțeleagp pe cel din fața lui și se adaptează, care își controlează emoțiile când prezintă– va avea success!

Copilul nu trebuie să fie perfect! De ce ai vrea să fie?! Eu văd în jurul meu părinți cărora le pasă de ce zice lumea și de căt de perfect e copilul. Cătă energie consumă pentru a parea perfecți…Pentru că știm cu toții că perfecțiunea nu există și că toată frumusețea naturii stă în imperfecțiune!

Câteva gânduri de început de primavară! E perspectiva mea asupra unor lucruri ce sunt foarte largi ca si definiție dar care ne afectează viața copiilor noștri.

Tabletă sau laptop pentru copiii noștri?

În societatea în care traim, tehnologia e folosita zilnic în diferite forme. Telefonul este un apendice pentru adulți. Pare uneori că ținem mai mult la telefon decât la copiii noștri.

Copiii noștri vor fi adulți într-o lume și mai tehnologizată decât a noastră și vor lucra probabil cu multă tehnologie. Cum îî pregătim?

Am văzut mulți părinți care introduc telefonul sau tableta de la câteva luni de viață. Prea mulți copii mănancă doar cu telefonul sau cu tableta în față.  Din lipsă de răbdare sau că așa au fost sfătuiți, părinții educă copilul prin intermediului TV si al telefonului. Am auzit multe justificări: ca e bine sa se învețe de mic cu tehnologia!

Cât de mic?! Specialiștii nu recomanda mai mult de 10 minute pe zi pentru vârste intre 3-7ani. Teoria specialiștilor e una și realitatea părinților e alta. Ni se întamplă și nouă să îi aruncam în brațele telefonului, când avem nevoie de puțină liniște sau copiii sunt cu noi la un drum lung.

Nu cred ca mai devreme de 2 ani jumatate, copiii mei au stat la TV mai mult. Nu au capacitatea de a se concentra…Mai devreme de 3 ani, nu au atins un telefon. Cea mare cred ca pe la 4 ani a ajuns sa intre în contact cu acest dispozitiv. Încercăm să limităm timpul pe care îl petrec la telefon. Tot cred că ne trebuie un program și mai riguros, ex: doar in weekend acces.

Nu avem tablete! Nu mâncăm la TV sau cu desene. Pesonal, am fost foarte atentă la alimentația mea în sarcină, în alăptare…am respectat toate principiile pe care pediatra mi le-a recomandat cu privire la introducerea alimentelor….nu m-am luat după sfaturile familiei, prietenilor pentru că după cum spune soacra mea: Eu am crescut copii acum 30 de ani, nu știu tot ce știti voi acum! Deci, nu am folosit niciodata desenele animate pentru a manca copii! Nu am introdus tehnologia pentru a suplini lipsa mea de răbdare, decât după 3 ani! 🙂

Nu am cumparat tablete, pentru a mă asigura că nu exista tentația. Și nu mi-e frică că vor știi mai puțin decât alți copii. Nu e o dovada de inteligentă, că știe să umble pe telefon un copil. E cumva dovada, că adulții din viața lui nu sunt atenți la nevoile lui.

Însă cred că trebuie să ne  învățăm copii cu toate programele uzuale pe care noi le folosim: word, office, excel, chiar si cu cele pentru desen si programare. Exista un joc Mindcraft care dezvoltă logica de programare. Lucrurile acesta cu cât sunt mai familiare pentru ei, cu atat le va fi mai usor in viitor.

Eu am invata excel la 19 ani, studiind o carte si exersând o data pe saptamană la calculatorul facultații. Acum folosesc zilnic și intens acest program și am pierdut timp să-l invat mai bine ca adult, când puteam să învăț ceva mai avansat.

Am întrebat un psiholog, când trebuie să introduc calculatorul- dupa ce învață copilul să scrie de mână. Prințesa are 7 ani, citește și scrie-deci e timpul!

Primul impuls a fost să mă gândesc să-i iau tableta. Pentru că așa am văzut în jurul meu… Tot in jurul meu am văzut mai rar copii care la 8 ani se joacă in Microsoft Project, Visio- programe pe care  nici eu nu le stapânesc.

Așa că am făcut un pas în spate și am refectat: tableta sau laptop? Ambele nu- pentru că e vorba de buget.

Am ales laptop, pentru că:

-se va familiariza cu programele word, excel, power point

-se va familiariza cu tastarura, mouse și va învața să navigheze prin foldere

– voi restrictiona ce poate accesa pe internet și va explora controlat

-curiozitatea de a descoperi va fi mai puternica decat tentația de a se uita doar pe youtube

-pot introduce jocuri mai complexe pentru a dezvolta logica

-pot face un program mai strinct, pentru că e mai complitcat decât tableta

-Prințesa e la o vărsta potrivita, Madam Furlifus va avea acces doar la jocuri de logica. Cea mică copiază și va putea învăța mult doar uitandu-se la sora ei- cum deja face in alte aspecte.

E un efort mai mare financiar a lua un laptop decât o tableta, dar eu consider că e mai benefic.

Păi și ce facem dacă văd la alți copii și vor și ele? Simplu le explicăm de ce nu și ne menținem pe poziții. Unul din lucrurile care mă irită foarte tare la colectivele de părinți, e când ne reproșăm unui altora, că copilul meu a văzut la copilul tău și vrea și el acum! Adică, eu nu-mi pot controla copilul și educa, trebuie să dau vina pe copilul tău că aduce la școala anumite jocuri sau tableta și eu mă simt vinovat că nu-l las.

Suntem adulți și trebuie să ne asumam deciziile, chiar dacă copilul nu întelege în prima faza. La noi a functionat logica pâna acum și explicațiiile. Prințesa a încercat de câteva ori să-mi spună că colegele ei aduc tablete la școală și că ar vrea și ea. I-am explicat de ce nu e ok de vreo 2 ori. S-a luptat singura cu sentimentul de invidie și și-a făcut telefon și tableta din carton. Se juca eu ele și după o perioada i-a trecut.

Acum am decis să strangem bani pentru laptop. Studiez problema, să vedem ce e mai ok pentru un copil de 7-8 ani.

După ce achiziționam revin, să vă spun și cum am reușit să luam un laptop, ce model și de ce!

Va urma!

Ce am învăţat în ultimul an Prinţesa version

Încep anul prin promisiunea să scriu mai des şi să mă reconectez cu mediul online. Primul subiect din 2019- evoluția Prințesei, 7 ani împliniți. Am mai povestit despre ea din în alți ani, acum copilul meu nu mai e bebeluș, e domnișoara.

Bebelușul meu aka Balenuța mea, a trecut într-o noua etapă sociala,mentală și fizică. De anul acesta școlar suntem la o școală particulară și i-a luat cam 2 luni, să se adapteze cumva.

Prințesa este o fire cognitivă și intovertită, în consecință toate acțiunile noastra ca părinți în educația ei țin cont de acest lucru. Înțelege multe lucruri dacă îi explici cu o logică în spate și a luat relativ ușor decizia de a o muta la o altă școală. Dupa 3 luni de zile, a ținut să-mi confirme ca e mult mai bine la noua ei școală și să mă întrebe de ce i-a luat ei, atâta timp să se integreze cu noi colegi.

Din punct de vedere social, se uita mai mult în oglinda. E conștientă de calitățile ei fizice si mentale și face evaluari corecte în raport cu alți copii. Când dă peste o emoție noua sau nu își poate explica ea de ce simte anumite lucruri, vine la mine și mă întreaba. De ceva timp, îmi zice că o deranjează mustața ei, că se vede ciudat și după o consultare cu medicul pediatru, am decis sa o epilez cu ceara. Preconcepția generațiilor noastre și a buniciilor este, că ar fi prea mică…cum încerc să gândesc cât mai actual am mers cu copilul la cosmetică și a stat cuminte, a durut un pic dar la final era foarte fericită că a scapat de mustață. A fost o decizie luată împreună cu ea!

Anul acesta de la Moș Crăciun și-a dorit foarte mult o chitară. Am fost reticientă în a o primi, însă pană acum acest copil mi-a aratat că dacă are o pasiune se ține de ea, așa ca a primit cadoul dorit. Vom începe si cursuri să învețe.

-Mami, anul acesta a fost diferit de Sarbatori, pentru mine?

-De ce iubita mea?

-E primul an in care nu am mai vrut jucări, e primul an când particip la petrecerea de 2019 și e primul an în care mi-am scris singura scrisoare de Mos Crăciun.

Dialogurile cu ea, sunt lecții pentru mine de multe ori. Mă încurajează ea, mă ceartă ea cu argumente, mă uimește de multe ori prin înțelepciunea vorbelor și logica faptelor. Și nu pot să-i zic că nu are dreptate când are și eu sunt vinovată :). Ar însemna să-i dau semnale greșite doar din orgoliu și să-i dau peste cap un întreg sistem de confirmare a deciziilor ei. Pare cunoscut? Păi generația mea caută validari din extern pentru că acea încredere în sine nu a fost cultivată în copilarie și pentru că adulții noștri ne-au transmis semnale contrare de multe ori.

Avem încă pasiunea pentru poneii de jucărie și pentru animale. Vrea să se facă medic veterinar de la 3 ani si cântăreață.

De ceva timp observ că evoluția celei mari, însemnă și evoluția celei mici. Madam Furlifus a învățat multe lucruri de la sora sa mai mare. Cifre, litere, cuvinte în alte limbi străine, copie mai tot. Eu ca mamă sunt încântată de doua lucruri:

  1. că e un efort mai mic să educ al doilea copil. Mult mai mic as zice…
  2. Copilul cel mare vede impactul ei asupra celei mici și noi ne încantăm de simbioza lor

Am învățat în ultimul an să mă conectez mai mult cu familia. Reacțiile copilului meu și timpul liber puțin din 2018, m-au învățat să-mi dozez eforturile mai mult pentru familia mea, să nu ma mai stresez pe lucruri marunte. Simt că am evoluat în felul în care percep luptele cotidiene și acest lucru datorita și cu ajutorul copiilor mei. În special cea mare, care a ajuns la o vârstă unde poate articula multe lucruri. Cum vă ziceam, psihilogul îmi cere bani pe terapie, copilul vrea doar dragoste! 🙂

Sunt un pic și tristă pentru că am realizat ca bebele meu frumos, e o căpriță mare acum și mânuțele mici și pufoase s-au transformat în instrumente de scris sau suport pentru cărți și farduri! O nouă etapă, de care mi-aș dori să mă bucur cât mai mult!

Madam Furlifus la 4 ani

Anul trecut vă povesteam despre cea mica la 3 ani. Anul acesta am împlinit 4 ani. Suntem la grupa mijlocie si e minunat! Nu mă mai satur să o văd în perioada grădiniței. Vârsta 3-5 ani, mi se pare perfect de dulce și destul de conectată cu lumea, ca să poti avea o discuție cu copilul…dar una logică și pură. Mă gândesc cu dor de acum, când vom merge și cu copilul nr. 2 la școală!

Ador să o duc și să o văd pe cea mică la gradiniță! Îmi aduce aminte și de Prințesă când era la grădiniță, dar e o experientă nouă pentru  mine ca părinte. E nouă, pentru că Madam Furlifus:

-vrea să fie sefă de grădiniță

-are prietene după care îi este dor

-plânge când vin să o iau acasă

-când ajung să o iau o găsesc tot timpul jucandu-se cu copii

-crede că un băiat mai mare e chipeș, încă de la 3 ani

-mai merge îmbrăcată și în pantaloni la grădi

-tortul trebuie să fie cu Fulger McQueen și e fan dinozauri mai mult decât papuși

-se alintă cu toată lumea când vrea să obțină ceva

Ca orice mamă, mă minunez când mă uit la copiii mei și mă simt foarte norocoasă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Cel mai norocoasă, mă simt când văd cum interacționează cele doua surori și cum devin o simbioză care funcționează. Madam Furlifus e mai nervoasă când e obosită și se exprimă! Fară să zic eu ceva, sora ei mai mare ia inițiativa și încearcă să o calmeze. Vorbeșste cu ea și cum e idolul fetei, problema se rezolvă! Vă ziceam eu că e mai ușor la copilul nr. 2!

Madam Furlifus se face că e timidă deși nu este! Pentru că așa a văzut la sora sa, a învâțat să meargă pe bicicletă fară roți ajutătoare și pare că dacă vrea să facă ceva reușește! Cu nervi, dar cu ambiție!

Mă gândeam intr-o zi daca ar fi fost ea primul copil și o duceam la toate activitățile la care am dus-o pe Prințesa….Cu cea mare fiind introvertită, am simțit nevoia să o expun la multe activități și experiețe, însă la cea mică nu. Cumva cred ca exemplu surorii mari îi dă toate informațiile necesare. Cea mică e un copil extrovertit ce prinde repede. O expun la activități, dar minimal…cumva mai puțin decăt pe sora ei. Cred ca vine natural acum și nu mă mai stresez să caut tot felul de cursuri. Abia acum mi-am dat seama că exageram cu primul copil mergând la atâtea ateliere!

Revenind, Madam Furlifus mă uimește în fiecare zi și e minunat să-i țin mânuța mică și somnoroasă dimineața în drum spre grădiniță! Nu m-am gândit niciodată că voi avea un copil creț și energic! Cumva Dumnezeu a decis corect să fie al doilea, ca să nu mă sperii dacă era primul! 🙂

P.S. Acum înțeleg de ce nu sunt multe mămici care scriu despre copii mai mari…. nu au timp! Cu cât copilul e mai mare și e mai mult decât unul, cu atât timpul tău liber devine inexistent! Și dacă există, preferi să stai cu copii tăi care cresc prea repede, decât să te ocupi de hobby-uri. 🙂

Viitorul copiilor mei

Anul acesta am descoperit vacanta fară copii! Adică timp liber, casă goală și părinții care încearcă să se readapteze la viața în 2. Pentru perioade de 1-2 săptămanii, am exersat să mă relaxez, cu un dor imens în inimă. Când îmi lipsește „obiectul muncii” și nu am zeci de task-uri de făcut, gândurile aleargă și nu știu cum să se ordoneze.

Eu ca și părinte mă gândesc foarte des, la viitorul copiilor mei. Parcă am vrea să crească mai încet, dar să ne asigure cineva că vor fi bine și sănătoși în viitor. Îi visăm adulți de succes și ne facem tot felul de griji. Șotul meu chiar le visează mari si frumoase… cum vin de la discotecă la o oră prea târzie.

Mă gândeam în ultima perioadă, că nu prea conștientizăm că pe lângă școală mai sunt și alte educații de care copilul are nevoie. Mă gândeam cum mă asigur eu că fetele mele vor avea relații frumoase, echilibrate cu viitorii soți! Cum mă asigur, că nu vor divorța imediat ce relația e într-un impas? Cum le învăț să aleagă înțelept persoana pe care  o iubesc?

Nu conștientizăm, că nu am fost învățați la rândul nostru. Fiecare generație de părinți a acționat cum a știut și putut. Însă e de datoria noastră să ne depășim părinții! E ușor să dai copy-paste la ce știi de acasă, dar sigur nu-i va asigura copilului un viitor mai bun!

Genele sunt foarte importante pentru educație, dar nu se întamplă nimic bun fară muncă!

Educația emoțională a primilor 3 ani, mie îmi pare că e foarte importantă. Cum avem grijă de copil în acești ani (de la ce mănâncă la câtă libertate îi oferim să experimenteze) sunt de părere că impacteză viitorul adult. Mulți copii intră în grădiniță, fară să știe să respecte reguli, cu multe temeri și cu puțină curiziotate…Ei intră ca un rezultat al influenței familiei lor asupra propiei personalități: exemple- sunt prea agitați pentru că bunica îi dădea prea multe dulciuri, lovesc pentru că au fost loviți acasă, nu sunt curioși pentru că se pot murdări și sunt certați, etc.

Educația relațiilor: de la relațiile de prietenie pană la relațiile cu sexul opus- cine se gândește când își alege partenerul de viață că va fi un exemplu pentru viitorul copil? Eu sigur nu m-am gandit! Am două fete acum și am realizat că relația mea cu tatăl lor e primul exemplu de relație pe care îl au. Tatăl lor e tiparul de bărbat pe care  îl vor cauta, fie că vor sau nu. Cum mă comport eu cu tatăl lor, le va impacta cum se vor comporta ele cu băieții pe care îi plac.

În plus, copiii împrumută și de la ceilați din jur! Educatori, familie, prieteni…așa că eu incerc să aleg cu ce educatoare/învățătoare își petrec fetele timpul. Am descalificat o școală, pentru că doamna care prelua clasa I este o tipologie de la care Prințesa ar fi luat ticuri și obiceiuri ce nu mi-ar fi plăcut. Gesturile și expresiile care nu sunt împrumutate de la mine, le văd instant la fete și le și indentific de unde le-au împrumutat! Prințesa e mai puternică și mai harnică, datorită învățătoarei de la clasa pregătitoare! Cu ea a stat 4-5 ore pe zi, 9 luni pe an! Cu mine, sta 2-3 ore/zi!

Acolo unde știam că am și eu probleme, am încercat să o las pe ea să descopere cum ar trebui să procedeze în relațiile sociale și să nu impun tiparul meu. Am dat doar un sfat și am ascultat copilul! Vă dau doua exemple care au mers foarte bine:

  1. Eu m-am educat singură să fiu feminină și în copilarie nu am avut exemple  puternice de feminitate in familie! Bunica mea a fost plecată de acasă de la 6 ani, la muncă! Cam ce să transmită mai departe către fetele ei ?! Atât mama cât și bunica s-au straduit să mă educe frumos, dar cu ce informații și experiențe aveau. Așa că interacțiunile mele în copilărie cu baieții pe care-i placeam nu au fost ok.

La Prințesă (introvertită), pare că e cu totul altă poveste-am spionat-o în excursii să văd  cum se comportă cu unii colegi, vorbim despre baieții care îi plac și imi pune întrebări despre băieți. Pare că îi vine natural să vorbească cu ei și pare că nu-i este frică să-și exprime sentimentele. Îi placea de un baiat la un moment dat pe care eu nu-l considerat potrivit pentru ea. Am încurajat-o să vorbească cu el și încercam să-i răspund când mă întreba. Nu i-am indus nici o preconcepție sau opțiune personală. După vreo doua luni, mi-a explicat că nu-i mai place de el că e prea sălbatic și că-i place de alt băiat. A ajut foarte mult și exemplu masculin din casă, recunosc :)! Nu avea cum să-i placă alt tipar!

La Madam Furlifus (extrovertită), pare că e genetic să socializeze cu băieții! E foarte feminină când vrea ea! Copie foarte mult și ce vede la sora ei! Deci, mai puțină muncă cu ea!

2. Gestionarea certurilor/tensiunilor între copii– la grădiniță Prințesa a avut doua fetițe care păreau că o plac, dar care vroiau să o domine în joacă și erau și răutăcioase când nu faceai ca ele. Am pornit de la „nu vreau la gradiniță că nu mă lasa A si S în pace” și am avut răbdare cu ea. I-am explicat că ele o plac, dar nu știu să se exprime; să le explice de mai multe ori că nu vrea și să vorbească și cu doamna dacă simte nevoia. Am ajuns la un moment să-și dea seama ca A și S  nu sunt educate, pentru că sunt răutăcioase și că să le ia apărarea altor colegi afectați de cele doua. Cred că și educatoarea a avut o influență!

În clasa pregătitoare, cu un colectiv nou -după două săptamani mi-a explicat că s-a uitat urât la un copil care vroia să o lovească cu mingea și el a plecat. Și-a creat o „uitătură de furie” și pentru că e mai înaltă are impact!

Madam Furlifus, e centrul jocului la gradinită. Și-a dezvoltat scheme să fie bagată în seamă!  Are prietene de care îi este dor!Dacă nu o lasă vreun copil în pace, fuge! Și-a dat seama că e mai rapida!  Din nou, e mai puțină muncă. În plus, sora ei o protejează când sunt împreună.

Educația sexuală– câți dintre noi vom vorbi cu copii noștri mai în detaliu și mai explicit despre sex? Mi-am propus să le ajut cum voi putea sau să caut ajutor dacă va fi nevoie. Vor fi multe întrebări în curând și vreau să iasă din adolescență sigure pe ce simt, știu și vor! Că vrem, că nu vrem…viața sexuală va fi foarte importantă ca adult!

La 5 ani Prințesa mi-a spus că au început să-i placă baieții! M-am bucurat în gândul meu și de atunci avem discuții  despre băieți. Încerc să o ascult mai mult și să vorbesc doar când mă întrebă! Pe teoria întrebărilor deschise 🙂

La Madam Furlifus, de la 1 an jumatate e clar că-i plac băieți! Aici pare că va trebui să fim mai atenți în educație, dar mă bazez pe soțul meu!

Îmi par atât de multe lucruri la care trebuie să fim atenți pentru viitorul copiilor! Cum se exprimă, vorbesc, interacționează cu cei din jur, câtă încredere au, dacă sunt responsabili de mici, dacă își recunosc emoțiile….va depinde cu vor fi ca adulti la job, cu prietenii, cu partenerul de viață, cu copii lor! Eu zic că pe lăngă gene, va depinde de educația din copilarie să fie fericiți!

Până acum pare că suntem pe un drum bun! Să vedem cum evoluăm. Cu cât cresc, cu atât e mai dificil de gestionat o mulțime de lucruri și nevoi!

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!

 

Ce aș fi făcut diferit: scaunul auto

Nu am știut exact exact ce inseamna  responsabilitate până când nu am avut un copil și nu am realizat că am o viață care depinde de mine. Acesta responsabilitate vine la pachet cu prietena ei „panica”, pe care deși încerc să o controlez, tot mă acapareazâ în diverse momente:)

Unul din locurile unde am diverse scenarii de „panica”,  cu copii mei este mașina. Pentru mine  mașina înseamna: biroul meu mobil fără toaleta :), locul unde îmi petrec o mare parte din timp, un obiect pe care îl mai zgârii, îndoi, un obiect ce se repară, un obiect pe care am ajuns sa învaț să-l parchez și  să-l îndragesc in timp. Între  noi fie vorba: daca eu am reușit să învăț să conduc decent, oricine poate! 🙂

Port încă de la început centura de siguranță, handsfree la telefon, merg în limitele  legale de viteza, insa nu am SIMȚIT niciodata riscurile  la care mă expun, asa cum le-am SIMȚIT când am realizat la ce imi pot expune copilul! Acum văd orice copil stă pe locul din față, orice copil fără centură, orice copil în brațele unui adult… E drept ca nu tot timpul îți poți ține copilul în scaunul auto, însă cred că depinde de noi sa ne asiguram ca suntem cu toții în siguranță.

Deci pentru siguranța, am cumpărat de a lungul vremii mai multe produse: 2 scoici, 2 scaune auto și un înălțător. La câte produse sunt pe piață ai de unde alege și mai tot timpul am ales după buget. Nu am luat cele mai scumpe produse și calculând cred că ar fi fost mai bine să investim într-un singur scaun auto robust, All in One. Ce nu știam atunci și știu acum, este că există scaun auto de la 0 la 12 ani. Și cu siguranță, ar fi avut mai mult confort decât ce am cumpărat noi până acum! Sincer m-aș fi axat mai mult pe un singur scaun și pe confort!  Scoica mi-a fost utilă doar la legănat și de multe ori nu o scoteam din mașină pentru că luam copilul în brațe. Pentru noi nu a avut o valoare prea mare.

O variantă de scau auto all in one ce mi-a plăcut și care ar fi lejer in bugetul celor 5 produse cumparate până acum este scaunul auto Milestone de la Graco.

Câteva caracteristici ce m-au convins:

  • Milestone este un scaun auto All in One, recomandat de la nastere pana la 12 ani (sau 0-36 kg)
  • Milestone poate fi folosit in 3 moduri: scaun auto grupa 0-1 ce se monteaza cu spatele la sensul de mers, scaun auto grupa 1-2 cu prindere in centuri proprii, montat cu fata la sensul de mers, sau inaltator auto cu spatar (grupa 2-3) in care copilul este asigurat prin centura autovehiculului 
  • Tetierea scaunului auto poate fi ajustata pe inaltime cu usurinta, cu o singura mana , intr-una din cele 10 pozitii, crescand practic odata cu copilul. 
  • Lungimea centurilor scaunului se ajusteaza automat atunci cand ajustati pozitia pe inaltime a tetierei, ceea ce simplifica extrem de mult utilizarea scaunului auto Milestone. 
  • Milestone ofera 4 pozitii de inclinare, inclusiv pozitie de somn, fiind astfel un scaun perfect, extrem de confortabil pentru calatoriile cu autovehiculul pe distante lungi. Suportul modular pentru pahar este foarte practic, si permite o mai buna organizare a spatiului de pe bancheta din spate a autovehiculului. 
  • Sistemul de protectie la impact lateral (Side Impact Protection™) este integrat inclusiv la nivelul tetierei pentru ca siguranta copilului sa fie maxima 
  • Sezut captusit cu Spuma ESP (cu memorie) pentru un plus de confort in timpul deplasarilor lungi Graco Milestone are cadrul ranforsat din otel, protejand astfel, ca o platosa copilul in cazul unui eveniment nedorit 
  • Ghidaj intutitiv pentru prinderea in centuri a scaunului in cazul montajului cu spatele la sensul de mers, sau al montajului cu fata la sensul de mers pentru ca fixarea scaunului pe bancheta sa fie perfecta. 
  • Huse detasabile, lavabile la masina la maxim 40°C, fara stoarcere19_3

Ce aș fi făcut diferit: căruciorul

Mă gândeam zilele acestea, văzând la hotelul din concediu la care am stat, foarte multi bebeluși și pe părinții lor….ce aș fi putut face diferit când ai mei copii au fost bebeluși.

La al doilea copil, am făcut unele lucruri un pic diferit, mai relaxata mai puțin stresată să dau banii pe tot felul de jucării care pomovau tot felul de abilități. Însă au rămas unele lucruri pe care le-am repetat și pe care  acum cu mintea mai înțeleaptă le-aș face altfel.

Unul dintre ele este căruciorul copilului. Pe principiul că stau la casa și mă voi plimba puțin cu copilul în oras, am ales să nu investim așa de mult în căruț. La acel moment, am luat un cărucior 3 in 1 medium ca și bani. A funcționat  cu ceva frustrări pentru că copilul nu statea tot timpul confortabil, nu se curăța ușor, nu se strângea ușor, nu avea decât două poziții de înclinare, avea o copertină scurtă și când era soare  nu acoperea tot corpul copilului.

Ai zice că dacă îl foloseam puțin nu mă deranja…ehhh chiar și folosit mai puțin tot te deranjează! Și mai vrei să pleci și prin concedii…confortul pentru bebe și pentru părinte departe de casă e foarte important.

Cu mintea de acum, aș fi investit un pic mai mult într-un căruț. Acum 6 ani am văzut produse foarte scumpe comparativ și cu bugetul nostru și nici acum nu m-aș duce spre „avione”….

Însă, în concediu am văzut la câteva familii străine cu bebeluși – un brand de cărucior de care nu știam prea multe dar care părea foare confortabil pentru copil. Părinții erau relaxați și urcau și scrările cu el. Mergea perfect la somnicul de pe plajă și am văzut cum  se comportau și la masa din căruț. O mamică curața seara căruțul cu servețele umede!

M-am gânditg că așa mi-ar fi trebuit și mie un cărucior! Și m-am uitat pe google după brand. Surpriză e și la noi in Romnia! M-am uitat la preț…. nu e cel mai ieftin, nici cel mai scump, dar dacă mă străduiam un pic acum 3 ani merita să-l luam. Mi l-aș fi dorit pentru fetele mele și voi rămane cu acest regret că aș fi putut investi  mai mult într-un cărucior cănd au fost bebelușe.

După experiența unui cărucior mediu, acum știu ce mi-aș dori de la un cărucior și cred că un raport calitate-preț este cel mai important. Adunand banii pe care  i-am dat in 6 ani pe 3 produse pe care  le-am folosit pentru bebe până la 1 an -1 an jumatate, suma mă duce la acelasi câruț pe care l-aș fi avut  pentru mai multe generații. Căruțul meu de la primul bebe, arată foarte uzat la al doilea. Deci, calitate?!

Să vă spun și de ce căruț 3 in 1 vorbesc, testat de mămicile în concedii și dorit de mine pentru acum 6 ani Carucior Evo II 3 in 1 Breton Stripe Graco. Mai jos câteva caracteristici (detalii mai multe)
1. Caruciorul sport (standard):
Siguranta:
• Ham cu prindere in 5 puncte
• Bara de protectie captusita cu spuma, usor manevrabila, pentru o mai buna siguranta a bebelusului
• Materialele premium din care este confectionat caruciorul sunt testate din punct de vedere al toxicitatii, flamabilitatii si rezistentei culorilor
Confort:
• materialul textil din care este confectionat caruciorul garanteaza confortul bebelusului dvs.
• spatarul caruciorului are 4 pozitii de inclinare, pana la pozitia orizontala recomandata pentru nou-nascut
• sezutul caruciorului este reversibil, putand fi orientat fie cu fata fie cu spatele catre sensul de mers.
• caruciorul are suspensii pe toate cele 4 roti pentru protectia coloanei bebelusului la deplasarea pe teren accidentat
• caruciorul are capotina reversibila, de mari dimensiuni, care asigura o protectie solara optima, fiind confectionata din materiale textile testate anti-UV (factor protectie UV +50).
• Maner reglabil pe inaltime pentru a putea fi folosit si de mamica si de tatic
Caracter practic:
• scaunul sport reversibil, ce poate fi orientat spre fata sau spre spatele directiei de mers
• pliere compacta printr-un singur click, cu o singura mana (sistem patentat Graco)
• cos mare pentru cumparaturi si pentru depozitarea lucrurilor bebelusului
• rotile anterioare caruciorului se pot bloca pe directia de mers sau se pot roti la 360 de grade (roti pivotante) astfel incat caruciorul poate fi condus mai usor
Usurinta in utilizare:
• sistemul de pliere este conceput astfel incat caruciorul poate fi pliat usurinta cu o sigura mana, Graco venind astfel in ajutorul mamicii, care poate sa tina in brate bebelusul, ca in acelasi timp, cu cealalta mana, printr-o miscare rapida si usoara, sa plieze caruciorul

2. Landoul Evo
Landoul Graco Evo asigura o pozitie perfect orizontala, ideala pentru nou-nascuti. Acest landou este recomandat de la nastere si pana la varsta de 10 luni (pana la o greutate de aproximativ 10kg)
Caracteristici si beneficii ale landoului Graco
Landoul Graco Evo II este extrem de usor si poate fi strans simplu ca sa nu ocupe foarte mult spatiu atunci cand este depozitat.
• Landoul are o aparatoare detasabila, ceea ce va permite sa acoperiti bebelusul atat cat este nevoie in functie de cat de urata e vremea de afara si de cat de groase sunt hainutele cu care acesta este imbracat.
• Capotina, salteluta si husa acestui landou sunt detasabile pentru a le putea curata cu usurinta.
• Manerul ergonomic al landoului este captusit cu spuma, astfel incat parintele il poate transporta elegant cu minimum de efort.
• Sistemul practic one-click de fixare a landoului pe sasiul caruciorului Evo il face extrem de simplu de folosit de catre orice ultilizatori, chiar si de cei ne-experimentati.
Mamicile iubesc landoul Graco Evo pentru…
… Designul special si usurinta cu care poate fi strans si depozitat atunci cand nu este folosit
… Materialul special cu protectie UV+50 care il face sa arate nou chiar daca a fost folosit mult timp
Husa landoului se curate prin stergere cu o carpa moale.

graco 1

3. Scaun auto Graco Snugride
Poate fi utilizat de la nastere pana la 13 kg (0-12/15 luni)
Caracteristici:
• Protectie speciala pentru nou-nascut pentru extra-confort;
• Usor si simplu de transportat;
• Centura de siguranta cu prindere in 3 puncte;
• 2 centuri de siguranta si 3 hamuri ce se ajusteaza in functie de varsta copilului;
• Sistem de ajustare frontal pentru o fixare mai buna si o ajustare mai simpla;
• Maner ajustabil pentru transport mai usor al scaunului auto;
• Click sonor atunci cand scaunul este instalat pe baza Snugride pentru o fixare corecta;
• Se poate monta folosind sistemul Snugride sau se poate prinde in centuri;
• Ghidaj intuitiv de fixare a centurilor masinii.
• Omologat pentru autovehicule in conformitate cu standardul european ECE R44/04.
• Suportul pentru sezut si corp este captusit in microfibra
• Capotina ajustabila prevazuta cu sistem de prindere pentru jucariile preferate ale bebelusului
• Se fixeaza in autovehicul prin 2 tipuri de prindere: cu centura de siguranta, datorita celor 3 puncte de ancorare (categorie Universala) cu care este prevazut scaunul auto, sau cu baza Snugride;(se achizitioneaza separat)
• Se ataseaza usor si rapid pe sasiul Graco Evo II gratie sistemului patentat ClickConnect™ (fara sa mai fie nevoie de adaptor)
• Acest scaun auto se instaleaza intotdeauna in sensul invers directiei de mers al autovehicului, pe bancheta din spate, de preferat in centrul acesteia, unde nu exista airbag activat.
• Scaunul auto Snugride poate fi folosit in diverse moduri: calatorie cu autovehiculul, transport bebelus, balansoar manual pentru bebelus.

Uitându-ma la scaunul auto pentru bebe mic, pare că nu aș mai fi fost stresată de cât de comod este pentru copil, de faptul ca nu  era un balansoar foarte bun…. și ce bun e în concedii/ deplasări să ai un balansoar portabil pe care să te bazezi că te ajută. E o mare diferență față de cea am experimentat noi….acum însă știu ce să recomand!

graco 2.png

 

Câteva lucruri întelepte despre oliță

Pentru orice părinte, operațiunea „olița” este un stres și o minune când într-un final începe copilul să utlizez mai puține scutece de unică folosință.

Am  mai scris aici despre prima mea experiență. Acum după a doua experiență, mă simt înțeleptă 🙂 și aș darnică să împartăsesc cu voi câteva lucruri. 🙂

  1. Nu stresati copilul, nu-l certați, nu-l manipulați! Aveți răbadare!

In jurul vârstei de 2 ani-2 ani jumatate, copilul e pregatic fizic și psihic să-și controleze mușchi pentru funcțiile 1 și 2. La primul copil, puterea exemplului este importantă, colectivitatea îi învață cel mai repede- proces complet dupa 1 an si 4 luni. La al doilea copil merge mult mai repede, pentru că vede la primul-proces complet dupa 1 an.

Prințesa, a dat înapoi când începusem să o cert și Madam Furlifus pentru că eram eu stresată și refuză să facă nr. 2 la olița. Abia dupa ce am devenit eu mai relaxata și mai răbdătoare, nu a mai cerut scutec pentru nr. 2. Adică, ea aștepta pană vedeam eu acasă seara și îmi cerea să-i pun scutec pentru nr.2!

2. Procesul trebuie prezentat normal, fară prea multe lucruri de pus în scenă!

Olită simplă sau colac reductor sunt suficiente.  Copilul trebuie să fie pregătit atât fizic, cât și mental. Aceste doua momente nu coincid  în general și emoțiile din familie pot influența momentul în care cel mic/ă se vor simți confortabil cu noua schimbare.

Prințesa a învățat prin repetiția zilnică în jur de 3 ani, prin adaptarea la grădiniță și a conștientizat singură că nu mai trebuie să facă noaptea în pat. Și când se mai întampla, era doar un accident și nu o certam. Copilul introvertit are nevoie de încurajare și să vădă că familia îl susține.

Madam Furlifus a învâțat prin exemplu surorii ei pe la vârsta de 2 ani jumătate, a desprins repede ce poate să facă și a realizat cu timpul că nu e o joacă. Pentru a ne atrage atenția și a o laudă, s-a adaptat mai rapid. Nr 2 la oliță a fost întârziat datorită unui stres familial.  Un copil extrovertit învață repede și dacă are un exemplu în familie devine o competiție!

3. Nu lasați familia  sau prietenii, să-i faci să se simtă prost că nu fac încă la oliță!

Cum ar fi să vi să zică zilnic că nu puteți face ceva?! Rușinea poate crea un automatism, dar nu învață, iar trauma psihică persistă în timp.

Keep it simple and relax! Procesul nu e complicat, trebuie doar răbdare și perseverentă. Nu sunteți părinți mai puțini buni dacă copilul nu face la olită la 3 ani. Am consultat și un psiholog și mi-a spus ca e ok să poarte scutece și la 4 ani! Important e ca procesul să se întample cănd sunt pregătiți și psihic. Setați-vă  că mai important e să aveți un copil fericit decât unul rușinat!

A fost un moment frumos când am realizat că am doi copii care nu mai folosesc scutece de unică folosință, că drumurile cu mașina vor fi mai puțin stresante din acest punct de vedere, că voi putea cheltui banii de scutece pe altceva! 🙂

Vă doresc să aveți și voi parte cât mai rapid de momentul de final în care realizați că ați scăpat de scutece! 🙂

olita-toily-olita-transformabila-in-scara-pentru-vasul-de-toaleta-litaf

 

De la grădiniță spre școala: pregătire

Pentru mine intrarea în clasa pregătitoare a Prințesei la toamnă va fi o noutate. Noutatea vine cu multe întrebări, temeri și stresuri.  Realizez că va fi diferit de grădiniță și poate că nu vom mai fi ZEN, însă refuz să cred că nu ne vom descurca și nu vom face tot posibilul să maximizăm  ce primim de la sistemul român de învățămant.

Eu consider că sistemul nostru de învățământ reflectă societatea noastra, nu-l pot schimba,  e mai util ca un copil să stie supraviețuiască și în condiții mai puțin perfecte. Avem norocul să fim în București, unde dacă vrei poți să gasesți și zone mai moderne de educare în școlii de stat.  Efortul financiar pentru  un sistem privat pe care  eu îl consider bun, este destul de mare și viitorul poate fi neprevăzut. Adică pe scurt, mă risc cu copiii în sistemul de învâțămant de stat! Mă bazez că eu voi putea suplini anumite zone emoționale și îndruma copilul în activițăți extrașcoloare.

Gradinița de stat a fost minunată, cu o doamnă pe care Prințesa a vazut-o ca pe un mentor, cu o atmosferă nu perfectă însă liniștită și cât se poate de echilibrată social. E redundant să mă mai plâng că timpul trece repede și că nu-mi vine să cred că Balenutza mea frumoasă intra în „roata” școlii!

Prințesa mea, va intra  la 5 ani si 10 luni în clasa pregătitoare, în septembrie. Considerăm că e pregătită.  Gradiniță consideră că e pregăptită, ea e ok cu progresul.

După ce vreo doi ani am studiat clasamente de școli, am vizitat și vorbit cu directori, am cautat și echilibru social și să nu pună presiune pe copiii, am găsit Școala! De la începutul anului caut să mă pregătesc pentru toamnă: am făcut listă de rechizite, am ales ghiozdan, am ales penare și am încercat să aflu ce noutăți ne va aduce acesță noua etapă. Copilul crește!

Am avut norocul să primesc la fix invitația de a participa cu Prințesa la un atelier de evaluare al Oanei Moraru. Timp de 3 zile, Prințesa mea s-a jucat organizat împreună cu Oana și echipa ei. Apropo în caz ca nu știati e normal și se practică în alte tări să existe centre de evaluare copii separat de școala, care să ajute sistemul și părinții să crească copiii, cu o evalueare obiectivă.

Am primit feedback după cele 3 zile și pot spune că  ne-am reanalizat din nou copilul din trei puncte:

  • logopedie-am înțeles că trebuie să reparăm prin ore de logopedie sunetele pe care nu le  pronunță corect. Corecția ne ajută ca la dictare să scrie corect, sunetele pe care nu le-ar pronunța corect, le va și scoate din cuvinte. Cumva trebuia să o facem mai devreme, dar  nu eram conștienți de impact.
  • motricitate fină- aici trebuie să mai exersăm. Vestea bună este că ea a început să-mi ceară să exerseze  acasă semnele  și literele pe care  le face la grădi.
  • social, ea este un copil extrem de cuminte și e o excepție de la regulă în general. Se joacă în lume ei și nu e proactivă în a răspunde. După feedback-lui Oanei am analizat serios abilitățiile ei sociale și cunoscându-ne copilul câteva din  îngrijorările  Oanei nu le considerăm a fi reale. Am realizat însă că datorită problemelor de  vorbire, ea evită să vorbească mai mult în public și să fie mai proactivă.

Prințesa a considerat că a fost la un curs, așa se referă la atelierul Oanei și i-a plăcut și cum am început să mă ingrijorez eu pe aspectele de mai sus, ea a devenit mai vorbareață, mai socială cu copiii fară să i zic eu ceva. O duc acum și la un curs de dezvoltare prin teatru și îi place să se joace de-a spectacolul. Face ore de logopedie la grădi și în weekend. Se văd deja progrese și vinerea trecută când am luat-o de la grădi era foarte fericită. Vorbise mult cu dna pedagog-logoped și era mult mai încrezătoate în propiile puteri. Sincer, la cât de echilibrat îmi consider că e copilul  meu, nu mă gândeam că ar avea o temere doar că nu pronunță corect!

sursapozacontinuu

Oricât de atentă aș zice eu că sunt cu educația, îmi scapă lucruri de care nu știu! Faptul că Oana mi-a spus părerea ei, m-a făcut să acționez pe zonele unde înainte nu eram conștientă că sunt probleme. De când am început să mă agit și Prințesa mea parcă s-a mai schimbat în bine, parcă a realizat și ea unde trebuie să lucreze. Și acest lucru, fără să-i explicăm exact ce a fost atunci cu 3 zile. E grăitor ca ea se referă la atelier, ca la un curs!

Nu am scris rândurile de mai sus ca publicitate, am scris că mă gâdesc că poate vă ajută experiența mea și vă dă idei. Aș rezuma astfel:

Aveți încredere în copilul vostru și în skill-urile voastre de parinți imperfecți! Dacă veți cauta să fiți mai buni ca parinți, veți găsi o cale la orice problemă! 

Acceptați feedback-ul despre copiii voștri, căutați-l și analizați-l din perspectiva părintelui ce ii vrea binele copilului și-l cunoște cel mai bine!

Articole utile:

Sfaturi pentru copiii 6-12 ani

Rechizite-clasa pregatitoare