Categorie: Social Media

Branzica

Zilele acestea, tema la moda in 2.0 este branzica. Care branzica? Branzica pe care le-o dam copiilor nostri de la primele  luni. Sursa de calciu ce este recomandata inca de la inceputul diversifiicarii.

Se pare ca branzica acesta creaza mari probleme mamicilor la prepararea in casa…Daca mai aud/citesc ca e super-complicat sa o prepari, fac alergie! Din punctul meu de vedere, nu este mare bataie de cap! E drept ca nu este nici cel mai simplu lucru si necesita un pic de atentie, insa hai sa fim seriosi exista pe lumea acesta lucruri mult mai complicate de facut decat o branzica de casa!

Experienta mea:

Noi am introdus branzica, dupa introducerea legumelor, carnii, fructelor.  Ne-a fost recomandata de doctor sa o facem in casa. Reteta pe care o folosesc: la 500ml lapte( UHT, 3.5% grasime) pun 4 pastile pisate de calciu. Am mai auzit varianta cu folosirea sucului de lamaie.

La primele 2-3 incercari, nu reuseam sa fac o cantitate mai mare, dar tinand-o mai mult pe foc se solidifica mai bine.  Dupa mai mult incercari, capeti experienta si devine usor. Am o canuta mica, gradata, din tabla, de 600ml pe care o folosesc doar pentru acest proces. Dupa ce fierbe un pic o pun in tifon si o scurg.  Aici, ce mai poate fi complicat? 🙂 Apoi o pun intr-un recipient in frigider( poate sta in frigider 2-3 zile).

Ioana nu are o problema sa manance acesta branzica. In general amestec 25g in piureul de fruncte dimineata. Mie mi se pare ca branzica ce reiese din acest proces nu este rea la gust, e un pic fada, insa in combinatie cu frunctele nici nu se simte. Acum daca adultului nu-i place, nu este obligatoriu ca bebe sa o refuze.  Eu tot timpul incerc cand ii dau un aliment Ioanei, care nu-mi place mie, sa nu-i „transmit” preferinta mea.

Recunosc, ca uneori nu ai timp sau logistica necesarea pentru a  prepara o portie de branzica. Insa exista alternative :)! Pentru mine o „inventie” timesaving este Danonino branzica natur. Am descoperit acest produs in vizita la fabrica Danone.  Este o branzica simpla, fara fructe, cum zic ei: ” o baza” pentru diverse combinatii.  Are o textura fina si cremoasa, datorita amestecului brânză proaspătă de vaci (65%) şi iaurt (35%). Recunos, m-am trezit si eu mancand din portiile Ioanei!:) Produsul este imbogatit cu calciu si vitamina D si din cate am inteles eu,  din punct de vedere nutritional, este creat pentru nevoile specifice ale copiilor din Romania.

Cand am avut cateva monstre de la fabrica din Danonino branzica natur, am mai impartit la mine pe strada, pe la prieteni si nu am auzit de vreun copil sa o refuze.

Pentru mine acest produs este o alternativa la ce fac eu in casa, pentru zilele in care nu sunt acasa, sau suntem pe drumuri sau pur si simplu sunt prea  obosita sa prepar eu ceva.  Ce bine ca mai avem si astfel de produse, nu? E foarte usor: ai luat-o de pe raft, o pui in frigider si apoi cand ai nevoie „pac” si in piureul de fructe. Ioanei i-am mai dat-o si simpla, si nu a refuzat-o!Cel mai mult mie imi place faptul ca este simpla! Fara fructe, coloranti sau alte arome. E un produs ce a fost studiat, realizat pentru nevoile unei mame atente la hrana copilului ei.

Voi ce parere aveti? Ati incercat acest produs?

 

 Later update 13.11.2012: Am aflat ca Danone, a fost desemnat cel mai verde producator : http://www.green-report.ro/stiri/gbi-2012-danone-romania-cel-mai-verde-producator. Felicitari :)!

Acest articol face parte din Campania Danone de dialog cu mamele, ocazionata de lansarea produsului Danonino Branzica Natur. Toate opiniile sunt 100% ale mele.

Comentarii la surse de informare

Iată că avem şi rezultatele la chestionarul pentru care v-am solicitat sprijinul. Şi după cum am promis comentăm :)! Să începem!

La prima întrebare: „In ceea ce priveste alimentatia copiilor dvs, pe care dintre urmatoarele surse de informare le folositi?” rezultatele au fost : I-pediatru-aproape 77,9% II-Internet-65,5% III-cărţi de specialitate-58,4%, IV-comunităţi online-55,8%, V-alte mămici-40,7%. Foarte apropiate procentele pentru cărţi de specialitate şi bloguri :)! Ce părere aveţi aici?

La a doua întrebare: „ordonarea surselor de informaţie în funcţie de credibilitate”, rezultatele au fost:

Optiuni Medie rating Clasament
a. Internet 5.90 IV
b. Alte mamici 5.47 V
c. Pediatrul 7.01 II
d. Reviste 4.28 VIII
e. Mama mea 5.44 VI
f. Comunitati online // bloguri 6.67 III
g. Prieteni, rude, vecini 4.42 VII
h. Carti de specialitate 7.59 I
i. TV 4.19 IX
j. Radio 4.02 X

La a treia întrebare: „în ceea ce priveşte alimentaţia copilului care sunt cele mai cautate informaţii”, rezultatele au fost:

a.       Informatii legate de alimentele recomandate pentru procesul de diversificare-15%
b.      Informatii legate de vitaminele si mineralele necesare cresterii-23%
c.       Informatii legate de beneficiile produselor lactate in cresterea copiilor-3,5%
d.      Informatii legate de continutul de zahar din alimente-3,5%
e.      Informatii legate de naturalitatea ingredientelor din compozitia alimentelor-54,9%
f.        Alte informatii. Mentionati care…

Deci naturalitatea ingredientelor este cel mai căutat lucrur, la diferenţă mare făţă de restul infomaţiilor.

La întrebarea a patra: „Pe o scala de la 1 la 5, unde 1 inseamna „intr-o masura foarte mica” si 5 inseamna „intr-o masura foarte mare”, in ce masura aplicati informatiile primite de pe internet si din comunitatile online/bloguri?”, rezultatele au fost: :
1 – intr-o masura foarte mica-6,2%

2 – intr-o mica masura-18,6%

3 – nici nici -25,7%

4 – intr-o mare masura-43,4%

5 –intr-o masura-6,2%

Interesant nu?

Am să vă rog să mă lasaţi să-mi spun şi părerea personală, pentru că acest subiect este foarte important pentru mine :).

M-am bucurat să aflu ca pentru alimentaţia copiilor folosim ca sursă de informare principală: pediatru( şi la distanţă considerabilă de următoarele favorite). Eh, bravo! 🙂 La ce nebunii am citit despre diversificare în 2.0, am crezut ca va rezulta ca avem încredere în cu totul altceva. Poate ar fi fost utilă şi întrebarea: în ce procent urmaţi sfaturile?! Urmează ca preferinţe în ordine descrescătoare: internetul, cărţi de specialitate, urmate îndeaproape de comunităţile online/bloguri. Deduc de aici că suntem un pic comode şi preferăm internetul, decât o carte. Acţiunea e tot de citit, dar e mai facilă şi scurtă pe internet. Eu zic că dacă avem răbdare să căutăm pe internet şi să citim, ce ne împiedică să facem la fel şi cu o carte?! Dar pentru mine mai important ar fi cum sortăm informţia pe internet? La cărţi poţi avea un autor credibil! Mi-am exprimat opinia, aşa că să trecem mai departe!
Pentru noi cea mai credibilă informaţie vine de la cărţile de specialitate, urmate perdiatru şi bloguri. Avem teorie înseamnă, însă în practică se pare că aplicăm mai mult  informaţiile din alte surse. Oricum, pentru mine este îmbucurător, să descoper că oferim credibiltate pediatrului şi cărţilor de specialitate.

Căutăm cel mai mult în procesul de diversificare, informaţii despre naturalitatea ingredientelor. E foarte bine! Însă dacă o căutam mai mult pe internet,  la surse subiective, nu ştiu dacă ne ajută….poate doar cu conştiinţa noastră :)! Apoi ca şi procent, cautăm  informaţii depsre vitamine şi minerale necesare.  Hai că nu e chiar aşa de grav cum credeam :)!

Mă bucură încrederea oferită autorilor online, însă sper ca acele  persoane să ştie să filtreze informaţia, că astfel vom avea adulţi cu cel puţin, probleme digestive.

Le mulţumesc tuturor celor care au găsit 5 minute să răspundă la acest chestionar şi lui Danonino-brâzică natur, că mi-au propus subiecte atât de importante pentru dezvoltarea celor mici şi atât de aproape de „piticii” mei :)… din cap.

Opinii?

Informatia, bate-o vina!

Majoritatea acţiunilor noastre se bazează pe decizii luate în funcţie de informaţia pe care o avem. Informaţia poate fi şi o emoţie, un complex, o frustrare, o amintire din copilărie. Deşi uneori spunem că a decis inima, de fapt a decis tot creierul, bazat pe ceva sentimente sau pe un instinct( care la rândul lui este un cumul de informaţii procesate de subconştient). .. dar să terminăm cu filozofia, că nu am un blog despre aşa ceva şi sigur nu ne ajută cu nimic concret :).

Deci, informaţia este destul de importantă în viaţa noastră! Până acum eu am învăţat câteva lucruri despre ea: e multă, cea bună se ascunde, cu cât este mai puţină cu atât poţi greşi mai tare. Am mai învăţat că dacă vreau să iau decizii cât mai corecte trebuie să o caut cât mai mult, să mă updatez zilnic şi să am surse de încredere. Uneori sursele te scapă de multe probleme şi cautări. Din jobul meu, eu am învăţat că este important să ai o sursă bună de informaţie într-o firmă, care să ştie tot ce mişcă şi că detaliile fac diferenţa, dacă vrei să semnezi un contract cu succes :).

Când am rămas însărcinată, am realizat că voi avea ” o viaţă” ce va depinde de deciziile mele, de la mâncare, la educaţie, la distracţie, la numărul de complexe pe care le va avea, etc… cel puţin până pleacă de acasă :).  Să-mi permit oare să mă informez superficial?

Adică? Ce vrea „poetul” să spună, în acest caz: je :), este: calitatea informaţiei pentru viitorul copilului meu este foarte importantă. Acest lucru mă poate scăpa pe mine de multe problemuţe şi pe al meu copil de viitoare probleme, inclusiv probleme la care eu nici nu mă gândesc acum şi ar putea apărea într-un viitor îndepărtat. EX: să zicem, că eu cât a fost mic copilul nu m-am preocupat „să-l învăţ” să ştie să aleagă. Viitorul adult va avea probleme să se decidă ce vrea, va scapă oportunităţi şi va avea impresia că nu poate lua o hotărâre, de aici rezultând frustrări multe şi mărunte ce în timp „sapă”  depresii, va avea mai puţină încredere în el. Exajerez un pic, dar credeţi-mă că „a şti să iei decizii” poate fi educat, chiar şi auto-educat. Am exemple în familie de educaţie şi auto-educaţie pe această temă( inclusiv eu).

Aşa că încerc să am o informare cât mai calitativă referitor la orice subiect legat de copilul meu. Folclorul, sfaturile binevoitoare de la diverse persoane puţin cunoscute, internetul( forumuri, articole scrise superficial), emisiuni TV nu fac parte din sursele mele principale de informaţie. Mă informez din cărţi, de la specialişti, doctori, articole ale unor publicaţii cu reputaţie verificată de mine, internet( aici mă refer mai multe la site-uri străine şi bloguri), persoane de încredere sau chiar propia experienţă. De exemplu: când am decis să-i dau Ioanei branzica natur Danonino câteva zile, am trecut peste prejudecăţile din folclor( am văzut că subiectul e mult dezbătut în blogosferă mai mult din cauza unor astfel de prejudecăţi, decât informaţii reale), m-am ajutat şi de informaţiile obţinute la vizita la fabrica. A contat ce-i drept  şi o informaţie emoţională! Mi-am zis, că dacă oamenii ce au participat la creare acestui produs au pus atâta pasiune, nu poate fi decât de bine! 🙂

Recunosc că folosesc uneori şi „scurtături”, ca medicul meu pediatru, medicul meu ginecolog, nana :)! Deseori mă trezesc că şi verific o informaţie în mai multe „surse”  înainte de a lua o decizie. Am ajuns să ascult anumite persoane din jurul meu sau din mediu virtual, după ce am văzut că au dreptate în mai multe privinţe şi care la rândul lor ştiu că sunt bine informate. Uneori e aşa uşor să îţi dea cineva un sfat, nu? Şi e bine să ai cui îl cere, mai ales dacă nu ai prea multă experienţă:)! Nana Ioanei, ştie cât am stresat-o cu întrebările şi chiar fina mea ce are un băieţel un pic mai mare. Multumesc fetelor :)!

O altă sursă de informaţie este greşeala/experinţa, bineînteles dacă înveţi din ea. Câte nu zicem că la al doilea copil, nu vom mai face aşa, … sau aşa, sau nu ne vom mai stresa cu nu ştiu ce lucru?!

Eu una încerc să gândesc cu al meu cap, să fac o alegere în cunoştintă de cauză şi să încerc să ocolesc prejudecăţile când decid ceva( sau cel puţin să le verific un pic).

Am să vă rog să mă ajutaţi cu un chestionar legat de sursele de informare. Acest chestionar este realizat în cadrul campaniei Danonino brânzică natur. Sunt foarte curioasă să văd ce o să iasă şi promit că voi comenta rezultatele cu voi :)!

Sursa poza 1

Mini ghid pentru diversificare

Mă uit la termomentru şi arată 30 de grade. Mă bucur că este încă cald! Probabil că nu este indicată temperatura pentru acest sezon dar trăim momentul :)!

Pe vreme frumoasă, soţul meu mă tot impinge de la spate să mai ies la poartă să socializez cu vecinele. Eu nu prea am tragere de inimă pentru că pur şi simplu nu simt nevoia, dar din când în când mă mai loveşte căte „o palmă” a prieteniei şi vecinătăţii 🙂 şi ies cu copilul pe uliţa asfaltată. Copilul este singurul subiect de discuţie confortabil pentru ambele părţi. Vecinele mele, majoritatea doamne în vârstă, vopsite, cu câte o manichiură stricată de munca pământului, cu nepoţi, copii în jurul lor, mă întreabă de fiecare dată: ” Ce îi dai să mănânce de e atât de rotunjoară?” Şi bineînteles că până să apuc eu să le răspund încep: „mere cu biscuiţi, foarte sănătos!”,” ai mei au crescut cu lapte de vacă!”, „nora mea la alaptat pe Antonio până la 2 ani”!, „să-i dai mamă, ouşor „, „a început să mănânce?” etc. Eu stau şi ascult. Ce le-aş putea spune? Ţine şi de genetică şi de calitatea procesului de alimentaţie.

În primul rând diversificare nu este aşa de complicată cum se spune, dacă te informezi corect. Mai mult este mama speriată şi amplifică situaţia. Diversificarea este simplă şi trebuie să completeze alăptarea în primul an de viaţă. Dacă ţi se pare complicat să numeri până la 40, să fierbi căteva legume şi să ai răbdare cu o păpuşă ce se bazează pe tine să o hrăneşti, mai gândeşte-te cum va fi când va trebui să-l educi şi să comunici cu ea/el în aşa fel încât să iasă un adult aşa cum visezi.

Cu riscul de a mă repeta( am mai scris aici), consider că schema de diversificare dată de doctor trebuie urmată, fară „deraieri” după ureche sau după sfaturile celor din jur. Noi nu suntem nutriţionişti, nu am făcut o facultate de medicină să ştim de ce un anumit aliment se introduce mai târziu, de ce se începe cu o linguriţă şi apoi se măreşte gramajul. O introducere a alimentelor solide după cum avem noi chef, poate avea consecinţe, cel puţin în stare de sănătate a sistemului digestiv al viitorului adult. Deci, sfaturile doctorului sunt foarte importante! Dacă sugarul este hrănit cu lapte formula, cred că indicaţiile medicului sunt şi mai necesare, pentru a compensa asimilarea mai greoaie a substanţelor( laptele matern fiind cel mai bine asimilat de către copil). Sunt sigură că dacă se îmbolnaveşte, nu-i dăm un tratament după reţeta proprie! Adică nu ne jucăm cu sănătatea copilului!

Later update: Aş dori să menţionez că recomand respectarea sfaturilor doctorului, dacă bineînţeles sunt de bun simţ şi aveţi încredere. Vedeţi de ce vă tot bat la cap să vă alegeţi din timp doctorul pediatru :)!

Consider importantă alimentaţia mamei în sarcină şi în perioada alăptării în primele luni. Acestă alimentaţie, cât şi cantintatea de lichide băute, pot influenţa apetitul şi preferinţele bebeluşului. Lichidele ajută la „reînnoirea” placentei şi astfel la un stansfer mai bun de substanţe. Mesele regulate, diversificate şi cât mai sănătoase ajută procesul de alăptare şi pregătesc drumul pentru viitoarele gusturi ale copilului. Şansele de a avea un bebeluş mofturos scad. Ştiu că mă repet, dar un copil învăţat cu aditivi şi potenţiatori de gust, e normal să-ţi refuze piureul de legume, dacă nu găseşte ce ştie că trebuie să primească.

Începutul diversificări se face la sfatul medicului. Am citit diverse minunăţi pe net, că ar fi copilul pregătit când începe să vrea, ce mănânci tu :). Bebeluşii nu au pofte, ei doar sunt curioşi şi în primă fază ei „învaţă” cu gura. De aceea bagă tot în gură! Nu că vor să mănânce din ciocolata ta! Medicul recomandă începutul diversificării în funcţie de procesul dezvoltării bebeluşului.

Pentru sete este indicată apa plată fiartă şi nu ceai. Ceaiurile conduc la eliminarea mai rapidă a mineralelor din corp.

Se poate considera că un copil refuză un aliment, dacă ai încercat măcar de 4-5 ori la intervale de 1-2 săptamăni. Un refuz poate fi doar o stare de moment. Nu oferi linguriţa cu grimase, pentru că ţie nu ţi-ar place. Copilul este foarte influenţabil şi limbajul corpului „comunică” mult mai bine şi mult mai multe mesaje decât vocea. Dacă un  anumit aliment nu-ţi place ţie, nu înseamnă că va fi refuzat de bebeluş.

Sursele de alimente trebuie să fi de încredere şi pe cât posibil proaspete. Diversificare înseamnă introducerea  unor mese diversificate ca şi alimente solide, zilnic. Trebuie să primească zilnic din toate categoriile: legume, fructe, carne/ou, iaurt, brânzică.  Mesele de legume, carne, branzica se pot ţine în frigider 2 zile. Deci nu ar fi chiar un chin gătitul :)!

Pentru situţiile în care nu eşti acasă, eşti în vacanţă, ocazional se pot folosi borcănaşele de mâncare gata preparată( aici eu am mers tot pe recomandarea medicului) şi mai nou pentru brânzică avem o alternativă, v-am mai povestit eu aici, brânzica Danonino Natur. Când am fost la fabrică ne-au dat câteva monstre din acest produs şi am împărţit şi eu pe la vecinele mele :). La” şueta” noastră de azi, mi-au spus două doamne, dacă mai am să le mai dau, că s-au cam bătut pe ele şi cei mici nu au prea avut loc de cei mari. Unii dintre ei,  chiar ar fi mofturoşi la lactate :). Da, este o alternativă bună! Şi trebuie să recunosc că nu mai aveam pentru că i-am dat şi Ioanei câteva zile şi astfel am câştigat câteva minute în plus de somn dimineaţa :).

Dupa masa de iaurt

Revenind la copilul meu, Ioana este genetic( îmi place mie cel puţin să cred), mai rotundă la faţă şi obrajii se văd astfel mai bucălaţi decât sunt :). Nu mi-a refuzat nici un aliment până acum. Mâncam solid de aproape 5 luni, timp în care doar la început am avut mese pe care nu le-a terminat. Dacă termină mai mult de jumătate din porţie, nu insistaţi prea mult pentru a nu crea un disconfort ce va fi memorat. Eu nu m-am jucat în timpul mesei de la început şi am încercat să-i transmit că masa este un lucru normal, simplu şi ne jucăm după. Chiar după fiecare masă terminată, aplaud şi îi spun „bravo Ioana!”, iar apoi îi dau ceva să se joace. Ştiu că poate avea perioade în care să fie mai mofturoasă dar până acum a fost bine.

Se poate şi altfel! Nu legaţi orice reuşită de noroc! Să încercăm să nu ne găsim scuze şi să realizăm că acţiunile noastre au un impact mai mare decât am crede. Orice mică informaţie corectă poate uşura procesul de creştere al copilului şi ne poate face viaţa mai simplă.

Acest articol a fost scris la invitaţia celor de la Danone, la campania Danonino. Toate opiniile sunt 100%, ale mele.