Încă puțin și începe școala…activitate de weekend

Pentru acest weekend vă recomand un festival pentru super eroi! Fetele mele sunt în zona super eroilor și fiecare are o super putere, iar pentru urmatoare petrecere carnaval se vor costuma in Supergirl si Superwoman

Pe 1 și 2 septembrie, prichindeii sunt așteptați alături de părinți la premiera unuia din cele mai tari festivaluri ale toamnei, Kids Land Fest – Superheroes Edition, organizat de Asociația Culturală Sarang Hanguk în parteneriat cu BluParty, unde intrarea este liberă. Evenimentul are tematica Super Eroi, unde cei mici se vor întâlni față în față cu personajele lor preferate, se vor distra și vor poza împreună.

Organizatorii, Asociația Culturală Sarang Hanguk, alături de echipa BluParty îi vor surprinde pe participanți cu 2 zile pline de distracție și zâmbete, oferite de o multitudine de ateliere creative, jocuri și concursuri, potrivite în special copiilor cu vârste între 1-6 ani.

Festivalul, aflat la prima ediție, are loc pe 1 și 2 septembrie în parcul Kiseleff din București, începând cu ora 9, până la 19, iar întreaga familie poate participa gratuit la toate activitățile și surprizele pregătite.

Ce activități au loc la Kids Land Fest?

Kids Land Fest este tărâmul de distracție, unde cei mici, dar și cei mari pot profita la maxim de ultimele zile din vacanța de vară și își pot face noi amintiri și prieteni.

Spațiul va fi împărțit în 3 zone, plus zona de scenă:

Zona de activități – aici cei mici se pot bucura de o mulțime de spectacole și activități, de la teatru, dansuri, magie și improvizație, până la ateliere de creație în aer liber, unele din cele mai dorite fiind roata olarului, pictura pe apă, confecționat baloane cu aer cald și face painting, dar și cele specifice pentru fetițe și băieței, atelierele pentru Cosânzene și Feți Frumoși. 

Nu lipsesc nici jocurile antrenante, concursurile cu premii și multe alte surprize menite să întrețină buna dispoziție.

Iar dacă cei mici doresc o poză de familie, cu super eroii lor preferați sau cu orice altă idee trăznită, o să aibă la dispoziție și un Photo Booth, colorat și distractiv.

Zona de food – așteaptă toți pofticioșii cu un spațiu special amenajat pentru luat masa, după ce au alergat dintr-o parte în alta și vor să ia o pauză. Ca să-și recapete energia, aceștia pot alege dintre burgeri, specialități culinare din bucătăria internațională, clătite gustoase, sucuri naturale, înghețată delicioasă, iar special pentru părinți, nelipsita cafea.

Zona de vânzare produse pentru copii – Pe lângă zonele de activități și food courts, există și o zonă de shopping, care va aduce laolaltă artizani români foarte îndrăgiți cu creații deosebite, jucării, hăinuțe, accesorii sau cărți.

Pe parcursul întregului festival, părinții sunt bineveniți să se alăture activităților prichindeilor și să pună astfel „umărul” la distracția generală. Printre activitățile la care pot lua parte, se numără workshopul de Street Dance pentru copii și părinți, sau outdoor yoga – un curs special pentru părinți.

Cum poți participa la festival?

Data: Sâmbătă, 1 septembrie 2018 și Duminică, 2 septembrie 2018

Ora: 09:00-19:00

Locația: parcul Kiseleff – Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 4, București

Vârsta: 1-6 ani

Intrarea la festival este liberă.

Mai multe detalii despre eveniment: https://www.facebook.com/events/684606325209623/

Rezumat de vară, gânduri din vacanță

La mine vara a inceput foarte agitată la muncă. Mă așteptam… și am zis că dacă e tot haos in capul meu, să fac o pauză de la scris. Nu știu cum e la voi, dar pentru mine scrisul e o relaxare și dacă sunt stresată în viața de zi cu zi, nu mă pot relaxa. Am multe idei și nu reușesc să le pun intr-o formă coerentă.

Mijlocul verii m-a găsit departe de țară ceva timp, dar tot cu munca și când m-am intors abia așteptam să vină concediul, să mă conecteze cu fetele mele. Concediul a venit intr-un final si a fost superb dar scurt! 🙂

Concediu de anul acesta a fost pentru noi o altfel de experiență și m-am găndit să vă detaliez un pic, pentru că din ce am văzut pe newsfeed-ul  e pe FB, poate fi o atfel de experință și pentru mulți dintre voi.

Am ales Grecia, dar mai spre sud vest (partea peninsulara). Nu am ales dupa câte plaje cu nisip sunt prin zonă. Am ales după prețul vilei și condițiile ei (să aibă piscină), ce obiective pot fi vizitate și distanța care poate fi parcursă cu mașina.

Am nimerit într-o stațiune unde merg mai mult grecii și ne-a plăcut foarte mult. Pe lângă un nivel de bune maniere mai ridicat, calitatea serviciilor și a mâncărurilor e superioară zonelor pentru turișiti est europeni. În stațiune cred ca am văzut doar două mașini non-greceșți în afară de ale noastre. Un mic dezavantaj- lumea nu prea avea meniuri în limba engleză și mai citeam în grecește cu google translate. Avantajul major– împrejurimile erau adevărata Grecie (am văzut practic cum trăiesc grecii în concediu) și mâncarea autentică!

Cazare  am ales-o prin Airbnb- vila cu 5 camere într-un complex,  pe care am împărțit-o cu alte doua familii din grup = a dus la un cost mediu spre mic, mai ieftin ca alte cazari la hoteluri. Vila ne-a oferit intimitate, liniște, piscină propie- a fost foarte utilă cu copiii și bine gândită. Am venit cu hainele spălate pentru că aveam mașină de spălat. Nu mi-a lipsit curățenia făcută de alții, pentru că am avut mașină de spălat vase, bucătăria era foarte bine dotată și întreținerea minimala se făcea foarte ușor si rapid. A fost chiar o relaxare, să mai gătesc! 🙂

Am făcut excursii, am mâncat foarte bine din punctul nostru de vedere și pot spune că și-a meritat toți banii alegerea! Prin experiența aceasta, mi-am dat seama ca pentru familia mea hoteluri cu demipensiune sau all inclusive din zonele populare la noi in Grecia, nu sunt o varianta care să ne aducă maxim de avantaje. Știu că multă lume e tematoarea cu cazarea prin acest tip de servicii hoteliere, însă nu aveți de ce să va fie! Alegeți cu atenție și din timp și nu puteți să aveți decât avantaje! Pentru mine, faptul ca nu erau servicii turistice si restaurante pentru est europeni (calitatea mai scăzuta) m-a incântat cel mai mult. Și nu pot spune că au fost prețuri mai mari față de ce am experimentat până acum.

Plajele erau pietrose, dar nu voi exclude nicioadata o zona doar pentru plaje. Mi-am dat seama că e mai ok din punct de vedere curățenie așa, decât cu nisip. Papuceii de apă ajută foarte mult și copiii nu s-au plăns. Copiii oricum au stat foarte mult în piscină. Intimitatea în piscină e un plus  pentru noi și cât găteam îî puteam supraveghea din bucătatie. A fost  o distracție non-stop!:)Piscina era curățata zilnic de administratorul complexului.

În orășel aveam un „China Mall”, care a fost atracția nr. 2 pentru copii. Stiți voi magazinele cu produse chinezești…acesta era unul mult mai mare!

Drumul a fost ok, avantajul că alte tări au infrastructură de transport. L-am făcut in doua zile, cu o oprire. La întoarcere a fost mai obositor. Copii s-au comportat foarte bine la 3000km făcuți in total cu tot cu excursii. Ca să nu stăm prea mult cu jocuriile pe telefon în timpul drumului, muzica a ajutat. Faptul că ascultau ce le plăcea a făcut timpul să treacă, mult mai ușor.

Comportamentul copiilor: în timpul vacanței, copii s-au uitat puțin pe telefon și deloc la TV. Erau prea ocupați cu joaca (fetele aveau un mic troller plin cu jucării) sau cu piscina! Noi nu mâncăm cu tableta sau telefonul în față, iar fetele în general știu regulile la cumparături și la ce avem voie să mâncăm. Recunosc, că am iesit din normele de acasă, dar pentru o vacanta și mai distractivă și pentru noi adultii! 🙂 Cartofii prăjiți pe acolo erau peste tot proaspeți…cum să le reziști!

Am mai observat un lucru care a plusat la confortul din acest concediu: în atracțiile turistice unde nu erau est europeni, nu se făceau așa multe poze. Am fost la Meteora unde era plin de români și ucranieni….mergeau doi pași și faceau o poză! Se opreau la poză în cele mai nepotrivite locuri, blocând circulatia….a fost singurul loc unde nu m-am simțit bine când am vizitat un obiectiv. Eu prefer să mă conectez cu mediu, să oberv. Copiii îmi pun întrebări și îmi place să le răspund! Nu învață mare lucru din selfie și stat la poze! Fac poze dar minimale și cu atenție să nu deranjez!

A fost o vară frumoasă, cu multă de muncă la noi adulții și cu relaxare din partea copiilor. Prințesa a mai și lucrat pe caietul de vară și aș vrea să punctez că a devenit foarte hărnicuță prin casă. Se apucă să facă singură ordine, strânge masa…pare că a avut un click natural pentru curățenie! Doar e fata lui mama! 🙂

Madam Furlifus e foarte curajoasă, nu-i place să facă curat dar îi place să stea în bucătărie și să mă ajute la gătim. E un copil, care plange după colegii de la gradi în vacanță! De câte ori plec de acasă, mă întorc la doua surori care par că se împrietenesc din ce în ce mai mult. Cea mică observ că o copie pe sora ei mai mare și nu pe mine, așa cum mă așteptam. A preluat multe lucruri bune de la sora sa și uneori e mai ascultatoare decât îi stă in fire.

Acum ne pregătim pentru toamna cu toate activitățiile ei școlare. Eu deja mă gândesc la urmatoare mini vacantă de la sfarșitul lui octombrie!

Dacă vreți detalii mai concrete, mă puteți contacta în privat. Am scris câteva gânduri despre un altfel de vacanță în Grecia ca principiu și nu am vrut să insist pe nume și costuri.

Să ne bucurăm de vacanța ramasă și de traficul lejer din București:) !

 

 

 

 

 

 

 

Școala de stat vs școala privată

Am finalizat un an de clasa pregătitoare la o școală de stat. Eu am mai scris, cum am ales gradinița și că ne este bine la una de stat (cu doua generații de copii). Școala am ales-o pe diverse principii și tot din timp mi-am făcut temele. Deși știu ce vreau în general și știu să fac o analiză strategică….iată-mă cu o decizie luată, să îmi mut copilul  la o școală privată în clasa I!

Clasa 0 a fost la o școală de stat. Școală minunată (in limitele unei școli de stat),  cu o doamna învățătoare specială (cu mult lucru la inteligența emoțională a copiilor, cu lucru cu părinții, cu sfaturi ce cărți să citim să ne ajutăm copii). Prințesa s-a adaptat foarte bine, după ore o duc la un after decent, are prietene, a evoluat emoțional și mental foarte bine.

De ce ne mutăm? 

Am luat această decizie pentru că:

  • copilul meu are un potențial mare și eu ca părinte trebuie să încerc să maximizez tot ce poate ea fi ca adult. Într-o clasă cu 30 de copii, mulți dintre ei cu lacune în educație, doamna se ocupă mai mult să liniștească și să educe 7 ani de acasă. Nu are timp să se ocupe de copiii cuminți și atenți.
  • copilul meu are nevoie de liniște și atenție și o școală de stat nu oferă acest lucru, oricât de ok sunt cadrele didactice.
  • copilul meu în 10 luni a învățat multe lucruri frumoase, dar în mare acestea au venit de la doamna
  • m-am sfătuit și cu doamna învătătoare, bineînteles! M-am implicat în diverse activități cu școală și mi-am dat seamna că Prințesa va fi ok, dar va pierde multe lucruri pe drum datorită zonei de compromisuri la care va asista în timpul orelor. Nu-și va atinge potențialul maxim, pentru că are nevoie de ațentie.

Acest an școlar a fost o experiență, care ne-a ajutat să observăm anumite lucruri. Faptul că doamna învățătoare pleacă din sistemul de stat, a dus la regândirea strategiei pe care o aveam inițial pentru copilul meu.Una din variantele aparute au fost școlile private.

Ce știam de la prima analiză, mi s-a confirmat și acum: nu am banii de prima opțiune de școală privată. Am analizat și o a doua opțiune- nu cu mult mai scumpă decât am dat pe after-ul privat. Sincer, sunt multe variante la privat, dar puține care să fie ok din punctul meu de vedere și care să le putem plati.

Am dus copilul la evaluare la noua școală și am discutat inclusiv cu doamna de la clasă. Dintre a sta la stat sau a merge la privat, riscul cel mai mare pentru copil e să rămană la școala de stat. Școala primară este importantă pentru că este baza. Cum  învață să învețe acum, așa va fi toată viața!

Printesa este cognitivă și dacă îi explicii înțelege. În plus a văzut și ea cum e noul colectiv (în 3 zile cât a fost evaluarea). Nici nu mi-am pus problema, că v-a suferi copilul dacă îl mut acum. E încă mică și  pot face o astfel de mișcare.

Scriu aceste rânduri, pentru a împartăși experiența mea! Nu sunt de acord nici cu răsfațul de la școlile private sau gradinițele private. Multi din copiii din clasa 0 a Printesei cu probleme de comportament, veneau de la gradinițe private…. sau stat mai mult acasă cu mama, că nu are încredere în sistemul de învățămant.

Ca și părinte, eu nu mă regăseam în majoritatea părințiilor colegilor copilului meu. Și pentru mine e important acest lucru, pentru că colegii ei sunt copia părinților!

Nimic nu e perfect! Nu mă aștept să fie paradis la noua școală, dar am realizat după 10 luni că avem alt potențial și că părinții sunt reposabili, iar comoditatea mea ca adult nu ar trebui să fie un factor într-o decizie pentru viitorul copilului meu.

Pot greși, însă uneori îmi bazez deciziile și pe inteligența emoțională, ca să nu zic „emoție”! 🙂

 

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!

 

Școala Atfel- idei de activități

Dacă sunteți implicați în zona de educație a copilului, ar trebui să fiți atenți și la activitățile extra, organizate la școala. Sunt  multe variante pe piața și aveți de unde alege.

Vă recomand și eu cateva activități, organizate de Bluparty. Am participat la mai multe evenimente cu ei și îmi place că sunt foarte organizați și sunt atenți să-și respecte promosiunile. Lucru mai rar întanit în business-ul școlar 🙂

Iată ce ne propun ei:

 

1.Activități tehnico-științifice distractive

Atelierele Happy Science și Happy Chemistry-Fizica, chimia și științele naturii nu mai au niciun secret pentru copii datorită experimentelor științifice realizate într-un mod interactiv și distractiv. Li se vor dezvălui tainele științei prin intermediul unor surprinzătoare experimente cu gheață carbonică sau lumină fluorescentă menite să-i facă pe cei mici mai apropiați de fizică și chimie.

 

 

Orășelul Cunoașterii – știință prin joc

 

Foto: oraselulcunoasterii.ro

Orășelul Cunoașterii este primul muzeu interactiv pentru copii din România, care implică știința. Pe cei mici îi așteaptă un science center care le pune la dispoziție 8 zone de interes exponate-joc, fiecare fiind un experiment bazat pe fizică, matematică, logică sau ecologie, cu apă, aer, magneți, jocuri senzoriale etc. Astfel, copiii se împrietenesc cu știința și își dezvoltă motricitatea și gândirea. 

2. Teatru, muzică și artă

Atelier muzical cu Tobe Africane tradiționale Djembe

Atelierul muzical cu tobe este mai mult decât un curs de percuție, în cadrul cursului cei mici învață cu ajutorul unui coordonator despre instrumente muzicale, muzicalitate și cum să mențină ritmul singuri, dar și în echipă. La final, vor putea integra ceea ce au învățat într-o bucată muzicală. Spectacolul va fi condimentat și cu concursuri între micii percuționiști și cu probe de „îndemânare” muzicală. 

Teatru de improvizație cu actorii LittleImpro

Acest atelier de teatru este unul diferit față de teatrul obișnuit pentru că are în centru improvizația, atât a celor de pe scenă, cât și a publicului. Este susținut de actorii profesioniști LittleImpro și un improvizator muzician care asigură suportul muzical live, ambele părți asigurând distracția.Copiii vor avea șansa să facă parte din poveste sau să coordoneze diferite scene de pe margine, punându-și la bătaie propria imaginație.

Iată cum s-a defsășurat un spectacol de improvizație LittleImpro: https://www.youtube.com/watch?v=GTFoa4RQTM8

3. Vizite la Muzee

Vizită la Muzeul Național de Geologie

Invitația Muzeului Național de Geologie la Școala Altfel include vizite libere sau ghidate și participarea la un program educativ-creativ, cu mai multe tematici. Cei mici nu doar vor înțelege mai multe despre istorie, cultură și artă, dar vor putea crea lucrări 2D sau 3D, sub îndrumarea a doi specialiști în educație și arte plastice.

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român îi așteaptă pe cei mici cu o colecție bogată de obiecte, care le oferă o imagine asupra satului românesc de odinioară. Participanții mai pot participa și la ateliere de creativitate, unde sunt invitați să se exprime liber prin desen, țesut la război, modelaj în lut, ateliere de sunet și meșteșug și altele. 

4. Relaxare în natură

Activități sportive și educative cu asociația Tabere cu Suflet

Foto: taberecusuflet.ro

Asociația Tabere cu Suflet invită elevii în Săptămâna Altfel la o pauză de relaxare prin diverse activități în natură, de una sau mai multe zile. Printre cele mai solicitate activități se numără vizita la rezervația de Zimbri, activități montane sau plimbări cu bicicleta, prin care copiii vor învăța despre responsabilitatea protejării mediului, a faunei autohtone, dar și despre importanța mișcării. 

Vizită la Grădina Botanică

Grădina Botanică “Dimitrie Brandza” din București este o grădină plină de diversitate, care, pe lângă vizitele obișnuite, organizează programul Școala naturii, cu activități educaționale legate de botanică, horticultură și științele naturii. Elevii vor putea vedea colecții de plante (vii și conservate) și vor învăța mai multe despre importanța relației dintre om și natură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum ne pregătim copiii pentru excursii?

A venit vremea frumoasă și se vor înmulți excursiile cu grădinița/școala. Până  la 5 ani, copilul meu cel mare nu a fost singură în excursii sau în tabere. Fiecare familie alege vârsta la care își lasă copilul în astfel de activităță. Important: cand se ia decizia, să fie analizați mai mulți factori!

În grupa mare, Prințesa a mers în prima excursie cu gradinița. A fost de jumatate de zi, fără bani suplimentari. A fost ok, eu nu m-am interesat prea mult de oferta. Educatoarea e mai atentă la detalii decât mine.

La 6 ani și jumătate, a mers în a doua excursie cu școala (la sfârșitul lui martie)- în cadrul programului pentru Săptămăna Altfel. A fost  excursie de o zi, ce a implicat și gestionare de bani suplimentari.

Fiind prima excursie mai serioasă, am decis să merg și eu voluntar. Am mers cu mașina și copilul cu colegii în autocar. Eu am decis să fiu acolo din doua motive:

  1. Pentru a îi arăta, cum să gestioneze banii. I-am dat ei separat cât costau biletele la muzee +20 ron pentru ce ar dori ea să-și cumpere. Am lasat banii la ea și eu doar supravegheam de la distanță.
  2. Să văd cum se desfășoară o astfel de excursie și la ce să fiu atentă data viitoare.

Excursiile școlare sunt un business pentru mulți; părinții plătesc, dar nimeni nu se asigură de calitatea serviciilor. Copiii nu sunt atenți la detaliile de adult.  Vă recomand un astfel de exercițiu și doar pentru a vedea cum se comportă copilul singur în excursie. Până la urmă copilul e oglinda părințiilor și eu am văzut mai mult din jumatate din copii având lipsă noțiuni de bune maniere simple.

Ce întrebări îmi voi pune de acum înainte, când vom decide să meargă într-o excursie copilul:

  1. Calitatea autocarului numar stele-pentru confort si siguranță
  2. Copilului să i se explice cum și câți bani va avea la el, responsabil exclusiv dacă îi pierde sau îi cheltuie aiurea.
  3. Unde vor mânca și la ce oră va fi masa? Cum mulți organizatori fac mai multe excursii simultan, nu se respectă ora mesei și tot programul se dă peste cap.
  4. Copilul meu va avea tacâmurile ei în geanta.… pentru că suntem pe primul loc în U.E la cazurile de TBC (și nu e o boală eradicată în Romania). Ex: în excursie a mâncat la un cămin cultural al satului vizitat, renovat dar cu tacâmuri din metal. Cum au mai fost vreo 3 grupuri înaintea lor la masă…cam cum au fost spălate?!
  5. Doamna câte ajutoare va avea în excursie? Animatori, părinți voluntari? De una singură nu poate face față,să fie atentă la toți și sunt multe pericole.
  6. Copilul știe să asculte de adulți și recunoște  o autoritate. Ex: mulți copii nu respectă regulile de siguranță, organizatorii țipă și ei alergă în fața masinilor, li se spune să stea jos și ei se urcă pe scaune…adică, e periculos să lași un copil ce nu știe să respecte reguli în excursie.
  7. Itinerariul nu trebuie să aibă mai mult de 2 activități în locații separate pentru clasele 0-IV. Distanța dintre activități, masă, muzee poate fi un factor important de stres, foame și multă…agitație.

Este experiența mea și nu poate fi aplicabilă la toată lumea. Eu am realizat că ar trebui să dau mai multă atenție detaliilor unei excursie acum când se învață cu ele…și nu mă lovea dacă nu mă duceam ca voluntar cu ei.

Spor la excursii!

P.S A fost un deliciu să văd cine pe cine place și cum se comportă a mea Prințesă lângă vreun baiat care îi place! 🙂

 

Pregătiți-vă copiii pentru folosirea tehnologie și a emoțiilor!

Cum ne creștem copilul pentru piața muncii în viitor?

Avem în societatea noastră multe informații despre cum ar fi bine și ce este bine pentru copilul nostru. Avem părinții cu acces la multe surse  de informații, dar care nu au fost obișnuiți să filtreze informația. Și avem părinții care se duc mai mult către extreme, către ambițiile personale și către zone de presiune și încărcarea programului copilului (pentru că așa au fost învățați sau pentru că așa văd în jur). Mi se pare că multă lume se focusează pe timpul prezent și doar se fac că se uită în viitor!

În viitor lumea va fi mult mai tehnologizată, va fi multă cerere pentru programare și scriere cod. Lumea va fi mobilă și piața muncii va însemna un continent, nu o țară. Adulții cu abilități sociale, comunicare și care pot ține prezentări vor fi mai rari și deci mai bine plătiți. Acesta va fi efectul practic al utilizării social media și comunicării online.

Eu lucrez pe lângă oameni de IT, din diferite țări, cu diferite backround-uri. Eu nu știu programare, dar știu să comunic și să-i înțeleg… Ca și o remarcă personală: cei mai de succes au o inteligență emoțională în plus și o încredere peste media romanilor (chiar dacă intelectual nu strălucesc).

Din experiența mea din domeniul IT, expunerea la o comunitate internațională și trend-urile pe care le văd, cred că noi avem datoria ca părinți să ne familiarizăm copiii cu tehnologia și să ne asigurăm că sunt confortabili cu schimbările (adaptabili).

Familiarizarea cu tehnologia înseamnă să ia contact cu ea, nu să lasăm copilul pe tabletă 6 ore non stop. Nu înseamnă să-i cumpărăm telefon mobil înainte să știe  să scrie sau să citeacă. Înseamnă de fapt să ia contact cu formele recomandate pentru vârstă  sa și să ne vadă și pe noi că o folosim.

Am văzut părinți care nu se pot adapta să folosească grupurile de whatsup și se supară ori de câte ori se discută aprins acolo. Alții părinți comunică prea mult în scris și prea puțin verbal. Ce arată acești părinți copiilor lor?  Neadaptare…rezistentă la schimbare. Într-un final, copilul când e mic învață o atitudine față de tehnologie.

Dacă nu am copii cu chemare către programare, trebuie macar să fie confortabili cu tehnologie uzuală și destul de inteligenți emoţionali să se adapteze atunci când situația o cere. Indiferent de domeniu sau mediu….

Mă uit la colegii Prințesei cum vin cu tableta la after school. Stau toată ziua pe jocuri și când vor fi adolesceți nu vor mai știi să mai comunice social și vor fi timizi și cu puțină încredere în ei. E mai simplu pentru părinte să-i cumpere o tabletă și să nu fie deranjat….peste câțiva ani garantat copilul nu va avea un sistem coerent de reglare a emoțiilor. Ce vreau eu să zic?!

1.Pregătiți-vă copiii pentru tehnologie, dar conform vârstei lor.

2.Educații să fie adaptabili, sociali și să-și recunoască emoțiile.  Un mare atu pentru viitor

3.Nu neglijați capaciatatea socială a copilului, pentru că nu-l veți ajuta pe viitorul adult.

4. Căutați să-i dezvoltați inteligența emoțională și stima de sine

5. Învățați-l că tot globul e „locul lui de joacă” și că el este un cetățean al acestei planete!

sursa foto

 

P.S Vorbim mult despre dezvoltare personală și facem cursuri. Dacă noi ca adulți o facem pentru  locul de muncă, pentru copil ce facem? Dezvoltarea personală se face mai întâi acasă și în copilărie… și se cheamă inteligență emoțională!

 

 

 

 

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil?!

Am realizat zilele acestea cât a crescut Madam Furlifus! Avem 3 ani jumatate acum. Multă lume mă tot întreabă cum e cu doi copii, unii îmi spun că am avut curaj, alții că nu știu cum mă descurc…

Într-adevăr e mai complicat cu doi copii, dar este de 10 ori mai frumos! Dacă și tatăl este implicat, presiunea pe mamă este mai mică. Însă revelația mea, a fost că primul copil are un rol foarte important în educația celui de-al doilea copil! Nimeni nu vă spune că nu s-au mai stresat așa mult la al doilea copil, cu olița, cu învățatul să bea sau să mănănce singur, cu adaptarea la grădiniță…sunt mult lucruri pe care le copie și le preia de la copilul cel mare.

Diferența dintre fetele mele este de 3 ani. Prințesa este o fire foarte liniștită, logică și foarte atentă la detalii. Madam Furlifus este o fire extrovertită, cu multă voință și în primii doi ani cu mult nerv/nervii.

Cu cea mare mă conectez imediat și se echilibrează mai ușor cu mine, cu cea mică chimia este la tatăl ei. Așa că în momentul în care el nu este acasă, se descarcă mai greu și ne certăm că e nervoasă. Cum intră pe ușă, devine foarte liniștită! Perechi de personalități….

Mi-a fost greu între 1 an si 2 ani jumătate cu Madam Furlifus, pentru că nu reușeam să avem zile în care să nu fie nervoasă. A fost  și o perioadă în care am fost mai mult singură cu ele și îl vedea mai rar pe tatăl ei și de aici cred că si starea ei.

Nu m-am stresat cu orice lucru mic de bebeluș, pentru că știam ce trebuie să fac. Dar… nu eram învățată cu un copil care să nu facă cei spu eu și care să fie kamikaze!

Partea frumoasă la al doilea meu copil este a preluat din personalitatea surorii ei și dintr-un punct se joacă foarte frumos împreună. Madam Furlifus face tot ce face sora ei! A preluat practic din gesturile, tiparele și liniștea celei mari.

Am fost plecată vreo 8 zile de acasă și când m-am întors, am găsit-o foarte schimbată pe cea mică. A crescut bebe meu! Și pare o copie a Prințesei, dar cu mai mult curaj și cu nervi când e obosită.

Practic, muncești mai puțin să corectezi unele lucruri -pentru că te ajută copilul cel mare. Mi se pare, că fiica cea mare are mai mult merit în educație, decât noi. Noi părinții, am avut grijă să nu-l stricăm pe primul copil și să fie apropiate cele doua fete! 🙂

Uneori am un sentiment de vinovăție că nu sunt atât de atentă cu cea mică și că nu sunt atât de riguroasă cu ce manâncă, dar parcă se rezolvă de la sine…și ori copie de la sora ei, ori o protejează sora ei.

Sunt momente când îmi este greu, dar cum spuneam  este de 2 ori mai greu şi de 10 ori mai frumos!

Ce nu vă spune lumea, la al doilea copil, este că primul copil ajută foarte mult şi nu e chiar aşa greu! Financiar e mai greu şi după trei ani sunt mai multe cheltuieli. De frumos şi emoţional este de 10 ori mai bine!

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că în patru este un alt echilibru în familie şi mai mult de 1 copil în casă te învaţă ca adult multe noi trucuri de gestionare şi manipulare :).

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că ştii că toată viaţa vor fi pereche şi se vor avea una pe alta.

 Bonus: regulile casei noastre, create impreuna cu fetele

 

Laminarea genelor, experiența mea

De prin vara îmi îngrijesc sprâncenele la Brown Bar. Cu puțină răbdare, sprâncenele mele au devenit decente și ceva  mai groase. Am învățat să le și machez un pic și pot zice că mă simt mai bine cu ele.

Diferența dintre salonul de cosmetică și experiența de acum, e simțitor mai buna și garantat să te ajute. E un pic mai scump, dar nu mă stresez iar că nu-mi cresc sprâncenele. Dar, nu despre sprâncene vroiam să vă vorbesc.

De când sunt mică admiram genele lungi și curbate, ca cele ale fiicei mele :). Am rugat-o de multe ori când era  în burtică, să ia genele tatalui și m-a ascultat. Eu am părul drept și gene drepte, zici că mă fac cu placa zilnic.

Acum se poartă sprâncenele false, urât puse și din abundență…să vadă lumea ce ochi frumoşi avem! Nu am fost nicioadata adepta părului fals pe corpul meu, după ce cheltui o avere să-l epilez :).

Am optat la  un moment dat pentru laminarea genelor=este un procedeu cosmetic non-invaziv și semi-permanent care se realizează cu scopul obținerii unor gene curbate, lungi și dese. Fetele de la salon, mi-au propus varianta aceasta pentru ca am gene lungi.

Prima reactie a fost să întreb cât costa….cam scump și am zis că mă mai gândesc. Apoi am primit o promoție și am zis să încerc.

Procedeul constă în a sta cam  o oră- o oră jumătate pe scaun și să încerci să ții ochii închiși, cât domnișoara aplică diverse straturi. La sfârșit le și vopsește un pic.

La început mă așteptam să fie curbate imediat, însă eu am un fir al naibi de drept și m-am gândit că e încapățânat, de se vedea doar un pic că stă în sus. A doua zi, când am pus mascara s-au curbat frumos. Am fost foarte încantată de ochii mei după ce aplicam mascara. Curbarea a durat cam 2,5 luni-3 luni.

Acum aștept încă o promoție…să le curbez din nou. 🙂

Părinte excepțional dar nu perfect, la clasa pregătitoare

Mama de 8 martie
Mama de 8 martie

Bine v-am regăsit în noua mea casă: babymanager.eu! Mi-a fost dor de 2.0 și încerc să-mi reiau bunele obiceiuri. Am o viată offline activă, un job ce îmi place, doi copii și  un soț de gestionat….așa că am mai mult articole în cap meu, decât în online. Să revenim la obiectul blogului: gestionarea copiilor cu atitudine, optimism și păreri! Astăzi vă povestesc despre clasa pregătitoare și cum ne-am adaptat la ea.

Eu acum știu că nu prea vă plac exemple de „așa da” și să vă explic eu că există și experiențe pozitive….dar unul din motivele ce m-au determinat să scriu pe un blog, a fost acela că nimeni nu împărtășește și experiețe pozitive.

Vă mai ziceam în alte articole, că eu am făcut studiu cu mult înainte să vina vremea de grădinită sau școală. Am analizat pe multe părți: referițe, clasamente, păreri online; am fost în vizită la câteva insituții și am decis. Am decis după câteva criterii pentru școală de stat: după calitatea școlii, calitatea directorului,  mixul social,zona unde putea să ajung fizic( nu cât de aproape era de casă) și până acum mi-a ieșit și suntem confortabili. Am gândit cu capul meu! Și am riscat cu învâțătoarea!

Pentru mine mixul social e mai important decât învățătoare. De ce?

  1. Dacâ directorule  ok, sigur va avea angajați pe stilul lui,
  2. Copilul stă într-o clasă cu alți 28 de copii și cum e vârsta socializării, va conta mai mult influenta amicilor…și nu vreau discrepanțe prea mari decât ce educație are acasă,
  3. O drama ce nu o pot controla la vârsta aceasta, îi poate fi fatala.

Consider că inteligența emotională este foarte importantă și dacă reușesc intr-un sistem de stat să le ofer copiilor mei o evoluție a acestei inteligențe, se vor putea adapta la orice și vor avea cum denumimi noi in corporație: „grit”.

Ce să vă spun?! Am nimerit la o doamnă învățătoare ce vine din mediul privat, ce încearcă să le construiască o bază pentru ce au nevoie în urmatoarele clase, ce le oferă un mediu să se exprime, să facă prezentări și să găsească soluții la probleme. Dna învățătoare ne dă feedback, ne cheamă psihologi la sedință să evoluam și noi ca părinți și se dă cu sania cu copiii. Nu e totul perfect, dar copilul meu evolueaza, e happy și face prezentări singură cu Egipt și Michael Jackson. E un copil introvertit, ce incepe să aibă încredere în ea și are notiunea de „grit” deja adoptată. Adică, încearcă să găsească soluții la orice!

Am primit și eu un feedback: ca părinte indiferent ce școală face copilul, părintele trebuie să se implice! Să lucreze cu el acolo unde e nevoie și să fie aproape de școală. Un cadru didactic, nu va putea să-i suplinească lipsa de educație  sau atenție de acasă. Pe langă IQ, e importanta și munca si contextul de oportunitate pentru a avea succes.

…. Am și eu defectele mele și nu fac totul perfect, dar mă pricep să citesc oameni și să fac strategii. Până acum, abordarea mea a funcționat atât la școală cât și la grădiniță. Eu prefer să mă pregătesc și să am mai multe alternative…. nu să mă panichez în ultimul moment. Și caut să comunic cu cadrul didactic, iar feedback ul pe care l-am primit de la dna noastra într-o sâmbătă, după ce ea avuse  o sesiune cu mai multi colegii despre părinții claselor lor, mi-a prins tare bine!

Mi-a spus ca sunt „un părinte exceptional și că îmi cresc frumos copilul”  și apreciează că lucrez să evoluez atât eu cât si Dra Printesă. Și uitându-mă în jur sunt un părinte exceptional în ceea ce privește atitudinea mea, pentru că nu sunt ca marea masă de populație și deci nu sunt un părinte normal.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel

Însă ce fac eu, ar trebui să facă mai mulți părinți! Ce fac eu, se face intr-o societatea modernă și cu adulți educați la randul lor echilibrat. Din pacate, noi mai avem ca societatea să ne revenim. Generația mea este o generație încă crescută sub comunism și mai e nevoie de practică în rândul societătii noastre pentru a fi mai echilibrați. Nu putem cere un sistem de învățămant ca in Vest, dacă noi ca părinți nu ne educăm copiii echilibrat! Noi avem sistemul politic și de învătămănt pe care îl merităm. Și da…nu suntem marea masă și de accea ne doare…însă adevărul este că vecinii nostri sunt mai multi ca noi!

Și meritul de până acum al educației copiilor mei, nu este numai al meu, ci și al tatălui lor, care chiar este exceptional! 🙂

Vă recomand cu caldură, cartea  Exceptionalii de Malcom Goldwell! E o carte despre succes pentru adulți și o carte de strategie pentru părinți. Poate fi o carte, ce vă răspunde cum să echilibrați presiunea pe care o puneți pe copil la școală.

Păreri?