Sarcina, nasterea si nebuniile lor

Acest post este inspirat de Annarkali, o viitoare mămică talentată!  În viitor este copilul , nu talentul :)!Am să menţionez încă de la început, că tot ce scriu sunt păreri propii, nu sunt o expertă, ce a functionat pentru mine nu este universal valabil. Chiar mă gândeam zilele trecute, de ce tot îmi dau cu părerea, doar nu sunt vreo expertă în creştere copii!? Nu sunt, dar cred că este nevoie şi în acest domeniu de împărtăşire a unor „best practice” şi nu doar  de poveşti de „worst practice”. 🙂

Eu am avut o sarcină uşoară. Am avut rar zile în care să-mi fie greaţă, nu am avut pofte ciudate, nu am avut probleme cu somnul(nici în ultimul trimestru), am fost mai puţin pofticiosă ca de obicei( eu fiind de fel pofticiosă). Ca şi particularitate a sarcinii mele, în primul trimestru aveam zile în care eram foarte nervoasă, de îmi venea să iau la batatie persoanele ce intrau cu mine in lift(din cauza hormonilor, eu fiind o persoană mai calmă in general). Am fost foarte activă, de se gândeau colegii mei de muncă că voi naşte pe la birou :). Nu a fost cazul, ” nu sunt bolnavă doar însărcinată !”le spuneam. Tot tu eşti, nu devi mamă în sarcină!

Consider, că trebuie să nu-ţi schimbi prea mult obiceiurile în sarcină dacă nu e necesar, să nu te gândeşti prea mult la ce va fi, pentru că nu te ajută decât la panicat. E bine, să nu ai aşteptări prea mari de la ce vei simţi în sarcină. O sarcină e diferită de la o persoană la alta şi nu şti cum va fi a ta. Astfel nu vei avea dezamăgiri ce se pot transforma în timp în frustrări, ce pot influenţa starea voastră de bine.

Am refuzat să ascult prea mult folclor, am cautat mai mult păreri avizate, am ascultat sfaturi dar nu înseamnă ca le-am şi urmat, nu m-am lasat influenţată de ce auzeam prin jurul meu. Ce va fi va fi, experienţa ta este unică şi poate fi mai usoară! De ce să te stresezi, când fiecare este subiectiv! „Voi vedea”, mi-am spus! „Doar nu sunt singura femeie ce va avea un copil, ne descurcăm cumva!”. Mă refer la sfaturile din categoria:

  • „să dormi mult, că nu vei mai dormi dupa naştere!”-da, a fost mai greu la început cu somnul, am avut zile în care eram foarte obosită, dar nu a fost o tortură. Am avut suportul familiei şi am cerut ajutorul când simţeam că nu mai pot.  Odihna mea era foarte importantă, pentru refacerea mea, pentru a putea trece fară traume peste partea de adaptare cu bebeluşul, pentru a lua decizii cât mai bune. Este importantă şi pentru producera laptelui. Este bună şi o bonă de noapte dacă vă permiteţi :)!
  • „distrează-te, ai să vezi tu ce greu este după!”-acum depinde ce înţelege fiecare prin distracţie. Pentru stilul nostru de viaţă, mai liniştit, nu a fost o schimbare prea mare. Chiar în primele 3 luni am ieşit mai mult decât o faceam înainte, pentru a mă face pe mine să-mi revin din depresie. Acum, dacă vei avea un copil, conştientizezi că poate în primul an nu vei mai putea călători aşa de mult pe cât ai vrea, poate va fi nevoie să-ti amâni concediul, poate vei sta mai mult în casă…dar să fim serioşi, nu e un capăt de ţară.  Poţi recupera, în viitor, nu ţi se termină viaţa dacă ai copii! Poţi trăi şi cu ei! Depinde de tine să te mobilizezi şi nu doar să te plângi!
  • „cum vrei naştere naturală? să vezi ce a păţit X”- exact horror stories vrei să auzi când eşti însărcinată şi culmea vin de la mămici! Mămici ce ar trebui să ştie că cel mai bine este să alegi tu, nu să te iei după alţi.
  • „am citit eu pe internet…”-internetul nu este o sursă de informare credibila( sfat dat de naşa :))! citeşti tot felul de prosti ce mai mult te panichează şi te fac să crezi că sarcina este o boală nu ceva natural.

În ultimul trimestru de sarcină te pregăteşti de întalnirea cu bebe. Deja devi mai orbonată: liste peste liste, cel putin aşa a fost la mine! Aveam un mare burtoi şi oboseam foarte repede! Nu, nu mi s-au umflat picioarele şi nici nu mi s-a marit piciorul :)! Eu cred că e util să iei doar strictul necesar şi în zilele de aşteptare să te gândeşti la urmatoarele:

  • te va ajuta cineva cu menajul şi mâncarea? nu vrei să te stresezi şi cu aceste lucruri când toată fiinţa ta se aclimatizează cu copilul, prima responsabilitate reală din viaţa ta.
  • cine te va ajuta când eşti prea obosită? Primele doua puncte ţin mult şi de buget, dar dacă puteţi avea soluţi viabile nu ezitaţi să le folosiţi chiar dacă înseamnă să treceţi un pic peste orgoli şi mândrie. Eşti tu mai relaxată şi te poţi ocupa mult mai bine de copil. Te vei putea focusa pe ce se întampla cu voi şi poţi lua decizi bune. Eu am avut noroc: Buni!
  • cine îi face”training” soţului? Adică un tătic ar trebui să vorbească cu viitorul tată să-i explice în limba lor:) cum e femeia după naştere. Aici orice folclor e bine venit :)!
  • cine se va ocupa de partea de „comunicare” cu restul lumii? Sincer nu m-am gândit la acest lucru înainte, dar soţul meu a considerat de la început că ar fi bine să nu se ocupe el şi sora mea de „discuţii” cu familia, prieteni, ştiind că mulţi mă vor irita la început şi nu ar vrea să-mi agraveze situaţia( a avut un „trainer” bun). Eu doar le-am spus că nu vreau vizite pentru care nu mi-am dat acceptul, să transmită să nu ne cumpere hainuţe roz siclam:) şi nu vreau poze pe FB, cine vrea-poze pe email!

Consider important în timpul sarcinii să bei foarte multe  lichide. Gradul de îmbătrânire al placentei(prin care faci schimbul de substenţe cu bebe) este dictat de câte lichide bei, deci influenţează dezvoltarea copilului tău.  Este important să manânci cât de sănătos şi diversificat poţi. Din sarcină bebe se învaţă cu anumite gusturi. Este important să te informezi corect, cărţi, cursuri. Vei avea o viziune mai reală a ceea ce se poate întampla.

După naştere, e normal să fi un mic dictator şi chiar necesar zic eu! Nu te stresa dacă copilul manâncă cât trebuie, dacă doarme, nu plange între mese, este bine. Bebeluşi ştiu cât le trebuie şi iţi iau singuri. Succesul alaptări la mine a însemnat: consum lichide multe-inclusiv ceai pentru alaptare zilnic, mâncare sănatoasă fară dulciuri din comert( eu zic că ajută şi mai târziu la diversificare când copilul nu e învaţat cu potenţiatori de gust), respectare sfaturilor medicului: soluţiile pentru colici, alaptarea la minim 3 ore, fară suzetăîn primele 6 săptamâni pentru a nu-i schimba suptul, suport familie la  odihnă şi psihic. I-am dat biberon cu laptele meu periodic, la 1-2 săptamăni să nu-l uite. Astfel am reuşit să mă focusez pe bebe, să ma informez pentru pasul urmator al dezvoltării, să mă relaxez, să capat încredere în abilităţile mele materne. Orice acţiune acum poate influenţa viitoare procese prin care trece copilul.

E normal dacă vei vrea să ţipi sau să plangi. E bine să o faci dar în altă cameră decât este copilul! În primele luni de viaţă sistemul nervos este în formare, este foarte influeţat şi de starile mamei. Ai vrea să-ti faci viaţa mai uşoară dacă ai un copil agitat, să nu-l agiţi şi mai tare, nu?!

Ce să mai spun? Am devenit mai sensibilă acum la nou nascuţi pentru că văd prin alţi ochi procesul şi ştiu că eu nu m-am bucurat de minunatele clipe când ei descoperă lumea exterioră( fiind ocupată cu hormonii şi fricile mele). Poate, la urmatorul copil! Oricum sentimetul pe care îl ai cân doarme pe pieptul tau, este pentru mine suprem!

La final, m-am gândit să creez o pagină de „best practice” pe acest blog, unde fiecare dacă doresţe să împartăşească ceea ce a funcţionat la ei, ce succese au avut, sau poate ar avea întrebări la care ne putem stradui să răspundem.

🙂 Spor în toate!