Pentru mine intrarea în clasa pregătitoare a Prințesei la toamnă va fi o noutate. Noutatea vine cu multe întrebări, temeri și stresuri. Realizez că va fi diferit de grădiniță și poate că nu vom mai fi ZEN, însă refuz să cred că nu ne vom descurca și nu vom face tot posibilul să maximizăm ce primim de la sistemul român de învățămant.
Eu consider că sistemul nostru de învățământ reflectă societatea noastra, nu-l pot schimba, e mai util ca un copil să stie supraviețuiască și în condiții mai puțin perfecte. Avem norocul să fim în București, unde dacă vrei poți să gasesți și zone mai moderne de educare în școlii de stat. Efortul financiar pentru un sistem privat pe care eu îl consider bun, este destul de mare și viitorul poate fi neprevăzut. Adică pe scurt, mă risc cu copiii în sistemul de învâțămant de stat! Mă bazez că eu voi putea suplini anumite zone emoționale și îndruma copilul în activițăți extrașcoloare.
Gradinița de stat a fost minunată, cu o doamnă pe care Prințesa a vazut-o ca pe un mentor, cu o atmosferă nu perfectă însă liniștită și cât se poate de echilibrată social. E redundant să mă mai plâng că timpul trece repede și că nu-mi vine să cred că Balenutza mea frumoasă intra în „roata” școlii!
Prințesa mea, va intra la 5 ani si 10 luni în clasa pregătitoare, în septembrie. Considerăm că e pregătită. Gradiniță consideră că e pregăptită, ea e ok cu progresul.
După ce vreo doi ani am studiat clasamente de școli, am vizitat și vorbit cu directori, am cautat și echilibru social și să nu pună presiune pe copiii, am găsit Școala! De la începutul anului caut să mă pregătesc pentru toamnă: am făcut listă de rechizite, am ales ghiozdan, am ales penare și am încercat să aflu ce noutăți ne va aduce acesță noua etapă. Copilul crește!
Am avut norocul să primesc la fix invitația de a participa cu Prințesa la un atelier de evaluare al Oanei Moraru. Timp de 3 zile, Prințesa mea s-a jucat organizat împreună cu Oana și echipa ei. Apropo în caz ca nu știati e normal și se practică în alte tări să existe centre de evaluare copii separat de școala, care să ajute sistemul și părinții să crească copiii, cu o evalueare obiectivă.
Am primit feedback după cele 3 zile și pot spune că ne-am reanalizat din nou copilul din trei puncte:
- logopedie-am înțeles că trebuie să reparăm prin ore de logopedie sunetele pe care nu le pronunță corect. Corecția ne ajută ca la dictare să scrie corect, sunetele pe care nu le-ar pronunța corect, le va și scoate din cuvinte. Cumva trebuia să o facem mai devreme, dar nu eram conștienți de impact.
- motricitate fină- aici trebuie să mai exersăm. Vestea bună este că ea a început să-mi ceară să exerseze acasă semnele și literele pe care le face la grădi.
- social, ea este un copil extrem de cuminte și e o excepție de la regulă în general. Se joacă în lume ei și nu e proactivă în a răspunde. După feedback-lui Oanei am analizat serios abilitățiile ei sociale și cunoscându-ne copilul câteva din îngrijorările Oanei nu le considerăm a fi reale. Am realizat însă că datorită problemelor de vorbire, ea evită să vorbească mai mult în public și să fie mai proactivă.
Prințesa a considerat că a fost la un curs, așa se referă la atelierul Oanei și i-a plăcut și cum am început să mă ingrijorez eu pe aspectele de mai sus, ea a devenit mai vorbareață, mai socială cu copiii fară să i zic eu ceva. O duc acum și la un curs de dezvoltare prin teatru și îi place să se joace de-a spectacolul. Face ore de logopedie la grădi și în weekend. Se văd deja progrese și vinerea trecută când am luat-o de la grădi era foarte fericită. Vorbise mult cu dna pedagog-logoped și era mult mai încrezătoate în propiile puteri. Sincer, la cât de echilibrat îmi consider că e copilul meu, nu mă gândeam că ar avea o temere doar că nu pronunță corect!
Oricât de atentă aș zice eu că sunt cu educația, îmi scapă lucruri de care nu știu! Faptul că Oana mi-a spus părerea ei, m-a făcut să acționez pe zonele unde înainte nu eram conștientă că sunt probleme. De când am început să mă agit și Prințesa mea parcă s-a mai schimbat în bine, parcă a realizat și ea unde trebuie să lucreze. Și acest lucru, fără să-i explicăm exact ce a fost atunci cu 3 zile. E grăitor ca ea se referă la atelier, ca la un curs!
Nu am scris rândurile de mai sus ca publicitate, am scris că mă gâdesc că poate vă ajută experiența mea și vă dă idei. Aș rezuma astfel:
Aveți încredere în copilul vostru și în skill-urile voastre de parinți imperfecți! Dacă veți cauta să fiți mai buni ca parinți, veți găsi o cale la orice problemă!
Acceptați feedback-ul despre copiii voștri, căutați-l și analizați-l din perspectiva părintelui ce ii vrea binele copilului și-l cunoște cel mai bine!
Articole utile:
