Viitorul copiilor mei

Anul acesta am descoperit vacanta fară copii! Adică timp liber, casă goală și părinții care încearcă să se readapteze la viața în 2. Pentru perioade de 1-2 săptămanii, am exersat să mă relaxez, cu un dor imens în inimă. Când îmi lipsește „obiectul muncii” și nu am zeci de task-uri de făcut, gândurile aleargă și nu știu cum să se ordoneze.

Eu ca și părinte mă gândesc foarte des, la viitorul copiilor mei. Parcă am vrea să crească mai încet, dar să ne asigure cineva că vor fi bine și sănătoși în viitor. Îi visăm adulți de succes și ne facem tot felul de griji. Șotul meu chiar le visează mari si frumoase… cum vin de la discotecă la o oră prea târzie.

Mă gândeam în ultima perioadă, că nu prea conștientizăm că pe lângă școală mai sunt și alte educații de care copilul are nevoie. Mă gândeam cum mă asigur eu că fetele mele vor avea relații frumoase, echilibrate cu viitorii soți! Cum mă asigur, că nu vor divorța imediat ce relația e într-un impas? Cum le învăț să aleagă înțelept persoana pe care  o iubesc?

Nu conștientizăm, că nu am fost învățați la rândul nostru. Fiecare generație de părinți a acționat cum a știut și putut. Însă e de datoria noastră să ne depășim părinții! E ușor să dai copy-paste la ce știi de acasă, dar sigur nu-i va asigura copilului un viitor mai bun!

Genele sunt foarte importante pentru educație, dar nu se întamplă nimic bun fară muncă!

Educația emoțională a primilor 3 ani, mie îmi pare că e foarte importantă. Cum avem grijă de copil în acești ani (de la ce mănâncă la câtă libertate îi oferim să experimenteze) sunt de părere că impacteză viitorul adult. Mulți copii intră în grădiniță, fară să știe să respecte reguli, cu multe temeri și cu puțină curiziotate…Ei intră ca un rezultat al influenței familiei lor asupra propiei personalități: exemple- sunt prea agitați pentru că bunica îi dădea prea multe dulciuri, lovesc pentru că au fost loviți acasă, nu sunt curioși pentru că se pot murdări și sunt certați, etc.

Educația relațiilor: de la relațiile de prietenie pană la relațiile cu sexul opus- cine se gândește când își alege partenerul de viață că va fi un exemplu pentru viitorul copil? Eu sigur nu m-am gandit! Am două fete acum și am realizat că relația mea cu tatăl lor e primul exemplu de relație pe care îl au. Tatăl lor e tiparul de bărbat pe care  îl vor cauta, fie că vor sau nu. Cum mă comport eu cu tatăl lor, le va impacta cum se vor comporta ele cu băieții pe care îi plac.

În plus, copiii împrumută și de la ceilați din jur! Educatori, familie, prieteni…așa că eu incerc să aleg cu ce educatoare/învățătoare își petrec fetele timpul. Am descalificat o școală, pentru că doamna care prelua clasa I este o tipologie de la care Prințesa ar fi luat ticuri și obiceiuri ce nu mi-ar fi plăcut. Gesturile și expresiile care nu sunt împrumutate de la mine, le văd instant la fete și le și indentific de unde le-au împrumutat! Prințesa e mai puternică și mai harnică, datorită învățătoarei de la clasa pregătitoare! Cu ea a stat 4-5 ore pe zi, 9 luni pe an! Cu mine, sta 2-3 ore/zi!

Acolo unde știam că am și eu probleme, am încercat să o las pe ea să descopere cum ar trebui să procedeze în relațiile sociale și să nu impun tiparul meu. Am dat doar un sfat și am ascultat copilul! Vă dau doua exemple care au mers foarte bine:

  1. Eu m-am educat singură să fiu feminină și în copilarie nu am avut exemple  puternice de feminitate in familie! Bunica mea a fost plecată de acasă de la 6 ani, la muncă! Cam ce să transmită mai departe către fetele ei ?! Atât mama cât și bunica s-au straduit să mă educe frumos, dar cu ce informații și experiențe aveau. Așa că interacțiunile mele în copilărie cu baieții pe care-i placeam nu au fost ok.

La Prințesă (introvertită), pare că e cu totul altă poveste-am spionat-o în excursii să văd  cum se comportă cu unii colegi, vorbim despre baieții care îi plac și imi pune întrebări despre băieți. Pare că îi vine natural să vorbească cu ei și pare că nu-i este frică să-și exprime sentimentele. Îi placea de un baiat la un moment dat pe care eu nu-l considerat potrivit pentru ea. Am încurajat-o să vorbească cu el și încercam să-i răspund când mă întreba. Nu i-am indus nici o preconcepție sau opțiune personală. După vreo doua luni, mi-a explicat că nu-i mai place de el că e prea sălbatic și că-i place de alt băiat. A ajut foarte mult și exemplu masculin din casă, recunosc :)! Nu avea cum să-i placă alt tipar!

La Madam Furlifus (extrovertită), pare că e genetic să socializeze cu băieții! E foarte feminină când vrea ea! Copie foarte mult și ce vede la sora ei! Deci, mai puțină muncă cu ea!

2. Gestionarea certurilor/tensiunilor între copii– la grădiniță Prințesa a avut doua fetițe care păreau că o plac, dar care vroiau să o domine în joacă și erau și răutăcioase când nu faceai ca ele. Am pornit de la „nu vreau la gradiniță că nu mă lasa A si S în pace” și am avut răbdare cu ea. I-am explicat că ele o plac, dar nu știu să se exprime; să le explice de mai multe ori că nu vrea și să vorbească și cu doamna dacă simte nevoia. Am ajuns la un moment să-și dea seama ca A și S  nu sunt educate, pentru că sunt răutăcioase și că să le ia apărarea altor colegi afectați de cele doua. Cred că și educatoarea a avut o influență!

În clasa pregătitoare, cu un colectiv nou -după două săptamani mi-a explicat că s-a uitat urât la un copil care vroia să o lovească cu mingea și el a plecat. Și-a creat o „uitătură de furie” și pentru că e mai înaltă are impact!

Madam Furlifus, e centrul jocului la gradinită. Și-a dezvoltat scheme să fie bagată în seamă!  Are prietene de care îi este dor!Dacă nu o lasă vreun copil în pace, fuge! Și-a dat seama că e mai rapida!  Din nou, e mai puțină muncă. În plus, sora ei o protejează când sunt împreună.

Educația sexuală– câți dintre noi vom vorbi cu copii noștri mai în detaliu și mai explicit despre sex? Mi-am propus să le ajut cum voi putea sau să caut ajutor dacă va fi nevoie. Vor fi multe întrebări în curând și vreau să iasă din adolescență sigure pe ce simt, știu și vor! Că vrem, că nu vrem…viața sexuală va fi foarte importantă ca adult!

La 5 ani Prințesa mi-a spus că au început să-i placă baieții! M-am bucurat în gândul meu și de atunci avem discuții  despre băieți. Încerc să o ascult mai mult și să vorbesc doar când mă întrebă! Pe teoria întrebărilor deschise 🙂

La Madam Furlifus, de la 1 an jumatate e clar că-i plac băieți! Aici pare că va trebui să fim mai atenți în educație, dar mă bazez pe soțul meu!

Îmi par atât de multe lucruri la care trebuie să fim atenți pentru viitorul copiilor! Cum se exprimă, vorbesc, interacționează cu cei din jur, câtă încredere au, dacă sunt responsabili de mici, dacă își recunosc emoțiile….va depinde cu vor fi ca adulti la job, cu prietenii, cu partenerul de viață, cu copii lor! Eu zic că pe lăngă gene, va depinde de educația din copilarie să fie fericiți!

Până acum pare că suntem pe un drum bun! Să vedem cum evoluăm. Cu cât cresc, cu atât e mai dificil de gestionat o mulțime de lucruri și nevoi!

Părinte excepțional dar nu perfect, la clasa pregătitoare

Mama de 8 martie
Mama de 8 martie

Bine v-am regăsit în noua mea casă: babymanager.eu! Mi-a fost dor de 2.0 și încerc să-mi reiau bunele obiceiuri. Am o viată offline activă, un job ce îmi place, doi copii și  un soț de gestionat….așa că am mai mult articole în cap meu, decât în online. Să revenim la obiectul blogului: gestionarea copiilor cu atitudine, optimism și păreri! Astăzi vă povestesc despre clasa pregătitoare și cum ne-am adaptat la ea.

Eu acum știu că nu prea vă plac exemple de „așa da” și să vă explic eu că există și experiențe pozitive….dar unul din motivele ce m-au determinat să scriu pe un blog, a fost acela că nimeni nu împărtășește și experiețe pozitive.

Vă mai ziceam în alte articole, că eu am făcut studiu cu mult înainte să vina vremea de grădinită sau școală. Am analizat pe multe părți: referițe, clasamente, păreri online; am fost în vizită la câteva insituții și am decis. Am decis după câteva criterii pentru școală de stat: după calitatea școlii, calitatea directorului,  mixul social,zona unde putea să ajung fizic( nu cât de aproape era de casă) și până acum mi-a ieșit și suntem confortabili. Am gândit cu capul meu! Și am riscat cu învâțătoarea!

Pentru mine mixul social e mai important decât învățătoare. De ce?

  1. Dacâ directorule  ok, sigur va avea angajați pe stilul lui,
  2. Copilul stă într-o clasă cu alți 28 de copii și cum e vârsta socializării, va conta mai mult influenta amicilor…și nu vreau discrepanțe prea mari decât ce educație are acasă,
  3. O drama ce nu o pot controla la vârsta aceasta, îi poate fi fatala.

Consider că inteligența emotională este foarte importantă și dacă reușesc intr-un sistem de stat să le ofer copiilor mei o evoluție a acestei inteligențe, se vor putea adapta la orice și vor avea cum denumimi noi in corporație: „grit”.

Ce să vă spun?! Am nimerit la o doamnă învățătoare ce vine din mediul privat, ce încearcă să le construiască o bază pentru ce au nevoie în urmatoarele clase, ce le oferă un mediu să se exprime, să facă prezentări și să găsească soluții la probleme. Dna învățătoare ne dă feedback, ne cheamă psihologi la sedință să evoluam și noi ca părinți și se dă cu sania cu copiii. Nu e totul perfect, dar copilul meu evolueaza, e happy și face prezentări singură cu Egipt și Michael Jackson. E un copil introvertit, ce incepe să aibă încredere în ea și are notiunea de „grit” deja adoptată. Adică, încearcă să găsească soluții la orice!

Am primit și eu un feedback: ca părinte indiferent ce școală face copilul, părintele trebuie să se implice! Să lucreze cu el acolo unde e nevoie și să fie aproape de școală. Un cadru didactic, nu va putea să-i suplinească lipsa de educație  sau atenție de acasă. Pe langă IQ, e importanta și munca si contextul de oportunitate pentru a avea succes.

…. Am și eu defectele mele și nu fac totul perfect, dar mă pricep să citesc oameni și să fac strategii. Până acum, abordarea mea a funcționat atât la școală cât și la grădiniță. Eu prefer să mă pregătesc și să am mai multe alternative…. nu să mă panichez în ultimul moment. Și caut să comunic cu cadrul didactic, iar feedback ul pe care l-am primit de la dna noastra într-o sâmbătă, după ce ea avuse  o sesiune cu mai multi colegii despre părinții claselor lor, mi-a prins tare bine!

Mi-a spus ca sunt „un părinte exceptional și că îmi cresc frumos copilul”  și apreciează că lucrez să evoluez atât eu cât si Dra Printesă. Și uitându-mă în jur sunt un părinte exceptional în ceea ce privește atitudinea mea, pentru că nu sunt ca marea masă de populație și deci nu sunt un părinte normal.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel

Însă ce fac eu, ar trebui să facă mai mulți părinți! Ce fac eu, se face intr-o societatea modernă și cu adulți educați la randul lor echilibrat. Din pacate, noi mai avem ca societatea să ne revenim. Generația mea este o generație încă crescută sub comunism și mai e nevoie de practică în rândul societătii noastre pentru a fi mai echilibrați. Nu putem cere un sistem de învățămant ca in Vest, dacă noi ca părinți nu ne educăm copiii echilibrat! Noi avem sistemul politic și de învătămănt pe care îl merităm. Și da…nu suntem marea masă și de accea ne doare…însă adevărul este că vecinii nostri sunt mai multi ca noi!

Și meritul de până acum al educației copiilor mei, nu este numai al meu, ci și al tatălui lor, care chiar este exceptional! 🙂

Vă recomand cu caldură, cartea  Exceptionalii de Malcom Goldwell! E o carte despre succes pentru adulți și o carte de strategie pentru părinți. Poate fi o carte, ce vă răspunde cum să echilibrați presiunea pe care o puneți pe copil la școală.

Păreri?

Fetele și limbiile stăine

Să vă spun pe scurt una din strategiile mele pentru educația copiilor mei, moștenită probabil din familie: cât mai multe limbi străine! 

Prințesa a fost la  o grădință în care facea zilnic germană. Am considerat că o pot expune la limba engleza la școală, pentru că o pot învâța și eu și am vâzut că a prins ușor ceva cântecele pentru copii. M-am gândit că cele doua limbii sunt asemănătoare și le poate duce in paralel.  Nu pot să spun că vorbește fluent germană, dar cred că e foarte importantă expunerea și că înmagazinează cunoștințe ce o  vor ajuta în timp. Important este să aibă continuitate!

Am în plan să facă și ceva franceză, dar caut momentul oportun să introduc şi a treia limbă. Încerc să nu stresez copilul și să vină natural.

Madam Furlifus pare  ca a prins mai repede limba engleză. Când spunea primele cuvinte: la bani spunea money, la telefon spunea phone , la roz spunea pink. Jocul lor preferat era să cante cea mare Humpty Dumpty și cea mică să se arunce de pe canapea. Ne mai distrăm uneori când  interpretăm împreună Jonny Jonny…yes papa.

Pentru mine la toamnă începe o noua etapă în familie: ambele fete la școala, una la clasa pregătitoare și un la gradiniță. Colerat cu planurile noastre pentru viitor, e oportun să încerc să avansăm cu zona de învățare a limbii engleze.

Sunt multe opțiuni pentru învățarea limbii engleze și avem de unde să alegem. Mie mi-au atras atenția English Kids Academy,  divizia International House. Au acum și cursuri pentru 0-6 ani. Metoda lor de învâțare este asemănătoare cu ce au experimentat copii mei acasa: muzică și mișcare. În acest moment am înteles că sunt singurul centru acreditat de pregătire a profesorilor în predarea limbii engleze pentru copii și adoleșcenți, curs de calificare  a profesorilor moderat de Universitatea din Cambridge.

De ce prefer și un ajutor specializat? Pentru că da… poți vorbi și tu cu copilul tău acasă, dar mic fiind va prinde accentul tău… și nu e cel mai indicat. Îl pot ajuta dar ar trebui să audă cumva corect pronunția. Eu am cumva accentul profesoarei de engleză de la 5-6 ani. Am văzut în jurul meu părinți vorbind cu copiii în engleză, cu accent slav.

Și ca să nu credeți că sunt nebună: lucrez mult cu oameni din toate colțurile lumii în engleză și imi este mult mai ușor să înteleg oamenii cu un accent bun și se văd națiile care se preocupă de învâtarea limbii engleze de mici: ca Olanda și Estonia. Au oamenii aștia o încredre în ei când vorbesc… chiar dacă nu spun ceva inteligent! Copiii mei vor comunica și lucra într-o economie globală, e important să se simtă confortabil când vorbesc!

Mi-am propus să încercăm doua module de vara, intensive, de la English Kids Academy și să vedem cum iese!  Vom merge la început o săptămână, 2 ore pe zi !

Mai jos câteva detalii despre cursurile EKA. Ar fi fost interesant sa mergem la cele pentru 6 luni-1 an 🙂 !

Sing & Play (6 luni – 2 ani) – http://www.englezacopii.ro/sing-play-6-luni-2-ani/

Program conceput pentru copiii cu vârsta între 0 și 2 ani, Sing & Play stimulează dobândirea de noi abilități de mișcare și abilități lingvistice. Fiecare sesiune de curs oferă o combinație de activități comune părinte-copil, oferind părintelui ocazia de a participa alături de copil la activitățile de mișcare, muzică, socializare și, în egală măsură, de a observa din umbră evoluția copilului. Cursul durează 12 luni, 2 ședințe pe săptămână, 60 minute/sedința. Copilul participă alături de un părinte sau însoțitor, iar înscrierea se poate face oricând în timpul anului. La înscriere, se achită doar primele 8 ședințe /1 lună, după care se pot achita pachete de discount de 3, 6 sau 11 luni.

Wiggle & Grow (2 – 3 ani) – http://www.englezacopii.ro/wiggle-grow-2-3-ani/

Programul de expunere la limba engleză pentru copiii cu vârsta între 2 și 3 ani. Totul se întâmplă într-un mod super-distractiv. Lecțiile oferă o experiență de învățare bogată în muzică, copiii mici bucurându-se de activități de canto, dans, instrumente de joc special concepute pentru a promova dezvoltarea cognitivă, pentru a încuraja abilitățile sociale și câștigarea autonomiei față de părinți. Cursul durează 12 luni, 2 ședințe pe săptămână, 60 minute/sedința. Copilul participă alături de un părinte sau însoțitor, iar înscrierea se poate face oricând în timpul anului. La înscriere, se achită doar primele 8 ședințe /1 lună, după care se pot achita pachete de discount de 3, 6 sau 11 luni.

Laugh & Learn (3 – 6 ani) – http://www.englezacopii.ro/laugh-learn-3-4-ani/

Programul este destinat copiilor cu vârsta între 3 și 6 ani. Fiecare lecție folosește deschiderea naturală a copilului către muzică, povești și joc imaginative, pentru introducerea primelor noțiuni de limbă engleză și pregătirea copilului pentru învățarea structurată a limbii străine. Cursul durează 12 luni, 2 ședințe pe săptămână, 60 minute/sedința. Copilul participă alături de un părinte sau însoțitor, iar înscrierea se poate face oricând în timpul anului. La înscriere, se achită doar primele 8 ședințe /1 lună, după care se pot achita pachete de discount de 3, 6 sau 11 luni.

Ce mai studiez la EKA și pare interesant este Evaluarea Inteligențelor Multiple. Eu sunt de acord cu teoria care spune că nu trebuie să ne întrebăm DACĂ un copil este inteligent, ci ÎN CE FEL este inteligent. Cercetările și practica demonstrează că există cel puțin opt moduri de învăţare şi de rezolvare a problemelor, cu alte cuvinte, mai multe inteligențe.

Cum afli tu ca părinte care este inteligență copilul tău și cum il poți ajuta să învețe mai bine, dacă nu-i știi stilul? Sunt cumva întrebări care sunt actuale pentru mine, pentru că vreau să-mi ajut copii să fie în forma lor cea mai bună ca adulți, chiar dacă sistemul societății românești încă nu-i ajută!
EKA_blogs_banner300x300px (1)

Revin cu impresii dupa prima săptămână de engleză intesiv 🙂 !

 

O lună de Art Safari Kids

Cred că cu toții ne dorim copii creativi și de cele mai multe ori nu știm cum  să le stimulăm creativitatea. Chiar dacă nu sunt copii talentați la desen sau arte plastice, tot pot fi creativi. Creativitatea trebuie stimultă cu toate mijloacele pe care le avem. Noi părinți în fugă, uităm să avem grijă și de partera creativă a creierului nostru inclusiv!

Vine vara și cu o lună de evenimente pentru copii în cadrul Art Safari– 19 mai-18iunie 2017. Pe langă evenimentele pentru adulți există și o secțiune dedicată copiilor cu ateliere și tururi ghidate pentru cei mici-Art Safari Kids.

Au ateliere de pictura pe tricouri, pot învâța despre Brâncuși, sunt și ateliere pentru familii, se pot realiza decorațiuni, coronițe de sânziene, mascote din fetru, dinozauri 3D, tablouri personalizate cu poze.

Unde?

Galeriile Kretzulescu (Calea Victoriei 45, lângă Muzeul Național de Artă al României)

Prețuri acum sunt cu discount 50% iar pentru copiii sub 12 ani intrarea este liberă în spațiu expozițional.

Vă puteți înscrie copii aici.

Programul tuturor atelierelor aici. Mi se pare că avem de unde alege și perioada mare de timp ne poate ajuta să ne organizăm.

artsafari 2

Ca să mă asigur că nu ratați evenimentul am 15 invitații pentru voi- acces gratuit pentru o zi/ persoana peste 12 ani pentru spațiul expozițional-Pavilionul de Artă Art Safari București 2017

artsafari

Multumesc organizatorilor pentru această oportunitate!

Cum le puteți căștiga?

Vă aștept cu un comentariu în care să-mi  spuneți  la ce atelier ați vrea să participați și la ce e creativ  copilul/copii voștri.  Pentru că știu că poate vreți să mergeți și în familie, puteți opta pentru maxim 2 bucăți. Primele comentari vor fi declarate căștigătoare, pe principiul „cine răspunde primul”.

Aștept cu interes comentariile voastre și vă recomand cu caldură să vă folosiți de acest timp cretiv disponibil în orașul nostru!

Eu cred că voi alege Brancuși -sculptură și modelaj și Tehnici de ceramică-pictură și mozaic.

 

 

 

Beauty tips din experiența mea

Am scris câteva trucuri pe care le-am învațat pe propia piele. M-am gândit că ar putea fi utile pentru adolescenții din proiectul meu de metoring. Am revenit și aici pentru că ar putea fi util dacă îți dorești să lucrezi cu cât mai puține chimicale pentru zona de beauty la preadolescenti și adolescenți.

Pe la 12-13 ani am început să am probleme cu tenul, acnee în zona frunții. Nu am avut si nu am prea multe probleme cu tenul.

Am un ten gras ce mă ajută cu apariția riduriilor și mă menține mai tânară decat sunt :). Din familia mea am învățat urmatoarele “trucuri”:

-masca cu galbenuș de ou, pe fata săptămânal de la 12 ani, ce m-a ajutat. Ulterior am tot citit și am mai adaugat zeama de lamie pentru tenul gras. Se ia un galbenuș de ou, se amestecă cu câteva picături de suc de lamâie. Se aplică pe față, se lasă să se usuce și dupa se curăță cu mâna uscată. Acționează ca un peeling și hidratează.

-masca cu galbenuș de ou pentru păr. Deși am un par gras, strălucirea am reușit să  o mențin cu masti naturale. Ulterior am mai adaugat vitamin A si ulei de ricin in mastile mele. Se ia un galbenuș de ou, se amestecă cu câteva picături de ulei de ricin și vitamina A.. Se aplică pe lungimea părului, fară rădăcină, se lasă să se usuce și dupa se curăță apă călduță. Acționează ca un peeling și hidratează.

-curațarea în fiecare zi dimineata și seara cu soluții specificie problemelor pe care le avem. Pe vremea mea, pentru acne foloseam Lara să le usuce. Acum sunt foarte multe variante pe piață.

Cam tot ce am invațat despre “frumusețe” a fost în mare o auto-educare. Din reviste, de la familie, de la emisiuni de specialitate și din experimentare. Am mers cu un singur principiu: cat mai natural!

Am o culoare a părului naturală frumoasă. După ce am experiment cu cateva suvițe blonde și cu semipermanent, am realizat ca îmi distrug părul și că dacă  tot am un avantaj al părului foarte drept și culoare frumoasă ce  nu albește repede, să-l folosesc!  Nu mă vopsesc, deși m-ar ajuta cu reglarea de sebum și folosesc în general măști în casă facute. Nu folsosesc nici produse de fixare pentru că imi cunosc părul și limitele mele de îndemanare. Așș  ca îmi  este extrem de simplu cu părul și nu investesc prea mulți banii in el :).

La ten am invatat ca sunt sfinte demachierea seara și măstile saptamanale. Dupa vârsta de 25 de ani, ai tenul pe care il meriți parcă spunea Coco Channel. Și garantez pentru acest lucru!

Pe tema îngrijirii tenului, dupa 30 de ani am fost la diverse tratamente cosmetice. Mai ales dupa ce am avut din ce in ce mai putțn timp sa mă îngrijesc acasă. Creme de seara si antiaging am început să folosesc pe la 30 de ani.

imagesow1gcv14
sursa

 

Pe tema machiajului, am experimentat mult și înca mai învăț. Nu sunt eu foarte îndemanatica și așa că am mers pe stilul natural, fără prea mult fard de ochi ( decât la ocazii speciale), fară eye liner ( nu mă pricep sa-l aplic), fară creion dermatograf ( mi se pare ca-mi micșoreaza ochii). Odata cu munca și cerințele unei cariere de relații cu clienții directe, am aplicat fond de ten, blush de obraz și rimel.

M-am uitat pe diverse video-uri pe YouTube și ușor, ușor am mai evoluat cu tehnicile de aplicare. Anul acesta am inceput cu countouring-ul. Am găsit o paleta ce iți și arată unde să aplici, in 4 nuanțe și încep să mă descurc.

Nu aplic prea multă culoare pe fața și culoarea puternică în general o las pentru ruj. În rest merg spre natural, am auzim ca se și poartă anul acesta :)!

In general nu folosesc produse scumpe, merg pe un raport calitate-preț bun și dacă îmi place ceva nu schimb. La cremele de fata am învatat ca prețul contează, în rest la machiaj caut pană găsesc ce imi place și  ca bani.

Pe tema îngrijirii unghiilor, le tin în general scurte, uneori aplic ojă semipermanenta. Am experimentat și gelul dar nu e pentru unghii subțiri și în timp afecteaza orice unghie. Nu am o problemă cu forma unghiilor, așă că merg la salon doar pentru manichiura clasică.

La epilat e sfăntă ceara! Dupa câteva experimente, ceara e cea mai bună din multe puncte de vedere. Mă cam epilez de vreo 20  de ani, așa că pot spune că ceara naturală aduce cele mai multe avantaje și durerea în timp scade. Conteaza în gradul de durere și cât de școlită e persoana de la salon și ce tehnica are. Dacă aș fi renuntat dupa o arsură pe care am pațit-o….dar am realizat că omul era problema și nu produsul :).

Ca o recomandare experimentată pe propia piele: nu merg cu trend-ul și moda momentului,  merg cu ce cred eu ca mi se potrivește și mă avantajează. Trendurile sunt bune sa le știi și în general sunt aplicate de persoane ce nu știu de vor și le este mai ușor să decidă altcineva pentru ei/ele. Greșeala e mandatorie pentru a învața! Să nu ne fie frică să greșim, să ne fie frică că nu învăță, din greșeli!

Cum sa-ti ajuti copilul( ep.1)

Anul acesta Printesa a facut 4 ani. Am reusit sa o duc din nou la o evaluare psihologica. Va spuneam ca incerc sa le facem la 6 luni sau 1 an pentru  a vedea cum se dezvolta ca inteligenta si inteligenta emotionala.

Copiii au un ritm al inteligentei foarte ridicat fata de adulti. Pana la 6 ani, daca nu le oferim destule informatii si nu-i expunem la diverse experiente, nu avem  cum sa le mentinem ritmul ridicat. In timp, cumva se pierde si ritmul inteligentei incetineste daca nu este „alimentat”. Cred ca orice parinte cu  un copil prescolar vede cata „foame” de informatii au cei mici!

Este foarte important sa ne ocupam de ce informatie primesc copii nostrii, de cate experiente au parte, sa fimi atenti unde au probleme si sa le oferim atentia necesara pentru dezvoltarea lor armonioasa. Si da….e  ceva de munca…. nu putem sa-i lasam pe tableta, la TV sau sa ne bazam ca super gradinita va face treaba noastra de parinti.

Am descoperit cateva cursuri foarte potrivite pentru dezvoltarea prescolarilor, care personal mi-au placut mult: Tekoneko.

Au 8 module cu o tema anume. Fiecare modul are 4 ore, cate 1 ora pe saptamana. Modulele se bazeaza pe educatie experentiala si copiii fac 90% activitati practice. La cat de informata sunt eu :),  conceptul e avangardist pentru Romania. In plus, nu stiu cursuri pentru prescolari asa bune!

De ce zic ca sunt bune si eficiente?  Am avut ocazia sa participam la  o ora din modulul de constructii.

La inceput, trainerii si copiii( nu mai mult de 10), s-au asezat in cerc si au comunicat . Apoi s-au organizat pe grupe si au inceput sa lucreze in cativa pasi bine definiti la  un fel de „prastie”. Au lucrat cu bormasina, cu lipici, elastice, etc. Nu cred ca am vazut vreun copil care sa nu fie atent la ce face?!

La sfarsit, s-au asezat iar in cerc si au povestit cum s-au simtit si cum au reusit  „sa construiasca”. Dupa curs, trainerii mi-au oferit feedback despre cum a lucrat Printesa. Dupa curs, m-am oprit la un ceai cu Printesa. Era tare mandra de „prastia” ei! Mi-o arata si imi explica cum a lipit ea betisoarele.  Initial eram putin pesimista la cum o sa iasa ea de la un curs de constructie! Preconceptie…..si fetele pot construi :)! Reactia ei pozitiva la toata experienta mi-a demonstrat cat de bine e gandit cursul: motric ea a invat lucruri noi, rational a invatat lucruri noi, emotional a invata sa se adapteze mai repede si sa a avut un alt exemplu de comunicare.

Ce am remarcat este faptul ca trainerii au educatie pedagogica si sunt foarte bine pregatiti. Nu le stiu CV-ul insa  prin comparatie si din experienta mea, sunt mult peste media trainerilor de ateliere pentru copii. Ma rog, oricum conceptul acestor modele este altceva si e mult mai consistent ca si informatii, decat un superficial „atelier”.

Printesa este un copil introvertit, linistit si asculatator( 70% din timp  🙂 ). Am observat fata de alte situatii , ca s-a simtit in largul ei mai repede in acest cadru cu oameni necunoscuti pana la acel punct. A interactionat mult mai rapid si a comunicat fara momente de timiditate. Pentru  o prima interactiune cu conceptul de educatie Tekoneko, ea a reactionat foarte bine social. A mai fost un baietel care nu a vrut sa intre si pace. Era si el la primul contact si probabil ca nici parintii nu l-au pregatit. Pe propia piele am observat ca daca ii povestesc de cu o seara inainte ce vom face a doua zi si pe drum i-am spus unde mergem si ce vom face, copilul e mai relaxat mai ales daca mediul e unul pe care il place: libraria. Cand din graba mea” o arunc” intr-o activitate, intr-un mediu necunosc, e ca un arici si da inapoi!

Pentru mine cat am stat sa o astept, a fost o „gura de relaxare” pentru ca ne aflam la Carturesti Verona si am rasfoit o carte! Minunat pentru copilul din mine caruia ii era dor sa citeasca si sa se incarce cu energia buna a unei librari!

Mai jos aveti cateva  detalii despre cele 8 module. Eu abia astept sa va mai povestesc experientele Tekoneko!

” 1. Modulul de dinamică a echipelor– Singur versus echipă. Tipuri de colaborare și principii. Feedback, negociere, leadership, ajutor. Proiect de construire cu plastilină, cocă, led-uri. Mașina propulsată.

2. Modulul de construcții-DIY cu lemn, fierăstrău, bormașini și șuruburi. DIY cu becuri și circuite, motorașe și plastilină. DIY cu materiale inovative – kinect, nisip mișcător, roboței.

3. Modulul de exprimare prin artă-Legătura dintre idee și formă exterioară. Forme de exprimare prin artă: muzică, pictură, dans, sunete, lumini, cinematografie și televiziune, public speaking și prezență scenică.

4. Modulul de design-Catalogul obiectelor inutile. Cum se materializează ideile – ozoboți, kinect, makey-makey. Exemple de design special.

5. Modul de experimare-Legătura dintre inteligență și simțuri. Inteligențe multple. Simțuri virtuale. Diferența dintre virtual și și real. Iluzii optice, experimente tactile și olfactive.

6. Modul de economie-Ce sunt banii și de ce există? Ce înseamnă a cheltui și a economisi? Investiții și cum facem bani din idei. Antreprenoriat, vânzari, marketing, advertising.

7. Modul de experimentare-Legătura dintre inteligență și simțuri. Inteligențe multple. Simțuri virtuale. Diferența dintre virtual și real. Iluzii optice, experimente tactile și olfactive.

8. Modulul de neuroștiință-Creierul, compoziție și funcții. Model de creier, arii cerebrale. Reacții fizice și psihice. neuronii și legăturile dintre ei. Joc de transmisie a informației. Antrenamentul creierului.

986c25a8-te-m4835_07f0b407f0b3000000

Va urma 🙂

 

Proiectul Descopera – Dezvoltare si suport pentru copii si educatorii sociali din apartamentele de tip familial

Dragilor,

Am aflat de un proiect frumos social. Mi-as dori sa incercati sa-l sustineti asa cum puteti si poate va puteti regasi printre voluntarii sau mentorii care ar dori sa se implice. Daca stai sa ma gandesc bine, poate fi ceva in ce se pot implica si adolescentii si stim ca pe CV-ul unui tanar va spune multe acest voluntariat.

Despre ce este vorba?

„Asociaţia Create Yourself (www.cys.ro) a lansat astăzi proiectul Descoperă – Dezvoltare şi suport pentru copiii şi educatorii din apartamentele de tip familial”, dedicat copiilor instituţionalizaţi cu vȃrste cuprinse ȋntre 11 şi 19 ani şi educatorilor sociali din apartamentele de tip familial din sectoarele 3, 4 şi 6 din Bucureşti. La eveniment au participat peste 40 de persoane interesate de domeniul asistenţei sociale, reprezentanţi ai Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copiilor, voluntari, mentori, membri ai organizaţiilor partenere şi susţinători ai proiectului.

Proiectul Descoperă este o oportunitate pentru 80 dintre copiii instituționalizați de a se dezvolta personal și de a-și descoperi motivația și adevăratul potențial. Proiectul propune servicii complexe și complementare care ȋi unesc pe majoritatea celor implicați în dezvoltarea acestor copii: Direcțiile de protecție socială, ONG-urile care fac proiecte pentru copiii instituţionalizaţi, educatorii sociali și nu în ultimul rând cetățenii. Pentru cetățeni este o ocazie bună de a se implica civic și de a susține aceşti copii printr-un serviciu inovativ de mentorat, care le poate deschide tinerilor un drum în viață”.

Ulterior, Diana Chiţu, Şef Serviciu Management de caz DGASPC sector 4, a vorbit despre colaborarea cu ONG-urile care fac proiecte pentru copiii instituţionalizaţi şi rolul acestora ȋn dezvoltarea personală şi profesională a tinerilor, cȃt ş impactul pe care ȋl au ȋn viaţa lor. Conferinţa a continuat cu speech susţinut de Oana Brătilă, voluntar Create Yourself, care a povestit cȃt de important este ca cei mici să ȋşi urmeze pasiunea, să aibă ȋncredere ȋn ei şi deciziile pe care le iau. Pe de altă parte, Dragoş Toma, Web Developer şi mentor ȋn cadrul proiectului, a vorbit despre nevoile tinerilor aflaţi la ȋnceput de drum profesional şi cȃt de mult ȋi poate ajuta un sfat oferit de un mentor sau o persoană care are experienţă ȋn domeniul ȋn care ei ȋşi doresc să activeze.

In calitate de voluntari sau mentori ȋn cadrul proiectului. Ca mentori, aceştia le pot vorbi copiilor despre meseria lor, despre cum au ajuns să practice ceea ce le place, despre educația lor. Totodată mentorii ȋi pot ȋndruma şi sprijini pe copii ȋn a ajunge să practice profesia pe care şi-o doresc. Cine vrea să devină mentor Descoperă sau are un prieten căruia i s-ar potrivi rolul, poate să ne scrie la http://cys.ro/implica-te//

Proiectul Descoperă: Deschide drumul cunoaşterii pornește de la dorința de a oferi mai mult copiilor care au nevoie de sprijin, îndrumare și acces la educație, pe măsura nevoilor acestora. Astfel, pe parcursul a 4 luni, 80 de copii instituționalizați, cu vârste cuprinse între 11 și 19 ani vor avea acces la sesiuni de consiliere vocațională, furnizate de o serie de experți care ȋi vor ȋndruma şi ȋi vor ajuta să-şi dezvolte abilitățile de viață îndependentă și să conștientizeze propriile calități pentru alegerea unei meserii. În același timp, educatorii sociali, cei care îi îndrumă și îngrijesc zi de zi, vor participa la grupuri suport, cu scopul de a-i ajuta pe copii să se dezvolte personal și profesional și să își regăsească motivația. De asemenea, Create Yourself, prin intermediului proiectului Descoperă, va pune bazele unei coaliții între ONG-urile care dezvoltă programe pentru copiii instituționalizați și autoritățile pentru protecția copilului, pentru a identifica nevoile reale ale copiilor și soluțiile la problemele acestora.

În implementarea, diseminarea şi promovarea proiectului ne sunt alături şi ne susţin DGASPC sector 3, 4 şi 6.

Proiect finanţat prin granturile SEE 2009-2014, ȋn cadrul Fondului ONG ȋn Romȃnia.

Conţinutul acestui material nu reprezintă ȋn mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.”

Vizual Facebook 3 Vizual Facebook 2Vizual Facebook

 

 

„Fii prietenos, nu rautacios!”

Saptamana trecuta am participat impreuna cu cele doua fete ale mele,  la lansarea campanie „CN Clubul Prieteniei: Fii prietenos, nu răutăcios” .  Campania are ca obiectiv sensibilizarea si incurajarea copiilor de a lua masuri împotriva hartuirii si agresiunii de orice fel.

Inainte de a va povesti mai departe, vrea sa fac o marturisire. Odata cu discutiile din cadrul acestui eveniment, am realizat doua lucruri din punct de vedere personal:

  • parintele din mine si-a explicat iesirile mele de agresivitate fizica de la gradinita si de la scoala.  Sper sa fi fost putine( asa imi aduc aminte) si  IMI CER SCUZE, celor ce-si aduc aminte 🙂 !
  • agresiunea verbala este si ea o forma de bullying

Bullying-ul este un termen ce sumarizeaza: parte a unor forme de abuz, de la forma simpla de neglijare, la abuzul emoţional, fizic si sexual. Ma bucur mult de initiativa CARTOON NETWORK  in parteneriat cu ASOCIAŢIA TELEFONUL COPILULUI. Fac un lucru minunat! Desi personal nu am avut prea multe astfel de experiente, imi aduc aminte de cazuri din clasa mea indreptate catre alti copii. Poate cu o intensitate mai mica, pentru ca va spuneam eu in alt articol, colectivul meu din clasa I s-a pastrat majoritar pana in clasa a XII-a.

Asa ca iata-ma cu mandrele mele ajunsa la acest eveniment. Complicat cu doi copii mici la evenimente dar nu imposibil :)! Mamicile au stat de vorba cat copii s-au jucat. A fost distractie dupa cate am vazut, insa Dra Titirez a mea a preferat mai mult fusta mamei.

Sper ca ati auzit de aceasta campanie impotriva agresiunii de toate formele( bullying). Peste 1000 de copii din Romania au sunat pana acum la „Telefonul Copilului 116 111” pentru a vorbi despre astfel de cazuri de bullying.  Un caz care m-a socat: o mama a sunat pentru a se sfatui cu ei. Baiatul ei de 7 ani, clasa I in repetate randuri a fost agresat fizic si verbal de un coleg de clasa dintr-o familie instarita….atentie de 10 ani( din cate am inteles si dedus: parinti cu bani, neinteresati de ce face copilul. Baiatul de 7 ani a ajuns in spital cu lovituri grave, mama a scos certificat medico legal, iar familia vinovatului bineinteles ca incercat sa acopere situatia cu puterea lor financiara. A iesit din spital mai devreme decat trebuia, ca sa nu se faca dosar penal( mai mult de 3 saptamani), inspectoratul scolar o presau pe mama sa le dea certificatul medico legal in originla!….intr-un final i-a dat in judecata si sper sa se fi linistit. Sfatul celor de la  Telefonul Copilului a fost tot timpul sa lupte si sa nu renunte. Chiar au fost sunati de mama copilului de 10 ani , sa dea vina pe ei pentru  problemele lor :).

Majoritatea celor afectati de fenmenul bullying sunt copii intre 12-17 ani.  Sub sloganul ”Fii prietenos, nu răutăcios!”, campania incurajeaza copii si tinerii din Romania sa spiuna stop fenomenului bullying si sa ii incurajeze sa ia  masuri impotriva hartuirii si agresiunii de orice fel. Prin Intermediul animatiilor, Cartoon Network ii incurajeaza pe copii sa vorbeasca despre experientele lor, sa ii sprijine pe cei hartuiti si sa fie prietenosi cu toti ceilalti.

Alex Velea apare in spotuil campaniei Cartoon Network. Campania are si o serie de clipuri animate care se adreseaza atat copiilor care sunt afectati cat si celor care sunt agresivi sau simpli observatori. Copii afectati direct sau indirect, beneficieaza de o consiliere din partea unor persoane cu experienta in aborderea acestor probleme pe  website-ul www.CartoonNetwork.ro/clubulprieteniei.

Final logo-BUDDY NETWORK

Recunosc ca ma gandesc cum sa-mi educ copii cat mai bine sa raspunda acestui fenomen. Parintii mei cred ca au facut o treaba excelenta in acest sens,  sa vad eu acum cum voi reusi! Acum, nu cred ca voi putea le ferim de toate cazurile de agresiune, dar sper sa aiba destula incredere in ele sa le depaseasca si sa comunice cu noi daca va fi cazul. Trebuie sa invete sa gestioneze astfel de situatii,  nu-i putem inchide intr-o bula de aer.

Eu consider ca totul porneste din familie si ca  educatorii, scoala nu pot gestiona mai bine ce nu educam noi acasa. Bullying-ul se invata acasa in primul rand si este determinat de ce se intampla in familia copilului. Cum raspundem la forme de agresivitate tot familiea este responsabila: nu puiul invata de la parinti sa supravietuiasca?! Scoala educatori pot ajuta dar nu pot pune ” temelia”. Suntem sfatuiti sa comunicam cu copiii si cu educatorii, sa fim atenti la toate semnele pe care le pot transmite, sa-i ascultam si sa nu actionam decat dupa ce ne-am consultat si cu ei.

Fetele povesteau de diverse cazuri personale sau ale cunostintelor si mi-am dat seama ca conteaza si cat de atent alegi scoala la care merege copilul.  Uneri din comoditate ne pacalim ca e mai bine pentru copil la scoala de pe strada, dar s-ar putea sa dea peste o „diversivitate” sociala mai agresiva.

Ca parinti trebuie sa constientizam fenomenul si sa trecem peste  experientele noastre negative, incercand o atitudine cat mai corecta si sanatoasa pe care copilul sa o invete.

Puteti sa mai cititi pe acesta tema si la Mamica Urbana, Laura, Piticidarvoinici, Mamicaactiva.

Copii au avut parte de tot felul de surprize, jocuri si cadouri( ce nebunie a fost cand  le-am descoperit :)). Multumesc organizatorilor pentru invitatie si cadouri. Ana si Lavinia ati fost la inaltime din toate punctele de vedere :).

IMG_1372

IMG_1375

IMG_1496

IMG_1585

Fii prietenos, nu rautacios!

Operatiunea Titirez: adaptarea la gradinita

Dra Titirez in 2014 a facut cunostinta cu cresa, gradinita si surioara. In primavara a incercat cresa un pic, ne-am imbolnavit, am stat acasa pana in septembrie cand am inceput gradinita. Am facut o pauza in octombrie pentru ca am nascut si apoi inapoi in noiembrie la gradinita. Initial vroiam sa o tin pana in ianuarie 2015, sa creasca un pic cea mica, insa am fost sfatuiti sa incercam sa nu piarda prea mult pentru ca ar fi pacat de potentialul ei. Pot spune ca am trecut cu bine cu  Dra Aiurel, toata casa gripata – ea era ok :).

Cum a foat la noi adaptarea?  Experienta de la cresa ne-a ajutat un pic, pentru ca eu nu am mai avut atatea emotii. Tot aceiasi experienta a invatat-o si pe ea sa ma „joace” emotional, cu ochii mari, cu manutele pe fata mea spunand ca nu vrea la gradinita.

La inceput o duceam eu si o luam. Plangea cand ajungeam la gradinita si intram in clasa. Cand o luam era vesela.  In primele 2-3 saptamani nu prea dormea la  gradinita, dar statea cuminte in patut. Apoi a urmat o pauza, am nascut eu si inapoi la gradinita.

Eu fiind acasa cu cea mica, o duce Sportivul familiei acum. La inceput plangea cand pleca de acasa, mi se rupea sufletul, iar ea se folosea de acest lucru.  Ziua ma simteam vinovata ca nu stau cu ea, desi stiam foarte bine ca e spre binele ei. Doamna educatoare, ne-a spus ca dupa ce am nascut se juca foarte mult cu bebelusul si caruciorul, apoi dupa o perioada s-a indreptat si spre alte jucari, semn ca trecuse peste perioada de adaptare cu surioara.

Cu cat ma simteam eu mai vinovata cu atata ea plangea mai tare dimineata. Dupa ce iesea din casa, bineinteles ca nu mai plangea :).  In clasa  nu plangea, era cumintica si foarte vesela seara. Cu timpul mi-am educat „vina” si a fost mai usor. Am descoperit chiar ca daca dimineata o pregateste tatal chiar nu plangem de loc.

A fost greu prima luna cred, apoi avea dimineti bune si mai putin bune cu diverse grade de plans. Ne luam diverse jucari la gradinita si am incercat ca tematica povestilor inventate de mine sa fie cu  gradinita. Episodul ei preferat de la Bobita si Buburuza, e cel cu gradinita iar povestea preferata este cu doua surori printese ce merg la gradinita :).

IMG-20150126-WA000A devenit mai usor trezitul de dimineata, o data cu crearea unui program seara. Noi nu prea aveam un program de seara si uneori adormea tarziu 11-12 noaptea. Incepusem si „crizele” de trei ani, care desi rare la inceput ne-au provocat sa incercam sa le gestionam. Pana la urma solutia este sa o lasi sa se descarce si sa fi langa ea cand vrea sa se linisteasca. In restul, nu aude sau proceseaza cei spui in timpul tantrumlui. Cu  calm si rabdare se rezolva :)!

Programul de somn tine foarte mult de vointa si organizarea parintilor. Normal ca protesteaza  la inceput ca nu vrea sa doarma, dar dupa 2-3 zile de regulament: lapte, un pic desene, poveste si somn, intelege  si nu mai protesteaza.  Stiu foarte bine ca daca adoarme pana la 10-10.30 dimineata e odihnita. Avem si o mica „pedeapsa” care inca tine:  nu are voie la desene daca nu ma asculta in timpul zilei si dupa ce a vazut ca nu glumesc sau dau inapoi cu aplicarea pedepsei, functioneaza. Important e ca toata familia sa respecete regulile impuse. Semnalul de culcare este pentru toata familia, asa ca si noi adulti inchidem TV-ul :). Sa vedem cum evoluam mai departe!

In weekend-uri, incerc sa fac ceva doar eu cu ea, mergem la teatru, spectacol sau o prajitura. 3 ani si gradinita este o perioada destul de grea emotional pentru toata familia cred :). Fiecare o gestioneaza cum poate.

Ce s-a schimbat de cand am inceput gradinita? A devenit mai independenta:

  • nu mai vrea sa faca la olita acasa, face la toaleta cu colacelul ei( pe care ea vrea sa-l puna)
  • vrea sa-si dea singura jos pantaloni si sa-i ridice
  • nu mai vrea scutec noaptea. Faceam la olita, insa seara ii mai puneam scutec. De vreo 2 luni a cerut singura ca nu-l  mai vrea.  Nu am incercat diverse tactici sa scapam de scutec si noaptea. A fost chiar usor, a venit natural :).
  • cere sa doarma singura in alta camera. Ma mai cheama in timpul noptii la ea, insa e un pas important. Din nou , fara tactici a venit natural dupa ce s-a obisnuit cu dormitul la gradinita. Deci se poate si fara „sa-ti arunci” copilul in alta camera :)!
  • cantam , dam specatacole si am devenit foarte „smechere”. Ne da uneori niste raspunsuri ce ne surprinde, logice, dar in avantajul ei. Ne intoarce anumite afirmati in favoarea ei  cand are nevoie, asa ca noi nu putem da inapoi :).
  • a inceput sa ceara diverse jucari ca a vazut la vreun copil. Sa vedem cum evoluam aici, momentan are jucariile ei si ii explicam ca nu trebuie sa aiba la fel ca altii.
  • se alinta mai mult, pentru ca si noi a rasfatam uneori.
  • a inceput sa manance mai putina acasa, desi la gradinita mananca la fel. Stagneaza in greutate, nu ma stresez inca pentru ca avem de unde :).
  • dupa doua etape de imunizare, suntem cu parametri de imunitate la nivelul minimal acceptat. I-am refacut analizele anul acesta si suntem mai bine cu imunitatea fata de acum 1 an. Se si cunoaste fizic, ia tot curs  nasul si a tusit dar fara febra sau alte simptome. Zic eu forme usoare. Nu ma astept sa nu raceasca pentru e normal la varsta lor( chiar de 6-7 ori pe an).
  • are diverse apucaturi de la gradinita, pe care nu le vede acasa si care nu-mi plac asa ca trebuie sa o corectez . Inclusiv a inceput sa minta cand face ceva rau, desi nu vrea si nu i-am dat vreun motiv sa se ascunda, cauta alte explicatii sau da vina pe altcineva.  Aici cred ca avem luptat pentru a o corecta….
  • ne cearta ea cand noi nu respectam vreo „corectie” de a noastra, de exemplu vorbitul cu gura plina de mancare :).

Pentru prima data, eu am inteles si apreciez vacantele scolare acum din punctul de vedere a unui parinte. O intrebare insa pentru voi:  cand pui atatea poze cu copiul pe FB si filmulete din vacante cand ai timp  sa stai cu copilul tau, sa interactionezi ?! Pentru mine a fost socant sa-mi urmaresc newfeed-urile  in acesta vacanta intersemestriala….eu nu cred ca peste ani o sa conteze pentru copiii nostri ca i-am facut un album intreg cu poze de la munte, cred ca o sa-si aduca aminte cum ne-am jucat sau cum am interactionat.   Da, stiu….ce ciudat din partea mea :).

Sa vedem cum evoluam mai departe !

Afara cu copiii: bunul simt

Incercam sa o distram pe dra Titirez in weekend-uri pe la diverse spectacole si activitati.  Ca parinte  eu intru in contact cu alti adulti si copii.  Toate bune si frumoase, copiii se distreaza, insa adultii nu stiu sa fie langa ei. E parerea mea, dar m-am gandit sa o exprim public, poate sunt persoane care pot invata si ii pot invata la randul lor pe copii. Am mai atins eu aici, cateva reguli de bun simt si bune maniere.

Am fost la specatacolul „Regatul de gheata” al trupei Zurli. Sala mica si mai intunecata la nivelul scaunelor. Parintii se imbulzeau sa faca poze la copii aflati pe scena. Ma gandeam eu ce poze pot iesi daca e intuneric cu un smartphone?!  Pentru parinti din randurile din spate care nu-si vedeau copii oare cum era, ca tu vrei sa faci poze cu un telefon care stiu sigur ce fel de poze face pe intuneric?! Adica nu face poze, nu se vede nimic, doar ai incomodat cateva persoane si in plus nu ai observat reactiile copilului tau. Nu am sa inteleg nicioadata de ce alegem sa facem poze( si pe mine ma apuca recunosc) cand nu putem surprinde trairile copiilor nostri, reactiile lor.  Ochisorii lor comunicand cu noi bucuria sau supararea, mi se pare priceless, o comunicare ce poate rezista peste ani…. poti surprinde asa ceva intr-o poza sau filmare?

La teatrul de papusi Tandarica, in sala lor au bancute  pentru adulti si copii. Pentru cei mai mici care nu sunt in randurile din fata, nu se vede prea bine. Asa ca iti iei copilul in brate…. sau ti-l pui pe umeri, cum am vazut la o doamna din randul 9. Bineinteles ca restul de 9 randuri din spatele ei nu vedeau nimic de copilul cocotat. Pentru ea era simplu, copilul nu vede, deci trebuia gasita o solutie. A stat asa tot specacolul fara a incerca sa gaseasca alte solutii.

Alti parinti de pe margina, se chinuiau sa faca poze copilului din mijlocul banucutei deranjand evident pe cei de langa el…. De ce faci poze cand sigur nu ies ?!

La sfarsitul specatcolului, copii s-au imbulzit pe scena si parintii sa le faca poze din nou. Eu eram printre foarte putinii care se uitau la copil cum se bucura, il observam cum incearca sa ajunga la printesa, cum nu renunta si cum e emotionata cand o pupa.  CLAS cum zice Masha!!! Daca faceam poze, nu ma mai bucuram de reactiile ei. In timpul specatacolului tinand-o in brate, am avut momentele noastre de liniste si apropriere. Cum era sa stau pe FB si ea sa-mi puna aceiasi intrebare de mai multe ori?!

Mi s-a parut maxim o fetita de 11-12 ani incercand sa faca poze cu o tableta….in loc sa se uite la specatacol. Ea nu face ce nu a vazut la parinti, probabil crede ca asa se vede un spectacol…. Trist pentru mine!

Am vazut copii bucurosi, alergand pe langa parinti si parinti nervosi comentand dupa specatcol ce nu le-a placut lor…in weekend chiar nu putem sa lasam nervii la munca si sa ne bucuram de energia celor mici?! Credeti-ma: cu o energie pozitiva reusim mai usor si mai repede sa educam un copil, sa potolim vreo criza de nervii si ne ajuta si pe noi sa ne incarcam bateriile. Bineinteles daca iti fac placere astfel de lucruri! Cel putin acestea sunt parerile mele, nu sunt un adevar universal dar cu siguranta nu poti gresi cu bunul simt :).