Motricitatea și jucăriile

Să zicem că nu mai sunt o mamă începătoare! Mi-a luat cam 7 ani, să-mi dau seama că am aruncat cu banii pe multe jucării… Nu din prisma faptului că nu s-au jucat cu ele, ci doar că nu era nevoie de X cuburi sau mingi pentru bebeluș, sau diverse păturici cu desene….Câți bani am cheltuit doar pentru că cineva facea reclamă, că va fi copilul mai deștept!

Cea mai importantă jucărie pe care o poate avea un copil este un partener de joacă sau atenția părinților! În rest, deciziile de a cumpăra o jucărie ar trebui să țina de cât de folositoare este.

După ultima curățenie la jucări, am decis să nu mai cumpărăm pentru cel puțin 6 luni, jucări. Un argument a fost că strângem bani de laptop, iar altul că aruncăm mult plastic.

Cea mai buna investiție pe care am făcut-o într-o jucărie, a fost o cutie cu multe cuburi din lem. Aceste cuburi din lemn au funcționat de la 0 ani până când le-a dat verișorului, acum 1 an. Madam Furlifus s-a jucat cu ele și a construit în fiecare zi. În orice poveste sau joacă a celor doua fete, existau și cuburile.În acest weekend am testat o jucarie din lemn de la Garibel și am avut o revelație! Un set de construit din lemn, cu instrucțiuni și cu multe variante de modele, le aștepta pe fete de ceva timp să-l încerce. Nu vâ spun căt de entuziasmate erau, dacă nu au primit jucări de vreo 3 luni! 🙂

Acum să vă spun despre revelația mea:

Madam Furlifus e copilul nr 2, cu o moticitate fina dezvoltată, care nu a avut niciodata probleme în a folosi jucăriile și care a avut de unde să copie mișcări. Prițesa este copilul nr.1, care nu a avut de unde să copie mișcări și a cărei motricitate a fost de la naștere mai puțin dezvoltată. Eu nu m-am preocupat prea mult să o ajut în acest sens, considerând că lucrurile vin natural.

Deschizând cutia cu set-ul avion și apucându-se să vadă ce pot face, am observat că motricitatea fina a celei de 7 ani mai poate fi lucrată. Practic în momentul în care a trebuit să asambleze piulițe și șuruburi din lemn, i-a fost mai greu decât celei mici.

Cea mică s-a plictisit repede, dar cea mare a tot continuat și mi-a cerut ajutorul. Nu vroia sa renunțe și până la sfârșitul asamblării a învățat. Mai fusese la un atelier pe la 4 ani cu șuruburi, dar pare că trebuie să fim consecvenți și că uitase ce înseamnă „sensul acelor de ceas”.

De ce mă gândeam eu, că o data cu creșterea se rezolvă niște probleme?

Acum are temă să facă câte un model singură în fiecare săptămână. Și toate din același set. Eficient, nu?!

Vă las aici magazinul de unde am testat jucăria și sincer sper să-i descoperiți și voi. Recunosc, că e mult îmi place mult când o jucârie mă învâtă și pe mine si pe copii lucruri!

Să ne învățăm copiii să fie curajoși, nu perfecți!

Mă uit la copiii mei când dorm…Le văd pielea perfectă, gene lungi și sprăncene bine conturate. Mă trece o dragpste și o căldură prin tot corpul. Într-o fracțiune de secundă, mă gândesc că va veni furtuna adolescențtei peste pielea perfectă, că voi avea de furcă cu  Madam Furlifus, că toată liniștea de acum va fi spulberată.

Găndul îmi zboară la colegii de la birou, la evenimetele din aceea zi! Cum ca adulți suntem atât de complicați și cum rămân doar copii din nou după ce dai câteva straturi de experiență și autoeducație. Am văzut de multe ori, un copil cu diverse frici, frici ce de multe ori ne ghidează deciziile și ne fac viața complicată de adult mult mai grea.

Văd o feminizare a băieților tineri și o masculinizare a fetelor. Societatea e în schimbareși apoi mă găndesc dacă fetele mele vor avea norocul să găseasc o jumătate și cum se vor completa.

Gănduri și frici ce mă ghidează și pe mine și ce mă fac să nu trăiesc momentul unei perioade minunate din viața copiilor mei!

Indiferent de sex, cred că este important să le educăm încrederea necesară în ei și să fim atenți să înțeleagă că frica nu trebuie să le ghideze viața. O lecție importantă pe care am primit-o la 36 de ani: viața e mult mai simplă și frumoasă, când nu ți-e frică! Nu mă refer la frici când există un pericol eminent, sau când instinctul îți spune că trebuie să supraviețuieșți. Mă refer la friciile de zi cu zi, în relațiile cu societatea, în frica de a nu greșîî, în a frica de a nu îți asuma anumite lucruri, în frica de a fi tu pentru că ești judecată, în frica de ați spune părerea.

Eu sunt o personalitate introvertită, educată să fie extrovertită! Lumea nu mă crede… eu cred că ne naștem cu un bagaj genetic, dar îl putem modifica prin educație și autoeducație. Partea cu autoeducația, nu se poate face, dacă în momentul în care ai fost copil părinții tăi nu s-au preocupat de educația ta emoțională!

E mult de discutat și „the Devil is details”! Cel mai important acum mi se pare, să le fac să înțeleagă ce este frica și când e utilă! Să le ajut să-ți găsească metode prin care să-mi recunoască frica și să găsească o soluție.

Lumea modernă nu se mai uită la IQ tău. Lumea modernă se uită la EQ emoțional. Într-o lume în care tehnica ne simplifică viață, social media ne ține blocate emoțiile un adult care știe să comunice face2face, care știe să-l înțeleagp pe cel din fața lui și se adaptează, care își controlează emoțiile când prezintă– va avea success!

Copilul nu trebuie să fie perfect! De ce ai vrea să fie?! Eu văd în jurul meu părinți cărora le pasă de ce zice lumea și de căt de perfect e copilul. Cătă energie consumă pentru a parea perfecți…Pentru că știm cu toții că perfecțiunea nu există și că toată frumusețea naturii stă în imperfecțiune!

Câteva gânduri de început de primavară! E perspectiva mea asupra unor lucruri ce sunt foarte largi ca si definiție dar care ne afectează viața copiilor noștri.

Tabletă sau laptop pentru copiii noștri?

În societatea în care traim, tehnologia e folosita zilnic în diferite forme. Telefonul este un apendice pentru adulți. Pare uneori că ținem mai mult la telefon decât la copiii noștri.

Copiii noștri vor fi adulți într-o lume și mai tehnologizată decât a noastră și vor lucra probabil cu multă tehnologie. Cum îî pregătim?

Am văzut mulți părinți care introduc telefonul sau tableta de la câteva luni de viață. Prea mulți copii mănancă doar cu telefonul sau cu tableta în față.  Din lipsă de răbdare sau că așa au fost sfătuiți, părinții educă copilul prin intermediului TV si al telefonului. Am auzit multe justificări: ca e bine sa se învețe de mic cu tehnologia!

Cât de mic?! Specialiștii nu recomanda mai mult de 10 minute pe zi pentru vârste intre 3-7ani. Teoria specialiștilor e una și realitatea părinților e alta. Ni se întamplă și nouă să îi aruncam în brațele telefonului, când avem nevoie de puțină liniște sau copiii sunt cu noi la un drum lung.

Nu cred ca mai devreme de 2 ani jumatate, copiii mei au stat la TV mai mult. Nu au capacitatea de a se concentra…Mai devreme de 3 ani, nu au atins un telefon. Cea mare cred ca pe la 4 ani a ajuns sa intre în contact cu acest dispozitiv. Încercăm să limităm timpul pe care îl petrec la telefon. Tot cred că ne trebuie un program și mai riguros, ex: doar in weekend acces.

Nu avem tablete! Nu mâncăm la TV sau cu desene. Pesonal, am fost foarte atentă la alimentația mea în sarcină, în alăptare…am respectat toate principiile pe care pediatra mi le-a recomandat cu privire la introducerea alimentelor….nu m-am luat după sfaturile familiei, prietenilor pentru că după cum spune soacra mea: Eu am crescut copii acum 30 de ani, nu știu tot ce știti voi acum! Deci, nu am folosit niciodata desenele animate pentru a manca copii! Nu am introdus tehnologia pentru a suplini lipsa mea de răbdare, decât după 3 ani! 🙂

Nu am cumparat tablete, pentru a mă asigura că nu exista tentația. Și nu mi-e frică că vor știi mai puțin decât alți copii. Nu e o dovada de inteligentă, că știe să umble pe telefon un copil. E cumva dovada, că adulții din viața lui nu sunt atenți la nevoile lui.

Însă cred că trebuie să ne  învățăm copii cu toate programele uzuale pe care noi le folosim: word, office, excel, chiar si cu cele pentru desen si programare. Exista un joc Mindcraft care dezvoltă logica de programare. Lucrurile acesta cu cât sunt mai familiare pentru ei, cu atat le va fi mai usor in viitor.

Eu am invata excel la 19 ani, studiind o carte si exersând o data pe saptamană la calculatorul facultații. Acum folosesc zilnic și intens acest program și am pierdut timp să-l invat mai bine ca adult, când puteam să învăț ceva mai avansat.

Am întrebat un psiholog, când trebuie să introduc calculatorul- dupa ce învață copilul să scrie de mână. Prințesa are 7 ani, citește și scrie-deci e timpul!

Primul impuls a fost să mă gândesc să-i iau tableta. Pentru că așa am văzut în jurul meu… Tot in jurul meu am văzut mai rar copii care la 8 ani se joacă in Microsoft Project, Visio- programe pe care  nici eu nu le stapânesc.

Așa că am făcut un pas în spate și am refectat: tableta sau laptop? Ambele nu- pentru că e vorba de buget.

Am ales laptop, pentru că:

-se va familiariza cu programele word, excel, power point

-se va familiariza cu tastarura, mouse și va învața să navigheze prin foldere

– voi restrictiona ce poate accesa pe internet și va explora controlat

-curiozitatea de a descoperi va fi mai puternica decat tentația de a se uita doar pe youtube

-pot introduce jocuri mai complexe pentru a dezvolta logica

-pot face un program mai strinct, pentru că e mai complitcat decât tableta

-Prințesa e la o vărsta potrivita, Madam Furlifus va avea acces doar la jocuri de logica. Cea mică copiază și va putea învăța mult doar uitandu-se la sora ei- cum deja face in alte aspecte.

E un efort mai mare financiar a lua un laptop decât o tableta, dar eu consider că e mai benefic.

Păi și ce facem dacă văd la alți copii și vor și ele? Simplu le explicăm de ce nu și ne menținem pe poziții. Unul din lucrurile care mă irită foarte tare la colectivele de părinți, e când ne reproșăm unui altora, că copilul meu a văzut la copilul tău și vrea și el acum! Adică, eu nu-mi pot controla copilul și educa, trebuie să dau vina pe copilul tău că aduce la școala anumite jocuri sau tableta și eu mă simt vinovat că nu-l las.

Suntem adulți și trebuie să ne asumam deciziile, chiar dacă copilul nu întelege în prima faza. La noi a functionat logica pâna acum și explicațiiile. Prințesa a încercat de câteva ori să-mi spună că colegele ei aduc tablete la școală și că ar vrea și ea. I-am explicat de ce nu e ok de vreo 2 ori. S-a luptat singura cu sentimentul de invidie și și-a făcut telefon și tableta din carton. Se juca eu ele și după o perioada i-a trecut.

Acum am decis să strangem bani pentru laptop. Studiez problema, să vedem ce e mai ok pentru un copil de 7-8 ani.

După ce achiziționam revin, să vă spun și cum am reușit să luam un laptop, ce model și de ce!

Va urma!

Ce am învăţat în ultimul an Prinţesa version

Încep anul prin promisiunea să scriu mai des şi să mă reconectez cu mediul online. Primul subiect din 2019- evoluția Prințesei, 7 ani împliniți. Am mai povestit despre ea din în alți ani, acum copilul meu nu mai e bebeluș, e domnișoara.

Bebelușul meu aka Balenuța mea, a trecut într-o noua etapă sociala,mentală și fizică. De anul acesta școlar suntem la o școală particulară și i-a luat cam 2 luni, să se adapteze cumva.

Prințesa este o fire cognitivă și intovertită, în consecință toate acțiunile noastra ca părinți în educația ei țin cont de acest lucru. Înțelege multe lucruri dacă îi explici cu o logică în spate și a luat relativ ușor decizia de a o muta la o altă școală. Dupa 3 luni de zile, a ținut să-mi confirme ca e mult mai bine la noua ei școală și să mă întrebe de ce i-a luat ei, atâta timp să se integreze cu noi colegi.

Din punct de vedere social, se uita mai mult în oglinda. E conștientă de calitățile ei fizice si mentale și face evaluari corecte în raport cu alți copii. Când dă peste o emoție noua sau nu își poate explica ea de ce simte anumite lucruri, vine la mine și mă întreaba. De ceva timp, îmi zice că o deranjează mustața ei, că se vede ciudat și după o consultare cu medicul pediatru, am decis sa o epilez cu ceara. Preconcepția generațiilor noastre și a buniciilor este, că ar fi prea mică…cum încerc să gândesc cât mai actual am mers cu copilul la cosmetică și a stat cuminte, a durut un pic dar la final era foarte fericită că a scapat de mustață. A fost o decizie luată împreună cu ea!

Anul acesta de la Moș Crăciun și-a dorit foarte mult o chitară. Am fost reticientă în a o primi, însă pană acum acest copil mi-a aratat că dacă are o pasiune se ține de ea, așa ca a primit cadoul dorit. Vom începe si cursuri să învețe.

-Mami, anul acesta a fost diferit de Sarbatori, pentru mine?

-De ce iubita mea?

-E primul an in care nu am mai vrut jucări, e primul an când particip la petrecerea de 2019 și e primul an în care mi-am scris singura scrisoare de Mos Crăciun.

Dialogurile cu ea, sunt lecții pentru mine de multe ori. Mă încurajează ea, mă ceartă ea cu argumente, mă uimește de multe ori prin înțelepciunea vorbelor și logica faptelor. Și nu pot să-i zic că nu are dreptate când are și eu sunt vinovată :). Ar însemna să-i dau semnale greșite doar din orgoliu și să-i dau peste cap un întreg sistem de confirmare a deciziilor ei. Pare cunoscut? Păi generația mea caută validari din extern pentru că acea încredere în sine nu a fost cultivată în copilarie și pentru că adulții noștri ne-au transmis semnale contrare de multe ori.

Avem încă pasiunea pentru poneii de jucărie și pentru animale. Vrea să se facă medic veterinar de la 3 ani si cântăreață.

De ceva timp observ că evoluția celei mari, însemnă și evoluția celei mici. Madam Furlifus a învățat multe lucruri de la sora sa mai mare. Cifre, litere, cuvinte în alte limbi străine, copie mai tot. Eu ca mamă sunt încântată de doua lucruri:

  1. că e un efort mai mic să educ al doilea copil. Mult mai mic as zice…
  2. Copilul cel mare vede impactul ei asupra celei mici și noi ne încantăm de simbioza lor

Am învățat în ultimul an să mă conectez mai mult cu familia. Reacțiile copilului meu și timpul liber puțin din 2018, m-au învățat să-mi dozez eforturile mai mult pentru familia mea, să nu ma mai stresez pe lucruri marunte. Simt că am evoluat în felul în care percep luptele cotidiene și acest lucru datorita și cu ajutorul copiilor mei. În special cea mare, care a ajuns la o vârstă unde poate articula multe lucruri. Cum vă ziceam, psihilogul îmi cere bani pe terapie, copilul vrea doar dragoste! 🙂

Sunt un pic și tristă pentru că am realizat ca bebele meu frumos, e o căpriță mare acum și mânuțele mici și pufoase s-au transformat în instrumente de scris sau suport pentru cărți și farduri! O nouă etapă, de care mi-aș dori să mă bucur cât mai mult!

Școala de stat vs școala privată

Am finalizat un an de clasa pregătitoare la o școală de stat. Eu am mai scris, cum am ales gradinița și că ne este bine la una de stat (cu doua generații de copii). Școala am ales-o pe diverse principii și tot din timp mi-am făcut temele. Deși știu ce vreau în general și știu să fac o analiză strategică….iată-mă cu o decizie luată, să îmi mut copilul  la o școală privată în clasa I!

Clasa 0 a fost la o școală de stat. Școală minunată (in limitele unei școli de stat),  cu o doamna învățătoare specială (cu mult lucru la inteligența emoțională a copiilor, cu lucru cu părinții, cu sfaturi ce cărți să citim să ne ajutăm copii). Prințesa s-a adaptat foarte bine, după ore o duc la un after decent, are prietene, a evoluat emoțional și mental foarte bine.

De ce ne mutăm? 

Am luat această decizie pentru că:

  • copilul meu are un potențial mare și eu ca părinte trebuie să încerc să maximizez tot ce poate ea fi ca adult. Într-o clasă cu 30 de copii, mulți dintre ei cu lacune în educație, doamna se ocupă mai mult să liniștească și să educe 7 ani de acasă. Nu are timp să se ocupe de copiii cuminți și atenți.
  • copilul meu are nevoie de liniște și atenție și o școală de stat nu oferă acest lucru, oricât de ok sunt cadrele didactice.
  • copilul meu în 10 luni a învățat multe lucruri frumoase, dar în mare acestea au venit de la doamna
  • m-am sfătuit și cu doamna învătătoare, bineînteles! M-am implicat în diverse activități cu școală și mi-am dat seamna că Prințesa va fi ok, dar va pierde multe lucruri pe drum datorită zonei de compromisuri la care va asista în timpul orelor. Nu-și va atinge potențialul maxim, pentru că are nevoie de ațentie.

Acest an școlar a fost o experiență, care ne-a ajutat să observăm anumite lucruri. Faptul că doamna învățătoare pleacă din sistemul de stat, a dus la regândirea strategiei pe care o aveam inițial pentru copilul meu.Una din variantele aparute au fost școlile private.

Ce știam de la prima analiză, mi s-a confirmat și acum: nu am banii de prima opțiune de școală privată. Am analizat și o a doua opțiune- nu cu mult mai scumpă decât am dat pe after-ul privat. Sincer, sunt multe variante la privat, dar puține care să fie ok din punctul meu de vedere și care să le putem plati.

Am dus copilul la evaluare la noua școală și am discutat inclusiv cu doamna de la clasă. Dintre a sta la stat sau a merge la privat, riscul cel mai mare pentru copil e să rămană la școala de stat. Școala primară este importantă pentru că este baza. Cum  învață să învețe acum, așa va fi toată viața!

Printesa este cognitivă și dacă îi explicii înțelege. În plus a văzut și ea cum e noul colectiv (în 3 zile cât a fost evaluarea). Nici nu mi-am pus problema, că v-a suferi copilul dacă îl mut acum. E încă mică și  pot face o astfel de mișcare.

Scriu aceste rânduri, pentru a împartăși experiența mea! Nu sunt de acord nici cu răsfațul de la școlile private sau gradinițele private. Multi din copiii din clasa 0 a Printesei cu probleme de comportament, veneau de la gradinițe private…. sau stat mai mult acasă cu mama, că nu are încredere în sistemul de învățămant.

Ca și părinte, eu nu mă regăseam în majoritatea părințiilor colegilor copilului meu. Și pentru mine e important acest lucru, pentru că colegii ei sunt copia părinților!

Nimic nu e perfect! Nu mă aștept să fie paradis la noua școală, dar am realizat după 10 luni că avem alt potențial și că părinții sunt reposabili, iar comoditatea mea ca adult nu ar trebui să fie un factor într-o decizie pentru viitorul copilului meu.

Pot greși, însă uneori îmi bazez deciziile și pe inteligența emoțională, ca să nu zic „emoție”! 🙂

 

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!

 

Școala Atfel- idei de activități

Dacă sunteți implicați în zona de educație a copilului, ar trebui să fiți atenți și la activitățile extra, organizate la școala. Sunt  multe variante pe piața și aveți de unde alege.

Vă recomand și eu cateva activități, organizate de Bluparty. Am participat la mai multe evenimente cu ei și îmi place că sunt foarte organizați și sunt atenți să-și respecte promosiunile. Lucru mai rar întanit în business-ul școlar 🙂

Iată ce ne propun ei:

 

1.Activități tehnico-științifice distractive

Atelierele Happy Science și Happy Chemistry-Fizica, chimia și științele naturii nu mai au niciun secret pentru copii datorită experimentelor științifice realizate într-un mod interactiv și distractiv. Li se vor dezvălui tainele științei prin intermediul unor surprinzătoare experimente cu gheață carbonică sau lumină fluorescentă menite să-i facă pe cei mici mai apropiați de fizică și chimie.

 

 

Orășelul Cunoașterii – știință prin joc

 

Foto: oraselulcunoasterii.ro

Orășelul Cunoașterii este primul muzeu interactiv pentru copii din România, care implică știința. Pe cei mici îi așteaptă un science center care le pune la dispoziție 8 zone de interes exponate-joc, fiecare fiind un experiment bazat pe fizică, matematică, logică sau ecologie, cu apă, aer, magneți, jocuri senzoriale etc. Astfel, copiii se împrietenesc cu știința și își dezvoltă motricitatea și gândirea. 

2. Teatru, muzică și artă

Atelier muzical cu Tobe Africane tradiționale Djembe

Atelierul muzical cu tobe este mai mult decât un curs de percuție, în cadrul cursului cei mici învață cu ajutorul unui coordonator despre instrumente muzicale, muzicalitate și cum să mențină ritmul singuri, dar și în echipă. La final, vor putea integra ceea ce au învățat într-o bucată muzicală. Spectacolul va fi condimentat și cu concursuri între micii percuționiști și cu probe de „îndemânare” muzicală. 

Teatru de improvizație cu actorii LittleImpro

Acest atelier de teatru este unul diferit față de teatrul obișnuit pentru că are în centru improvizația, atât a celor de pe scenă, cât și a publicului. Este susținut de actorii profesioniști LittleImpro și un improvizator muzician care asigură suportul muzical live, ambele părți asigurând distracția.Copiii vor avea șansa să facă parte din poveste sau să coordoneze diferite scene de pe margine, punându-și la bătaie propria imaginație.

Iată cum s-a defsășurat un spectacol de improvizație LittleImpro: https://www.youtube.com/watch?v=GTFoa4RQTM8

3. Vizite la Muzee

Vizită la Muzeul Național de Geologie

Invitația Muzeului Național de Geologie la Școala Altfel include vizite libere sau ghidate și participarea la un program educativ-creativ, cu mai multe tematici. Cei mici nu doar vor înțelege mai multe despre istorie, cultură și artă, dar vor putea crea lucrări 2D sau 3D, sub îndrumarea a doi specialiști în educație și arte plastice.

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român îi așteaptă pe cei mici cu o colecție bogată de obiecte, care le oferă o imagine asupra satului românesc de odinioară. Participanții mai pot participa și la ateliere de creativitate, unde sunt invitați să se exprime liber prin desen, țesut la război, modelaj în lut, ateliere de sunet și meșteșug și altele. 

4. Relaxare în natură

Activități sportive și educative cu asociația Tabere cu Suflet

Foto: taberecusuflet.ro

Asociația Tabere cu Suflet invită elevii în Săptămâna Altfel la o pauză de relaxare prin diverse activități în natură, de una sau mai multe zile. Printre cele mai solicitate activități se numără vizita la rezervația de Zimbri, activități montane sau plimbări cu bicicleta, prin care copiii vor învăța despre responsabilitatea protejării mediului, a faunei autohtone, dar și despre importanța mișcării. 

Vizită la Grădina Botanică

Grădina Botanică “Dimitrie Brandza” din București este o grădină plină de diversitate, care, pe lângă vizitele obișnuite, organizează programul Școala naturii, cu activități educaționale legate de botanică, horticultură și științele naturii. Elevii vor putea vedea colecții de plante (vii și conservate) și vor învăța mai multe despre importanța relației dintre om și natură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pregătiți-vă copiii pentru folosirea tehnologie și a emoțiilor!

Cum ne creștem copilul pentru piața muncii în viitor?

Avem în societatea noastră multe informații despre cum ar fi bine și ce este bine pentru copilul nostru. Avem părinții cu acces la multe surse  de informații, dar care nu au fost obișnuiți să filtreze informația. Și avem părinții care se duc mai mult către extreme, către ambițiile personale și către zone de presiune și încărcarea programului copilului (pentru că așa au fost învățați sau pentru că așa văd în jur). Mi se pare că multă lume se focusează pe timpul prezent și doar se fac că se uită în viitor!

În viitor lumea va fi mult mai tehnologizată, va fi multă cerere pentru programare și scriere cod. Lumea va fi mobilă și piața muncii va însemna un continent, nu o țară. Adulții cu abilități sociale, comunicare și care pot ține prezentări vor fi mai rari și deci mai bine plătiți. Acesta va fi efectul practic al utilizării social media și comunicării online.

Eu lucrez pe lângă oameni de IT, din diferite țări, cu diferite backround-uri. Eu nu știu programare, dar știu să comunic și să-i înțeleg… Ca și o remarcă personală: cei mai de succes au o inteligență emoțională în plus și o încredere peste media romanilor (chiar dacă intelectual nu strălucesc).

Din experiența mea din domeniul IT, expunerea la o comunitate internațională și trend-urile pe care le văd, cred că noi avem datoria ca părinți să ne familiarizăm copiii cu tehnologia și să ne asigurăm că sunt confortabili cu schimbările (adaptabili).

Familiarizarea cu tehnologia înseamnă să ia contact cu ea, nu să lasăm copilul pe tabletă 6 ore non stop. Nu înseamnă să-i cumpărăm telefon mobil înainte să știe  să scrie sau să citeacă. Înseamnă de fapt să ia contact cu formele recomandate pentru vârstă  sa și să ne vadă și pe noi că o folosim.

Am văzut părinți care nu se pot adapta să folosească grupurile de whatsup și se supară ori de câte ori se discută aprins acolo. Alții părinți comunică prea mult în scris și prea puțin verbal. Ce arată acești părinți copiilor lor?  Neadaptare…rezistentă la schimbare. Într-un final, copilul când e mic învață o atitudine față de tehnologie.

Dacă nu am copii cu chemare către programare, trebuie macar să fie confortabili cu tehnologie uzuală și destul de inteligenți emoţionali să se adapteze atunci când situația o cere. Indiferent de domeniu sau mediu….

Mă uit la colegii Prințesei cum vin cu tableta la after school. Stau toată ziua pe jocuri și când vor fi adolesceți nu vor mai știi să mai comunice social și vor fi timizi și cu puțină încredere în ei. E mai simplu pentru părinte să-i cumpere o tabletă și să nu fie deranjat….peste câțiva ani garantat copilul nu va avea un sistem coerent de reglare a emoțiilor. Ce vreau eu să zic?!

1.Pregătiți-vă copiii pentru tehnologie, dar conform vârstei lor.

2.Educații să fie adaptabili, sociali și să-și recunoască emoțiile.  Un mare atu pentru viitor

3.Nu neglijați capaciatatea socială a copilului, pentru că nu-l veți ajuta pe viitorul adult.

4. Căutați să-i dezvoltați inteligența emoțională și stima de sine

5. Învățați-l că tot globul e „locul lui de joacă” și că el este un cetățean al acestei planete!

sursa foto

 

P.S Vorbim mult despre dezvoltare personală și facem cursuri. Dacă noi ca adulți o facem pentru  locul de muncă, pentru copil ce facem? Dezvoltarea personală se face mai întâi acasă și în copilărie… și se cheamă inteligență emoțională!

 

 

 

 

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil?!

Am realizat zilele acestea cât a crescut Madam Furlifus! Avem 3 ani jumatate acum. Multă lume mă tot întreabă cum e cu doi copii, unii îmi spun că am avut curaj, alții că nu știu cum mă descurc…

Într-adevăr e mai complicat cu doi copii, dar este de 10 ori mai frumos! Dacă și tatăl este implicat, presiunea pe mamă este mai mică. Însă revelația mea, a fost că primul copil are un rol foarte important în educația celui de-al doilea copil! Nimeni nu vă spune că nu s-au mai stresat așa mult la al doilea copil, cu olița, cu învățatul să bea sau să mănănce singur, cu adaptarea la grădiniță…sunt mult lucruri pe care le copie și le preia de la copilul cel mare.

Diferența dintre fetele mele este de 3 ani. Prințesa este o fire foarte liniștită, logică și foarte atentă la detalii. Madam Furlifus este o fire extrovertită, cu multă voință și în primii doi ani cu mult nerv/nervii.

Cu cea mare mă conectez imediat și se echilibrează mai ușor cu mine, cu cea mică chimia este la tatăl ei. Așa că în momentul în care el nu este acasă, se descarcă mai greu și ne certăm că e nervoasă. Cum intră pe ușă, devine foarte liniștită! Perechi de personalități….

Mi-a fost greu între 1 an si 2 ani jumătate cu Madam Furlifus, pentru că nu reușeam să avem zile în care să nu fie nervoasă. A fost  și o perioadă în care am fost mai mult singură cu ele și îl vedea mai rar pe tatăl ei și de aici cred că si starea ei.

Nu m-am stresat cu orice lucru mic de bebeluș, pentru că știam ce trebuie să fac. Dar… nu eram învățată cu un copil care să nu facă cei spu eu și care să fie kamikaze!

Partea frumoasă la al doilea meu copil este a preluat din personalitatea surorii ei și dintr-un punct se joacă foarte frumos împreună. Madam Furlifus face tot ce face sora ei! A preluat practic din gesturile, tiparele și liniștea celei mari.

Am fost plecată vreo 8 zile de acasă și când m-am întors, am găsit-o foarte schimbată pe cea mică. A crescut bebe meu! Și pare o copie a Prințesei, dar cu mai mult curaj și cu nervi când e obosită.

Practic, muncești mai puțin să corectezi unele lucruri -pentru că te ajută copilul cel mare. Mi se pare, că fiica cea mare are mai mult merit în educație, decât noi. Noi părinții, am avut grijă să nu-l stricăm pe primul copil și să fie apropiate cele doua fete! 🙂

Uneori am un sentiment de vinovăție că nu sunt atât de atentă cu cea mică și că nu sunt atât de riguroasă cu ce manâncă, dar parcă se rezolvă de la sine…și ori copie de la sora ei, ori o protejează sora ei.

Sunt momente când îmi este greu, dar cum spuneam  este de 2 ori mai greu şi de 10 ori mai frumos!

Ce nu vă spune lumea, la al doilea copil, este că primul copil ajută foarte mult şi nu e chiar aşa greu! Financiar e mai greu şi după trei ani sunt mai multe cheltuieli. De frumos şi emoţional este de 10 ori mai bine!

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că în patru este un alt echilibru în familie şi mai mult de 1 copil în casă te învaţă ca adult multe noi trucuri de gestionare şi manipulare :).

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că ştii că toată viaţa vor fi pereche şi se vor avea una pe alta.

 Bonus: regulile casei noastre, create impreuna cu fetele

 

Părinţii şi grupurile de what's up

La multi ani pe 2018! Să fiţi bucuroţi şi sănatoşi în anul ce vine!

Eu la sfârşit de 2017, nu am simţit nevoia să-mi analizez anul şi să-mi fac planuri. Am ajuns cred, la un punct unde ştiu ce vreau, ştiu unde sunt şi stiu ce trebuie să fac. Bonus: bucuria că ai mai avut un an cu doi copii minunaţi în viaţa ta!

Dar… am simţit nevoia să creionzez câteva reguli  de bună conduită pentru părinţii ce sunt în grupuri de what”s up la şcoala sau grădiniţă. Să vă prezint mai întai contextul.

Fac parte din 3 grupuri de what’s up de părinți:

  1. Grupul de la grupa mica, la care eu sunt admin-fără doamna eduacatoare
  2. Grupul de la școala-unde doamna învățătoare e admin
  3. Grupul de la școala-unde suntem doar părinții, fără doamna învățătoare

Grupurile de what’s up au plusuri doar daca părintii sunt destul de maturi  să le folosească  și minusuri dacă nu suntem învățați să comunice. Am observat două mari trenduri în societatea noastra de adulți cu copii:

  1. părinții care se adaptează și încearcă să fie coerenți în comunicare și constructivi-nu sunt majoritatea
  2. părinții care exprimă în scris frustrarile zilnice și când e vorba să susțină față în față opinia, nu o fac. Adică se ascud sub un număr de telefon!

Au fost multe întâmplări în decembrie amuzante și mai triste de pe grupurile mele: de la mămică agresivă care vorbește urât dintr-o frustrare sper 🙂 și care nu-și asumă ulterior urmările, sau gafe transmise pe grupurile cu doamna inclusă, a unor informații despre surpriza ce urma să fie făcută…. dar și mobilizare generală când a fost cazul. Din micul meu univers, colectivele mele de părinți sunt ok și începem să ne armonizăm. Am acționat când a fost nevoie și am văzut lucruri și mai grave în alte părți.

Cum nu toată lumea are un minim de bune maniere și cunoștințe din educație, m-am gândit să trasez câteva lucruri ce să ne ghideze când comunicăm pe what’s up cu alți părinți:

  • Grupul de părinți sau orice alt grup activ-dacă nu vrei să te deranjeze, pui notificările pe mute
  • Mesajele pe cât posibil trebuiesc transmise cât mai rapid și în timpul orelor de program. În cazul, în care sunt mesaje la ore ce pot deranja, ai deja norificările pe mute. Sunt părinți ce nu au timp decât în anumite momente ale zilei să-si citească mesajele.
  • Comportamentul tău reflectă educația pe care o dai copilului tău! Garantat copiii problemă în clasă, au părinți problemă în grup.
  • Când se ia o decizie unde nu trebuie implicată doamna, atenție în ce grup scrieți! Pentru decizii mai delicate, folosiți email-ul ca metodă de comunicare sau tool-uri pentru votare care cele din Google sau FB.
  • Cand exista păreri contradictori, nu o luati personal si ghidati-va după ce ar fi constructiv pentru colectiv. A vă arata orgoliul in public deranjează!
  • In momentul în care intrăm în colectivitatea, majoritatea decide şi vor fi diferenţe între educaţia de acasă şi cea de la şcoală. Dacă sunt anumite cereri pe care colectivul nu le aprobă, ca dulciurile fară zahăr sau o excursie la azilul de bătrâni, acceptaţi decizia majorităţii şi nu judecaţi!
  • Răspunde-ţi punctual la cele solicitate pe grup şi nu dezvoltaţi discuţia decât dacă este necesar. Pentru  unii adulţi zecile de mesaje de pe un grup, poate crea un deranj foarte mare.
  • Dacă aveţi să-i comunicaţi ceva doamnei personal, de ex: copilul -nu vine azi la şcoală nu o faceţi pe grup, ci pe printr-un mesaj separat. Un mesaj personal poate crea reacţia multor părinţi şi doamna la final va trebui să medieze o situaţie. De ex: la noi când începea un părinte să scrie că X şi-a pierdut căciula, hanoracul, pantofii…începeau toţi….până când doamna i-a certat pe toţi părinţii că nu-si responsabilizează copiii. Nu e job-ul doamnei să educe un copil cu lucruri ce ţin de cei 7 ani de acasă!
  • Dacă sunt lucruri ce vă deranjează la activitatea doamnei, sau aveți întrebări la care vreți un răspuns, mergeți direct și vorbiți cu doamna sau sunați-o! Nu e comunicare dacă vă arătați nemulțumirea pe grupuri și nici nu  rezolvă problema! A scrie din spatele unui numar de telefon, nu înlocuiește o discuție față în față care e de zeci de ori mai eficientă și mai puțin frustrantă pentru toată lumea! Plus, așa fac adulții maturi….

Cu  toții vrem un copil ce se acomodează bine la școală/grădiniță, cu toții vrem ca copilul nostru să nu creeze problme….Primul pas este să ne adaptăm noi la noul colectiv și să-i aratăm copilului atitudinea corectă, chiar dacă avem numeroase lucruri pe care să le reproșăm! Pe mine mă amuză, cum părinții nemulțimiți sunt în general cei ce au cautat cel mai puțin info despre locul unde ajunge copilul și sunt și cei mai comozi! Comozi… pentru că nu vor să gândească mai mult la efectul colectiv pe care îl au acțiunile lor. Până la urmă, dacă nu există compatibilitate, cautăm altă școală!

Cănd alegeți unde va merge copilul la școală sau gradiniță, luați în calcul și mixul social care ar putea fi! Mixul social e mai important decât renumele școlii/învățătoarei, pentru că și părinții și copiii vor trăi în acel colectiv minim 3 ani.  Asta dacă nu vrem ca grupul de părinți de pe what’s up, să fie un loc unde toată lumea își varsă frustrările…..