Etichetă: educatie

Vreau teme și nu vreau un copil de nota 10!

SuV-am mai povestit eu de piticii mei cu educația! Recent am avut privilegiu și marea șansă să particip la un atelier  aplicat, organizat de Oana Moraru, despre copiii între 6-12 ani.

Eu cu Prințesa suntem înainte de 6 ani și în toamnă vom intra la școală. Am ales să mă pregătesc pentru ceva ce nu am experimentat încă. A fost foarte util să o ascult pe Oana, mi-a confirmat câteva idei pe care le avea, m-am liniștit cumva și am realizat cum e mai bine să ne comportăm cu un școlar în clasele primare. Sistemul educațional e clar ca nu-l putem schimba, însă familia este cea care trebuie să suplinească și să participe activ la educația copilului.

scoala

Am sa redau câteva din ideile cu care  am ramas după acest atelier. Pe viitor vreau să-mi duc copiii la diverse evaluari pe care le organizeaza Vocea Parinților, doar pentru a vedea unde ar trebui să lucrez cu copilul sau să-mi valideze ce facem bine.

E normal ca părinți, să avem nelinisti și nesiguranțe. Cumva trebuie să le constientizăm, să le digerăm și să fim încrezători că vom găsi soluția! Noi suntem singuri care putem contrabalansa ce viața ne ofera sau sistemul. Referitor la sistemul nostru de educație eu sunt optimistă, pentru că pănă acum mi-am facut telemele, m-am interesat, am studiat oameni si școli și a fost ok. Aici-cum am ales gradinița, aici-cum am ales școala.

Copiii între 6-12 ani au nevoie de povești, de joc de rol pentru a învața. Joaca îi face fericiți indiferent de probleme sau mediul social și au o capacitate uimitoare de a-și găsi libertatea interioară. Noi adultii putem învăța multe depre copii doar urmarindu-i cum se joacă, cum interacționează, cum își folosesc trupul și cuvintele.

Dacă vrem să ne facem viața mai ușoară, trebuie să renunțăm la nevoia de a controla tot, mai ales să ne controlăm copiii. Fiecare copil vine pe lume cu propia voce si personalitate, iar nevoie mea de control nu trebuie sa existe. In plus, trebuie să ne luptam cu instictul de a ne compara copiii cu alții. Atfel de comparații ne fac rău și nou și copiilor noștri. Ambiția adulțiilor  trebuie să fie ca un exemplu, nu ca o impunere asupra acțiunilor copiilor noștri. Pe termen lung ambițiile noastre, pot doar dăuna echilibrului emoțional al viitorilor adulți.

E musai, să ne lasăm copii sa-și trăiască prezentul și să învețe să fie relaxați în  trăirea momentului. Dacă îi facem să alerge dupa premii din viitor, le răpim prezentul și nu vor știi cum să fie fericiți.

Până la 6 ani, copiii au o stare interioară de libertate mult mai puternica decât a noastra. Ar trebui să ne ghidam după principiul nu vreau copilul sa fie cum vreau eu,  vreau sa fie cum e creat el!  Atenția la copil si la emotiile lui, constrangerilele noastre asupra lor pot determina emoții ce vor dainui peste anii și vor aparea mai puternic negative la adult. Singura sursă de fericire: să traim in prezent cu copilul si să întelegem copilul, fără să-l fracturam emoțional.

Cum amornizam clasa și acasă, fară să-i fracturam identitatea? Integrând controlul, rutina, cu te vâd, știu cine ești, știu vocea ta!

Ce inseamna sa învețe bine? Avem trei cuvinte de memorat: remembering, understanding, appling,

Cum avem și noi dovezi în viața de zi cu zi, un copil de nota 10 nu e garantat și un adult de succes. Sistemul nostru educațional este pliat pe societea noastra, însă are mari zone unde nu este eficient. Eu nu vreau să am un copil de nota 10! Eu vreau să am un copil care să fie creativ, să fie preocupat să citească, să fie curios, să caute cînd nu știe ceva și să înteleagă că el va excela acolo unde va vrea el. Copii trebuie să învețe că sunt zile si zile, când suntem mai deștepti, cand suntem mai proști, când nu suntem in forma maximă.

În jurul vârstei de 12 ani, copilul se reinventeaza și are o problema de opoziție. E o cădere buna, se reoganizeaza personalitatea copilului. De reținut că și plictiseala este un lucru bun. Copilul care se lupta singur cu plictiseala, va găsi o idee care să nu-l mai plictisească. Dându-i telefonul sau tableta, îl oprim din exercițiu de creație și găndire.

6-8  ani este perioada propice pentru joc și bună dispoziție.  Clasele 0-2, sunt pentru a învăță și asimila cititul și scrisul. Îmi pare rău să vă subliniez, dar copilul nu e mai deștept dacă învață să scrie și să citească mai devreme, uneori acest avans se transformă într-un dezavantaj. Dacă nu vine natural cititul e inutil la gradiniță! De la clasa 3-a, cititul devine instrument de cunoaștere. In primii doi ani de scoala, e important ca școala să conlucreze cu familia.

Concursurile individuale în clasele primare sunt dăunatoare. Un copil la această vârstă poate fi doborât emoțional de 2 eșecuri consecutive. Deci presiunea concursurilor trebuie exclusă și gestionată cu mare atenție. Consursurile de echipă sunt ok. Un adevarat olimpic, se definește dupa 12 ani. Atunci se văd copiii care într-adevar au o  gândire și întelegere superioară.

O altă recomandare a fost pentru acesta categorie de vârstă, să vorbim în fiecare zi de proiecte, natura, cosmos. Să citim în fiecare zi textulețe. Să recompum în serii diferite/ la diferențe cat mai mare de timp,  poveștile pe care le spunem seara.

Un copil inteligent are trei mari arii educate: controlul emoțiilor, controlul impulsurilor și atenția! Un copil atent în clasă, este un copil care este foarte conțient de corpul său și care a invățat acasă să se îmbrace singur, să se spele singur, etc. Copiii bibiliți nu se bat pentru rezultate academice.

Acasă nu trebuie să acționam ca la școală! Acasă nu acționăm ca o doamnă învațătoare, acasă trebuie să actionăm contrar școlii. Acasă trebui să fie mediul copilul sigur, unde își descarcă emotiile, unde lucreaza individual=teme, unde i se acordă timp să gândescă în ritmul lui, unde se poate exprima. Dacă la șoală a fost certat, acasă eviți în ziua respectivă sa-l cerți. Un copil încăarcat emoțional de acasă, nu v-a avea  rezultate academice și poate reacționa agresiv în clasă.

Alte impresii și idei gasiți și  Mămicaurbană, pisicapesârmă.

 Ca de incheiere cateva ganduri: sunt multe de învațat ca părinți și uneori nu faci fată vieții de zi cu zi! Dar, nu fiecare zi e la fel…. iar omul pe care îl construiești are nevoie să fi atent, să îți dai toată silință să iei deciziile corecte. Dacă o facem la muncă, o facem pentru prieteni, o facem pentru faimă, de ce nu am face-o și pentru copiii noști?! Știu că sunt multe necunoscute și că uneori e mai simplu să te minți că nu poți schimba ceva, sau că e copilul deștept….dar riști!

Multumesc  mult ParentinPR  și Oana Moraru pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o!

 

Rolul tatălui în viața familiei

Am văzut că e o practică în rândul mămicilor sa-și resposabilizeze soțul/partenerul în timpul sarcinii și dupa naștere. Adica să-l chinuie un pic cu diverse caprici și drumuri în sarcină si să-i facă un program bine stabilit de interacțiune cu copilul după ce s-a născut.

Eu am încercat să nu-mi chinui soțul în sarcină, pentru ca nu prea era nevoie: sarcini ușsoare, pofte puține. L-am chinuit la primul copil,cu mersul la doctor și apoi după naştere la baiţă. La al doilea copil, omul ştia ce să facă, eu nu i mai complicam programul pentru că mi-a dovedit ca este un tată implicat.

Ce înseamnă un tată implicat? Păi să ai încredere că poate gestiona copiii singur, să fie el cel ce iși ia taskuri cu privire la copil. Cum spune Sportivul familiei: el poate face orice face o mamă, mai puțin să alapteze! Și chiar poate! Cumva tatăl trebuie să completeze zonele unde mama din diverse motive este deficitară. De exemplu al nostru tată se joacă și comunică mult mai frumos cu fetele! Cu cea mică are o chimie foarte bună și o stăpânește mai bine ca mine. Fetele îl adoră!

Nu pot să spun că m-am chinuit să fie așa implicat și am văzut multi tați de vârsta noastră care consideră că trebuie să fie prezenți sub diverite forme în viața copiilor lui.

Pentru fetele mele cred ca e important o relație sănătoasă cu tatăl lor, pentru ca este primul bărbat din viața lor, cu el vor exersa comunicarea cu sexul opus și în funcție de cât de prezent este el în viața lor își va pune amprenta pe feminitatea lor. In plus exemplul relației mele cu el, va conta în viitoarelor lor relații cu partenerii lor. Eu mă consider norocoasă  pentru că copiii mei au un așa tată dedicat fetelor din viata lui :)! Eu nu vorbesc din cărți, garantez  cu expeiența mea de fiică! 🙂

Logo Modern Dad's Challenges

Anul acesta avem un eveniment inedit în zona de parenting mioritic: Modern Dad’s Challenges, care are intrare gratuită. Detalii aveti mai jos:

„…pe 5 aprilie, incepand cu ora 18.30, la Impact Hub Bucuresti, pornim incursiunea in viata proaspetilor sau viitorilor tati: lansam prima editie a evenimentului Modern Dad’s Challenges. Evenimentul va fi moderat de bloggerul & taticul Andrei Cismaru, iar tema acestei editii este – “Rolul tatalui in perioada pre si post natala”.  Andrei va dezvolta acest subiect impreuna cu speakerii invitati: Dr. Valeria Herdea, Medic primar de medicina generala, medicina de familie cu profil pediatrie; Oana Nicolau, Psihoterapeut de cuplu si familie & Sorin Nicolau, Life and Business Coach si un Invitat surpriza

Desi exista foarte multe evenimente dedicate parintilor in Romania, focusul este in cea mai mare parte pe rolul mamicii si ce trebuie sa stie pentru a se descurca in aceasta noua calitate, iar discursurile sunt, desigur, in aceasta directie.  

Tatii isi doresc sa se implice si sa lege o relatie apropiata cu bebelusii lor, pastrand in acelasi timp un echilibru in relatia de cuplu. Insa de multe ori nu gasesc informatii adaptate nevoilor lor sau evenimente de la care sa plece cu raspunsuri la intrebarile si subiectele care ii intereseaza sau care le dau emotii (viata intima in perioada pre si post natala, temerea legata de cum se vor descurca cu bebelusul si ce activitati se faca impreuna, intretinerea familiei etc.).

Ca sa-i ajuta sa depaseasca mai usor si sa inteleaga ce presupune fiecare etapa din momentul in care au aflat ca vor deveni tati, pana la postura de tatic, am initiat un proiect educativ dedicat exclusiv lor – Modern Dad’s Challenges. Tema primei editii a fost selectata in urma unui sondaj realizat in randul taticilor si viitorilor tatici. Asadar, “Rolul tatalui in perioada pre si post natala” va fi subiectul abordat pe 5 aprilie.  Inscrierile se fac completand formularul de inregistrare de pe blogul Frunzaresc.eu – http://bit.ly/2lTmrpz. Locurile sunt limitate si se ocupa in ordinea inscrierilor. ☺

Sofia Frunza

Initiator proiect & blogger la Frunzaresc.eu

E-mail: sofia.frunza@gmail.com

E-mail: moderndads@energycorner.ro

Tel: 0755 925 594″

Educația unui copil nu exclude educația ta!

Fiecare părinte are tipologia proprie și „piticii” săi! Al meu este piticul cu educația! Cred cu tărie că eduția copiilor în primii ani de viață este foarte importantă și nu se rezumă doar la gradinită și școală, ci și la inteligența emoțională: cum să-si gestioneze emoțiile, cum să gestioneze o criză, cum să-și recunoască ce simte, cum să învețe să definească ce vrea, cum să vadă alternative și să gasească soluții….cum să se exprime liber și încrezător în parerile lui.

Nu mulți parinți sunt atențti la aceste detalii! Și când varianta cea mai rapidă de învațare este prin imitare, părintele devine un exemplu. Deci, părintele trebuie să aibă grijă ce îi arată copilului și cât de mult se explorează și pe sine.

Tot legat de inteligenta emotională ține și cum alegi școala implicit mediu social al copilului, sau cum îi alegi educatorii, sau cum Iei diverse decizii în obstacolele emotionale pe care  le întâlnește la gradiniță sau școală.  Nu există că nu poti să alegi, poti măcar să încerci!

Eu am ales gradinița chiar dacă este la ceva depărtare de casă, am ales sfaturile directoarei pentru ca era un pedagog din punctul meu de vedere și nu regret nici o clipă că al meu copil nu face 10 minute până la grădiniță! Și e de stat  gradinița și surclaseză multe gradinite private!

Am ales școala și după mediul social istoric (ce fel de parinți iși duc copii acolo, cum este clasata între părinti, cum e directorul școlii, cum se îmbraca copiii la scoală). Ați fi uimiti câte poti descoperi despre o școală dacă esti atent la anumite detalii lumești. Am studiat fenomenul cam 2 ani, m-am interesant in stanga și în dreapta….ați fi uimiți ce afli și despre parinți în felul în care aleg școal unui copil. Până la urmă dacă poți alege orice mic detaliu din educația copilului tău,de ce să nu o faci?! Te poți scuti de diverse in viitor!

Am emoții pentru Prințesă  la toamnă-clasa pregătitoaere și încerc să mă pregătesc cumva! Sunt consțientă că provocările vor fi mai mari și mai greu de gestionat. Până acum am mers pe bunul meu simț, pe experientă în lucrul cu oamenii și pe inteligența mea emoțională. Însă acum cred că orice curs mă poate ajuta. Și încerc să mă pregătesc așs cum mă pricep.

O  urmăresc de mult pe Oana Moraru și mi  se pare un mentor foarte bun pentru activitatea mea de educație. Avem nevoie de ea si de idele ei,să putem transforma sistemul nostru de învățamant. Am vrut la un moment dat sa merg cu Prințesa să o evalueze ca tipologie de învățare și cum aș putea eu să o ajut să-și folosească cât mai mult din potențial. Este important  în școala primară cum se educă copilul să învețe pentru că mai tarziu să  poată înflori. De aceea un alt motiv în alegerea școlii a fost: presiune cât mai puțină dar cu rezultate peste medie! Și da există așa ceva!

Nu am reușit să ajung la ea și apoi am reușit să mă descurc  cu gradinita :). Pentru Madam Furlifus cred că aceiasi educatoare este un noroc pe care il am!  Sunt doua personalități diferite, dar am văzut că funcționează pentru ambele tipuri: introvertit și extrovertit.

Mă bucur însă că voi avea ocazia să mă sfatuiescpe tema școlarilor între 6-12 ani cu Oana Moraru in Atelierele aplicate pentru părinti și pedagogi pe care  le organizeaza în București și în țară!

Vi le recomand cu caldură și credeti-mă că stilul ei de pedagog este rar întalnit în zona noastra mioritică! Chiar dacă considerați că nu aveti timp, vă poate ajuta să vă întelegeți mai bine copilul și să îl ajutați…vă pregatiți pentru viitor sau prezent, important este să vă pregatiți cumva și să mergeți în educația copilului facută de voi și nu de cum era pe vremea mea…sau cum era pe vremea bunicilor noștri! Dacă vrem să schimbăm ceva în sistemul nostru educational, ne schimbăm mai întai pe noi și apoi pedagogii copiilor noșsti vor fi nevoiți să ne schimbe!

Pentru atelierul din 26 martie, am 10 vouchere cu reducere de 25% . Cine este interesat/ă, vă rog sa-mi scrieți în privat! Prețul final:300 RON

Aveti detalii mai jos pentru cele 3 ateliere din București:

  • Atelier aplicat Copii între 6 și 12 ani- Anii formativi

http://voceaparintilor.ro/evenimente/ateliere/copiii-intre-6-si-12-ani/copiii-intre-6-si-12-ani-anii-formativi-2.html

bucuresti-newsfeed

  • Atelier aplicat Copii sun 6 ani

http://voceaparintilor.ro/evenimente/ateliere/copiii-sub-6-ani/copiii-sub-6-ani.html

București_26 martie_Oana Moraru_0 -6 ani.png

În mai urmează și un atelier pentru adolescenți, detalii când vor fi publice!

Pentru evenimentele din țară aveți mai jos un program:

17202880_10154375281632043_2945080221303421930_n.jpg

Pentru cei ce  nu vor putea ajunge voi încerca să revin cu un rezumat! Sigur voi lua notițe! 🙂

 

Aventurile lui Furlifus: 2 ani sau 5?

Esti mai relaxat cu copilul numarul 2 si uneori inca ma simt vinovata ca nu reactionez atat de atent cum eram la primul copil. Poate nici nu trebuie si e normal sa inveti din experienta!

Sunt insa altfel de surprize si mai placu-te mai ales ca nu te astepti sa te mai surprida un copil de 2 ani….Pai, e un alt  fel de copil, o alta personalitate! Al doilea copil pare ca evolueaza mai rapid pentru ca dupa cum spune sotul meu: are un metor! O are pe sora ei, de unde „copieaza” si „fura” lucruri deja invatate.

Madam Furlifus a mea, este extrovertita si e acum intre 2-3 ani. A preluat mult din vocabularul unui copil de 5 ani ( cat are prima fetita).  Printesa se joaca cu ea „dea gradinita” si are un apetit pentru ghiozdanel si prin joaca are deja o viziune a cum va fi.

Printesa a avut in rol la serbare si-l mai repeta acasa si pentru a ne atrage atentia, Madam Furlifus a retinut  primul vers si apoi respecta tonalitatea vocii, inlocuind cuvintele cu  sunete. Se face ca are si ea un rol si vrea aplauze si stie ca la sfarsit face reverenta.

Printesa se imbraca in rochita de printesa, Madam Furlifus trebuie si ea  sa fie  intr-o rochita! Pasiunea ei acum e Fetita Zurli, sta imbracata in rochita imprumutata de la sora ei toata ziua si canta non stop: eu sunt zurli sau vrajimaturica sau cantec pentru maya. E delicoasa in limbajul ei sa o auzi cantand. Canta si inainte de somn si pana adorme. Se invarte si urneori danseaza! Dumnezeu, sa le dea sanatate celor de Zurli, pentru ca ne sunt foarte utili in multe aspect ale vietii de familie!

Daca sora coloreaza si Furlifus face ceva cu „cheiaonele”. Daca sora isi scrie numele pe foaie, vine si ea cu cateva liniute si zice a scris Ilinca :)! Eu incerc sa le dau atentie cat pot de asemanator, insa nu am cum in acelasi moment si uneori mi se pare ca o alint mai mult cea mica si o neglijez pe cea mare….sau invers….o dilema cand ai mai multi copii. Cum or fi mamicile de 3 sau mai multi copii?!

Madam Furlifus e mai motrica si mai agila in miscari. Cum se arunca  dintr-o miscare  in cortul ei cu  Elsa, ma uimeste de fiecare data. Si e foarte sociala si zambareata…are obiceiul sa vina sa ne pupe cu patos pe toti membrii familiei pe rand!

Cel mai mult ador, insa cum se joaca ele doua si cum se iau in brate sau se „iubaresc”! Sunt mai multe momente frumoase  intre ele, decat de cearta. Si da, sunt si de cearta si in general Furlifus ii face ceva Printesei! Incerc sa nu fiu arbitru si sa isi rezolve singure conflictual. Furlifus stie ca daca face o prostie trebuie sa spuna : scuze! Si se aud multe scuze, de-a lungul zilei :)!

Si pentru ca copiii la varste mici sunt adorabili, ma bucur in sinea mea ca voi mai avea o experienta de gradinita la toamna si emotii de grupa mica! Altfel de emotii dar tot emotii frumoase!

In rest, viata cu doi copii e complicat de frumoasa! 🙂

dav

Spectacol Caritabil de Craciun “Steaua Nordului”: teatru, dans, magie si canto

Dragilor,

Vine vremea pentru fapte bune! Va atrag atentia asupra unui spectacol caritabil ce va avea loc pe 08.12 si 09.12 la Conservator si este pus in scena de copii!

Stiu ca daca vrem, se poate si cred ca 35 de ron/bilet e o iesire frumoasa cu copiii nostri! Spectacol cu siguranta va fi :)! Detalii mai jos:

Intră în spiritul Sărbătorilor cu un spectacol pentru toata familia, pus in scena de micii actori din centrele umanitare Mia’s Children și The Door! Copiii, care nu și-au lăsat situația mai puțin favorabilă să le fure bucuria sărbătorilor, au pregatit piesa de teatru “Steaua Nordului”, un moment de canto, unul cu clovni si un spectacol de dans a carei coregrafie este creata de la zero chiar de catre copii.

Spectacolul are loc pe 8 și 9 decembrie de la 19.00, la Conservator, iar toti banii stransi din vanzarea biletelor sunt donati copiilor. Invitati speciali vor fi Fun Boy si Mydas (semifinalist la Românii au Talent), care vor sustine numere de magie!

Ce inseamnau Sărbătorile pentru tine când erai mic? Moș Crăciun, cadouri, dulciuri, da, dar înainte de toate astea aveai serbare. Repetai prin casă colinde, nu lecții, pentru că nici învățătoarea nu mai făcea ultima oră de română, ci ținea repetiții.

 Repetitii fac acum si copiii din centrele Mia’s Children și The Door, care vor pune în scenă piesa de teatru “Steaua Nordului”, dar și un moment de canto, un spectacol de dans și unul de magie.

Ce anunta programul spectacolului de Craciun?

Spectacolul de teatru care pune in scenă povestea clasica Steaua Nordului, include si o reprezentație de operă susținută de unul dintre mici performeri, in varsta de 9 ani, un spectacol de dans cu o coregrafie creata de la zero de copii, și un număr de magie susținut de Fun Boy, respectiv de Mydas, semifinalist la Românii au Talent. 

 Piesa de teatru este organizată de Asociația Hai să Ajutăm si Laura Doliș, coordonatoarea proiectului, care este cea care pune „roțile-n mișcare” și se asigură că cei mici vor juca impecabil. Știm sigur că cei mici vor trage cu ochiul la tine din spatele cortinei și se vor strădui, că să-i aplauzi tare la final!

 

 

Steaua Nordului afis.jpg

 

 

 

 

 

Mentoring si adolescentii

In toamna aceasta m-am implicat intr-un proiect de mentoring numit Opening Opportunities. Practic trebuie sa gestionez si sa coordonez o echipa de proiect formata din elevi de liceu si cumva sa-I ajut sa descopere diverse „nuante” ale unei cariere intr-o corporatie IT.

Mi-am dorit sa ma implic din cateva motive:

-impartasesc din experienta mea si poate reusesc sa fac viata mai usoara unui tanar la inceput de drum. Eu am experimentat tot pe propia piele si sunt un exmplu de cariera pe propiile forte fara tips& tricks la inceput de drum.

-ma va ajuta sa ma dezvolt in coordonarea de echipe cat si in experienta de prezentare

-ma va ajuta sa vad cum au evoluat adolescentii in ziua de azi si voi experimenta comunicarea cu copii mai aproape de varsta copiilor mei. In  plus e o repetitie pentru ce urmeaza sa am si eu in familie 🙂.

Ce mi s-a parut minunat la acest program a fost ca el are loc in mai multe orase din tara. Eu am ales Bucuresti doar pentru ca timpul si responsabilitatile de familie nu-mi permit sa calatoresc asa mult, mai ales in interes personal. Am vazut din feedback-ul programului ca sunt multi tineri dornici de informatii si oportunitati in toata tara.

Eu consider ca informatia cu cat o ai mai devreme in viata cu atat faci pasi in fata. Dezvoltarea unuei personalitati si expunerea la diverse experiente te ajuta sa intelegi ce iti place si ce vrei. Din momentul in care stii ce vrei si poti tot timpul sa fi impacat cu alegerilele pe care le faci, vei evolua mult mai rapid.

In prima faza ne-am intalnit cu elevii unui liceu. Eram eu si un coleg alocati ca mentori la acel liceu si eu eram nerabdatoare sa-I cunosc.

Am intalnit niste copii foarte frumosi si ingrijiti, cumva introvertiti dar dornici sa invete. Energia lor pozitiva s-a transmis si catre noi. A trebuit sa tin o mica prezentare despre mine si a fost ceva inedit sa extrag din experienta mea acele actiuni care m-au definit si care transmise mai departe pot ajuta o alta persoana.

Apoi am asteptat urmatoarele zile sa se inscrie elevii in grupul meu. Am avut cererii si a trebuit sa aleg pentru ca nu cred ca pot gestiona mai multe echipe( pentru moment 🙂 ). Fiecare mentor a criteriile lui de alegere. Am inteles ca in unele orase au fost 40 de aplicanti/mentor.

Dupa alegerea echipei a urmat o prima intalnire de cunoastere si de brainstorming cu privire la proiectul nostru. Partea de coordonare a echipei si detaliile logistice sunt si ele un lucru important. Asa ca am facut un grup de whats’up si i-am impulsonat sa incepem sa discutam si acolo, pentru ca programul zilnic nu va putea tot timpul sa permita sa ne vedem fizic. Acum suntem la faza in care am ales idea de proiect si facem un pic de cercetare, urmand sa creionam un plan de proiect. Un challenge a fost sa comunicam toti in grup intr-o conferinta pe Skype, eu avand versiunea Business si ei nu. Am rezolvat-o.

Rezumand: sunt acum intr-o postura noua pentru mine si ma vad in timiditatea lor, incerc sa le impartasesc cat mai multe din experienta mea si sa ne conectam.

14882235_682147761962573_6005095543083538837_o

Va urma

P.S Am ramas uimita sa aflu ca ei nu prea citesc bloguri de varsta lor si ca trendul e FB si Instagram in zona de social media la ei.

Cum devii adult?

Vroiam intial sa va scriu despre cum a fost spectacolul „Frozen” de la Sala Palatului( spectacol local, non Disney). Sa sumarizez: mi-ar fi parut rau daca as fi dat banii pe bilete. Eu sunt invatata cu profesionalismul de Zurli, cu dedicatia de la Tandarica, cu inovatiile Mirelei Retegan….. ce a fost la „Frozen” consider ca au incercat sa incropeasca un spectacol pe fuga, cu minime investitii si sa foloseasca trendul cu nebunia Elsa. Pot sa gresesc, dar sala nu era plina, iar Printesa a spus ca a fost frumos; nu ii  erau ochii plini de lumina ca in alte parti si nici nu a spus la toata lumea cum a fost ea la spectacol.

Revenind, am citit un articol foarte corect si bine argumentat despre relatia dintre doi adulti cu copii si de ce s-au inmultit divorturile. Vi-l recomand!

Ultimul an pentru noi ca familie a fost destul de complicat, cu schimbari de joburi la parinti, cu un accident al Sportivului, cu lupta mea pentru a ma imparti in 5 locuri si a reusi sa impac pe toata lumea, cu multe situatii complexe ce uneori ma aduc la epuizare mentala. Deci si relatia noastra de adulti a devenit complicata, mai ales ca vine dupa fondul a 5 ani de 2 copii mici si multi pitici mentali :).

Eu pot spune ca in ultimul an am invata multe despre mine. Copiii si oglindirea gandurilor mele in vorbele lor, ma fac sa realizez zi de zi cine sunt de fapt si cate „bagaje” aduc  din copilaria mea. Am diverse revelatii si realizez ce actiuni din familia mea au adus la un obicei de al meu ca adult. Ex: eu cand eram mica vroiam sa ma fac gospodina, ca bunica mea. Tatal meu tot timpul ma certa: ” cum vrei sa te faci tu gospodina? Esti fata desteapta, poti mai mult!” Acum realizez ca vroiam sa fiu de fapt ca bunica mea si sa impart dragostea pe care ea ne-a aratat-o cand ne facea de mancare, cand facea curatenie, cand avea grija de noi. Am realizat ca asta imi doresc si eu si ca uneori actiunile pot ajuta mai mult decat prezenta mea fizica in familie.

Cred ca devii adult cand incepi sa ai copii si responsabilitatea lor. O relatie intre doi adulti e cu atat mai complicata, daca tu in familia ta nu ai avut un exemplu de gestionare sanatoasa a conflictelor, de comunicare cum se intampla pentru multi din generatia noastra. Parintii nostrii au reusit sa ne creasca cum au stiut ei mai bine si noi trebuie sa-i depasim fiind alta generatie.

Cumva ma sperie rata divorturilor( nu ma refer la cele cu motive justificabila ca agresiunea fizica) din jurul meu si ma intreb de ce nu lupta! Pentru ca nu stiu cum sau nu isi dau seama unde e problema de fapt. Ca si familie suntem in stadiul in care incercam sa ne invatam copiii sa nu mai doarma cu mine. Vom  reusi intr-un punct dar e greu la inceput: eu ma simt rupta intre doua parti una de mama si una de sotie.

Apoi conteaza enorm si timpul de calitate( chiar daca e scurt), pe care il petreci cu partenerul. Conteaza si atentia pe care I-o dai lui sau ei. In general, armonie de lunga durata nu exista si copiii trebuie sa vada acest lucru si sa invete cum sa gestioneze o relatie cu persoana iubita. Inteleg ca e si foarte important ca copii sa vada si sa inteleaga ca exista si timp pentru parinti.

Eu ma simt cu adevarat adult dupa al doilea copil. Ma simt responsabila si stresata de toate micile task-uri zilnice si tine doar de mine cum imi invat mintea sa gestioneze acest stres. Presiunea pe care o pun eu pe mine pentru orice trebuie sa fie mai calibrata si sa eman catre familia mea atentie si relaxare.

Si pare  greu, foarte greu! Mi-am demonstrat de multe ori ca pot orice sa fac doar sa ma comit cu tot sufletul la cea actiune si sa am rabdare. Si partenerul trebuie sa aiba rabdare! Si copii trebuie sa nu simta si sa ramana echilibrati…. Si mai trebui sa depasesc si oboseala fizica…complicat dar lqa sfarsitul zilei traiesti si nu doar supravietuiesti. Cred ca in momentul in care traiesc e cel mai sanatos pentru mine. Sa supravietuim putem cu totii sa o facem, insa sa simtim intr-adevar ca „traim” e un proces de invatare, e o etapa de dezvoltare pentru mine cel putin.

Cred insa ca suntem pe drumul cel bun!

Sper ca suntem pe drumul cel bun :)!

 

 

Scoala si copiii mei

Fiecare parinte are dreptul sa faca ce vrea si cum se pricepe cu educatia copiiilor lui. Ce functioneaza pentru noi,  poate nu functioneaza pentru altii.

Noi  momentan suntem la capitolul gradinita. Am cautat gradinita potrivita, m-am sfatuit, am intrebat si am incercat sa nu implic norocul sau comoditatea in alegerea gradinitei si a educatoarei pentru Printesa. Pana acum am fost multumite de sistemul de stat si de alegerea facuta.

Nu e cea mai comoda locatie (nu e langa casa), dar dupa cum reactioneaza cea mare la mediu si la educatoare e o alegere  corecta. V-am mai spus ca vad in Printesa, gesturi, experesii, atitudini preluate de la doamna educatoare si nici una nu ma deranjeaza. Nu arunc o avere pe banii dati la gradinitia si suntem un colectiv echilibrat de familii.

Imi place sa-mi duc copilul la gradinita, sa-l iau de acolo si sa-l vad vessel in general. Cumva cred ca-I face bine si se atenueaza lipsa mea din viata ei, in timpul zilei.

Voi fi  noastalgica dupa grupa Printesei si ma impac cu gandul ca mai am un copil pe care sa-l duc la gradinita. Sper din tot sufletul sa ramana in sistemul de stat doamna, sa o mai prind 3 ani :).

Stiu ca scoala va veni cu alte provocari dar tot am inceput de vreo 2 ani sa analizez scoli primare, tot incerc sa ma asigur ca invatatoarea va fi ok. Poate nu voi reusi asa de bine ca la gradinita, insa acestul  lucru nu inseamna ca nu trebuie sa incerc. Pana la urma, noi suntem suma alegerilor noastre si imi doresc sa gresesc cat mai putin in alegeririle pe care le fac pentru copilul meu.

Stiu ca se disputa mult zilele acestea despre homescholling. E o varianta, o varianta care poate fi buna pentru o anumita familie, pentru anumiti factori. E o varianta pentru cine este nemultumit de sistemul noastru de invatamant si care a incercat sa se lupte cu el si sa se adapteze. Pana la urma viata e o adaptare si o supravietuire in functie de factorii pe care ii ai la indemana. Sa compari Romania cu alta tara, e ca si cum ai compara mere cu pere! Nu ma intelegeti gresit, e un sistem functional cu multe probleme, insa credeti-ma ca nimic nu e perfect in lumea aceasta si decat sa te plangi  ca nu e asa si nu e asa, mai bine ai lupta cum te pricepi mai bine, chiar si cu alegerea de homeschooling.

Daca doriti sa aprofundati subiectul exista un studiu pe care il puteti accesa:

Studiul Homescholling-ul în România 2016 desfășurat de MKOR Consulting a condus la o serie de concluzii cel puțin interesante, vis-a-vis de acest tip de educație, atât de controversat. Studiul a fost derulat între 19 și 22 septembrie 2016, sub forma unui sondaj de opinie online, având un număr de 1,710 respondenți.”

Gradinita anul III

Acum 3 ani incepea cu emotii prima noastra zi de gradinita. Am scris aici despre cum ne-am cautat gradinita si despre cum ne-am adaptat. Acum am inceput grupa mare!

Ma uit la pozele de atunci si cele de acum , de cele facute cu diverse ocazii la gradi si ma minunez cat de mare a crescut Printesa mea. As vrea sa opresc timpul in loc efectic si sa ma satur de starea de dulceata si puritate pe care o emana copilul meu. Cum fac sa nu si-o piarda?!

Abia am asteptat sa inceapa anul scolar. Drumurile pana la gradinita imi permit sa mai vorbim si sa interactionam. Dupa ce la un moment dat imi zicea ca ii este dor de copii si doamna educatoare, azi dimineata pe drum mi-a zis ca ii este frica! Am intrebat-o de ce I-ar fi frica daca tine la toti.  Mai corect poate este emotionata. A raspuns:

-Ce inseamna emotionata?
Pai da mami, explica ce inseamna emotionata?! M-am straduit sa inteleaga cumva explicatia mea. Copilul simtea o emotie asemanatoare cu frica….

Zilele trecute am avut o surpriza din partea Editurii Caba, carora le multumesc foarte mult! Afisul cu pomi fructiferi este de mare success si pentru cea de 5 ani si pentru cea de 2 ani care imi silabosesc fiecare fruct. Surpriza si carticelele minutate ( care apropo sunt cu activitati bine gandite pentru copiii de 5 ani) mi-au adus aminte ca incheiem cu pasii repezi un capitol minunat si ca ne asteapta scoala la colt. Printesa si-a pus carticelele primite intr-o geanta si zicea ca ea s-a pregatit pentru scoala si-a facut ghiozdanul.

img_0707-1

Mie mi-a placut scoala si imi placea sa invat! Copilul meu pare mai destept decat mine si fara sa-i spun nimic premeditat pare ca-I va placea si ei! Insa, eu tot ma gandesc ca-mi va fi foarte dor de gradinita prin ochii Printesei! Sunt sigura ca gradinita prin ochii lui Furlifus va fi ceva mai diferita si cu siguranta o experienta frumoasa!

13497579_1011001638996696_5711105573525658181_o

Printesa la apropae 5 ani

In ultimile 2 luni am avut o viata plina de evenimente personale si timpul meu dedicat scrisului a fost aproape inexistent. Incerc sa imi ordonez gandurile si sa scriu ceva util aici pe blog.

Sa va povestesc cea mai face Printesa, care are aproape 5 ani( ultima data despre ea am scris aici). Printesa este in vacanta de vara!

Anul acesta am experimentat prima oara cum e cu copilul lasat o saptamana la bunici. Eu ca si mama, ma simteam ca-mi lipseste o mana. Eram usor deprimata si cand a ajuns acasa mi se parea cel mai frumos copil si foarte crescuta. Ma uit la ea si nu pare a fi un copil de 5 ani! E intalta si uneori vorbeste ca un adult.

Dupa saptamana petrecuta la bunici, a venit acasa un pic mai dramatica si mai alintata. La  orice nu se intampla ca ea se supara si dramatizeaza! Sper sa fie doar  o perioada  trecatoare!

Stiu ca urmeaza ultimul an de gradinita si apoi ne vom intalni cu scoala. Incerc sa o pregatesc si sa-i explic si  ei ce se va intampla si imi tot spune ca ii va fi dor de doamna educatoare si copii. Sincer si mie imi va fi, insa sper sa reusesc ca si Madam Furlifus sa fie preluata de aceiasi educatoare. Eu ma simt norocoasa sa vad in copilul meu o parte din personalitatea educatoarei.

M-am stresat ceva timp( cam din 2014) sa ma hotarasc pentru alegerea scolii pe care o va urma din clasa 0. Nu imi doresc sa fac aceasta alegere pe ultima suta de metri, pentru ca este o alegere importanta pentru educatia copilului meu. Intr-un final dupa consultari si discutii si instinct :), am decis sa mearga la o scoala generala buna, insa nu foarte cautata. Mi-am dorit o scoala ce sa-i ofere un mediu corect, sa aiba un mediu social cat de cat echilibrat, sa  fie logistic in drumurile noastre( nu am ales variant cea mai aproape de casa), sa aiba recomandari bune. Anul acesta va trebuie sa aleg si invatatoarea!

Eu cred cu tarie ca daca vrei sa faci un lucru, poti sa-l faci chiar daca in general nu se face! Adica sa-mi aleg invatatoarea! Cum o aleg? Pai mai intai vreau sa ajung la un specialist in educatie( Oana Moraru) pentru  o consultare de ce tip de dascal I s-ar potrivit copilului meu. Apoi ma voi intalni cu toate doamnele de la scoala aleasa si voi incerca sa vad care se apropie de profilul pe care eu il simt ca-I trebuie Printesei. Sunt sigura ca va fi mai dificil sa fac acest lucru, insa nu imposibil!

Planul educational momentan pentru Printesa este ( in mare): scoala primara la o scoala gimnaziala si clasele V-VIII la liceul pe care consider ca va fi optim sa-l urmeze. Stiu ca va fi foarte complicat sa armonizam scoala gimnaziala a Printesei cu scoala primara a lui Madam Furlifus si cu locuirea in afara orasului. Vom gasi solutii pana atunci :)!

Pentru Printesa imi doresc sa faca mai mult sport decat face acum si sa pot sa-i dau si un exemplu pozitiv in acest sens.

Indiferent de cum planific eu educatia standard care are minusurile ei intr-un sistem colectiv de stat, trebuie sa ma asigur sa -I ofer  educatie emotionala. Sa o expun la cat mai multe experiente diverse, sa o invat sa-si gestioneze emotiile in diferite situatii pur si simplu prin pur exemplu personal. Cam greu cat si eu trebuie sa invat :)!  Uneori pare ea mai echilibrata emotional decat mine, insa ce ma fac daca o stric :)!?

Cu sora ei se intelege  frumos si dupa un moment de joaca prelungit in curte, mi-a exclamat: „mami, azi m-am jucat foarte frumos cu Ilinca!” Important pentru mine e sa le vad ca se iubesc si ca se conecteaza. Cand era la gradinita, in momentul in care ajungeam acasa, Madam Furlifus o lua pe ea prima in brate! Sa vedem cum va fi in toamna, dupa ce toata vara au stat bot in bot!

Vara aceasta putem spune ca am bifat: mersul de bicicleta fara roti ajutatoare- de fapt un exercitiu de ce se poate face cu vointa si „practice” si innotul( momentan sare fara colac, iese la suprafata si e foart mandra de ea :).

Ma uitam la ea cand sarea singura in bazin si nu-mi venea sa cred ca Balenutza mea a crescut asa mare! Imi umple sufletul fiecare privire de copil cu ochi mari si obraji de bebelus!

IMG_0662

P.S: Va povestesc din experienta mea, nu stiu deciziile mele sunt corecte si pentru altii.