Etichetă: educatie

Tekoneko( ep.3): modul exprimarea prin arta

Saptamana trecuta am avut un program destul de incarcat. Printre drumuri am ajuns si la mult asteptatul curs Tekoneko.

Am inceput modulul exprimarea prin arta. V-am mai povesti ep.1 si ep. 2.  Acum la ep.3, Printesa era nerabdatoare sa ajungem si ma tot intreba daca mai avem mult. A intrat fara nici o ezitare. La inceput e mai timida, mai ales daca sunt copii sau persoane necunoscute, dar dupa o perioada se relaxeaza.

Ora de miercuri a fost 1 ora, mai scurta perioada decat la „Atelierul lui Mos Craciun”( 2 ore). Cand a iesit  prima reactie a fost: „mai vreau sa stau, de ce am stat asa putin!”

Sincer nu am vazut exact ce a fost la curs, insa acasa in zilele urmatoare,  a arata un comportament nou invatat. Adica a imprumutat din experesiile doamnelor si vroia cu mine si cu Furlifus sa jucam un specatacol cu diverse actiuni pe care le-a vazut la curs. Ea coordona si ea ne invata! M-a invatat cu un snur( la curs a fost un elastic cred), sa dansez si sa ma deplasez.

Pentru mine reactiile ei sincere si faptul ca reda ce experimenteaza acolo, imi spune ca sunt de mare succes metodele Tekoneko.  Eu sunt chiar incantata ca a inceput sa le imite si pe doamnele de la curs. Au o atitudine foarte buna si in combinatie cu imitatiile educatoarei de la gradinita, fac echipa buna 🙂 !

Redau si feedback de pe platforma geniala pentru parinti : ):

„Astăzi am parcurs lecția Exprimă-te prin mișcare din Modulul de exprimare prin artă în care am experiementat și am dezbătut două mari teme și anume: comunicarea non-verbală, ca mijloc de exprimare pentru persoanele surdo-mute și comunicarea prin dans, ca mijloc de exprimare al trăirilor și emoțiilor. La începutul întâlnirii copiii s-au familiarizat cu câteva semne uzuale pe care oamenii cu deficiențe de auz le folosesc pentru a comunica iar în a doua parte ne-am distrat încercând să ne exprimăm emoțiile și mesajele prin dans folosind și niște benzi elastice. După ce s-a liniștit dansul, copiii au fost provocați să îi facă și pe electroni să se exprime vizibil prin mișcare creând astfel o balerină din baterie, magneți, șurub și sârmă. Ioana s-a dovedit a fi curioasă și aproape surprinsă de lucrurile noi pe care le-a aflat. Dacă inițial atitudinea ei era una rezervată preferând să intre în rolul observatorului, pe parcursul întâlnirii a reușit să se familiarizeze cu mediul de lucru implicându-se activ în lecție. Provocarea de la finalul întâlnirii s-a dovedit a fi cea mai atrăgătoare pentru ea, și-a folosit toate resursele în vederea construirii balerinei dând „. Pe langa text avem si grafice ce arata dezvoltarea copilului pe diverse zone de motricitate si inteligenta emotionala.

Cum sa nu zambesti cand „inveti” despre copilul tau?!

tekoneko

 

 

Egiptul in Mall

Eu ca si concept de educatie, nu prea sunt de acord cu plimbarile prin mall-uri cu copiii.  Prefer sa facem ceva ce sa impacteze creierul copilului intr-un mod  bun :).  Dar avem si exceptii de la regula :)!

Egiptul Antic_ expozitia interactiva pentru copii” de la Mall Promenada. O recomand cu caldura din doua motive:

  1. Copilului meu de 4 ani, i s-a deschis o noua lume si este foarte curioasa si povestim de o saptamana despre Egipt si romani si greci. Ne uitam pe albume si incerc sa-i detaliez  multe povesti pe care le stiu. Mi-am reamintit astfel sa-i mai deshid ochii si catre alte civilizatii! Va spun ca am ajuns sa incerc sa-i explic ce sunt meteoritii si de unde vin…..
  2.  Copiii si costumele: foarrrrrte draguuutttt!

Expozitia este deschisa pana pe 4 decembrie, programul zilnic: 09.00-20.00. Nu o ratati!

colaj_KI1P

Zurli la Teatrul de pe Lipscani

De la ultima piesa a Teatrului Zurli la care am fost: „Zana Maseluta”, am iesit foarte impresionate de Caria care manca dintisori.  Pentru noi aceasta piesa impreuna cu ” Vreau pupic de noapte buna”( apropo din 3 decembrie avem DVD cu Gazeta Sporturilor!!!!), a adus multe discutii si explicatii constructive despre igiena dentara si chiar avem si un motiv sa ne pastram igiena: sa nu fim ca Tura Vura! 🙂

Atentie, spectacolele sunt gandite pentru copii, sa prinda la copii, sa invete copiii, sa se distreze copiii si sa inteleaga copiii! Nu sa ne placa noua adultilor!  Asa trebuie abordata orice spectacol la care ne ducem copiii. Ignorati-va criticile si apreciati daca copilul se dezvolta sub orice forma pozitiva dupa.

O alta minunata creatie marca Mirela Retegan este si noua piesa „Craiasa Racelii„! Din cum arata posterul si cum suna invitatia, garantez educatie si distractie. Iarasi sunt minunata de talentul creativ al Mirelei si de pasiunea cu care face ea un lucru: bine si frumos! Sincer, pe mine ca parinte, „inventiile” ei  imi fac viata mai usoara in educatia copiilor mei.  Ca sa nu mai spunem cat de distractiv este si pentru mine sa merg cu ele la spectacole :).

Deci: Atentiune, Crăiasa răcelii soseşte pe Lipscani!

„Duminică, 29 noiembrie, începând cu ora 11:00, Teatrul de pe Lipscani deschide noua stagiune pentru copii, alături de echipa Zurli. Primul spectacol dintr-o agendă plină de creaţii magice dedicate celor mici este “Crăiasa răcelii”.Această primă co-producţie este o poveste numai bună pentru sezonul de iarnă. Întâmplări interesante, năzbâtii şi un final surprinzător. Toate acestea îi vor face pe copii să se bucure de spectacolul “Crăiasa răcelii”.
Dar ce este “Crăiasa răcelii”? Povestea unei vrăjitoare frumoase, dar malefice, care îşi doreşte o lume plină numai cu oameni răciţi. Şi tocmai de aceea, peste tot pe unde trece, împrăştie numai microbi şi răceală. Tuşeşte şi strănută fără să pună mâna la gură şi nu foloseşte niciodată şerveţele atunci când îi curge nasul. După nenumărate peripeţii, Brăduţul de Crăciun şi prietenii lui vor reuşi să salveze Crăciunul.Spectacolul creat de echipa Zurli este o frumoasă lecţie despre prietenie şi ajutor. Aşa cum v-a obişnuit deja, Mirela Retegan, autoarea spectacolului construieşte o poveste pe care o lasă, mai apoi, fiecărui copil, pentru ca aceştia să o poată construi după sufletul lor.
Biletele se gasesc la Caseria Teatrului de pe Lipscani ,informatii 0734000236, 0735146903 si pe www.bilete.ro
Pretul unui bilet 30 ron si pentru adulti si pentru copii.
Distribuţia:Bianca Hedeş, Cristina Ion, Diana Stancu,Vero Caliman, Andreea Ghiţă, Vlad Silviu Tabără, Marian Răducu, Marius Petrescu, Răzvan Marina,Ionut Varodi.
Regia: Vadim Rusu
Un spectacol după un text original semnat de Mirela Retegan – fondator Zurli
O co-producţie Zurli şi Teatrul de pe Lipscani”

afis Craiasa Racelii

Copy-paste feminitatea?

Diverse informatii, cursuri, articole „m-au lovit” cu subiectul feminitatea.  Prima mea reactie?

Ce determina lumea sa creada ca „feminitatea” e un business si de ce in ultima vreme promovarea e mai agresiva? Poate doar acum o vad eu, ca articole pe tema aceasta sunt constant, insa abia acum m-au atins.

Acum ce ar detemina o persoana de sex feminine sa dea bani, sa  fie invatata cum e feminitatea?! De multe ori feminitatea este confundata cu frumusetea. Feminitatea, din punctul meu de vedere, reprezinta un set de atribute pe care specia umana le acorda reprezentantului de sex feminin. Atributele diferea de la societate la societae,  de la o zona geografica la alta.

De ce as da eu banii sa invat sa fiu feminina, daca natura mi-a dat atributele si mi le-a scris in gene?! Teoretic asa este, practic educatia si mediul familial te poate invata mai bine sau mai rau sa ti le descoperi sau sa nu stii ca le ai putea avea. Nu ma gandesc aici de cazurile grave de sanatate care iti pot afecta corpul si mintea. Ma gandesc la persoane uzuale, cu familii sau fara, dar fara prea multe probleme intr-adevar grave.

Pentru o fata,  confirm ca lipsa tatului din educatie sau prezenta sa limitata poate afecta accesul la „feminitatea” sa. Psihologic cu cat iti lipseste tatal mai mult cu atat devi mai baietoasa, iar cand mama si genele nu debordeaza de „delicatete”  nu prea ai cum sa te ghidezi. Acest lucru nu inseamna ca nu poti sa te redescoperi ca personalitate feminina. Trebuie doar sa vrei!

Zilele trecute m-am imbracat cu o rochita culoarea mustarului. Ma simteam extraodinar de bine in ea si incercam sa-mi dau seama de ce? Dupa doi copii si fete :), pot spune ca ma simt in maximul fortelor mele feminine( desi nu am scapat de toate kg in plus). Se vede acest lucru si in culorile garderobei mele si in „curajul”  pe care il am in multe aspecte ale vietii. Ma simteam foarte bine pentru ca, rochita era  primita cadou de la o persoana draga mine si pentru ca avea culoarea mustarului. Culoarea mustarului -creierul meu o indentifica cu mama , cu feminitatea ei. In garderoba mamei mele pe langa mult negru si gri, mustarul era culoarea cea mai curajoasa si pe care o admiram cel mai mult la ea. Aceasta culoare imi da fara sa vreau un sentiment de caldura si unul de dragoste.

rochita

Din baietoasa de mine, a iesit zic eu ceva decent feminin. In evolutia dezvoltarii mele au contat:

  • partenerul de viata care a fost destul de intelept sa ma ajute si sa-mi ofere un feedback referitor la acest subiect. Tin minte ca in anul I de facultate, el m-a invatat cat conteaza sa te hotarasti si sa-ti asumi alegeriile inclusiv cele vestimentare. In primii ani ai relatiei noastre, cand ma complimentau colegele la munca pentru diverse lucruri, eu le spuneam ca am stilist acasa 🙂 !
  • greselile din care am invatat si dorinta mea de a evolua din acest punct de vedere.
  • mediul de la munca
  • calitatile personalitatii mele
  • exemplul mamei, de la ea ma ghidez dupa „simplu si frumos”
  • NASTEREA – pot spune ca doua nasteri au trezit si dezvoltat in mine multe lucruri bune si sentimentale de femeie. Incepi sa intelegi limbajul naturii si al specie tale si multe intrebari isi gasesc raspunsul.

Nu ma intelegiti gresit,  nu detin adevarul absolut, gresesc de multe ori, dar nu-mi lipseste increderea!

E drept ca uneori nu mai rezonezi cu tine ca  femeie, ca ai diverse intrebari si increderea in tine e pe minus. Insa nu iti piezi feminitatea, doar nu o mai vezi, doar nu te mai poti exprima.  Mie mi se pare ca toate lucrurile se rezolva prin a gasi factorul sau problema si a rezolva-o sau a invata sa traiesti cu  ea.

Daca astepti ca altcineva sate invete ca la scoala, sau sa vrei sa „copiezi” un exemplu dat, nu ai sa te simti mai feminina. E ca si cum tie foame si mananci la fast food! Umple stomacul dar ai „n” probleme dupa si nu te simti bine.

Sa incercam sa gasim in noi solutiile, in familia noastra! Sunt usor de accesat si rezolva mult mai repede problemele de feminitate pe care crezi ca le ai avea. Si cel mult sa ne adresam unui psiholog daca consideram ca e grav…..

sursa poza

Evenimentul Secom

Intr-o zi ploioasa, ploioasa, ploioasa 🙂 am parcat destul de strans , la Oraselul Cunoasterii pentru un eveniment Secom, organizat de minunatele Ana si Ioana de la Parenting PR.

Secom a dat startul unei campanii de constientizare a beneficiilor administratii acizilor grasi Omega-3 (EPA şi DHA), la copii, pentru susţinerea dezvoltării neurocognitive. „Compania Secom® este specializată în importul, promovarea și comercializarea de produse naturale pentru sănătate și frumusețe. Portofoliul Secom® include: vitamine și minerale, extracte standardizate din plante, fructe și legume, formule fito-homeopate, ciuperci medicinale, extracte glandulare, aminoacizi, enzime, probiotice și prebiotice, o linie specială de suplimente alimentare pentru copii, creme medicinale și fito-dermatocosmetice.”

Studiul este interesant daca il trecem si prin filtrul gandirii noastre. Am sa va relatez ce informatii mi s-au parut mie interesante. Va recomand insa pentru orice supliment alimentar va ganditi sa-l administrati  copiilor, sa aveti un set de analize generale efectuat e si sa va consultati cu perdiatrul.

„În primii ani de viaţă creierul copilului şi întregul său sistem nervos trec printr-un proces accelerat de dezvoltare. La un an dimensiunile creierului se dublează, iar la vârsta de trei ani creierul unui copil ajunge la 80% din volumul creierului unui adult, formând câteva mii de conexiuni neuronale. Multiple studii arată că acizii graşi Omega-3 joacă un rol important în susținerea proceselor de dezvoltare neurocognitivă a copilului.

“Creierul este format într-un procent de 60% din grăsimi. Acizii graşi Omega-3 au în compoziţie acid docosahexaenoic (DHA) şi acid eicosapentaenoic (EPA), ingrediente care se găsesc în structura creierului şi care susţin funcţionarea cerebrală şi funcţiile mentale, însă au o rată de sinteză redusă în organism. În procesul de creştere, atunci când sistemul nervos al copilului se dezvoltă şi achiziţionează informaţii, aportul de EPA şi DHA ajută la dezvoltarea neurocognitivă a copilului”, explică dr. Ionuţ Băcanu, Director Medical Secom®. România se află printre ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte consumul de acizi graşi Omega-3, o medie de 61 mg/zi, faţă de ţări precum Franţa (1,225 mg/zi), Germania (647 mg/zi), Spania 180 mg/zi, potrivit datelor Global Organization for EPA and DHA.

Pentru noi ca parinti e bine sa stim( informatii prezentate de dna doctor Raluca Ioana Teleanu si Diana Stanculescu):

  • jumatatea din informatia pe care o folosim intr-o viata, se scrie pana la 3 ani.
  • in jurul varstei de 3 ani , creierul este de 2 ori mai active decat celui a unui adult
  • experientele creaza conexiunile dintre neuroni, iar repetarea lor le stabilibeaza
  • „confortul date de contact” este critic pentru dezvoltarea bebelusilor
  • daca copilul este certat/bruscat/ignorant ca exploreaza, procesul de explorare( fizica si sau/cognitive) se va diminua, iar creierul va forma putine conexiuni.

Din punctul meu de vedere, cred ca o dezvoltare armonioasa din toate punctele de vedere mai ales neunonal, inseamna implicarea parintilor in educatia copiilor pana la 7 ani si mai putin a cursurilor. O dezvoltarea emotionala buna, inseamna expunerea la diverse experiente.

Multumesc pentru invitatie si informatii :)!

IMG_4846

 

 

 

 

Gradinita, optionalele si orgoliile parintilor

Ma exprim si eu public pentru ca pot 🙂 ! Poate ajuta cumva!

Eu sunt foate entuziasmata ca incepe anul scolar. Suntem grupa mijlocie la gradinita de stat si pentru mine e o intoarcere la scoala mea care  mi-a fost tare draga.

Am avut sedinta cu parintii. Am norocul ( sau mi l-am facut :)) sa fac parte dintr-un colectiv realativ echilibrat de parinti, sa fim cu totii cu o minima educatie. Asa, ca e frumos!  Suntem  la o gradinita din sectorul 1 dar la grupele cu mai putine fite. Eu sunt foarte multumita de conditii, conducere, educatoare, etc.

La sedinta, am aflat optionalele: diverse. Fiecare parinte se gandea unde  si la ce sa-si mai dea copilul. Eu stiam clar, ca de…. in general e bine sa stii ce vrei: nu mai vreau dans pentru ca voi incerca sa o ducem la balet si nu vreau sa aiba prea multe optionale si nu ceva ce sa necesite prea mult efort intelectual. Da, ambitiile mele puteau fi mult mai mari de atat, insa cu putin ajutor m-am desteptat! E bine sa ai ambitii, insa sa fie corecte si corespunzatoare varstei si dorintelor copilului tau.

O mamica sau bunicuta din colectiv( probabil avea ceva experienta pedagogica) ne-a spus ca e mai important cat e mic copilul sa-l lasam sa se joace, sa avem grija de corpul lui fizic si de efortul intelectual pe care il poate face la varsta de 4 ani. Adica in alte cuvinte, daca vrei sa-ti faca aritmetica la 4 ani, il stresezi mai mult decat il ajuti! Are o logica ce spunea dansa!

Eu incerc sa ma ponderez si sa o intreb pe ea ce si-ar dori si voi alege ce o ajuta la aceasta varsta. Genetica face 70% din treaba, restul e munca si educatie din partea parintelui la aceasta varsta. De exemplu, eu acum ma preocup sa ma asigur ca va citi mult si ca-I va placea sa citeasca, asa ca avem activitati de lectura si joaca cu cartile ,care sa o faca sa nu le refuze mai departe. Nu ma intereseaza sa stie alfabetul. Toate la timpul lor!

Am o mamica mai rece, in  cred eu cu copilul in grupa. Copilul e destul de interiorizat si emotiv( fetita). Cred ca multa emotivitate vine dinspre comportamentul mamei. Stateam langa ea si imi spunea ca ea numai vrea optionalele la gradinita: muzica si dans pentru ca face acasa. In plus mai face si alte 2-3 cursuri. Really, la 4-5 ani! Mi se pare cam mult, mi se pare ca aruncam cu banii sa ne educe altii copiii, mi se pare ca de inteligenta emotionala a copilului nu e preocupat nimeni. Ehhh…fiecare cu pitici sai! 🙂

Oricum, cred ca mai ales la o varsta mica a copilului trebuie sa ne controlam orgoliile si ambitiile noastre pentru ca acum e varsta cand se creaza “coloana vertebrala” a inteligentei emotionale a copilului nostru. Si fara aceasta inteligenta, relaxare, inteligenta genetica si pontentialul copilului pot avea alte evolutii.

Pe mine ma amuza sa vad parinti agitati la cate cursuri sa-si duca copiii, cand lucrurile elementare si de bun simt nu se straduiesc sa le ofere ca educatie!  Pentru mine e amuzant si cred ca va devein si mai distractiv pe masura ce vom creste si agitatia va devein mai mare si mai mult interna la acesti parinti pentru ca se vor vedea „roadele” la ce au plantat :)!

 

 

Festivalul de lectura pentru copii: Narativ( 21-27 septembrie)

Dragilor,

Am descoperit un festival interesant, inscrierea este gratuita, sunt activitati pentru copii si pentru parinti( cu speakeri foarte buni).

Acasa

Poate va intereseaza , ca tot a venit toamna si vom fi mai mult pe acasa.

Eu deja m-am inscris :)!

Mi se pare foarte util pentru educatia copiilor nostrii.

Afis_NARATIV_Festival_de_lectura_pentru_copii_Asociatia_Curtea_Veche (1)

Update: PROGRAM

NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii

Detalii și înscrieri gratuite pe site-ul: www.narativ.ro

 LUNI, 21 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

MARȚI, 22 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

 MIERCURI, 23 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

JOI, 24 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 12.00 – 14.00 – Educație pentru Lectură

Seminar pentru profesori

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 17.00-19.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

ora 19.00 – 21.00 – Importanța lecturii în dezvoltarea copiilor.

Conferință și Q&A cu Gaspar Gyorgy

VINERI, 25 SEPTEMBRIE

ora 10.00-12.00 – Teatrul Cititorilor cu Smaranda Nicolau

Categorie de vârstă: 9-14 ani

ora 10.00-12.00 – Teatru de Umbre cu Delia Popa

Categorie de vârstă: 9-12 ani

ora 10.00-11.30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

Categorie de vârstă: 7-12 ani

ora 16.00-17.00 – Rime și Ghicitori cu Răzvan Ropotan

Categorie de vârstă: 5-7 ani

ora 16.00-18.00 –Povești pe muzică cu Vlad Feneșan și Zory David

Categorie de vârstă: 8-14 ani

ora 16.00 – 18.00 – Cum îi ajutăm pe copii să citească.

Conferință și Q&A cu Otilia Mantelers

ora 17.00-19.00 – Roman Grafic cu Delia Popa

Categorie de vârstă 8-14 ani

ora 18.00-20.00 – Ilustrație cu Alexandra Mihailciuc

Categorie de vârstă: 10-14 ani

SÂMBĂTĂ, 26 SEPTEMBRIE

ora 10.00 – 11.30 – Donație de carte

TBD: O școală din București

ora 15.00 – 17.00 – Atelier surpriză

Clubul Țăranului Român

ora 17.00 – 18.00 – Spectacol Lectură

Clubul Țăranului Român

DUMINICĂ, 27 SEPTEMBRIE

ora 10.00 – 22.00 – Expoziția cititorilor NARATIV

ora 10:00 – 11:30 – Storytelling cu Alexandra Baciu

ora 10:30 – 11:30 – Rime & Ghicitori cu Răzvan Ropotan

ora 11.30 – 12.30 – Spectacol Lectură

ora 11.00 – 11.30 – Teatrul Cititorilor – Repetiție

ora 11.30 – 12.00 – Teatru de Umbre – Repetiție

ora 12.00 – 12.30 – Povești pe muzică – Repetiție

ora 14.00 – 17.00 – Festivitatea de încheiere.

Prezentările spectacolelor lucrate de copii în ateliere

Doi frati in Bucuresti

Ea 16-17 ani, pantaloni scurti, top, posetuta in tendite, se agita intr-o autogara. El probabil cu un an mai mare, o proteja de ochii curiosilor, ducea bagajul. Cel mai probabil erau frati!

-Trebuie sa ajung la Snagov, la ce ora plecati?

-La 16.45

-Sigur ajungeti la Snagov, sa nu plecati fara noi, iesim un pic.

Trec 10 minute si pasagerii se imbarca in microbuzul ce ducea spre Snagov. Cei doi frati urca, ea agitata mai intreba o data daca ajunge la Snagov. Suna pe cineva:

-Plecam acum din  Bucuresti. Unde trebuie sa coboram? Am auzit ceva de o manastire…a ok la Vila 23…. Domnule sofer, sa opriti la Vila 23, noi mergem la Snagov, se auzi in tot microbuzul!

Agitata, imbracata sa nu se faca de ras in capital si emotionata….asa era fata care probabil era pentru prima data in drum spre Snagov. Nu stiu daca pentru prima data in capitala, insa transmitea emotia noului in viata ei, emotia unei fete crescute intr-o localitate mica care era fericita si mandra ca a ajung in Bucuresti, ca are ce povesti prietenelor, ca poate pune poze pe FB cu ea si calatoria ei. Avea debitul verbal si indrazneala unei fete crescute in afara capitalei, probabil intr-o comuna…stiti voi indrazneala unei femei bine crescute :).

Tot drumul ii era frica sa nu cumva sa rateze oprirea si mai intreba cat mai este pana la Snagov, cate statii ar mai fi pana la Vila 23. Baiatul statea timid si asculta, incercand sa o protejeze cu privirea . Tinea strans  in mana, micul bagaj…stia el ca sunt multi hotii la capital.

M-am revazut pe mine in ea la 18 ani, mi-am revazut emotiile si respiratia galopanta cand mergeam pe Magheru. Zgomotul masinilor ma fascina si ma obosea  in acelasi timp. Nu aveam atata mandrie ca am ajuns intr-un punct, insa multe ganduri si temeri pentur viitor. Aveam o situatie familiala dificila acasa si in mintea mea tanara ma bucuram ca evadez. Primul meu instinct cand m-am revazut in emotiile fetei,  a fost sa-i spun:

-Draga mea, ai sa ajungi la Snagov si ai sa ajungi si in alte parti! Tineti mintea deschisa si munceste sa devii cat mai repede, mai inteleapta. Experientele diverse te vor ajuta, nu locurile!

Apoi m-am gadit ca nu o sa inteleaga niciodata ce am vrut sa spun. Si ca  tineretea si greseliile ei trebuiesc traite de fiecare, doar educatia si genetica pot face diferenta cat de repede le transformi in intelepciune….

customer_journey_502661

sursa foto

Negocierea intre parteneri

Cine nu ma stie sau nu ma citeste, ar trebui sa stie intainte sa citeasca acest articol, ca nu sunt o persoana care nu pune prea mult pret pe parerea celorlalti si ca imi place sa gandesc si sa actionez  dupa „intelepciunea” mea si nu a altora.

Acum vreo doua zile, eram cu copii singura in oras. Sotul meu, era la un concurs de MTB la Sibiu. Un adult cu doi copii mici in societate, se descurca mai greu mai ales daca cel  putin un copil este mai energic.  Intr-o discutie la masa, ma trezesc ca afirm:

” Nu am negociat bine cu sotul meu!”( referitor la situatia mea de mama singura cu copii in oras).

Am auzit aceasta expresie in societatea la un moment dat, nu cred in ea, atunci de cea am spus-o?  Nici macar nu era adevarat….. In drum spre casa, copiii dormeau si eu reflectam la ce am spus.

Am o relatie de 14 ani de zile, o relatie in care am crescut impreuna si am evoluat. Pe noi casatoria nu ne-a schimbat radical, stiam ce sa asteptam unul de la celalat. Poate doar ne-a relaxat. Nu am simtit niciodata ca este nevoie sa negociez ceva cu sotul meu! Adica, da nu e o relatie perfecta, insa cred ca am o relatie functionala pana acum.

Negocierea e un termen „urat” pentru un cuplu.  Din cate stiu eu, negocierea e mai mult o lupta a orgoliilor, daca vrei sa faci business o faci si fara sa ajungi la negociere. Necesita doar un pic de strategie( „intelepciune” din experienta mea profesionala 🙂 ).

Eu cred ca intr-un „cuplu de succes” pe langa comunicare, compatibilitate sexuala si compromisuri, trebuie sa existe si o „constiinta” si control al propiului orgoliu. Noi nu am simtit niciodata nevoia sa iesim cu prietenii separat. Pana la aparitia copiilor faceam totul impreuna.  Acum avem activitati separate pentru ca trebuie sa stea si cineva cu copiii sau nu putem fi amandoi in acelasi loc sau ne gandim si la binele lor. Asa ca facem cu randul, cand  e vorba de pasiunile celuilalt.

Eu inteleg si apreciez pasiunea sotului meu. Consider ca a gasit un hobby foarte bun pentru familia noastra si stiu sigur ca si-a cautat o pasiune care sa nu fie in conflict cu fetele lui. Dupa doi copii simti  nevoia ca adult sa ai o ocupatie care sa te ajute sa te relaxezi mental. La el e bicicleta si concursurile de MTB. La mine e scrisul! Ne intelegem aceste pasiuni, ne ajutam si ne sustinem. Practic ne respectam si lucram sa fie functionala familia. Nu zic ca nu avem si uneori mici dicutii pe acesta tema dar cred ca tin de strarea din acea zi si nu de acceptarea hobby-urilor.

Asa, ca nu simt ca pierd ceva, nu simt ca imi este atacat orgoliul, nu o simt ca pe o povara cand el pleaca cu bicicleta si eu stau cu copiii. Sincer, de ce ai simti nevoia sa „negociezi” ceva cu partenerul tau? Nu suntem amandoi in aceiasi barca? Nu intelegi si accepti pasiunea lui?  Cu ce te ajuta sa te simti bine cand crezi ca ai obtinut ceva pentru actiunea? Ar trebui sa te ajute  ca el se relaxeaza, se bucura ca face ceva cei place, ca are alt tonus in relatie dupa.

Deci? Ce, e prostia asta: „nu am negociat bine cu iubitul meu?”  Daca ma gandesc bine, spune multe despre frustrarile unei personae acesta afirmatie. Eu cred ca am spus-o pentru smalltalk si ma stiu ca mai spun prostii sa umplu „un gol” in societate.

Negocierea intre parteneri nu trebuie sa exista. Exista  explicatii, respect si poate mai  multa strategie din partea femeii ca sa nu ajunga intr-un punct de conflict :). Adica mai multa intelepciune si rabdare.

Orgoliul ca si in business, intr-o relatie functionala nu  ar trebui sa existe…. si ma refer la acel tip de orgoliu negativ ce ne face sa nu vedem „padurea” si sa vedem doar copacii.

 

Alaptarea neromantata

Nu trebuie sa citesc statistici ca sa stiu ca se alapteaza putin in Romania…ingrijorator de putin! Cifre: doar 12.6% dintre femeile din Romania alapteaza (conform UNICEF).

Pentru ca sunt o persoana realista, as vrea sa va povestesc varianta neromantata a alaptarii. Stiu ca toata lumea e saptamana aceasta: vai, vai ce minunat, ce superb, ce emotionant! Cred insa, ca o viitoare mama trebuie sa-si creeze asteptari corecte pentru a nu avea dezamagiri si asa va fi debusolata de nastere. Setarea asteptarilor in viata este foarte importanta. Face diferenta intre fericire si nefericire.

Prima mea experienta a fost usoara si frumoasa. Fiind la primul copil si cezariana, laptele a venit mai greu( insa nu uita sa vina). Printesa ca si structura este mai solida si asa ca a actionat ca o „pompa” foarte buna. Nu am avut dureri sau rani. Singurul disconfort a fost la inceput cand s-au umflat foarte tare sanii. In primele 2 luni alaptam pentru ca asa stiam sa-mi hranesc copilul. Era cumva ciudat sa ma adaptez si sa invat sa ma conectez cu o noua fiinta in viata mea si una foarte mica.

Printesa nu s-a inecat, scoatea aerul foarte usor. Inainte de nastere ma documentasem bine in privinta alaptarii. Stiam ca trebuie sa am un pic rabdare ca cererea sa regleze oferta, stiam ca nu trebuie sa o alaptez mai tarziu de 4 ore( pentru a regla fluxul laptelui si a nu te trezi ca nu mai ai, foarte important in primele 3 luni), stiam ca trebuie sa mananc sanatos, fara dulciuri din comert si sa beau multe lichide. Pe parcurs am invatat ca durerile ei de burtica pot fi tinute sub control daca mesele sunt la minim 3 ore diferenta, pentru a avea timp sa se digere laptele. Am fost destul de riguroasa in masurile pentru o alaptare de succes. Dupa cam 2 luni, am inceput sa simt si emotie si sa ma conectez cu bebelusa mea cand alaptam. Ea punea manuta de san, eu nu mai puteam de dragul ei. Cand eram agitate ne linisteam cand alaptam! Noaptea dormea langa mine si o mufam si era un somn foarte dulce.

Am incheiat prima alaptare la 11 luni, cand m-am reintors la munca. Nu am luat pastile, nu am baut diverse siropuri. A fost natural! Eram deja la 2 mese de lapte de zi, lua si supliment de formula si sub influenta stresului s-a dus J.

A doua experienta a fost mai complicata si este cu mai putina emotie. La primul copil, totul e nou si tinzi sa exagerezi. Acum notand aceste ganduri, realizez ca socialul din nou complica multe si creaza asteptari gresite, proceselor naturale din viata noastra. La al doilea copil( tot cezariana), mi-a venit mai repede laptele, la fel s-au umflat sanii dar a fost ceva mai dureros in primele doua luni. Madam Furlifus are o structura fizica mai mica, mai subtire, asa ca puterea cu care tragea ea era mai mica. Am facut rani la san, fara sangerari. M-am dat imediat cu cremele speciale, pe care le foloseam dupa fiecare alaptare. In primele 2 saptamani ma durea destul de tare la alaptare, insa rezisteam pentru ca stiam ca e normal sa si doara si ma multumeam ca le pot tine sub control( asematoare cu o contractie ca si nivel de durere). Durerea era in primele 2 -3 minute, apoi se obisnuia nervul. Prinzand puteri, durea din ce in ce mai putin, insa am ramas cu un disconfort de cateva secunde in primele 2 luni, ciar daca ranile se vindecasera. Practic tine de puterea copilului de a trage si de cat de bine de ingrijesti tu intre alaptari. Alaptarea m-a ajutat sa ma conectez si cu Madam Furlifus, insa nu mai eram asa de emotiva, stiam drumul! A venit atasamentul in timp, in timp s-a reglat si fluxul de lapte si stiam ca e important pentru ea sa continui alaptarea. Nu am mai fost asa de riguroasa in meniul meu alimentar( desi am mancat sanatos, am mai facut cateva abateri), nu am mai fost asa riguroasa in lichide), insa am fost atenta la intervalul maxim de 4 ore. Practic am fost mai relaxata cu mine si cu teoriile si a functionat( nu m-am abatut insa la principiu de baza cu cererea si oferta).

Alaptez de 10 luni si ne linisitim impreuna, e un proces frumos. Il vad foarte natural si mai putin emotionant. E ca un respirat, important insa nu il bagi prea mult in seama. Imi va fi dor probabil la un moment dat de alaptare doar prin prisma faptului ca era ea mica si firava.

Eu cred ca o mama trebuie sa aleaga, sa se convinga ca procesul este natural si ca orice s-ar intampla este cel mai bun lucru din lume pentru copilul ei. Ambele mele fete nu au probleme cu diversificare si primirea mancarii solide de orice fel. Ambele mele fete s-au dezvoltat armonios pana acum din toate punctele de vedere. Sa alegi sa nu alaptezi, sa te ascunzisub „nu am lapte!”, sa nu lupti pentru alaptarea ta, e un deserviciu pe care ti-l faci tie in primul rand. Alaptarea e facuta sa te ajute si pe tine bilogic si pshic sa te recuperezi. In viitor tu vei avea probleme cu alimentatia si mofturile copilului…

Stiu ca ma repet insa: prin ani ’50 in S.U.A, firmele producatoare faceau reclama agresiva pentru lapte praf si mancare bebelusi, cum ca ar fi mai sanatose, mai bogate in vitamine, mai benefice copilului. Existau si doctori care le recomandau mamelor sa hraneasca bebelusul cu lapte praf,  argumentand ca avand sani mici cu siguranta nu vor avea prea mult lapte :).  Si uite asa, in socitatea de consum dupa vreo doua generatii, este tabu sa alaptezi la ei( tabu-adica cu scandal daca alaptezi in plublic). Acum dupa atatea cercetari si probleme de alimentatie, se lupta sa schimbe din nou perceptia generala si incearca sa promoveze alaptarea.  E absurd, sa ajungem asa! Oricum trendul Europei de Vest, este pe cat mai natural in cresterea copilului.

Da… stim ca e mai usor sa hranesti copilul cu lapte praf: nu trebuie sa ai un regim alimentar sanatos, nu te stresezi prea mult, stii cat mamanca si ai “constiinta” impacata si sigur nu prea vei avea lapte destul…

Doar 2% din femei au o problema cu producerea laptelui( studiu efectuat de doctori romani pentru S.U.A), restul sunt: greseli in pozitia alaptarii, frecventa alaptarii, alimentatia mamei, stresul si oboseala mamei, mama se ascunde sub: nu am lapte! pentru ca nu vrea sa i se lase sanii-mda, indiferent tot ti se slabeste muschiul, etc. Adica depinde foarte multe de noi ca mame daca vrem sa alaptam sau nu. Laptele matern este cel mai sanatos pentru copil si-i ofera in primele 6 luni toti nutrientii necesari. E mai ieftin si mai simplu sa alaptezi. Te ajuta si pe tine ca si mama sa-ti revii  fizic si ajuta enorm la crearea legaturii dintre mama si bebelus.

Important este  sa ai o alimentati sanatoasa( fara plajeli, diversificata zilnic, fara alimente care consideri ca te baloneaza si observi la bebe ca-l afecteaza, ai sa afli n  variante dar ai incredere in ce stii tu despre tine), sa respectii cele 3 mese zilnice,  sa te odihnesti cat poti mai mult, sa bei multe lichide( incluzand ceaiul recomandat de doctor), sa te asiguri ca pozitia de alaptare e corecta, sa nu te iei dupa folclor( nu bere, nu ceapa) :).  Producerea laptelui tine de cerere si oferta! Cantitatea de lapte se regleaza in functie de cat are nevoie/papa bebe. Primele trei luni va fi o cantitate mai mare pentru  ca bebelusul atunci creste cel mai mult, iar apoi se  regleaza in functie de cerere. Deci nu-ti piezi laptele dupa 3 luni , cum  am auzit la multe mamici!   Bebe trebuie sa pape la maxim 4 ore, nu lasa sa treaca mai mult de 4 ore intre mese/scoatere lapte.  Copiii sunt diferti, insa in general ei stiu  cat au nevoie sa manace.  Eu am refuzat sa ma stresez  cat manaca si daca ii ajunge.   Daca bebe nu plange prea mult intre mese, e bine !

Precizari:

  • nu trebuie să te decizi să alaptezi, sanatatea copilului tau nu este o alegere. Daca nu existe motive seriose sa nu alaptezi, nu ai o scuză sa nu o faci.
  • nu inventa motive să nu alaptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simt, iti vor trece toate temerile.
  • ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicam!
  • nu contează cat de mici ai sanii, laptele se produce la cerere.
  • sanii se vor lasa de la gravitatie, nu de la lactatie.
  • este mult mai usor si comod decat prepararea laptelui praf
  • este mult mai ieftin
  • pentru alaptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de san, biberoane, creme  etc.
  • pentru alaptare ai nevoie de o poztie corectă a bebelusului la san, dieta sanatoasa, constantă, hidratare, vointa.
  • bebe te ajuta saî iti desfunzi canalele la început. E cea mai buna”pompă”!
  • bebe stie cat trebuie să manance şi nu e nevoie  sa cantaresti tu laptele la fiecare masa.
  • lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informeaza destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc.
  • cand nu stii, nu poti,  intreabă şi caută ajutor! Exista si prin telefon suport.
  • suzeta dupa 6 saptamani e recomandata, mai devreme poate afecta suptul copilului, deci si cantitatea ta de lapte.

Si cireasa de pe tort: e fascinant sa o vezi cand ii este foame cum cauta si daca o tin mai departe un pic de san cum se lupta sa ajunga! De ce sa le/ne rapim aceste experinte?!

Va recomand seria intalnirilor special concepute pentru mame si viitoare mame , din cadrul programului Primele 1000 de zile (primele1000zile.ro).  Ieri am participat la al doilea seminar de nutritive si stil de viata, la care au participat aproximativ 150 de femei însărcinate foarte frumoase! Mi-a placut abordarea si calitatea informatiilor.

Pentru prima mamica sau viitoare mamica ce comenteaza la acest articol, voi avea un mic kit cadou pentru alaptare. Asa ca sa sarbatorim Saptamana Alaptarii! 🙂