Castigator voucher Sevis Restaurant

Dragilor,

avem un castigatoare pentru voucherul Sevis Restaurant. Participanti:

1. Oana Bandescu

2. Cristina Radulescu

3. Andreea

4. Mariana

5. Elena Radu

6. Ileana

7. Anca P

 Conform Random.org, castigator este numarul 4: Mariana. Felicitari!

Am sa o rog pe castigatoare sa-mi trimita datele de contact pe adresa: ana.babymanager@gmail.com

servis

Se deschide Dino Parc Rasnov!

Dragilor,

Vineri 12 iunie 2015, se deschide la Rasnov cel mai mare parc cu dinozauri din SE Europei. Pana acum cifrele sunt impresionate. Fondurile necesare investitiei au provenit in proportie de 70% din finantare europeana si 30% cofinantare din fonduri proprii.

Rasnov era oricum o destinatie foarte frumoasa, acum nu ratati si distractia din Dino Parc!

„Cu o suprafață totală de 1,4 hectare, parcul va găzdui 45 de dinozauri în mărime naturală, atestați științific.

Căsuțe în arbori, un cinematograf, tiroliene și multe alte surprize completează traseul spectaculos care urmează evoluția istorică a dinozaurilor.

relucalotaphotography-007

relucalotaphotography-041

relucalotaphotography-090

Investitorii se așteaptă la o cifră de afaceri de 500.000 de euro în primul an și la peste 100.000 de vizitatori. ‘‘Suntem fericiți să deschidem cel mai mare parc cu dinozauri din Sud-Estul Europei, un proiect inedit care va sprijini puternic turismul din zona Brașov-Râșnov. Este un proiect ambițios, dezvoltat în numai un an, care își propune să devină o atracție atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari, mai ales că își pot petrece timpul în aer liber, înconjurați de dinozauri atestați științific și colorați natural. Dinozaurii au fost construiți în România, cu sprijin tehnic și științific din partea unei echipe care conduce  un parc similar în Germania. Ne așteptăm ca parcul de la Râșnov să fie vizitat de cel puțin 100.000 de turiști, în primul an”, a susținut Adrian Apostu, managerul de proiect.

Parcul cu dinozauri, finanțat cu fonduri europene, a fost susținut de către autoritățile locale din Râșnov și va avea un impact important asupra turismului din zonă. Primăria orașului Râșnov a concesionat terenul pe care este amplasat parcul pe o perioadă de 49 de ani.

Dino Parc Râșnov este o zonă de agrement și un muzeu în aer liber, situat pe Strada Cetății, în apropiere de Cetatea Râșnov. Parcul este deschis vizitatorilor în fiecare zi, în intervalul 09.30 – 20.00. Prețul unui bilet este de 28 de lei pentru un adult și de 22 de lei pentru copii. Pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, intrarea este gratuită.

 Informații suplimentare puteți găsi și pe pagina oficială https://www.facebook.com/dinoparcrasnov.

Ghid de conduita: parintii la serbare

Descoper pe zi ce imi cresc copii, ca mi se inmultesc „piticii”. Un nou „pitic” este cum se comporta parintii/familia la serbari, ore deschise, evenimente scolare.

Urmeaza sa vina perioada serbarilor si a evenimentelor la sfarsit de an scolar. „Piticul” acesta despre comportamentul adultilor la diverse evenimente a crescut de la spectacolele pentru copii, insa mi se pare mult mai grav pentru copil cum se manifesta parintele la o serbare scolara.

Noi nu am avut inca serbarea, insa am avut ora deschisa la limba germana. Acesta ora deschisa s-a organizat la cererea parintilor. Mie mi se pare  ca grupa mica de gradinita  este cea mai „dulce” perioada din viata scolara, cand copii au inca o inocenta si incep sa „infloreasca”. Eu una nu sunt de acord cu cerinta parintilor pentru ca sunt inca mici, emotivi si nu putem vedea mare lucru. Ei aduna informatiile la acesta varsta, se exprima cand doresc ei, nu cand vrem noi. In plus, daca nu esti atent la copilul tau si il tii prin Mall-uri si cu tableta, normal ca nu vezi ce a invatat. Printesa se exprima cand vrea ea si nu simteam nevoia sa vad cata limba straina a invatat, pentru ca stiu ca a prins informatia.

Cand ajungi la serbare/ora deshisa, tu ca adult trebuie sa ai un comportament de sustinere si de cat mai putina intimidare. E destul de mic copilul si emotiv, cat sa mai pui si tu presiune pe el. Adica, nu te aseza in spatele lui sau foarte aproape de el. Nu comenta in timpul programului si indruma sa cante sau sa danseze. Repet, sunt grupa mica si zic ca trebuie lasati sa se manifeste cand vor si cum vor la astel de evenimente pentru a nu crea temeri pe viitor.

De preferabil, sa nu stai cu vreun gadget in mana sa filmezi sau sa fotografiezi pentru a putea zambii cand copilul se uita la tine si pentru a putea sa-i oferi toata atentia. Poti aduce un alt adult separat sa faca acest lucru. Nu-i asa ca nu te-ai gandit cum  te vede copilul cand se uita la tine si tu stai cu mana in sus asigurandu-te ca filmezi ceva?! Oare cum te-ai simti tu cand ai fi foarte expus si astepti caldura de la persoanele dragi?!

Invata sa te bucuri de ce face copilul tau, putin sau mult- daca consideri ca trebuie corectat ceva o poti face in alta zi. Dupa eveniment prima reactie cand vine la tine trebuie sa fie de incurajare, lauda, bucurie! Innebunesc cand aud:

-Mami, dar de ce nu ai cantat mai mult? sau Mami, de ce nu ai fost atenta la doamna?

Alooooo, cum anume credeti ca ajuta copilul? Eu zic ca-l timoreaza si ca-l  interorizeaza si mai mult.

Eu am stat linistita, cu Buburuza  in brate si m-am emotionat mult la un moment dat.  Cautam sa o vad cat mai bine, dar fara sa intru in aria ei vizuala. La un moment dat s-a uitat spre mine si i-am zambit, alta data dansau si o dansam si eu pe Buburuza, a zambit ea. Imi cunosc copilul si nu i-am spus mai nimic cand doar isi misca buzele sau nu era in coordonare cu restul copiilor. Ei cred ca ia placut! Am vazut si o evolutie in atitudinea ei si exprimarea sa, de la prima serbare din iarna  la aceasta ora deschisa.

Va rog eu, fiti atenti si la cum sunteti voi ca adulti la astfel de evenimente, nu numai la copil. Mici si dese „traume” pot afecta inteligenta emotionala si cele de la varste mici devin in timp destul de adanci.

colaborare-in-tratament

Sursa foto

Muncesc si am si copii!

M-am decis sa ofer online-ului o alta versiunea a mamei corporatiste sau care munceste mult. Eu una nu am vazut atitudini pozitive doar „dramele” descrise , iar corporatia este un balaur cu 7 capete care iti distruge familia.  Daca vrem sa analizam mai adanc vom vedea ca e cel mai „usor ” tap ispasitor.

Ca muncesti intr-o corporatie sau pur si simplu muncesti intr-o firma/institutie etc, pur si simplu muncesti. Tu setezi cu ce esti fericit/a, ce poti sa accepti sau nu, cat alegi sau cat muncesti. Diferenta la o corporatie e ca iti seteaza un nivel de munca  mai alert. Asa si?! Tu alegi sa lucrezi acolo si sigur pentru un salariu sau alte benefici. E alegerea ta!

Ai si o familie si iti doresti sa ai si o cariera. Asa  si?! E alegerea ta ce te motiveaza in viata, ce te face fericita. Problema la multe persoane este ca nu sunt constienti si nu actioneaza conform a ceea ce-si doresc, de aici si multa nefericire. Insa e tot vina ta, ca nu actionezi in consecinta!

Nu spun ca e lapte si miere si ca nu e greu sa impaci si job-ul si familia. Cand m-am intors la munca dupa primul copil, eram epuizata dupa o zi de munca in prima luna. Insa  lucrurile au evoluat, eu am evoluat, am avut si ajutorul familiei. Unele lucruri se fac la timpul lor: ca de exemplu copiii. E tot alegerea ta cand faci copii! Insa cine se gandeste la detalii cand  se decid sa faca un copil: detalii de genul cum il voi educa, cat timp pot pretrece cu el cand va fi mare?!

Eu nu zic ca am facut bine. Daca ma intrebati trebuia sa fac ambii copii pana la 28 de ani, insa cine sa aiba minte :). Insa inveti daca vrei, te adaptezi si la munca si familie. E foarte greu sa tii in echilibru rolul de mama, sotie si cariera. De ce trebuie sa se excluda toate cele 3 roluri? E mult de luptat si de gandit la solutii care sa iti impace ambilitiile, educatia copiilor, fericirea sentimentala si  restul „pshicului” tau. Trebuie multa atentie la detalii, la semnalele copiilor tai , e mult de lupta cu propia persoana sa schimbi anumite lucruri. Cine alege sa nu lupte, cine alege sa renunte la un rol din viata ei/lui pentru ca asa e mai usor, cine alege sa nu vada lucruri evidente, cine alege sa nu fie mai atent la ce scoala merge copilul, in ce mediu se invarte copilul, cine alege sa faca exceptii zilnice doar pentru ca e mai usor??? TU!

Nu e de vina locului tau de munca, sotul, prietenii pentru nefericirile din viata unei persoane si pur si simplu alegerile si deciziile pe care le ia.

Eu recunosc ca fara ajutorul familiei( care e minunata), nu m-as descurca.  A fost insa si alegerea mea cand m-am decis sa intemeiez o familie.  Sunt constienta ca in timp lucrurile vor deveni mai complicate cu copiii. Eu insa gandesc pozitiv si sigur vom gasi solutii la probleme si stiu ca  ” psiholgul” familiei si cu atentia mea la detalii ne vom descurca. Eu aplic si in viata personala: nu exista nu pot, exista nu vreau!

Uneori nu mai vrei sa lupti, esti prea obosit, ai n probleme mici si stresante. Te adaptezi, supravietuiesti, cauti solutii. Cu siguranta vei mai si gresi dar nu mai mult decat daca refuzi sa nu lupti si dai vina pe oricine si orice altceva.  Credeti-ma ca si copilul te ajuta sa fi parinte, e de la natura. Trebuie doar sa vrei sa te asculti, sa inveti si sa evoluezi.

In viata sunt lucruri mult mai grele si mai grave decat orice stres de la munca sau cearta cu partenerul. Depinde la ce te raportezi cand zici ca e greu si nu mai pot…e greu si nu mai pot o zi, 2 , 5  insa  nu o viata.

Greu sau usor, tine doar de alegeriile pe care le faci.  Alegeriile pe care le regreti sau resemnariile inainte de lupta devin frustrari. Frustrari pe care la un moment dat nu le poti controla, care iti afecteaza familia si propia persoana. De ce aleg unii oameni sa traiasca cu frustrarile in loc sa caute solutii, nu stiu?!

Suntem adulti, sa recunoastem ca noi alegem unde sa muncim, cu cine sa stam si cand sa renuntam. Noi alegem ce calitate are si ce facem cu timpul liber pe care il avem. Stim cand gresim in general, insa nu ne ascultam( valabil si pentru mine). Apoi spunem ca asa a fost sa fie…. va rog… tot noi alegem  dupa ce „copac” sa ne ascundem!

Eu nu sunt produsul doar al educatiei parintilor mei. Sunt „produsul” si al partenerului meu, al locului de munca( coorporatie), al autoeducatiei! Le multumesc tuturor si acum devin si produsul copiilor mei! Multumesc tatalui meu pentru „atitudine” si sotului pentru ca se lupa cu defectele mele :)!

Bune sau rele, alegeriile in viata noatra trebuie sa tinteasca spre echilibru. Echilibru dragilor si asumare!

 

Spectator pe langa bicicleta

Nebunia momentului este bicicleta. Ma bucur ca a luat amploare si poate ajungem sa circulam cat mai putin cu masina in oras.  Bineinteles ca ne trebuie si infrastructura. Am sa astern cateva ganduri despre experienta mea ca „spectator” pentru moment( 1 an si jumatate) la acesta moda.

Sportivul familiei are de mai bine de 1 an si jumantate un nou hobby: concursurile de MTB( mountain bike) si implicit bicicleta. E un hobby care e benefic corpului, mintii( e un antranament continuu in concursuri) si familiei. El se antreneaza tot timpul anului in padurile din jurul casei, chiar si iarna cand ii permite vremea. E o miscare care scoate stresul din tine si te focuseaza. Cu bicicleta a molipsit membrii din familie, prieteni si incearca si pe mine. Eu nu stiu sa merg pe bicicleta 🙂 si Mos Craciun mi-a facut cadou una insa momentan ma antrenez pe trotineta Printesei.

Anul trecut a fost primul an competitional si primul an de bicicleta. Bicicletele  familiei sunt personalizate si cumparate pe bucati( e cel mai bine asa se pare din multe puncte de vedere), studiaza intens  fenomenul din toate punctele de vedere si daca vreti consultanta eu taxez :).

Am mers eu insarcinata si Printesa mai la toate concursurile organizate in Romania. Nu am prea avut weekend-uri de stat acasa vara trecuta. Anul acesta mai usor ca avem copil mic 🙂 si eu obosesc repede :). A fost frumos, au fost iesiri cu intreaga familie, Printesei ii place sa-l astepte la linia de sosire si sper sa o molipseasca si pe ea cu miscarea.

Acum cateva concluzii ale specatatorului! Nu merita chiar toate concursurile, unele sunt usurele si nu extraordinare din punct de vedere relief asa ca nu merita adusa toata familia. Exista 2 tipuri de concurenti amatori( nu vorbim de cei profesionisti cu sponsorizari si echipa in spate):

1. genul competitiv care iubeste adrenalina, miscare, senzatia; care este atent la ce bicicleta are; care se antreneaza in timpul anului; care trage de el cand are un carcel sau vrea sa-si depaseasca limita fizica.

2. genul care are cea mai scumpa bicicleta pe care se pune de obicei praful in timpul anului dar care este motiv de lauda; care vine pentru a avea ce povestii in mediu social; care nu-si optimizeaza mintea, corpul si care da navala la bere si mici dupa concurs.

Atmosfera e minunata indiferent de concurs. Copii, parinti, prieteni  in acelasi loc, atitudine de fun si miscare. Pentru cei care nu si-au vizitat tara , e un prilej bun sa o descopere.  Sunt si councursuri in afara tarii daca poti ajunge( in Romania suntem abia la inceput cu trend-ul). Pentru copii e un moment in familie si multe momente de educatie. Exisa si probe pentru parinti si copii. Pentru familia noastra e un sport cu multe beneficii.

E si multa educatie sociala daca pot spune  asa si pentru adulti. E mult fair play si atitudini ok in timpul concursurilor. Cei mai putini politicosi sau trisori sunt sanctionati de catre restul. Concurentii se ajuta intre ei, se incurajeaza pe traseu, mai socializeaza. Am avut si eu ocazia sa ajut un concurent: eram pe traseu cu masina( drumul ducea si spre o rezervatie de bizoni) si era un concurent cu o pana pe care l-am ajutat pentru ca in portbagaj aveam cele necesare. Eram in 7 luni insarcinata si fiind epuizat fizic  cu o mana o tineam pe Printesa si cu una capatul pompei pe roata.

Am vazut si concurenti de peste 60 de ani cu mai multa atitudine sportiva decat cei de 20 de ani. Am vazut fete care trageau mai mult decat baietii. Am vazut concurenti mai ponderali dar care ii intreceau pe altii avand picioare antrenate.

E un sport accesibil si usor de integrat in familie. Pe mine ma bucura cand vad si prin oras oamenii pe bicicleta, e un semn bun pentru societatea noastra.

IMG_20150510_135058
Bicicleta Sportivului dupa Prima Evadare 2015

Viata in 4

Avem 7 luni de cand sunt in formula de 4 personaje in familia noastra. Am incercat eu sa-mi adun gandurile la inceput de drum. Acum dupa ceva timp pot sa dezvolt mai mult 🙂 .

In cercurile mele sociale, lumea face copii in functie de mediul in care au crescut, de probleme de sanatate, de buget si in functie de „ambitiile” personale.

Un copil intr-o familie te maturizeaza, te invata multe  si te ajuta sa-ti rezolvi multe probleme personale. De la doi copii in sus inseamna un „MBA”  serios/copil.

Deci cum e cu doi copii mici( unul de 3 ani  si 4 luni si unul de 7 luni)? E complicat! Ai provocari zilnice si orice lucru simplu se poate complica fara sa-ti dai seama de ce.  Ai scapat de fricile de la primul copil, insa acum esti la alt nivel de gestionare fizica,logistica, emotionala a intregii familii si a propiei persoane. Stii ca va fi mai complicat si vor fi mai multe provocari , dar nu ai idee care vor fi acelea pana nu se intampla.

Dupa doi copii am ajuns la maturitatea sa ne intrebam: ce am facut pana acum  in viata? de ce nu am facut copii mai devreme? Fizic pentru mama e mult mai usor inainte de 30 de ani. Emotional si ca si evolutie personala daca ii faceam mai devreme invatam si ne dezvoltam pe mai multe planuri mai devreme. Castigam ceva timp!

Insa sa revenim la „house with children”. Cand sunt acasa doar cu Buburuza e relativ simplu, lupt doar cu mine. Cand sunt cu amandoua acasa e mai complicat :)! Ce se intampla la primul copil e un  alint comparativ cu doi copii cu doua nevoi diferite. Crize apar zilnic cu diferite intensitati.  Coreleaza-le programul de masa, somn, baie( al tau personal e un lux), nu le corelea momentele de plans pentru ca ajungi uneori sa plangeti in 3. Dra Titirez are uneori dorinta sa ma ajute cu sora ei mai mica, insa atentia ei este pe timp scurt .  Dra Titirez se alinta si vrea joaca, Buburuza vrea atentie totala si e mai dependenta de bratele mele..

Viata personala si cea de cuplu sufera, sufera, sufera! Ca o comparatie: cu un copil esti la un nivel de frustrare controlata; cu  doi copii ajungi la un nivel de „detentie”. Desi intelegi ce  se intampla, esti constient de motive, actiuni si prioritati exista mai multe sanse ca toate momentele planificate sa dispara si sa le  amani la nesfarsit daca intelegeti ce vreau sa spun :).

Sunt sigura ca se poate mai bine si mai usor, dar noi inca invatam! Sunt sigura ca va fi si mai complicat decat atat cand  voi incepe munca si cu cat cresc cu atat vor fi provocari mai multe si mai grele. Educatia si crestea lor sunt o presiune mult mai mare acum cand sunt 2.

In schimb, ador faptul ca mai am ocazia sa ma joc cu rochitele si funditele pe care le-am cumparat pentru Dra Titirez. Noroc ca le-am pastrat pe toate. Toate haine au o emotie in plus acum cand le imbraca Buburuza si creez povesti pentru sora ei. Jucariile le avem pe varsta pastrate si realizez ca de unele nu avem nevoie. De exempliu: paturicile interactive le vad acum cam nefolositoare. Copilul se dezvolta oricum motric, apuca, se intinde si daca il pui pe o arie mai larga si ii lasi mici jucarii in jurul lui. Uitati aici ce stresata erau la primul copil cu jocul, acum stiu ca vine de la sine si natural dar atunci Doamne fereste! sa nu care cumva sa nu se dezvolte bine copilul 🙂 ! Nebunii de mama la primul copil !

Buburuza, e mai dezvolta motric decat primul copil la aceiasi varsta, mai nervoasa si mai putin mancacioasa. Daca cu Dra Titirez, imi manca imediat cei pregateam si nu prea conta cat de fin faceam piureul de legume cu carne, acum e un proces mai lent si trebuie sa fiu atenta la cat de tocata e carnea.

Complicatul este insa frumos! Exista momente frumoase si cred cu cat cresc ca vor fi mai multe. Cand interactioneaza cele doua si  isi zambesc una alteia, ma topesc toata.  Cand Buburuza o cauta prin camera cu privirea pe sora ei sau cand o urmareste cu atentie in activitatile pe care le face simt o liniste interioara ca sunt doua.

Uneori Dra Titirez o pupa pe Buburuza din propie initiativa, nu are crize de gelozie directa( nici nu cunoaste termenul), daca o iau eu de la gradinita ma intreaba unde e Ilinca. E musai sa fie si ea! Ma imita in gesturi si actiuni cu ea. Daca plange, se apuca sa-i cante cum fac eu.

Intr-o discutie din parc cu  o fetita a treia propozitie a Dra Titirez a fost ca are o  „suioaia” si o cheama Ilinca. O prezinta persoanelor cu care ne vedem ori de cate ori are ocazia si cand o duc la gradinita o prezinta cu mandrie colegilor ei. Sper sa ramana asa cat mai mult timp :).

Interactiunea lor e asa un lucru frumos si cald! Inca nu am gasit modalitatea sau nu o simt, sa le iubesc la fel in acelasi timp, sa nu ma simt vinovata fata de una sau alta in functie de context.

It’s a work in progress!

IMG_20150405_193336(1)
Prima poza oficiala cu Buburuza & Sis

 

 

„Fii prietenos, nu rautacios!”

Saptamana trecuta am participat impreuna cu cele doua fete ale mele,  la lansarea campanie „CN Clubul Prieteniei: Fii prietenos, nu răutăcios” .  Campania are ca obiectiv sensibilizarea si incurajarea copiilor de a lua masuri împotriva hartuirii si agresiunii de orice fel.

Inainte de a va povesti mai departe, vrea sa fac o marturisire. Odata cu discutiile din cadrul acestui eveniment, am realizat doua lucruri din punct de vedere personal:

  • parintele din mine si-a explicat iesirile mele de agresivitate fizica de la gradinita si de la scoala.  Sper sa fi fost putine( asa imi aduc aminte) si  IMI CER SCUZE, celor ce-si aduc aminte 🙂 !
  • agresiunea verbala este si ea o forma de bullying

Bullying-ul este un termen ce sumarizeaza: parte a unor forme de abuz, de la forma simpla de neglijare, la abuzul emoţional, fizic si sexual. Ma bucur mult de initiativa CARTOON NETWORK  in parteneriat cu ASOCIAŢIA TELEFONUL COPILULUI. Fac un lucru minunat! Desi personal nu am avut prea multe astfel de experiente, imi aduc aminte de cazuri din clasa mea indreptate catre alti copii. Poate cu o intensitate mai mica, pentru ca va spuneam eu in alt articol, colectivul meu din clasa I s-a pastrat majoritar pana in clasa a XII-a.

Asa ca iata-ma cu mandrele mele ajunsa la acest eveniment. Complicat cu doi copii mici la evenimente dar nu imposibil :)! Mamicile au stat de vorba cat copii s-au jucat. A fost distractie dupa cate am vazut, insa Dra Titirez a mea a preferat mai mult fusta mamei.

Sper ca ati auzit de aceasta campanie impotriva agresiunii de toate formele( bullying). Peste 1000 de copii din Romania au sunat pana acum la „Telefonul Copilului 116 111” pentru a vorbi despre astfel de cazuri de bullying.  Un caz care m-a socat: o mama a sunat pentru a se sfatui cu ei. Baiatul ei de 7 ani, clasa I in repetate randuri a fost agresat fizic si verbal de un coleg de clasa dintr-o familie instarita….atentie de 10 ani( din cate am inteles si dedus: parinti cu bani, neinteresati de ce face copilul. Baiatul de 7 ani a ajuns in spital cu lovituri grave, mama a scos certificat medico legal, iar familia vinovatului bineinteles ca incercat sa acopere situatia cu puterea lor financiara. A iesit din spital mai devreme decat trebuia, ca sa nu se faca dosar penal( mai mult de 3 saptamani), inspectoratul scolar o presau pe mama sa le dea certificatul medico legal in originla!….intr-un final i-a dat in judecata si sper sa se fi linistit. Sfatul celor de la  Telefonul Copilului a fost tot timpul sa lupte si sa nu renunte. Chiar au fost sunati de mama copilului de 10 ani , sa dea vina pe ei pentru  problemele lor :).

Majoritatea celor afectati de fenmenul bullying sunt copii intre 12-17 ani.  Sub sloganul ”Fii prietenos, nu răutăcios!”, campania incurajeaza copii si tinerii din Romania sa spiuna stop fenomenului bullying si sa ii incurajeze sa ia  masuri impotriva hartuirii si agresiunii de orice fel. Prin Intermediul animatiilor, Cartoon Network ii incurajeaza pe copii sa vorbeasca despre experientele lor, sa ii sprijine pe cei hartuiti si sa fie prietenosi cu toti ceilalti.

Alex Velea apare in spotuil campaniei Cartoon Network. Campania are si o serie de clipuri animate care se adreseaza atat copiilor care sunt afectati cat si celor care sunt agresivi sau simpli observatori. Copii afectati direct sau indirect, beneficieaza de o consiliere din partea unor persoane cu experienta in aborderea acestor probleme pe  website-ul www.CartoonNetwork.ro/clubulprieteniei.

Final logo-BUDDY NETWORK

Recunosc ca ma gandesc cum sa-mi educ copii cat mai bine sa raspunda acestui fenomen. Parintii mei cred ca au facut o treaba excelenta in acest sens,  sa vad eu acum cum voi reusi! Acum, nu cred ca voi putea le ferim de toate cazurile de agresiune, dar sper sa aiba destula incredere in ele sa le depaseasca si sa comunice cu noi daca va fi cazul. Trebuie sa invete sa gestioneze astfel de situatii,  nu-i putem inchide intr-o bula de aer.

Eu consider ca totul porneste din familie si ca  educatorii, scoala nu pot gestiona mai bine ce nu educam noi acasa. Bullying-ul se invata acasa in primul rand si este determinat de ce se intampla in familia copilului. Cum raspundem la forme de agresivitate tot familiea este responsabila: nu puiul invata de la parinti sa supravietuiasca?! Scoala educatori pot ajuta dar nu pot pune ” temelia”. Suntem sfatuiti sa comunicam cu copiii si cu educatorii, sa fim atenti la toate semnele pe care le pot transmite, sa-i ascultam si sa nu actionam decat dupa ce ne-am consultat si cu ei.

Fetele povesteau de diverse cazuri personale sau ale cunostintelor si mi-am dat seama ca conteaza si cat de atent alegi scoala la care merege copilul.  Uneri din comoditate ne pacalim ca e mai bine pentru copil la scoala de pe strada, dar s-ar putea sa dea peste o „diversivitate” sociala mai agresiva.

Ca parinti trebuie sa constientizam fenomenul si sa trecem peste  experientele noastre negative, incercand o atitudine cat mai corecta si sanatoasa pe care copilul sa o invete.

Puteti sa mai cititi pe acesta tema si la Mamica Urbana, Laura, Piticidarvoinici, Mamicaactiva.

Copii au avut parte de tot felul de surprize, jocuri si cadouri( ce nebunie a fost cand  le-am descoperit :)). Multumesc organizatorilor pentru invitatie si cadouri. Ana si Lavinia ati fost la inaltime din toate punctele de vedere :).

IMG_1372

IMG_1375

IMG_1496

IMG_1585

Fii prietenos, nu rautacios!

Acum o secunda…

Acum o secunda astepam cu emotii rezultatului examenului de admitere la liceu…pe care l-am luat cu aceiasi medie ca si sotul meu :). Acum o secunda mergeam la cea mai buna prietena a mea sa vorbim un pic despre altii :)… Cum sunt mama de doi copii, pai acum o secunda era prima zi de scoala in noul colectiv de clasa 12-a, fiindu-mi dor de toti colegii mei din alt oras….????

Copiii mi-au adus si dvd-ul vietii mele, mi-au adus si realitatea unui adult, mi-au adus si  imaginea timpului…care trece incredibil. Acum am momente minuntate pe care incerc sa le  notez, sa le memorez, sa le imprim emotia in filmul vietii mele.

De Craciun m-am distrat cu  dra Titirez si am ras cu pofta ascultand si cantand „Ill never brake your  hart” Backstreet Boys.  Am cantat cu patos melodia( era in program la MTV de Craciun)! Ioana zadea de mine, eu radeam de mine,  cred ca si voi ati fi ras de mine :)! Aiurel nu radea de noi pentru ca dormea. In ziua accea ne-a lasat sa ascultam muzica si sa dansam, ea dormind cuminte.

Eram in gimnaziu cand s-a lansat piesa, nu eram mare fan, dar peste ani mi-a daruit unul dintre cele mai frumoasa si simple momente cu copiii mei. Moment simplu, fara jucarii, fara taguri pe FB, fara „feeling great with”, fara intreruperi sa faci poze…doar unul din acele momente care te imbogatesc spiritual si care peste ani va fi cu tine.

Va urez ca Noul An sa va aduca multa, multa sanatate si sa fie plin de astfel de momente!

 

 

 

 

 

Operatiunea Aiurel la 3 luni

..sau aproape 3 luni.  De la inceputurile acestei povesti, a mai trecut ceva timp. Timp in care nu s-a intamplat nimic neobisnuit pentru rasa umana dar extra pentru mine si familia mea. Asa si ca sa nu uit, mai astern cateva cuvinte… e incredibil cum nu-mi mai aduc aminte detalii din primele 3 lui ale Ioanei.

Ilinca=Aiurel( are o uitatura comica), mai micuta ca sora ei la nastere, cu alta conformatie mi-a dat oportunitatea sa observ ce nu reusisem din cauza panici la primul copil. Copilul pana acum nu plage decat daca ii este foame, simte un disconfort sau vrea in brate. Se linisteste numai daca imi simte misorul. Ca si la  Dra  Tiirez dormim mai mult burtica pe burtica… si NU, nu  imi este frica sa nu o scap! Poate sunt inconstienta dar stiu ca e cea mai buna pozitie pentru ea, eu reusesc sa ma odihnesc si cred ca instinctul mamei e cel mai bun.

Primele doua luni a stat mai mult in bratele mele. Toata lumea imi spune ca o invat rau, iar eu ma tot  repet ca pana la 3 luni bebe se adapteaza mediului in afara sarcinii( nu se poate alinta) si are nevoie de siguanta, caldura, miros stiut. Ca drept dovada dupa 2 luni a inceput sa mai stea si in patut si pe canapea, sa doarma singura. In plus acelasi lucru l-am facut si la primul copil. Asa stiu eu sa ma descurc cu durerile de burtica…O alaptez, e mai nervoasa la san, nu scoate aerul asa bine, are un program de mancare la 3 ore ziua si 4 ore noaptea si geme cand mananca.

Prima luna eram cam „straine”. Eu eram mai stapana pe mine, nu mai era entuziasmul primului copil si doar o analizam. Ea inca nu vedea bine si interactiunile nu prea existau. Eram nerabdatoare sa treaca mai repede timpul, sa faca 3 luni, sa scapam de colici si sa nu mai fie asa dependenta de mine. Alaptarea la program si schimbatul scutecelor nu este un lucru greu, e chiar usor, insa nu si pentru nerivii mei agitatii. Multumesc lui Dumnezeu ca am facut al doilea copil acum, stie El cei mai bine!  Mai tarziu in varsta cred ca as fi renuntat. Fizic si psihic e mai greu decat pana la 30 de ani.

Pe la 2 luni am inceput sa avem grimase/zambete volunare. Mi-a zambit prima oara mie 🙂 ! Ii place sa vorbesti cu ea si iti „raspunde”. Are  cateva sunete diferite de orice planset sau geamat pe care le auzi cand parca ar vrea sa-ti spuna ceva. Nu le  pot reproduce dar sunt „delicioase” pentru urechile mele. Tot pe la 2 luni a inceput sa vada mai bine, urmareste lucruri si face ochii mari cand o pun in fata oglinzii. Motric pare mai avansata ca  Dra Titirez la aceiasi varsta, dar e alta conformatie dupa cum spuneam.

Ne iubim acum! Dra Titirez este afectuoasa cu ea, no problem here de la inceput. Primul moment de nepretuit pe care il asteptam de ceva timp, a fost pe la 2 luni cand Ioana s-a oferit sa ma ajute la baita lui Aiurel. A tinut sa o spele si ea, sa o duca in dormitor si sa o dea cu crema. Aiurel de data aceea nu a plans la masaj si se uita doar la sora ei.  A fost un moment frumos intre noi fetele!

Acum spre trei luni pare  ca s-au mai linistit colicii, mai dormim si in patut, sta treaza 1-2 ore, se uita in jur. Am fost raciti cu totii in casa, de la Dra Titirez cadou! Aiurel nu a parut ca a avut ceva.

Eu inca invat cum sa ma impart la doi copii, mai ales unul bebe. Abia astept sa se poata juca amandoua, sa nu necesite si prezenta mea 🙂 ! Sportivul si Buni ma ajuta mult cu Dra Titirez, insa sunt momente cand are nevoie si de mine. Ma trezesc cu ea dimineata sa o pregatesc la gradinita insa din dormitor plange Aiurel, vreau sa ma mai joc cu ea dar sunt cu bebe in  brate, are si Ioana accese de furie si simt nevoie sa o impac, are momente cand o vrea doar pe Buni si pe mine ma respinge…. M-au lasat singura cu amandoua cateva ore  in primele saptamani si la un moment dat plangeau amandoua si am inceput si eu sa plang ca nu le  puteam linisti :).  Nu ma pot imparti egal la amandoua, poate nici nu trebuie… incerc sa am momentele importante si sa le ascult.

Acum, uneori parca se simt: daca Dra Titirez vrea sa o adorm eu si daca ar trebui sa o adorm si pe Aiurel, cea mica adoarme instantaneu… parca simte ca am nevoie de ajutor :).

Am momente de oboseala si  multe momente de reflectie asupra vietii noastre, asupra viitorului lor, asupra a ce ar trebui sa facem noi sa le fie bine. Presiunea parca e mai mare acum cu doi copii. Inteleg ca e si foarte frumos si sunt sigura ca sa va fi, insa eu sunt abia la inceput cu momentele magice.

Urmeaza primul Craciun in 4, am scris prima felicitare cu Dra Titirez pentru Mos Craciun, urmeaza prima serbare de gradinita( sigur am sa plang!).

Pe langa toate reflectiile mele, una ma bantuie: cum fac sa ma bucur cat mai mult de ele mici, imediat cresc si eu voi imbatrani…

later update: Aiurel gandureste cam de pe la 2 luni jumatate si pe la 3 luni a inceput sa-si scoata manuta de sub ea 🙂