Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!
Pe ordinea de zi viața cu doi copii:
De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!
Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:
- La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
- A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
- S-a tăiat la mânuță!? Relax! E sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
- Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
- Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
- A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
- Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!
Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2, este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată!
Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!
Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2 e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!
Armonia lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂
Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!
Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!
Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!
Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!
