Școala de blogging-Digital Parents Talk #7

Blogul este singurul meu hobby real, căruia momentan îi pot acorda timp. Îmi place să scriu, îmi place să am o altfel de atitudine decât majoritatea, îmi place să gândesc cu capul meu!

Am început blogul acum vreo 5 ani și ca o reacție la câte informații greșite vedeam online și cât negativism. Am descoperit și o mică comunitate, în creștere- pe atunci erau puține bloguri serioase de parenting și o nișă micuță. La primul eveniment la care am fost invitată, am întâlnit-o pe Ana- Mamica Urbană. Cumva am pătrus cu emoție în această lume și evenimentele offline erau singurele mele deconectări de la noul rol de mamă.

Blogul meu, pe langă avantajele de „tratament” pe care le are uneori și cele materiale, a fost „amicul” care m-a ținut pe linia de plutire mentală în perioada concediului de creștere copil. Binînțeles, pe locul 2 după soțul meu! 🙂

Două lucruri am întipărite din perioada mea de început: ambiția/dăruirea Anei și relaxarea Bogdanei. Între timp lucrurile au mai evoluat și proiectul Anei a devenit Parenting PR, unde împreună cu Lavinia se străduiesc să dezvolte o comunitate și să o educe. Sunt sigură că e multă muncă în spate! După 5 ani, sunt zeci de bloguri pe nișa mea.

Proiectul Parenting PR- Digital Parents Talk, oferă celor ce vor să participe informații despre cum și cu ce se manâcă succesul în zona de blogging. Free of charge!

Sesiunea nr 7, a fost despre Social Media &Content Marketing. Matei Psatta de la OK Insitute ne-a oferit câteva informații relevante despre cum ar trebui să umărim trendurile online și cum ne putem creștem reach-ul.  Vă las aici un link  cu o descriere mai detaliată.

Pentru cei ce participă constant la sesiunile Digital Parents Talck, cred că își fac un mic intership în zona de blogging, adica își pot trece în CV diverse skill-uri, pentru că informațiile sunt foarte concrete și unii ar cere bani buni pe ele. Când voi reuși să-mi pun în aplicare planurile pentru dezvoltarea blogului pe care le am, cu siguranță voi aplică unele informații pe care le am de la acest proiect!

Se vede că nișa noastră crește, ține de fiecare cât de „rezilient” va fi în timp. Faptul că avem acces la multe informații care ne pot ajuta să creștem, e mare lucru! În plus fiind o nișă de părinți, în timp ce noi suntem la curs -copii noștri beneficiează de diverse workshopuri ca cel a Livianei Tane de storytelling și cel de magie al lui Bogdan Muntean.  Încă un mare lucru!

Fiecare scrie și ține un blog din motive personale. Fiecare știe până unde poate aspira să crească și cât timp poate dedica acestui proiect! E bine să știi și teoria chiar dacă pentru moment nu vezi cum ai putea să o aplici în întregime! Mare lucru, să faci o școală de blogging înainte de a prinde avânt!

Înainte de a închide acest articol, o mică observație personala despre numele blogurilor din nișa mea (atât ca cititor, cât și ca om de vânzări): sunt multe bloguri care încep cu mama, mamise confundă între ele și un brand puternic are nevoie și de o indentitate ușor indentificabilă! De ex: sunt doua denumiri de bloguri care sunt aproape la fel, singura diferență, e plural la unul din cuvinte.

Mulțumim Ana și Lavinia, pentru dăruire și disponibilitatea cu care reușiti să ne aduceti informații 🙂 !

P.S Dgaspc sector 6 și Conacul Golescu sunt doua din surprizele placute din zona de stat a României. Au atât de multe proiecte frumoase pentru copii, încât aș vrea să mă mut în  zonă!

Te cunosc de pe FB!

Eu scriu pe un suport „electronic”( blog)  pentru ca e o modalitate ieftina, usoara si rapida sa ajunga gandurile mele la cat mai multa lume. Scriu pentru ca imi place sa scriu si e un hobby ce nu imi mamanca prea mult timp si imi aduce multe avantaje de toate felurile. Sunt conectata si ma CHINUI sa fiu activa pe contul de FB pentru a promova blogul unde scriu. Am doua profile de FB. Cel personal are foarte putina activitate si il folosesc mai mult pentru keep in touch si „spionare”. E sigurul social media pe care il folosesc. Momentan imi convine sa-mi aleg eu cititorii si persoanele cu care interactionez in 2.0, chiar daca potentialul de crestere poate fi mai mare. Stiu cum sa-mi cresc si mai mult traficul si sa ma promovez online, doar ca nu e  momentul acum.

In newsfeed la ambele, vad poze de familie a multor cunoscuti in viata reala si a unor necunoscuti in viata reala. Fara sa vreau incep sa-I cunosc mai bine pe toti „amicii” mei de pe FB.  Tatal meu e mult mai activ ca mine pe FB, probabil si copii mei vor fi. Eu am insa o retinere sa-mi fac viata publica si alegerile din viata sau preferintele. Mie nu mi se pare ca trebuie sa traiesc pe FB. Trebuie sa traiesc in viata reala conectata la familia mea. Deci incerc sa consum cat mai putin online si poate nu-mi reuseste de fiecare data.

Printre „amici” am si persoane cu care in viata reala nu prea schimb 2 vorbe, sau ne salutam foarte rar, desi poate ne vedem zilnic si trebuie sa recunosc imi sunt antipatice. Pe FB le vad poze cu copiii, poze  la gratare, poze  in vacanta, etc.   Si uite asa devin persoane antipatice despre care stiu prea multe!

Cum te comporti pe FB, reflecta mult din personalitatea si complexele unei persoane. Cand faci albume cu „vacanta” si are 60 de poze, ce crezi ca spune despre tine? Te lauzi si vrei sa stie tot poporul unde ai cheltuit tu banii. Cand postezi ( fara a face PR ca profesie) de 30 de ori pe zi, sa afle toate lumea unde iti bei cafeaua, ce  te-a deranjat in secunda 3 si ce nazbatie a mai facut pisica, ce spune despre tine? Esti mult prea into your personality( ca sa nu spun narcisit/a) si ai nevoie sa-ti confirme intreg poporul ce minunat/a esti. Bineinteles ca daca nu ai like-uri la un anumit post, ceva in tine explodeaza 🙂 !

Stiti ce spune „selfie”-ul zilnic sau periodic( fara a face PR ca profesie)? Egoism, egoism, egoism! Am devenit o lume a vitezei si atunci am devenit din ce in ce mai egoisti, iar  „selfie”-ul, este o reflexie a egoismului.

Mie nu-mi place cand stiu prea multe despre  copilul tau din poze sau statusuri, pentru ca  practic tu ii faci tot timpul poze si petreci prea putin timp cu el. Copiii au invatat sa aiba un zambet fals, au invatat sa pozeze. Mie  nu mi se pare ok, cand un copil stie cum sa stea la poza! Inseamna ca are prea mult exercitiu cu acesta procedura si parintele nu-l invata sa se conecteze la viata reala. Zambetele din poze nu exista in totdeunea in realitate. Realitatea la un moment dat te loveste si nu ai sa-ti explici depresiile copilui tau!

Uneori imi vine si mie sa ma laud cu cate ceva pe FB( zic eu ca mai rar), o fac constienta fiind de nevoia de  a ma simti bine si constienta ca nu poate dura mai mult de 5 sec aceasta stare de bine. Imi vine greu sa-I fac cate o poza la diverse activitati pe care le avem in timpul liber, pentru ca ma uit la ea, ma uit cum reactioneaza, invat despre ea, ma bucur cu ea, sunt atenta la ea si poza mi-ar manca din aceasta „observatie”.

Mie mi se pare grav cand un parinte urca prea multe poze si posteaza tot timpul despre copilul sau. Pe langa evidentele probleme de securitate online, ar mai fi faptul ca isi petrece mult prea putin timp cu al sau copil si deci exista disfunctionalitati grave si la parinte( ce le transmite si copilului).

Deci, nu -mi place cand te cunosc prea bine de pe FB si imi este foarte usor sa te „descopar” acolo daca vreau…..

P.S  Acest articol nu face referire la persoanele pe care le consider interesante sau care stiu sa-si gestioneze pozele si statusurile pe FB :). Oare tu esti una din acele persoane? 🙂