Etichetă: sport

Sportul in viata noastra

Viata mea este destul de agitata in acest an. Multe schimbari au avut loc si toate bune spre norocul meu,  mai sunt si 2 copii mici care ma uimesc si ma  provoaca in fiecare zi,  mai am si rol de  sotie din cand in cand 🙂 .

In ultima perioada ma streseaza si un alt subiect:  nu fac miscare/sport. Nu am mai facut effort sustinut constant de 5 -6 ani, adica de la prima sarcina. Desi realizez ca nu e bine si ca pe toate planuri m-as simti mult mai bine, ma ascund dupa „nu am timp”. Am devenit si destul de comoda si orice iese din rutina mea zilnica,  mi se pare un stress maxim.

Am avut placerea sa ajung la sa aflu despre Campania Always „Continua sa lupti #caofata” si am realizat ca lipsa mea de miscare imi afecteaza si copiii. Cele doua fete ale mele vor face atata miscare cata vad la mine.  Nu este de ajuns doar ca un parinte sa faca sport in casa, mai trebuie sa fie si exemplul parintelui de acelasi sex.

Am realizat si cat de important este un sport in educatia unui copil sau adolescent. „Un sondaj realizat anul acesta în România**** a arătat că 94% dintre fete cred că sportul le ajută să își crească încrederea în sine. Numeroase studii au arătat că practicarea continuă a sportului, la orice nivel, reprezintă un factor major care contribuie la creșterea încrederii în sine a fetelor, oferindu-le aptitudini valoroase ce le ajută să-și mențină încrederea că pot face orice ulterior în viață. Un studiu realizat în 2015 în SUA a arătat că femeile cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au de două ori mai multe șanse să fie mai încrezătoare dacă practică un sport în mod regulat, comparativ cu cele care nu practică deloc.

…trei dintre cele mai importante beneficii ale practicării sportului sunt încrederea sporită, aptitudini de lucru în echipă și de conducere.

Eu nu ma astept sa faca copii mei sport de performatanta la  nivele foarte ridicate. Daca vor ajunge acolo cu atat mai bine, insa cred cu tarie ca o activitate sportiva regulalta nu le poate face decat bine. Disciplina pe care ti-o impune  orice pasiune sportiva modeleaza un copil si ajuta un adolescent.

Societatea  noastra nu te incurajeaza, dar asta nu inseamna ca familia ta sa fie la fel.  Am avut placerea  sa o ascut pe Andreea Chițu,”cea mai bună sportivă a României în anul 2015, vice-campioană mondială și campioană europeană la judo”, cum povestea despre ce a tinut-o de sport: sustinerea familiei! Mi-a placut mult ea si de cum povestea cum a modelat-o sportul ca si personalitate si adult, cum a trecut mai usor peste unele framantari ale adolescentei.

Ma uit la Printesa cum a invata sa mearga pe  bicicleta fara rotii ajutatoare si vrea sa participle al concursuri cu tatal ei. Ma uit la Madam Furlifus care la nici 2 ani face tumba perfect si are o viteza in picioare tot timpul. Ma uit ca potential in copii mei exista si doar eu voi fi vinovata daca nu este explorat si nu le trasez o cale. Copii au pasiune si nu neaparat informatie. Tine de parinte sa creioneze cai pe care ei sa le aleaga si sa le definitiveze.

Acum ma lupt cu mine sa-mi gasesc si eu calea optima  inapoi spre sport!

Spectator pe langa bicicleta

Nebunia momentului este bicicleta. Ma bucur ca a luat amploare si poate ajungem sa circulam cat mai putin cu masina in oras.  Bineinteles ca ne trebuie si infrastructura. Am sa astern cateva ganduri despre experienta mea ca „spectator” pentru moment( 1 an si jumatate) la acesta moda.

Sportivul familiei are de mai bine de 1 an si jumantate un nou hobby: concursurile de MTB( mountain bike) si implicit bicicleta. E un hobby care e benefic corpului, mintii( e un antranament continuu in concursuri) si familiei. El se antreneaza tot timpul anului in padurile din jurul casei, chiar si iarna cand ii permite vremea. E o miscare care scoate stresul din tine si te focuseaza. Cu bicicleta a molipsit membrii din familie, prieteni si incearca si pe mine. Eu nu stiu sa merg pe bicicleta 🙂 si Mos Craciun mi-a facut cadou una insa momentan ma antrenez pe trotineta Printesei.

Anul trecut a fost primul an competitional si primul an de bicicleta. Bicicletele  familiei sunt personalizate si cumparate pe bucati( e cel mai bine asa se pare din multe puncte de vedere), studiaza intens  fenomenul din toate punctele de vedere si daca vreti consultanta eu taxez :).

Am mers eu insarcinata si Printesa mai la toate concursurile organizate in Romania. Nu am prea avut weekend-uri de stat acasa vara trecuta. Anul acesta mai usor ca avem copil mic 🙂 si eu obosesc repede :). A fost frumos, au fost iesiri cu intreaga familie, Printesei ii place sa-l astepte la linia de sosire si sper sa o molipseasca si pe ea cu miscarea.

Acum cateva concluzii ale specatatorului! Nu merita chiar toate concursurile, unele sunt usurele si nu extraordinare din punct de vedere relief asa ca nu merita adusa toata familia. Exista 2 tipuri de concurenti amatori( nu vorbim de cei profesionisti cu sponsorizari si echipa in spate):

1. genul competitiv care iubeste adrenalina, miscare, senzatia; care este atent la ce bicicleta are; care se antreneaza in timpul anului; care trage de el cand are un carcel sau vrea sa-si depaseasca limita fizica.

2. genul care are cea mai scumpa bicicleta pe care se pune de obicei praful in timpul anului dar care este motiv de lauda; care vine pentru a avea ce povestii in mediu social; care nu-si optimizeaza mintea, corpul si care da navala la bere si mici dupa concurs.

Atmosfera e minunata indiferent de concurs. Copii, parinti, prieteni  in acelasi loc, atitudine de fun si miscare. Pentru cei care nu si-au vizitat tara , e un prilej bun sa o descopere.  Sunt si councursuri in afara tarii daca poti ajunge( in Romania suntem abia la inceput cu trend-ul). Pentru copii e un moment in familie si multe momente de educatie. Exisa si probe pentru parinti si copii. Pentru familia noastra e un sport cu multe beneficii.

E si multa educatie sociala daca pot spune  asa si pentru adulti. E mult fair play si atitudini ok in timpul concursurilor. Cei mai putini politicosi sau trisori sunt sanctionati de catre restul. Concurentii se ajuta intre ei, se incurajeaza pe traseu, mai socializeaza. Am avut si eu ocazia sa ajut un concurent: eram pe traseu cu masina( drumul ducea si spre o rezervatie de bizoni) si era un concurent cu o pana pe care l-am ajutat pentru ca in portbagaj aveam cele necesare. Eram in 7 luni insarcinata si fiind epuizat fizic  cu o mana o tineam pe Printesa si cu una capatul pompei pe roata.

Am vazut si concurenti de peste 60 de ani cu mai multa atitudine sportiva decat cei de 20 de ani. Am vazut fete care trageau mai mult decat baietii. Am vazut concurenti mai ponderali dar care ii intreceau pe altii avand picioare antrenate.

E un sport accesibil si usor de integrat in familie. Pe mine ma bucura cand vad si prin oras oamenii pe bicicleta, e un semn bun pentru societatea noastra.

IMG_20150510_135058
Bicicleta Sportivului dupa Prima Evadare 2015