Intre curatenia prin casa si strambatul la Ioana, intr-o vineri, ma uitam (online) la prezentarea Otiliei despre joaca si emotii din cadrul evenimentului Social Media for Parents .
Si m-a lovit pentru prima data: eu ma joc cu copilul meu? poate ar trebui sa ma joc mai mult? are destule jucarii? Stiam in principiu, cat de importanta este joaca in dezvoltarea si educatia copilului. Insa… pana acum nu am constientizat cum poti sa comunici cu copilul tau si cate se pot invata.
Otilia (daca ma intrebi acum ce vreau sa fiu cand voi fi mare: mama a trei copiii 🙂 !), povestea cum se juca cu fetita ei cu papusile si stia ca e suparata si a condus jocul in asa fel incat copila a spus prin intermediul papusii ce o supara. Mda… acum mi se pare greu sa am astfel de abilitati. Eu momentan nu reusesc sa-i spun Ioanei o poveste scurta fara sa o citesc! Am tot auzit insa, ca reinveti sa te joci odata cu copilul tau! Cred ca suntem la stadiul de bebelus de 8 luni :).
Oricum chestia cu joaca m-a pus pe ganduri. Si m-a apucat ganditul… cum Ioana este a 4 generatie de femei din linia materna (zici ca scriu Codul lui Da Vinci :)), cum ea este evolutia strabunicii, bunicii si mamei sale…Cum strabunica ei a copilarit intre doua razboaie mondiale, a avut o singura papusa din carpe si dupa 4 clase a fost data ca fata in casa la o familie de avocati din Galati. Copilaria ei s-a oprit brusc pentru ca familia era numeroasa si saraca. In copilaria noastra (a mea si surorii mele) adormeam plangand, ascutand povestiile sale! Am ajuns si la cum bunica Ioanei (mama mea) in comunism, mergea in sandale iarna la scoala pentru ca familia era saraca dar a luptat sa poata termina liceul si abia cand s-a angajat a putut sa-si cumpere papusi si carti. Pentru mama Ioanei (adica eu), copilaria a insemna o masinuta de politie si o mandolina, vreo 10 papusi denumite dupa zeii Greciei Antice (printre care si papusi de-ale bunicii), cum cosea capul lui Hermes plangand (sora s-a razbunat rupandu-l)… in mare o copilarie frumoasa, linistita, ce a ajutat-o sa se dezvolte (zic eu :)). Oare voi reusi sa-i ofer copilului meu o copilarie mai buna sau cel putin ca a mea-bineinteles cu cateva exceptii ?!
Pana acum, cred ca ne jucam clasic: pupat mult, variatiuni de cucu-bau, avionul, gimnastica, vacuta muuu (ii smotocesc obrajii ei si eu spun muuuuu), pupatul eschimosilor (cu nasucurile). Alt joc este balenutza planorista sau cel putin asa ii zic eu. Ma pun pe spate cu genunchii indoiti, o pun cu burtica sustinuta pe tibiile mele si ne facem ca planam. Ea e fericita si sta dreapta cu manutele intinse lateral. Am inceput acest joc cred ca din a doua luna cand incercam sa avem o comunicare… Sper ca functioneaza! De ce balenutza? Pentru ca madam a fost din prima luna peste medie ca si greutate si lungime… in general e cam grea :).
La capitolul jucarii, cum ziceam si in postul Necesitatii-la inceput: industria pentru bebelusi (copii) are cel mai ieftin marketing dupa religie. In general multe sunt scumpe pentru ce ofera (cel putin in Romania dar trebuie sa se imbogateasca si ei undeva). Incerc sa nu-i cumpar jucarii ce nu au o utilitate reala, nu doar promovata. Si nu foarte multe jucarii, sa nu ajunga sa nu se joace cu ele. In plus, consider ca nu o fac mai desteapta in acest moment al dezvoltarii ei. Conteaza si materialul genetic!
In afara de centre de activiati si jucarii pentru dentitie, am cumparat mai mult jucarii pana acum, pentru cadouri. Prima mea „trezire ” pe tema jucariilor a fost de 1 iunie anul acesta, cand alergam printr-un hypermarket sa caut un cadoul pentru o mica printesa, cu Ioana dupa mine. Dupa ce ne-am servit pranzul in parcarea magazinului (pentru ca mami e un stres cu timeing-ul), am intrat in magazin. Pe langa noi, mai alergau si alti 1 milion de parinti, bunici, rude dupa cadouri.
Atunci am realizat ce inseamna 1 iunie la noi: rafturi cam goale, „promotii”, oboseala! NU am cumparat din hypermarket nimic pentru ca ce mi se parea o jucarie utila, consideram ca e aberant de scumpa. In disperarea mea, in drum spre masina am vazut un magazin cu jucarii, rapid am intrat printre rafturi cu carutul meu mai solid si balenutza! Ufff, bine ca am avut loc! Am fost indrumata catre anumite jucarii pentru bebelusi. Am vazut imediat o jucarie oglinda utila pentru masina, mi-a placut si pretul. Perfect! La iesire m-am uitat la numele magazinului. Ulterior i-am descoperit si pe net: Noriel. Si uite asa, a decurs prima mea experienta cu shoppingul de jucarii.
Sunt constienta ca abia sunt la inceput cu jucariile si ca vom investii si bani si nervi si asteptari… dar de ce sa-mi fac griji de acum! Bine, ca avem de unde alege!
In concluzie: sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa-i ofer Ioanei, o copilarie mai frumoasa decat a inaintaselor ei si sper sa invat sa-i creez o lume a jocurile si jucariile de care are reala nevoie.
Ideii de jocuri si jucarii utile? S’il vous plaît… 🙂