Viata mea este foarte agitata in utima luna. Am facut o miscare in cariera si momentan ma adaptez la nou. Copiii mei se adapteza si ei la noua situatie din viata noastra.
Madam Furlifus, la 1 an si jumatate este uimitoare din toate punctele de vedere. Va anunt ca cele de mai jos sunt lucruri noi pentru familie( Printesa fiind dintr-o poveste linisita):
-se urca pe orice
-darama orice ii sta in cale
-mazgalim peretii cu creioane/pixuri etc.
-ne cearta in limba ei si isi exprima nervozitatea de cate ori are ocazia. Daca este certata raspunde la randul ei.
-face aproape toate bolile pe care le aduce sora ei.
-orice e de bagat in gura
-copiaza mai tot ce vede la sora ei.
=este fan film Veronica!
Viata e mul mai complicata cu 2 copii, mai ales cand se imbolnavesc. E o harmalaie in casa in weekend-uri si sufrageria devine piscina de jucarii!
In februarie cu noul virus care bantuia, eu si Madam Furlifus am fost afectate mai rau! Madam Furlifus a facut o pneumonie intercostala. Am trecut cu bine si fara internare. Culmea: Printesa nu a avut nimic 🙂 !
Aseara ma gandeam ca trebuie sa constientizam ca urmeaza sa fim parinti de copil „tornada” la gradinita. Ma indoiesc ca feedback-ul despre Madam Furlifus va fi: nu va mai faceti probleme! E un copil linistit si rabdator :)!
Furlifus a mea este o noutate pentru toata familia! M-am gandit sa notez undeva aventurile ei zilnice.
Ce doreste sa faca domnisoara Furlifus se intampla! Recunosc ca nu sunt foarte atenta uneori pentru ca sunt invatata cu un copil mai putin energic si mai putin active din punct de vedre motric.
Furlifus vede 2 statuete din lut , colorate: Alba ca Zapada si Bella! Dupa 5 minute, este neagra la gura. Mami o vede venind din bucatarie:
-Iliiiiinca, ce ai bagat in gura! tip, speriata de culoarea neagra din jurul guri…. O vad pe jos pe Alba ca Zapada cu capul un pic mancat. Ma linistesc!
Furlifus vede „siguranta’ la dulapul de la bucatarie unde sunt toate chimicalele. Trage o data! -Hmmmm, stai ca vezi tu! Mai trage o data cu mai multa putere!
Rezolvat, luat pastila de detergent si pus in gura. Noroc ca are plastic…. Mami o vede!
-Iliiiiiinca, ce ai in gura!!!!! Ilinca bucuroasa rade si fuge cu pastila in gura. E iute de picior si e jocul ei preferat, sa o fugarim eu sau sora ei,
Din categoria „cea mica, invata de la cea mare”:
„Numar pana la 3! Iesi din dulap! 1…2… Furlifus la loc comanda! Eu numar in general si ea rade si face cei spun! E un joc!
Mi se pare poarte scumpa, cand isi pune singura cate un inel sau margele de la sora ei si vine la noi sa o admiram. Ne atrage atentia printr-un sunet specific acestei actiuni( inca nu cuvant) si impinge in fata ta mana sau pieptul. Trebuie sa o admiram si ea bucuroasa ca-I spunem ca e frumoasa, bate din palme.
Mai nou, a invatat sa se invarta cand are vreo rochita sau fustita pe ea si noi bineinteles ca trebuie sa o admiram. Face ochii mari si e foarte bucuroas cand noi o aplaudam!
Pare sa fie o combinatie foarte frumoasa intre agilitate si fashion :)! Bottom line, cum invata al doilea copil de la primul e facinant. Pana si tonalitatea cand e plans de „vreau ceva” a invatat-o de la sora sa la 1 an…..Cum e sa ai in casa doua ‘teroriste sentimentale”?!
Nu am realizat acesta „ardere de etape ” de care o are al doilea copil. Daca Printesa mi se pare foarte linistita si delicata, Furlifus e agila si energica! Desi nu e chiar foarte usor, e foarte frumoasa combinatia de 4 si 1an. Au inca dulceata de bebelus si sinceritate de copil!
In curand facem un an de zile de cand suntem in formula de 4 membri in familie. Furlifus este o poveste diferita de prima poveste a acutualei Printese. E o poveste complexa si de maturitate pentru parinti si o poveste frumoasa pentru intreaga familie.
De ce ii zic Furlifus fetitei mele nr 2? Nu stiu daca am auzit pe undeva acest „alint” sau l-am inventat eu, insa in mintea mea defineste cum e Ilinca: energica, agila, nervoasa si zambareata!
Prima senzatie cand I-am auzit plansul la nasterea, a fost emotie. A doua senzatie cand am vazut-o prima oara a fost calmitate. Ma gaseam cu ea in brate, stiam ce trebuie sa fac si asteptam calma sa invat si sa invete sa ne iubim. Eu ca mama nu sunt siropoasa, simt la inceput o responsabilitate si mai putin o emotie. In timp emotia creste si ma conectez senzorial la copiii mei.
Stiam eu ce stiam, insa nu stiam ce ma asteapta! Asteptarile mele erau de la o experienta a unui copil linistit, mai putin energic si foarte ascultator. Furlifus e diferita :)! E foarte agila, nu sta locului nici o clipa si toate masurile de „aparatori” prin casa inutile la primul copil, sunt foarte folosite acum. Furlifus merge de la 11 luni, un mers mai in paranteze, se catara cam pe orice si pe oriunde vrea, o fascineaza prizele si e nervoasa cand nu-I convine ceva. Cum ziceam abia acum simt ca am copil mic in casa 🙂 !
Mama, mama….mama, e primul cuvant pe care il repeat si cand sunt amandoua copilele in „cerinte” simt ca as vrea sa stie si alt cuvant. Am invatat-o sa ne pupam si e foarte dulce cand face un ping-pong de pupici intre mine si tatal ei.
Pare o personalitate foarte efervescenta si puternica. Mi se pare ca are si un sunet pentru sora ei. Toata fata i se lumineaza cand o vede. Pentru noi parintii sunt momente frumoase. Avem si momente „grele” de plans sau nervi, de neputinta pe moment, insa e un proces contiunu de invatare sa gestionam crize. Furlifus copiaza si invata mult de la sora sa, inclusiv „maraitul” fals pentru a obtine ceva. Desi astept si zile mai usoare cand va mai creste un pic si Furlifus, mi se pare ca sunt magice ele doua acum, la 4 si respective 1 an de zile. As vrea sa opresc timpul in loc pentru ca acum inca sunt dependente de mine si sunt atat de pure si dragalase!
Iubita mea, La multi ani! Sa fi cea mai sanatoasa, desteapta si frumoasa!
Avem 7 luni de cand sunt in formula de 4 personaje in familia noastra. Am incercat eu sa-mi adun gandurile la inceput de drum. Acum dupa ceva timp pot sa dezvolt mai mult 🙂 .
In cercurile mele sociale, lumea face copii in functie de mediul in care au crescut, de probleme de sanatate, de buget si in functie de „ambitiile” personale.
Un copil intr-o familie te maturizeaza, te invata multe si te ajuta sa-ti rezolvi multe probleme personale. De la doi copii in sus inseamna un „MBA” serios/copil.
Deci cum e cu doi copii mici( unul de 3 ani si 4 luni si unul de 7 luni)? E complicat! Ai provocari zilnice si orice lucru simplu se poate complica fara sa-ti dai seama de ce. Ai scapat de fricile de la primul copil, insa acum esti la alt nivel de gestionare fizica,logistica, emotionala a intregii familii si a propiei persoane. Stii ca va fi mai complicat si vor fi mai multe provocari , dar nu ai idee care vor fi acelea pana nu se intampla.
Dupa doi copii am ajuns la maturitatea sa ne intrebam: ce am facut pana acum in viata? de ce nu am facut copii mai devreme? Fizic pentru mama e mult mai usor inainte de 30 de ani. Emotional si ca si evolutie personala daca ii faceam mai devreme invatam si ne dezvoltam pe mai multe planuri mai devreme. Castigam ceva timp!
Insa sa revenim la „house with children”. Cand sunt acasa doar cu Buburuza e relativ simplu, lupt doar cu mine. Cand sunt cu amandoua acasa e mai complicat :)! Ce se intampla la primul copil e un alint comparativ cu doi copii cu doua nevoi diferite. Crize apar zilnic cu diferite intensitati. Coreleaza-le programul de masa, somn, baie( al tau personal e un lux), nu le corelea momentele de plans pentru ca ajungi uneori sa plangeti in 3. Dra Titirez are uneori dorinta sa ma ajute cu sora ei mai mica, insa atentia ei este pe timp scurt . Dra Titirez se alinta si vrea joaca, Buburuza vrea atentie totala si e mai dependenta de bratele mele..
Viata personala si cea de cuplu sufera, sufera, sufera! Ca o comparatie: cu un copil esti la un nivel de frustrare controlata; cu doi copii ajungi la un nivel de „detentie”. Desi intelegi ce se intampla, esti constient de motive, actiuni si prioritati exista mai multe sanse ca toate momentele planificate sa dispara si sa le amani la nesfarsit daca intelegeti ce vreau sa spun :).
Sunt sigura ca se poate mai bine si mai usor, dar noi inca invatam! Sunt sigura ca va fi si mai complicat decat atat cand voi incepe munca si cu cat cresc cu atat vor fi provocari mai multe si mai grele. Educatia si crestea lor sunt o presiune mult mai mare acum cand sunt 2.
In schimb, ador faptul ca mai am ocazia sa ma joc cu rochitele si funditele pe care le-am cumparat pentru Dra Titirez. Noroc ca le-am pastrat pe toate. Toate haine au o emotie in plus acum cand le imbraca Buburuza si creez povesti pentru sora ei. Jucariile le avem pe varsta pastrate si realizez ca de unele nu avem nevoie. De exempliu: paturicile interactive le vad acum cam nefolositoare. Copilul se dezvolta oricum motric, apuca, se intinde si daca il pui pe o arie mai larga si ii lasi mici jucarii in jurul lui. Uitati aici ce stresata erau la primul copil cu jocul, acum stiu ca vine de la sine si natural dar atunci Doamne fereste! sa nu care cumva sa nu se dezvolte bine copilul 🙂 ! Nebunii de mama la primul copil !
Buburuza, e mai dezvolta motric decat primul copil la aceiasi varsta, mai nervoasa si mai putin mancacioasa. Daca cu Dra Titirez, imi manca imediat cei pregateam si nu prea conta cat de fin faceam piureul de legume cu carne, acum e un proces mai lent si trebuie sa fiu atenta la cat de tocata e carnea.
Complicatul este insa frumos! Exista momente frumoase si cred cu cat cresc ca vor fi mai multe. Cand interactioneaza cele doua si isi zambesc una alteia, ma topesc toata. Cand Buburuza o cauta prin camera cu privirea pe sora ei sau cand o urmareste cu atentie in activitatile pe care le face simt o liniste interioara ca sunt doua.
Uneori Dra Titirez o pupa pe Buburuza din propie initiativa, nu are crize de gelozie directa( nici nu cunoaste termenul), daca o iau eu de la gradinita ma intreaba unde e Ilinca. E musai sa fie si ea! Ma imita in gesturi si actiuni cu ea. Daca plange, se apuca sa-i cante cum fac eu.
Intr-o discutie din parc cu o fetita a treia propozitie a Dra Titirez a fost ca are o „suioaia” si o cheama Ilinca. O prezinta persoanelor cu care ne vedem ori de cate ori are ocazia si cand o duc la gradinita o prezinta cu mandrie colegilor ei. Sper sa ramana asa cat mai mult timp :).
Interactiunea lor e asa un lucru frumos si cald! Inca nu am gasit modalitatea sau nu o simt, sa le iubesc la fel in acelasi timp, sa nu ma simt vinovata fata de una sau alta in functie de context.
