Va povesteam de vizita mea in spitalul judetean Tulcea. Sa o mai detaliem un pic.
Ca si copil am batut destul de mult holurile spitalului din Tulcea, fiind un copil bolnavicios. Ca si adult am experinte mai mult din Bucuresti( spitale de stat si clinici private) si mai mult pentru controale. Mai am cateva amintiri si sentimente despre diverse spitale unde am mai fost cu boala mamei mele. Am mai descris experienta mea in Spitalul Grigore Alexandrescu.
Asa ca dupa 14 ani de cand am plecat din Tulcea, m-am reintors in „vizita” la spital cu ochii unui adult dar cu senzatiile copilului. Daca pana acum cu spitalele de stat din Bucuresti am avut experiente decente si cred ca sunt ceva mai dotate si mai pregatite decat spitalele din orasele mici, iata-ma la un spital dintr-un oras mic. Stiam povestile rudelor mele de cum stai la coada ore intregi la urgenta, cum personalul nu este foarte pregatit si ca prefera sa faca un drum la Constanta pentru vreo complicatie, cum iti cumperi medicamentele singur si cum atitudinea lasa de dorit fara vreo atentie. Eu le tot spuneam ca tine si de atitudinea fiecaruia cum abordeaza problema. Daca te duci la un serviciu medical si te astepti ca trebuie sa dai si ca vei tratat urat probabil ca asa se va intampla. Le mai tot spuneam ca trebuie sa ia atitudine si sa faca reclamatie, ca nu e nomal sa plateasca pentru medicamente pe care sigur spitalul le are… etc.
Vorbeam din perspectiva mea, a abonamentelor la clinici particulare pe care le-am experimentat, a spitalelor din Bucuresti( unde poate din cauza atitudinii nu am experimentat experiente cu adevarat negative), a informatiilor pe care le mai am despre sistemul de stat si cel privat.
Cred ca o vizita la un spital dintr-un oras mic din acesta tara te mai trezeste la realitate si vezi exact stadiul sistemului nostru sanitar. Cand va mai plangeti de ce experiente negative aveti in Bucuresti, ganditi-va un pic ca se poate de 3-4 ori mai rau si ca astfel supravietuieste 70& din aceasta populatie. Eu va povestesc de un spital judetean, dar unul de comuna cum o fi?!
Datorita faptului ca am crescut in Tulcea si familia mai are rude & prieteni in acest oras, m-am ” miscat” mai usor si am avut parte de o experienta mai putin traumatizanta.
Ajunsa la urgenta, m-au preluat rapid avand contractii si sangerari. M_au dus pe sectie intr-un scaun cu rotile erodat de atata folosire. Pe sectie, in cabinetul doctorului m-a socat masa de ginecologie din metal si mi-au venit in minte toate povestiile cu infectii si nasteri ale femeilor din anii „80. Cred ca acesta masa m-a speriat cel mai mult. Am cautat o poza pe net, insa nu prea am gasit exact ce am vazut. Iata o varianta cu 2-3 generatii dupa masa vazuta de mine.
Dupa control am fost dusa in salon( 4 persoane). Paturile de la inceputul anilor „90, lenjeria curata-ceea ce e un plus fata de copilaria mea. Baia comuna relativ curata insa tencuiala veche de cativa ani se desprindea de pe pereti. Termopane existau, am inteles ca si apa calda. Eu am evitat 2 zile sa fac vreun dus…
Mi-a spus sa-mi cumpar ceva medicamente. Nu aveam stare sa ma cert asa ca le-am cumparat. Ma gandeam sa mi se opreasca o data sangerarea. In prima zi mi-au facut si o mica ecografie-ecograf de sfarsit ani 2000.
In camera in prima zi am avut doar o colega internata cu contractii in luna a 7-a dintr-o comuna din jud Tulcea. Fata foarte vorbareata, incerca sa ma traga de limba eu raspundeam telegrafic. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, m-am „afundat” in telefon si laptop. Probabil ca am parut cu nasul pe sus, dar asa sunt eu mai rece mai ales in astfel de momente.
A doua zi au mai venit doua colege de salon: o sarcina in noua luni foarte mica si o sarcina in prima luna cu sangerari(dupa doua avorturi vrute si unul spontan). Erau tot din judetul Tulcea si au inceput sa vorbeasca, si-au gasit chiar si cunostinte comune( norocul colegei mele mai vechi care era cam plictisita). Eu recunosc cu toate preocuparile mele in cap, le gaseam obositoare. Stiu, fite!
Am fost placut surprinsa sa aflu din discutiile lor ca si-au mai facut ecografii, ca au fost la controale medicale in comuna, isi facusera cateva analize. Deci nu e total ” bezna”! Doctorul de la spitalul comunei recomandase cezariana, daca ma intrebati pe mine din comoditate si pentru bani. Fata insa accepta pentru ca asa i-a zis medicul. Aveau ceva cunostinte despre sarcina, nu erau straine de ce principiile de baza ale igienei in timpul sarcinii si nici nu se gandeau sa nu alapteze. Nu cred ca au citit pe undeva ca nu ai cum sa nu poti alapta( decat 2% dintre femei), constinta lor populara le invatase. La nasterile naturale am inteles ca exista moase la spitalul comnei, doctorul nu intervine :). Ca sa vezi ceva ce ducem lipsa in Capitala.
Personalul medical s-a purtat frumos cu mine si cu restul colegelor mele. Nu am dat un ban si nici colega mea mea mai veche cat am stat 2 zile nu a dat( ma tot intreba daca am dat si cat sa dea). Doctorita si asistentele incercau sa-si faca treaba cu dotarile pe care le aveau. Doctorita parea ca pregatire medie dupa „barometrul” meu. Am verificat fiecare deciziea dansei cu doctorita de la Bucuresti care imi urmareste sarcina. Tratamentul ce a constat in no spa, algifen, urogestan( pe care il vazusem online recomandat mai mult in primul trimestrul de sarcina) fusese aprobat si de Bucuresti. Tratmentul m-a dat ceva stari adverse noi pentru mine ca bufeuri, stari de iritare. M-a sfatuit insa sa merg acasa dupa externare, spitalul ducand lipsa de specialisti neonatolog si chiar pediatri. Aveau ceva dotare dar nu exista personal. Ma gandeam ca incearca sa-si faca munca asa cum pot, insa eu cred ca managementul prost de la Bucuresti si local nu le lasa…
Ati auzit de campanii pentru renovarea, dotarea… spitalelor mici de provincie? Eu nu am auzit si ma intreb d e ce? Exista spitale in Capitala care nu au neapat nevoie de finantare si sponsorizare… comparativ cu aceste spitale mici. De ce nu merg banii si spre astfel de spitale?
Spitalul era in renovare la fatada dar stiu ca in interior si ca dotare erau mai mare nevoie de investitii. Vopsim gardul :)?!
Abia asteptam sa ma externez mai mult ca sa scap de sentimentul de internare in spital si sa fac un dus!
Imi ramane intrebarea in cap: de ce nu se duc banii si spre spitale mai mici, mai putin cunoscute…? Oamenii nu sunt chiar asa de nepregatiti si parca spitalele sunt „printre cei mai mari angajatori” nu?!
