Vienela mi-a”dăruit” o leapşă de a lui Rudolph. Am descoperit blogul Vienelei de puţin timp, dar m-a prins. Scrie des şi bine şi are un baiat mare clasa a XII-a! Nu reuşesc eu, să ţin eu pasul cu cititul! 🙂 Mă bucur că uneori mă citeşte, o mamă căreia nu cred că am eu, ce să-i mai povestesc. Chiar, mă simt onorată! Articolul ei aici.
Dacă vă întrebaţi ce sunt lepşele acestea. Vă spun ce am înţeles eu: sunt subiecte, întrebări predefinite ce trec de la un blogger la altul( în funcţie de cum decide „scriitorul” cine poate prelua), uneori inspirate, alteori nu, ce îşi oferă un subiect de articol „semipreparat”. Sunt populare pentru că sunt uşoare de scris şi uneori chiar sunt „deştepte”! Eu descoper multe despre oamenii pe care îi citesc prin intermediul lor.
1. Cu cât ai contribuit procentual la cursul vieţii tale de până acum?
Nu prea înţeleg eu întrebarea asta… de ce ar conta. Oricum nu cred că pot calcula 🙂
2. De ce crezi că lucrurile care te fac pe tine fericit nu îi fac pe toţi ceilalţi la fel de fericiţi?
Pentru că suntem diferiţi şi avem nevoi diferite?!
3. Există vreun lucru inutil în jurul tău pe care este cazul să îl arunci?
Inutil, nu cred. Pe care nu le folosesc: multe 🙂
4. Ce este mai rău, să plece un prieten de lângă tine sau să pierzi prietenia cuiva care trăieşte aproape de tine?
Să pierzi o prietenie din vina ta.
5. Ce ai face diferit dacă ai şti sigur că nu te va judeca nimeni pentru ce faci?
Mă uit la termomentru şi arată 30 de grade. Mă bucur că este încă cald! Probabil că nu este indicată temperatura pentru acest sezon dar trăim momentul :)!
Pe vreme frumoasă, soţul meu mă tot impinge de la spate să mai ies la poartă să socializez cu vecinele. Eu nu prea am tragere de inimă pentru că pur şi simplu nu simt nevoia, dar din când în când mă mai loveşte căte „o palmă” a prieteniei şi vecinătăţii 🙂 şi ies cu copilul pe uliţa asfaltată. Copilul este singurul subiect de discuţie confortabil pentru ambele părţi. Vecinele mele, majoritatea doamne în vârstă, vopsite, cu câte o manichiură stricată de munca pământului, cu nepoţi, copii în jurul lor, mă întreabă de fiecare dată: ” Ce îi dai să mănânce de e atât de rotunjoară?” Şi bineînteles că până să apuc eu să le răspund încep: „mere cu biscuiţi, foarte sănătos!”,” ai mei au crescut cu lapte de vacă!”, „nora mea la alaptat pe Antonio până la 2 ani”!, „să-i dai mamă, ouşor „, „a început să mănânce?” etc. Eu stau şi ascult. Ce le-aş putea spune? Ţine şi de genetică şi de calitatea procesului de alimentaţie.
În primul rând diversificare nu este aşa de complicată cum se spune, dacă te informezi corect. Mai mult este mama speriată şi amplifică situaţia. Diversificarea este simplă şi trebuie să completeze alăptarea în primul an de viaţă. Dacă ţi se pare complicat să numeri până la 40, să fierbi căteva legume şi să ai răbdare cu o păpuşă ce se bazează pe tine să o hrăneşti, mai gândeşte-te cum va fi când va trebui să-l educi şi să comunici cu ea/el în aşa fel încât să iasă un adult aşa cum visezi.
Cu riscul de a mă repeta( am mai scris aici), consider că schema de diversificare dată de doctor trebuie urmată, fară „deraieri” după ureche sau după sfaturile celor din jur. Noi nu suntem nutriţionişti, nu am făcut o facultate de medicină să ştim de ce un anumit aliment se introduce mai târziu, de ce se începe cu o linguriţă şi apoi se măreşte gramajul. O introducere a alimentelor solide după cum avem noi chef, poate avea consecinţe, cel puţin în stare de sănătate a sistemului digestiv al viitorului adult. Deci, sfaturile doctorului sunt foarte importante! Dacă sugarul este hrănit cu lapte formula, cred că indicaţiile medicului sunt şi mai necesare, pentru a compensa asimilarea mai greoaie a substanţelor( laptele matern fiind cel mai bine asimilat de către copil). Sunt sigură că dacă se îmbolnaveşte, nu-i dăm un tratament după reţeta proprie! Adică nu ne jucăm cu sănătatea copilului!
Later update: Aş dori să menţionez că recomand respectarea sfaturilor doctorului, dacă bineînţeles sunt de bun simţ şi aveţi încredere. Vedeţi de ce vă tot bat la cap să vă alegeţi din timp doctorul pediatru :)!
Consider importantă alimentaţia mamei în sarcină şi în perioada alăptării în primele luni. Acestă alimentaţie, cât şi cantintatea de lichide băute, pot influenţa apetitul şi preferinţele bebeluşului. Lichidele ajută la „reînnoirea” placentei şi astfel la un stansfer mai bun de substanţe. Mesele regulate, diversificate şi cât mai sănătoase ajută procesul de alăptare şi pregătesc drumul pentru viitoarele gusturi ale copilului. Şansele de a avea un bebeluş mofturos scad. Ştiu că mă repet, dar un copil învăţat cu aditivi şi potenţiatori de gust, e normal să-ţi refuze piureul de legume, dacă nu găseşte ce ştie că trebuie să primească.
Începutul diversificări se face la sfatul medicului. Am citit diverse minunăţi pe net, că ar fi copilul pregătit când începe să vrea, ce mănânci tu :). Bebeluşii nu au pofte, ei doar sunt curioşi şi în primă fază ei „învaţă” cu gura. De aceea bagă tot în gură! Nu că vor să mănânce din ciocolata ta! Medicul recomandă începutul diversificării în funcţie de procesul dezvoltării bebeluşului.
Pentru sete este indicată apa plată fiartă şi nu ceai. Ceaiurile conduc la eliminarea mai rapidă a mineralelor din corp.
Se poate considera că un copil refuză un aliment, dacă ai încercat măcar de 4-5 ori la intervale de 1-2 săptamăni. Un refuz poate fi doar o stare de moment. Nu oferi linguriţa cu grimase, pentru că ţie nu ţi-ar place. Copilul este foarte influenţabil şi limbajul corpului „comunică” mult mai bine şi mult mai multe mesaje decât vocea. Dacă un anumit aliment nu-ţi place ţie, nu înseamnă că va fi refuzat de bebeluş.
Sursele de alimente trebuie să fi de încredere şi pe cât posibil proaspete. Diversificare înseamnă introducerea unor mese diversificate ca şi alimente solide, zilnic. Trebuie să primească zilnic din toate categoriile: legume, fructe, carne/ou, iaurt, brânzică. Mesele de legume, carne, branzica se pot ţine în frigider 2 zile. Deci nu ar fi chiar un chin gătitul :)!
Pentru situţiile în care nu eşti acasă, eşti în vacanţă, ocazional se pot folosi borcănaşele de mâncare gata preparată( aici eu am mers tot pe recomandarea medicului) şi mai nou pentru brânzică avem o alternativă, v-am mai povestit eu aici, brânzica Danonino Natur. Când am fost la fabrică ne-au dat câteva monstre din acest produs şi am împărţit şi eu pe la vecinele mele :). La” şueta” noastră de azi, mi-au spus două doamne, dacă mai am să le mai dau, că s-au cam bătut pe ele şi cei mici nu au prea avut loc de cei mari. Unii dintre ei, chiar ar fi mofturoşi la lactate :). Da, este o alternativă bună! Şi trebuie să recunosc că nu mai aveam pentru că i-am dat şi Ioanei câteva zile şi astfel am câştigat câteva minute în plus de somn dimineaţa :).
Revenind la copilul meu, Ioana este genetic( îmi place mie cel puţin să cred), mai rotundă la faţă şi obrajii se văd astfel mai bucălaţi decât sunt :). Nu mi-a refuzat nici un aliment până acum. Mâncam solid de aproape 5 luni, timp în care doar la început am avut mese pe care nu le-a terminat. Dacă termină mai mult de jumătate din porţie, nu insistaţi prea mult pentru a nu crea un disconfort ce va fi memorat. Eu nu m-am jucat în timpul mesei de la început şi am încercat să-i transmit că masa este un lucru normal, simplu şi ne jucăm după. Chiar după fiecare masă terminată, aplaud şi îi spun „bravo Ioana!”, iar apoi îi dau ceva să se joace. Ştiu că poate avea perioade în care să fie mai mofturoasă dar până acum a fost bine.
Se poate şi altfel! Nu legaţi orice reuşită de noroc! Să încercăm să nu ne găsim scuze şi să realizăm că acţiunile noastre au un impact mai mare decât am crede. Orice mică informaţie corectă poate uşura procesul de creştere al copilului şi ne poate face viaţa mai simplă.
Acest articol a fost scris la invitaţia celor de la Danone, la campania Danonino. Toate opiniile sunt 100%, ale mele.
Luna aceasta Clarras Blog împlineşte 3 ani. Cu acestă ocazie a organizat un concurs. Am participar şi eu şi am câştigat: o cremă L’Occitane Bonne Mère pentru fata, corp si maini pe baza de lapte şi un sapun Bonne Mere cu extract de lapte. Crema am început să o folosesc, îmi place. M-a surprins mai ales sistemul de desfacere şi de folosire. Este chiar draguţ şi igienic. Se roteşte un pic „capacul” şi gaura de curgere se închide şi deschide. Chiar e mai simplu aşa! Săpunul este dat surorii mele care este fan L’Occitane şi are o piele mai sensibilă :).
Multumesc Clarrei pentru cadouri şi îi urăm „La multi ani!” şi succes în toate!
Peste puţin timp mă voi întoarce la muncă. Eu am optat pentru concediu creştere copil 1an. Dacă mă întorc mai devreme de 1an( legea nu precizează cu cât timp înainte, doar să fie înainte de ziu de naştere), beneficiez de un stimulent de 500 ron/lună, până la vârsta de 2 ani a copilului. Ca să fiu safe eu mă voi întoarce cu o lună înainte, deşi şi cei de la primărie mi-au confirmat că nu contează cu cât timp înainte.
Din câte am înteles eu, mai întăi se obţine o adeverinţă de la angajator, că ai reînceput munca şi apoi se întocmeşte dosarul. Actele necesare eu le-am luat ca info de aici:
*cerere (Anexa 6 la HG nr.57/2012)
actul de identitate al solicitantului (copie şi original);
certificatul de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul (copie şi original); hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei sau de încredinţare a adopţiei, hotărârea judecătorească sau hotărârea comisiei pentru protecţia copilului pentru măsura plasamentului în regim de urgenţă (copie şi original);
certificatele de naştere ale tuturor copiilor născuţi după data de 1 ianuarie 2006 (copie şi original);
certificat căsătorie (copie şi original);
livret de familie (copie si original);
adeverinţă tip eliberată de angajator, din care să rezulte că persoana îndreptăţită :
– a beneficiat de concediu de maternitate (pre şi postnatal), (să se precizeze perioada),
– a realizat venituri salariale supuse impozitului pe venit, potrivit Codului Fiscal, timp de 12 luni anterior datei naşterii copilului (nu interesează cuantumul acestora);
realizează venituri în prezent, cu precizarea datei (zi/luna/an) de reluare a activităţii;
dosar cu şina din carton (coperţi întregi);
pentru plata în cont bancar – extras de cont, deschis la B.C.R., ProCredit Bank, Banca Transilvania, Nexte Bank (fosta Romexterra Bank), B.R.D., Alpha Bank, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank, CR Firenze Bank, VOLKSBANK, UniCredit Tiriac Bank, CARPATICA, C.E.C. Bank, ATE Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Romanian International Bank (RIB), OTP bank, BANCPOST, Garanti Bank, Libra Bank, Milennium Bank
* De aceste drepturi nu poate beneficia părintele care, pentru acelaşi copil, are în acelaşi timp şi calitatea de asistent personal ori care primeşte indemnizaţia de insotitor.
Cu toţi avem nume de alint pentru parteneri noştri. Când nu aveam copil, mi se părea foarte ciudat să aud la cuplurile cu copii strigându-se într ei „mami” şi „tati”. Acum mă enervează că mă mai trezesc şi eu că mă adresez cu „tati”. Ce-mi veni să scriu despre aceste lucru?:) Păi face parte din procesul de transformare a unei mame şi e cam ocolit :)!
Bine, bine… apelativele sunt discutabile dar cred că începi să strigi „tati” când partenerul tău devine mai mult un „obiect” decorativ şi pe care identifici mai mult ca tatăl copiiilor tăi decât ca şi iubit. Eu mă lupt cu acest apelativ pentru că o dată instaurat nu voi mai putea scăpa de el.
Deci, cum devine iubitul „tati”? Ce se întamplă în structura noastră emoţională?În exeprienţa mea de 10 luni ca şi mamă, am observat că iubirea pentru copil creşte în timp, iar iubirea faţă de partenerul tău „staţionează”. Probabil este şi normal.
Dacă în primele luni, mă adaptam la noua mea identitate, mă adaptam să-l văd probabil şi pe şotul meu ca şi tatăl copilului meu. Însă cred că e periculos pentru un cuplu ca şi partenerii să se vadă doar ca mamă şi tată. Femeia ca mamă, devine foarte protectivă faţă de copill, inclusiv dirijând toate emoţiile sale către el. Astfel nu-i mai rămâne prea mult pentru partener. Cu cât mama nu conştientizează acest lucru, cu atât situaţia cuplului va fi şi mai complicată.
Viaţa unui cuplu în primi ani ai copilului, cred că se transformă şi ea şi învaţă să funcţioneze în trei. Copilul trece pe primul loc şi cred că femeia este singura care poate „dirija” ce se întâmplă în viaţa de cuplu. Bărbatul poate doar să aibă răbdare. Tare sunt curioasă să văd care ar fi perspectiva „cuplului” prin ochii unui proaspăt tătic( şi aici nu mă refer la viaţa sexuală, care e de la sine înteles că lasă de dorit)!
Îmi este dor să petrec măcar doua zile cu al meu, singuri, să ne regăsim. Pentru mine cel puţin, se întâmpla următorul fenomen: mă ataşez din ce în ce mai mult faţă de Ioana, dar simt aşa ca o mică prăpastie sentimentală, dacă îi pot spune aşa, între mine şi el. Ca şi cum nu ne-am fi vorbit de 10 luni!
Probabil învăţăm amândoi cum să ne comportăm cu noi 3. Este un proces în derulare, unde trebuie să fiu conştientă că el are răbdare până la o anumită limită şi eu controlez cât mă voi îndepărta în cuplu. Offf, cum trebuie să le facem pe toate noi femeile! 🙂 Glumesc! Sigur e cel puţin ciudat pentru ei să nu ştie „cum să ne apuce”!
Şi deci pentru mine, care nu sunt chiar aşa de obosită, chiar aşa de stresată e o provocare chiar să mă controlez să-i nu-i spun „tati”! Chiar dacă această perioadă este un test pentru relaţia noastră nu trebuie să uit că pentru mine el este soţul meu, pentru fiica mea el este „tată”! Sper totuşi să nu dureze prea mult perioada acesta în care mă simt un pic „înstrăinată” de sentimentele mele pentru cel de lângă mine.
Am de „rezolvat” încă o leapşă interesantă de la Anarkali. Aici articolul original. E bine venită o asemenea provocare, mai ales că în ultima perioadă nu am mai „vorbit” cu mine 🙂
Ce faceţi când:
1. … sunteti deprimati (depresati, tristi, necajiti) ? Când sunt deprimată nu fac nimic, nu am chef de nimic, mănânc şi butonez telecomanda.
Când sunt tristă, mai vorbesc cu soţul despre subiect, încerc să mă iau cu alte lucruri, mă uit la Ioana.
2. … sunteti nervosi (furiosi, suparati nevoie mare, frustrati) ? Nervii în general îi ţin în mine, dacă sunt foarte furioasă mă descarc un pic prin plâns :). La mine supărările mici trec de la sine. Frustrările le analizez ca să pot scăpa de ele.
3. … sunteti şocati, revoltati, perplexati ? Cred că vorbesc mult pe respectiva temă.
4. … sunteti dezamagiti ? Încerc să găsesc partea plină a paharului. 🙂
5. …sunteti fericiti ? Zâmbesc mult şi am o stare de linişte interioară.
6. …nu va simtiti bine dpdv fizic (dar nu necesitati interventie medicala) ? Dorm şi mă izolez de restul lumii.
7. … sunteti surprinsi placut si neplacut ?
În ambele cazuri îmi exteriorizez surprinderea.
8. … sunteti criticat, judecat, ridiculizat ? Toate le iau aşa cum vin. La critica încerc să văd unde am greşit eu. La judecată iert că şi mie îmi scapă uneori. La ridiculizare, cred că spun ceva şi mă răzbun după, dar de obicei are grijă viaţă să mă răzbune. Din copilărie nu îmi aduc aminte să fi fost ridiculizată în faţă, iar pe mine nu mă afecteză „gura lumii” 🙂
9. … va este frica, aveti anxietate sau sunteti ingrijorati? Panică, panică, panică şi mă rog la Dumnezeu să se revolve.
10. … sunteti intr-o situatie neplacuta, in public ? Mă scuz pentru situaţie şi încerc să ţin capul sus.
E joi! Încă nu plouă! Trecem prin „staţiunea de interes local” 🙂 Snagov, ne îndreptăm spre oraş pentru un târg pentru copii. Pe contrasens ne întâlnim cu o bătrânică, îmbracătă în negru, pe o bicicletă cu motoraş. Se uită atent la drum şi nu are ochelari sau cască peste batic…sper să ţină drumul drept 🙂
Am ales să mergem în prima zi de târg pentru că din experinţa anului trecut, e aglomerat mai ales în weekend. Şi pot spune că a fost decent, lume destulă dar fară ciocniri de cărucioare sau călcat pe picioare.
Târgurile acestea sunt bune pentru că găseşti totul la un loc, poţi vedea produse ce ulteriror le poţi comanda pe net mai ieftine :), te mai informezi( de exemplu gradiniţele participante mi s-au părut că au mai scăzut la preţ). Dacă ai noroc poţi plăti şi mai puţin dar acest lucru nu este un obicei la noi în Romania. Eu căutat ceva hăinuţe de vreme rece şi mai ales o gecuţă care să-mi placă şi să nu dau mai mult decâr face. Greu să faci acest lucru cu lucrurile pentru copii… scumpe! Ca şi particpanţi, m-am bucurat să-l re-aud pe domnul din Ardeal cu mobilă pentru copii! Doamne, ce vânzător, ce discurs!
Anul acesta am beneficiat de băieţii ce te ajută cu căruţul la scări :)! Nu am găsit gecuţă, ce am văzut să-mi placă parţial costa cam 200 de ron! şi nu era o culoare cu care să mă împac…am v
ăzut o rochiţă draguţă „made in England”, cu bentiţă asortată şi bolero 300 ron!… deci… nu dau atâţia bani!
Am găsit caciuliţe pentru vârsta mai mare,pentru casă, Rom baby, la 2.5ron/buc şi mi-am făcut stoc. În Bucureşti cam alergi după astfel de căciuliţe. Tot de la acelaşi producător am găsit pantaloni cu manşetă, 8ron/buc. Body-uri nu am luat de la ei pentru că mi s-au părut cam subţiri şi ştiu sigur că voi găsi în Auchan mai groase la preţuri bune. Eu încerc în principiu să nu cheltui foarte multi bani pe ” lenjeria” copilului pentru că se pătează, ramâne mică şi o schimb.
Am mai găsit o căciuliţă haioasă la 35 ron, o pereche de pantofiori la acelasi preţ şi o băscuţă tot la 35 ron hand made. Doamna cu băscuţa avea lucruri draguţe. Mi-a plăcut un oraganizator pentu cameră copil sub formă de iepuraş( notat pentru când va veni timpul să mobilez camera Dra Pelican de la etaj).
Ce mi s-a mai parut interesant din ochi şi pliante:
–cursuri prenatale, puericultura pe cd, se pare că au şi curs online atestat pentru tătici 🙂
–doamna Mariana, de unde am luat băscuţa, am văzut că are şi produse pentru mame şi decoraţiuni pentru cameră copii.
Am mai primit şi o revistă cu reţete pentru copii, dar nu am apucat să o studiez. Studiem şi după dacă merită şi nu e plină de reclame 🙂 împărtăşim cu voi.
Cam acestea au fost lucrurile interesentate pentru mine la acest târg.
Voi ce părere aveţi de astfel de târguri?
Vă salută şi dra Pelican, care este ocupată acum cu pliantele primite :).
După o zi de luni în fabrică, a urmat o zi de răsfăţ graţie invitaţie Anei, Mămica Urbană. Mămica urbană împreună cu White PR, s-au gândit că ne-ar prinde bine câteva ore de beauty şi înghetaţă :). Şi unde ne place noua să mergem cel mai des? La un salon de înfrumuseţare: Gett’s ColorBar ( Mall Vitan)
M-am întâlnit cu alte 15 mame, ce le cunoşteam doar în viaţa virtuală sub diverse adrese de blog. Pentru mine a fost inedit să descoper un pic, oamenii din spatele unor ip-uri. Împreună am beneficiat de serviciile salonului: coafat, manichiură, tratamente şi ne-am răsfaţat cu înghetaţă Nirvana. Şi eu care vroiam să nu mai manânc dulce…nu am putut rezista :)! Bine, bine recunosc… nu am vrut să rezist :)!
Ne-au fost prezentate şi câteva soluţi ce ne-ar ajuta în lupta cu timpul şi schimbările prin care trece corpul unei femei după sarcină.
Tratamentul anticelulitic de la Skyndor: Genesculpt, special creat pentru mame, bazat pe molecula isorhamnetina, singura capabilă să inhibe maturizarea celulelor adipoase. Pe lângă acest tratament, în salon se mai găseau şi diverse alte creme din gama Skyndor.
Au fost prezenţi şi câţiva specialişti, ce ne-au prezentat produsele Nioxin. Ne-au diagnosticat mai întâi tipologia părului, dacă este tratat chimic, dacă avem probleme cu căderea părului, tipul de fir, nivel de sensibilitate a pielii( descuamare). Se pare că 90% din cazurile de mătreaţă sunt doar cazuri de descuamare. Mătreaţa este o afecţiune ce se manifestă pe toată lungimea părului şi trebuie tratată şi din interior. Ce am mai reţinut a fost că ar fi mai bine să folosim măsţi pentru păr săptămânale, decât balsam. A fost interesant să-mi văd părul la microscop :).
Am primit şi un kit Nioxin pentru a testa produsele recomandate pentru tipul nostru de păr. Ce draguţ din partea lor! 🙂 Aceste produse sunt profesionale şi se găsesc în saloanele de înfrumuseţare. Este important să fie dignosticat tipul de păr şi apoi alese produsele. Eu m-am încadrat la fir subţire, cu o usoară descuamare, tratat chimic( am un pic permanent), cădere medie a părului. Şi eu care ziceam că am păr cu tendinţă mare de îngrăşare! La prima spălare, a fost foarte plăcut pentru că produsele sunt un pic mentolate şi mi-a plăcut mult senzaţia. Au mai urmat două spălări acasă şi pot spune că părul meu se simte altfel şi nu se mai îngrasă atât de repede( stresule meu major), iar „cojiţele” parcă nu le mai simt la mână. Părcă e mai ” vesel”! 🙂 Specialistul spunea că în timp se văd şi mai bine rezultatele. Eu am mai încercat nişte produse profesionale pentru păr, aşa că am cel puţin un termen de comparaţie.
A fost o zi de răsfaţ o zi petrecută cu femeile din noi! Am descoperit că trebuie să învăţ să mă relaxez când ies din casă şi să încep să slabesc :).
Mulţumesc organizatorilorpentru răsfăţ, relaxare şi poze. Alte păreri puteţi găsi aici, aici,aici. Mai multe poze avem pe Facebook.
P.S Acest articol este scris împreună cu dra Pelican şi nu este unul plătit 🙂
Cum Anarkali este foarte draguţă, mi-a mai predat o leapsă venită de la Probiu. Raspunsurile Annei, pardon ale Dnei Cruela :), mi s-au părut foarte interesante. Articolul ei: aici
Acum răspunsurile mele sunt subiective. Mi-ar plăcea să-mi spuneţi şi voi ce credeţi că „sunt” sau unde am greşit :). Dacă doriţi să preluaţi leapşa, let me know!
1.Dacă eram o lună eram: August
2.Dacă eram o zi a săptămânii eram: Miercuri( am eu o energie bună miercurea)
3.Dacă eram o parte a zilei eram: Dimineaţa
4.Dacă eram un animal marin eram: Balena, clar ! 🙂
5.Dacă eram o direcție eram:Sensul giratoriu, că sunt uneori aiurită
6.Dacă eram o virtute eram: Răbdarea
7.Dacă eram o personalitate istorică eram: Regina Victoria
8.Dacă eram o planetă eram:Soare :), chiar dacă e stea, aşa scrie la zodiac
9.Dacă eram un lichid eram: Apa
10.Dacă eram o piatră eram:Topaz
11.Dacă eram o pasăre eram:Ciocănitoare, pot fi stresantă când vreau 🙂
12.Dacă eram un tip de vreme eram:ploaie de vară
13.Dacă eram un instrument muzical eram:nai
14.Dacă eram o emoție eram:nu ştiu aici ce să zic, nu mă identific cu o emoţie anume… poate speranţă
15.Dacă eram un sunet eram:Ciripit de păsărele
16.Dacă eram un element eram:Foc, aşa zice zodiacul
17.Dacă eram un cântec eram: Michael Buble-Feeling good
18.Dacă eram un film eram: Pe Aripile Vantului ( ca şi Anarkali)
19.Dacă eram un serial eram: Friends
20.Dacă eram o carte eram: Casa de lut, Pearl S. Buck
21.Dacă eram un oraş eram:Tulcea, ceea ce şi sunt 🙂
22.Dacă eram un gust eram: Dulce-acrişor
23.Dacă eram o culoare eram: Roşu
24.Dacă eram un material eram:Bumbac
25.Dacă eram un cuvânt eram: Copil
26.Dacă eram o parte a corpului eram: Gură
27.Dacă eram o expresie a feței eram: Somnoroasă
28.Daca eram materie şcolară eram: Gramatică 🙂
29.Dacă eram un personaj de desene animate eram: Sailor Moon( mi-ar fi placut) 🙂