Va spuneam ca inceputul povestii nr 2 a venit un pic mai devreme decat ma asteptam. Inca nu realizez ca sunt mama de doi copii emotional ci doar rational. Clar vor fi doi copii diferiti dar zic eu si asemanatori :). In ultima perioada ma gandesc mult la educatia pe care imi doresc sa le-o ofer si simt greutatea responsabilitii a 2 copii, Din punctul acesta de vedere lucrurile pareau mai simple cu un copil, dar sunt abia la inceput si sunt inca sub influenta hormonilor post nastere :).
Sarcinile au fost zic eu 80% asemnatoare. Adica aceleasi simptome dar mai accentuate datorita factorilor externi ca stresul, munca, griija primului copil. Am fost activa la ambele sarcini pana la nastere. Asa imi este firea, nu pot sta locului… in plus ar fi pacat sa stau daca ma simt bine. A doua oara ca si diferente in sarcina: nu am mai fost eu asa riguroasa in alimentatie, citit, organizare. Avand timp liber mult mai putin, am mers cu valul, adica eu ma simteam bine si burtica era un accesoriu. Aveam notiunile de baza de la prima experienta unde am citit mult. E drept ca probabil ar fi trebuit sa mai fac o mica recapitulare inainte de nastere, unele lucruri mi le-am adus aminte mai greu!
Ca si organizare a fost mult mai simplu: curatenie si pregatire lucruri bebe. Nu am mers pe la targurile de copii, pe care acum nu le gasesc eficiente. Stiu de unde sa cumpar haine, stiu ce sa caut. Nu am cumparat decat scutece si consumabile( sampon, crema, medicamente)- mi-am consultat lista. Haine & co, le aveam pastrate de la Dra Balenutza, unele chiar nepurtate. Sunt incantata ca mai pot imbraca copilul cu rochitele mele preferate!
Diferenta: nu mi-am pregatit bagaj pentru spital. Am primit de la Sanador tot de ce aveam nevoie, inclusiv haine pentru mine si bebe cat am fost spitalizate. M-am recurepat dupa cezariana la fel de usor, chiar mai usor de acesta data pot spune si nu prea inteleg de ce- pentru ca eu nu eram in forma. Probabil a contat si avantajele unui spital particular cu pat cu telecomanda ce se ridica :). Mi-a fost mai usor sa ma ridic.
A venit si dra Maimutica( Ilinca) .Diferenta: nu mai sunt si nu am mai fost asa stresata cu logistica: spalare, alaptare, imbracare, manevrare copil. Sunt mai putin panicata si mai mult rationala. Baita acum se face doar de catre mine in cada, nu ma mai stresez daca plange un pic, nu ma mai stresez ca nu pot lasa copilul singura sa fac un dus. Eu si familia mea suntem mai relaxati din acest punct de vedrer, insa mai stresati din altele: responsabilitate.
Alaptarea, este diferita pentru ca de acesta data am rani si procesul nu a fost chiar asa de placut la inceput. Ilinca e mai mica un pic, mai nervoasa si are altfel de „mufare” la san :). Insa nimic de speriat doar o noua experienta( voi povesti intr-un articol separat).
Emotional cu Ilinca sunt la fel, ma atasez in timp ca si la Dra Balenutza. Emotiile cresc in timp, nu sunt foarte siropoasa-vai ce minune!. Acum sunt mai constienta de pasii pe care-i face, de cum descopera lumea- daca nu sunt asa stresata.
Am un sentiment de dor fata de Ioana. Mi-e dor sa dorm cu ea, sa stau cu ea… dar sunt sigura ca e doar o perioada. Ea este dragostoasa cu sora ei, o cauta, o imbratiseaza, o pupa, vrea sa o tina in brate. S-a atasat mai mult de Buni si pare un pic mai alintata datorita surplusului nostru de atentie( sa nu se simta data la o parte) si a varstei. Are multa energie si se impune revenirea la gradinita :). In acest moment ea e cu Buni si eu cu „suioaia” ei. E o perioada de „aclimatizare” pentru toti. Trucul aici cred ca este diferenta mica de varsta intre ele si faptul ca noi am fost relaxati si nu i-am pomenit de gelozie fata de copil, nu i-am repetat ca trebuie sa o iubeasca.. Adultii care spun copilului cel mare: tu nu cumva sa fi gelos/a pe X, sa o iubesti…. induc singuri ideii unui copil ce poate nu stie notiunea. E ca la dulciuri: nu-ti le va cere daca nu stie gustul :). In plus am citit ca relatia dintre copii este influentata de cat de bine se inteleg parintii intre ei- daca vad o atmosfera tensionata sau dragoste si relaxare
Am si acelasi sentiment de nerabdare sa treaca cele 3 luni, sa iesim din letargie, sa inceapa dra Maimutica sa interactioneze cu noi, sa avem momente frumoase in 4. Imi e clar ca nervii mei sunt mai putini si ca Dumnezeu stia ce face cand mi-a facut aceasta surpriza :). Imi e clar ca vom avea mult mai multe provocari, va fi mai greu din toate punctele de vedere, inclusiv pastrarea identitatii personale si sociale, dar nu e imposibil.
Acum trebuie sa dam lumii 2 adulti si sa le oferim fetelor personalitati cat mai echilibrate. Aici va fi Minunea!
