Categorie: Sunt parinte

Școala de stat vs școala privată

Am finalizat un an de clasa pregătitoare la o școală de stat. Eu am mai scris, cum am ales gradinița și că ne este bine la una de stat (cu doua generații de copii). Școala am ales-o pe diverse principii și tot din timp mi-am făcut temele. Deși știu ce vreau în general și știu să fac o analiză strategică….iată-mă cu o decizie luată, să îmi mut copilul  la o școală privată în clasa I!

Clasa 0 a fost la o școală de stat. Școală minunată (in limitele unei școli de stat),  cu o doamna învățătoare specială (cu mult lucru la inteligența emoțională a copiilor, cu lucru cu părinții, cu sfaturi ce cărți să citim să ne ajutăm copii). Prințesa s-a adaptat foarte bine, după ore o duc la un after decent, are prietene, a evoluat emoțional și mental foarte bine.

De ce ne mutăm? 

Am luat această decizie pentru că:

  • copilul meu are un potențial mare și eu ca părinte trebuie să încerc să maximizez tot ce poate ea fi ca adult. Într-o clasă cu 30 de copii, mulți dintre ei cu lacune în educație, doamna se ocupă mai mult să liniștească și să educe 7 ani de acasă. Nu are timp să se ocupe de copiii cuminți și atenți.
  • copilul meu are nevoie de liniște și atenție și o școală de stat nu oferă acest lucru, oricât de ok sunt cadrele didactice.
  • copilul meu în 10 luni a învățat multe lucruri frumoase, dar în mare acestea au venit de la doamna
  • m-am sfătuit și cu doamna învătătoare, bineînteles! M-am implicat în diverse activități cu școală și mi-am dat seamna că Prințesa va fi ok, dar va pierde multe lucruri pe drum datorită zonei de compromisuri la care va asista în timpul orelor. Nu-și va atinge potențialul maxim, pentru că are nevoie de ațentie.

Acest an școlar a fost o experiență, care ne-a ajutat să observăm anumite lucruri. Faptul că doamna învățătoare pleacă din sistemul de stat, a dus la regândirea strategiei pe care o aveam inițial pentru copilul meu.Una din variantele aparute au fost școlile private.

Ce știam de la prima analiză, mi s-a confirmat și acum: nu am banii de prima opțiune de școală privată. Am analizat și o a doua opțiune- nu cu mult mai scumpă decât am dat pe after-ul privat. Sincer, sunt multe variante la privat, dar puține care să fie ok din punctul meu de vedere și care să le putem plati.

Am dus copilul la evaluare la noua școală și am discutat inclusiv cu doamna de la clasă. Dintre a sta la stat sau a merge la privat, riscul cel mai mare pentru copil e să rămană la școala de stat. Școala primară este importantă pentru că este baza. Cum  învață să învețe acum, așa va fi toată viața!

Printesa este cognitivă și dacă îi explicii înțelege. În plus a văzut și ea cum e noul colectiv (în 3 zile cât a fost evaluarea). Nici nu mi-am pus problema, că v-a suferi copilul dacă îl mut acum. E încă mică și  pot face o astfel de mișcare.

Scriu aceste rânduri, pentru a împartăși experiența mea! Nu sunt de acord nici cu răsfațul de la școlile private sau gradinițele private. Multi din copiii din clasa 0 a Printesei cu probleme de comportament, veneau de la gradinițe private…. sau stat mai mult acasă cu mama, că nu are încredere în sistemul de învățămant.

Ca și părinte, eu nu mă regăseam în majoritatea părințiilor colegilor copilului meu. Și pentru mine e important acest lucru, pentru că colegii ei sunt copia părinților!

Nimic nu e perfect! Nu mă aștept să fie paradis la noua școală, dar am realizat după 10 luni că avem alt potențial și că părinții sunt reposabili, iar comoditatea mea ca adult nu ar trebui să fie un factor într-o decizie pentru viitorul copilului meu.

Pot greși, însă uneori îmi bazez deciziile și pe inteligența emoțională, ca să nu zic „emoție”! 🙂

 

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!

 

Cum ne pregătim copiii pentru excursii?

A venit vremea frumoasă și se vor înmulți excursiile cu grădinița/școala. Până  la 5 ani, copilul meu cel mare nu a fost singură în excursii sau în tabere. Fiecare familie alege vârsta la care își lasă copilul în astfel de activităță. Important: cand se ia decizia, să fie analizați mai mulți factori!

În grupa mare, Prințesa a mers în prima excursie cu gradinița. A fost de jumatate de zi, fără bani suplimentari. A fost ok, eu nu m-am interesat prea mult de oferta. Educatoarea e mai atentă la detalii decât mine.

La 6 ani și jumătate, a mers în a doua excursie cu școala (la sfârșitul lui martie)- în cadrul programului pentru Săptămăna Altfel. A fost  excursie de o zi, ce a implicat și gestionare de bani suplimentari.

Fiind prima excursie mai serioasă, am decis să merg și eu voluntar. Am mers cu mașina și copilul cu colegii în autocar. Eu am decis să fiu acolo din doua motive:

  1. Pentru a îi arăta, cum să gestioneze banii. I-am dat ei separat cât costau biletele la muzee +20 ron pentru ce ar dori ea să-și cumpere. Am lasat banii la ea și eu doar supravegheam de la distanță.
  2. Să văd cum se desfășoară o astfel de excursie și la ce să fiu atentă data viitoare.

Excursiile școlare sunt un business pentru mulți; părinții plătesc, dar nimeni nu se asigură de calitatea serviciilor. Copiii nu sunt atenți la detaliile de adult.  Vă recomand un astfel de exercițiu și doar pentru a vedea cum se comportă copilul singur în excursie. Până la urmă copilul e oglinda părințiilor și eu am văzut mai mult din jumatate din copii având lipsă noțiuni de bune maniere simple.

Ce întrebări îmi voi pune de acum înainte, când vom decide să meargă într-o excursie copilul:

  1. Calitatea autocarului numar stele-pentru confort si siguranță
  2. Copilului să i se explice cum și câți bani va avea la el, responsabil exclusiv dacă îi pierde sau îi cheltuie aiurea.
  3. Unde vor mânca și la ce oră va fi masa? Cum mulți organizatori fac mai multe excursii simultan, nu se respectă ora mesei și tot programul se dă peste cap.
  4. Copilul meu va avea tacâmurile ei în geanta.… pentru că suntem pe primul loc în U.E la cazurile de TBC (și nu e o boală eradicată în Romania). Ex: în excursie a mâncat la un cămin cultural al satului vizitat, renovat dar cu tacâmuri din metal. Cum au mai fost vreo 3 grupuri înaintea lor la masă…cam cum au fost spălate?!
  5. Doamna câte ajutoare va avea în excursie? Animatori, părinți voluntari? De una singură nu poate face față,să fie atentă la toți și sunt multe pericole.
  6. Copilul știe să asculte de adulți și recunoște  o autoritate. Ex: mulți copii nu respectă regulile de siguranță, organizatorii țipă și ei alergă în fața masinilor, li se spune să stea jos și ei se urcă pe scaune…adică, e periculos să lași un copil ce nu știe să respecte reguli în excursie.
  7. Itinerariul nu trebuie să aibă mai mult de 2 activități în locații separate pentru clasele 0-IV. Distanța dintre activități, masă, muzee poate fi un factor important de stres, foame și multă…agitație.

Este experiența mea și nu poate fi aplicabilă la toată lumea. Eu am realizat că ar trebui să dau mai multă atenție detaliilor unei excursie acum când se învață cu ele…și nu mă lovea dacă nu mă duceam ca voluntar cu ei.

Spor la excursii!

P.S A fost un deliciu să văd cine pe cine place și cum se comportă a mea Prințesă lângă vreun baiat care îi place! 🙂

 

Pregătiți-vă copiii pentru folosirea tehnologie și a emoțiilor!

Cum ne creștem copilul pentru piața muncii în viitor?

Avem în societatea noastră multe informații despre cum ar fi bine și ce este bine pentru copilul nostru. Avem părinții cu acces la multe surse  de informații, dar care nu au fost obișnuiți să filtreze informația. Și avem părinții care se duc mai mult către extreme, către ambițiile personale și către zone de presiune și încărcarea programului copilului (pentru că așa au fost învățați sau pentru că așa văd în jur). Mi se pare că multă lume se focusează pe timpul prezent și doar se fac că se uită în viitor!

În viitor lumea va fi mult mai tehnologizată, va fi multă cerere pentru programare și scriere cod. Lumea va fi mobilă și piața muncii va însemna un continent, nu o țară. Adulții cu abilități sociale, comunicare și care pot ține prezentări vor fi mai rari și deci mai bine plătiți. Acesta va fi efectul practic al utilizării social media și comunicării online.

Eu lucrez pe lângă oameni de IT, din diferite țări, cu diferite backround-uri. Eu nu știu programare, dar știu să comunic și să-i înțeleg… Ca și o remarcă personală: cei mai de succes au o inteligență emoțională în plus și o încredere peste media romanilor (chiar dacă intelectual nu strălucesc).

Din experiența mea din domeniul IT, expunerea la o comunitate internațională și trend-urile pe care le văd, cred că noi avem datoria ca părinți să ne familiarizăm copiii cu tehnologia și să ne asigurăm că sunt confortabili cu schimbările (adaptabili).

Familiarizarea cu tehnologia înseamnă să ia contact cu ea, nu să lasăm copilul pe tabletă 6 ore non stop. Nu înseamnă să-i cumpărăm telefon mobil înainte să știe  să scrie sau să citeacă. Înseamnă de fapt să ia contact cu formele recomandate pentru vârstă  sa și să ne vadă și pe noi că o folosim.

Am văzut părinți care nu se pot adapta să folosească grupurile de whatsup și se supară ori de câte ori se discută aprins acolo. Alții părinți comunică prea mult în scris și prea puțin verbal. Ce arată acești părinți copiilor lor?  Neadaptare…rezistentă la schimbare. Într-un final, copilul când e mic învață o atitudine față de tehnologie.

Dacă nu am copii cu chemare către programare, trebuie macar să fie confortabili cu tehnologie uzuală și destul de inteligenți emoţionali să se adapteze atunci când situația o cere. Indiferent de domeniu sau mediu….

Mă uit la colegii Prințesei cum vin cu tableta la after school. Stau toată ziua pe jocuri și când vor fi adolesceți nu vor mai știi să mai comunice social și vor fi timizi și cu puțină încredere în ei. E mai simplu pentru părinte să-i cumpere o tabletă și să nu fie deranjat….peste câțiva ani garantat copilul nu va avea un sistem coerent de reglare a emoțiilor. Ce vreau eu să zic?!

1.Pregătiți-vă copiii pentru tehnologie, dar conform vârstei lor.

2.Educații să fie adaptabili, sociali și să-și recunoască emoțiile.  Un mare atu pentru viitor

3.Nu neglijați capaciatatea socială a copilului, pentru că nu-l veți ajuta pe viitorul adult.

4. Căutați să-i dezvoltați inteligența emoțională și stima de sine

5. Învățați-l că tot globul e „locul lui de joacă” și că el este un cetățean al acestei planete!

sursa foto

 

P.S Vorbim mult despre dezvoltare personală și facem cursuri. Dacă noi ca adulți o facem pentru  locul de muncă, pentru copil ce facem? Dezvoltarea personală se face mai întâi acasă și în copilărie… și se cheamă inteligență emoțională!

 

 

 

 

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil?!

Am realizat zilele acestea cât a crescut Madam Furlifus! Avem 3 ani jumatate acum. Multă lume mă tot întreabă cum e cu doi copii, unii îmi spun că am avut curaj, alții că nu știu cum mă descurc…

Într-adevăr e mai complicat cu doi copii, dar este de 10 ori mai frumos! Dacă și tatăl este implicat, presiunea pe mamă este mai mică. Însă revelația mea, a fost că primul copil are un rol foarte important în educația celui de-al doilea copil! Nimeni nu vă spune că nu s-au mai stresat așa mult la al doilea copil, cu olița, cu învățatul să bea sau să mănănce singur, cu adaptarea la grădiniță…sunt mult lucruri pe care le copie și le preia de la copilul cel mare.

Diferența dintre fetele mele este de 3 ani. Prințesa este o fire foarte liniștită, logică și foarte atentă la detalii. Madam Furlifus este o fire extrovertită, cu multă voință și în primii doi ani cu mult nerv/nervii.

Cu cea mare mă conectez imediat și se echilibrează mai ușor cu mine, cu cea mică chimia este la tatăl ei. Așa că în momentul în care el nu este acasă, se descarcă mai greu și ne certăm că e nervoasă. Cum intră pe ușă, devine foarte liniștită! Perechi de personalități….

Mi-a fost greu între 1 an si 2 ani jumătate cu Madam Furlifus, pentru că nu reușeam să avem zile în care să nu fie nervoasă. A fost  și o perioadă în care am fost mai mult singură cu ele și îl vedea mai rar pe tatăl ei și de aici cred că si starea ei.

Nu m-am stresat cu orice lucru mic de bebeluș, pentru că știam ce trebuie să fac. Dar… nu eram învățată cu un copil care să nu facă cei spu eu și care să fie kamikaze!

Partea frumoasă la al doilea meu copil este a preluat din personalitatea surorii ei și dintr-un punct se joacă foarte frumos împreună. Madam Furlifus face tot ce face sora ei! A preluat practic din gesturile, tiparele și liniștea celei mari.

Am fost plecată vreo 8 zile de acasă și când m-am întors, am găsit-o foarte schimbată pe cea mică. A crescut bebe meu! Și pare o copie a Prințesei, dar cu mai mult curaj și cu nervi când e obosită.

Practic, muncești mai puțin să corectezi unele lucruri -pentru că te ajută copilul cel mare. Mi se pare, că fiica cea mare are mai mult merit în educație, decât noi. Noi părinții, am avut grijă să nu-l stricăm pe primul copil și să fie apropiate cele doua fete! 🙂

Uneori am un sentiment de vinovăție că nu sunt atât de atentă cu cea mică și că nu sunt atât de riguroasă cu ce manâncă, dar parcă se rezolvă de la sine…și ori copie de la sora ei, ori o protejează sora ei.

Sunt momente când îmi este greu, dar cum spuneam  este de 2 ori mai greu şi de 10 ori mai frumos!

Ce nu vă spune lumea, la al doilea copil, este că primul copil ajută foarte mult şi nu e chiar aşa greu! Financiar e mai greu şi după trei ani sunt mai multe cheltuieli. De frumos şi emoţional este de 10 ori mai bine!

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că în patru este un alt echilibru în familie şi mai mult de 1 copil în casă te învaţă ca adult multe noi trucuri de gestionare şi manipulare :).

Ce nu vă spune lumea la al doilea copil, este că ştii că toată viaţa vor fi pereche şi se vor avea una pe alta.

 Bonus: regulile casei noastre, create impreuna cu fetele

 

Părinte excepțional dar nu perfect, la clasa pregătitoare

Mama de 8 martie
Mama de 8 martie

Bine v-am regăsit în noua mea casă: babymanager.eu! Mi-a fost dor de 2.0 și încerc să-mi reiau bunele obiceiuri. Am o viată offline activă, un job ce îmi place, doi copii și  un soț de gestionat….așa că am mai mult articole în cap meu, decât în online. Să revenim la obiectul blogului: gestionarea copiilor cu atitudine, optimism și păreri! Astăzi vă povestesc despre clasa pregătitoare și cum ne-am adaptat la ea.

Eu acum știu că nu prea vă plac exemple de „așa da” și să vă explic eu că există și experiențe pozitive….dar unul din motivele ce m-au determinat să scriu pe un blog, a fost acela că nimeni nu împărtășește și experiețe pozitive.

Vă mai ziceam în alte articole, că eu am făcut studiu cu mult înainte să vina vremea de grădinită sau școală. Am analizat pe multe părți: referițe, clasamente, păreri online; am fost în vizită la câteva insituții și am decis. Am decis după câteva criterii pentru școală de stat: după calitatea școlii, calitatea directorului,  mixul social,zona unde putea să ajung fizic( nu cât de aproape era de casă) și până acum mi-a ieșit și suntem confortabili. Am gândit cu capul meu! Și am riscat cu învâțătoarea!

Pentru mine mixul social e mai important decât învățătoare. De ce?

  1. Dacâ directorule  ok, sigur va avea angajați pe stilul lui,
  2. Copilul stă într-o clasă cu alți 28 de copii și cum e vârsta socializării, va conta mai mult influenta amicilor…și nu vreau discrepanțe prea mari decât ce educație are acasă,
  3. O drama ce nu o pot controla la vârsta aceasta, îi poate fi fatala.

Consider că inteligența emotională este foarte importantă și dacă reușesc intr-un sistem de stat să le ofer copiilor mei o evoluție a acestei inteligențe, se vor putea adapta la orice și vor avea cum denumimi noi in corporație: „grit”.

Ce să vă spun?! Am nimerit la o doamnă învățătoare ce vine din mediul privat, ce încearcă să le construiască o bază pentru ce au nevoie în urmatoarele clase, ce le oferă un mediu să se exprime, să facă prezentări și să găsească soluții la probleme. Dna învățătoare ne dă feedback, ne cheamă psihologi la sedință să evoluam și noi ca părinți și se dă cu sania cu copiii. Nu e totul perfect, dar copilul meu evolueaza, e happy și face prezentări singură cu Egipt și Michael Jackson. E un copil introvertit, ce incepe să aibă încredere în ea și are notiunea de „grit” deja adoptată. Adică, încearcă să găsească soluții la orice!

Am primit și eu un feedback: ca părinte indiferent ce școală face copilul, părintele trebuie să se implice! Să lucreze cu el acolo unde e nevoie și să fie aproape de școală. Un cadru didactic, nu va putea să-i suplinească lipsa de educație  sau atenție de acasă. Pe langă IQ, e importanta și munca si contextul de oportunitate pentru a avea succes.

…. Am și eu defectele mele și nu fac totul perfect, dar mă pricep să citesc oameni și să fac strategii. Până acum, abordarea mea a funcționat atât la școală cât și la grădiniță. Eu prefer să mă pregătesc și să am mai multe alternative…. nu să mă panichez în ultimul moment. Și caut să comunic cu cadrul didactic, iar feedback ul pe care l-am primit de la dna noastra într-o sâmbătă, după ce ea avuse  o sesiune cu mai multi colegii despre părinții claselor lor, mi-a prins tare bine!

Mi-a spus ca sunt „un părinte exceptional și că îmi cresc frumos copilul”  și apreciează că lucrez să evoluez atât eu cât si Dra Printesă. Și uitându-mă în jur sunt un părinte exceptional în ceea ce privește atitudinea mea, pentru că nu sunt ca marea masă de populație și deci nu sunt un părinte normal.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel

Însă ce fac eu, ar trebui să facă mai mulți părinți! Ce fac eu, se face intr-o societatea modernă și cu adulți educați la randul lor echilibrat. Din pacate, noi mai avem ca societatea să ne revenim. Generația mea este o generație încă crescută sub comunism și mai e nevoie de practică în rândul societătii noastre pentru a fi mai echilibrați. Nu putem cere un sistem de învățămant ca in Vest, dacă noi ca părinți nu ne educăm copiii echilibrat! Noi avem sistemul politic și de învătămănt pe care îl merităm. Și da…nu suntem marea masă și de accea ne doare…însă adevărul este că vecinii nostri sunt mai multi ca noi!

Și meritul de până acum al educației copiilor mei, nu este numai al meu, ci și al tatălui lor, care chiar este exceptional! 🙂

Vă recomand cu caldură, cartea  Exceptionalii de Malcom Goldwell! E o carte despre succes pentru adulți și o carte de strategie pentru părinți. Poate fi o carte, ce vă răspunde cum să echilibrați presiunea pe care o puneți pe copil la școală.

Păreri?

Părinţii şi grupurile de what's up

La multi ani pe 2018! Să fiţi bucuroţi şi sănatoşi în anul ce vine!

Eu la sfârşit de 2017, nu am simţit nevoia să-mi analizez anul şi să-mi fac planuri. Am ajuns cred, la un punct unde ştiu ce vreau, ştiu unde sunt şi stiu ce trebuie să fac. Bonus: bucuria că ai mai avut un an cu doi copii minunaţi în viaţa ta!

Dar… am simţit nevoia să creionzez câteva reguli  de bună conduită pentru părinţii ce sunt în grupuri de what”s up la şcoala sau grădiniţă. Să vă prezint mai întai contextul.

Fac parte din 3 grupuri de what’s up de părinți:

  1. Grupul de la grupa mica, la care eu sunt admin-fără doamna eduacatoare
  2. Grupul de la școala-unde doamna învățătoare e admin
  3. Grupul de la școala-unde suntem doar părinții, fără doamna învățătoare

Grupurile de what’s up au plusuri doar daca părintii sunt destul de maturi  să le folosească  și minusuri dacă nu suntem învățați să comunice. Am observat două mari trenduri în societatea noastra de adulți cu copii:

  1. părinții care se adaptează și încearcă să fie coerenți în comunicare și constructivi-nu sunt majoritatea
  2. părinții care exprimă în scris frustrarile zilnice și când e vorba să susțină față în față opinia, nu o fac. Adică se ascud sub un număr de telefon!

Au fost multe întâmplări în decembrie amuzante și mai triste de pe grupurile mele: de la mămică agresivă care vorbește urât dintr-o frustrare sper 🙂 și care nu-și asumă ulterior urmările, sau gafe transmise pe grupurile cu doamna inclusă, a unor informații despre surpriza ce urma să fie făcută…. dar și mobilizare generală când a fost cazul. Din micul meu univers, colectivele mele de părinți sunt ok și începem să ne armonizăm. Am acționat când a fost nevoie și am văzut lucruri și mai grave în alte părți.

Cum nu toată lumea are un minim de bune maniere și cunoștințe din educație, m-am gândit să trasez câteva lucruri ce să ne ghideze când comunicăm pe what’s up cu alți părinți:

  • Grupul de părinți sau orice alt grup activ-dacă nu vrei să te deranjeze, pui notificările pe mute
  • Mesajele pe cât posibil trebuiesc transmise cât mai rapid și în timpul orelor de program. În cazul, în care sunt mesaje la ore ce pot deranja, ai deja norificările pe mute. Sunt părinți ce nu au timp decât în anumite momente ale zilei să-si citească mesajele.
  • Comportamentul tău reflectă educația pe care o dai copilului tău! Garantat copiii problemă în clasă, au părinți problemă în grup.
  • Când se ia o decizie unde nu trebuie implicată doamna, atenție în ce grup scrieți! Pentru decizii mai delicate, folosiți email-ul ca metodă de comunicare sau tool-uri pentru votare care cele din Google sau FB.
  • Cand exista păreri contradictori, nu o luati personal si ghidati-va după ce ar fi constructiv pentru colectiv. A vă arata orgoliul in public deranjează!
  • In momentul în care intrăm în colectivitatea, majoritatea decide şi vor fi diferenţe între educaţia de acasă şi cea de la şcoală. Dacă sunt anumite cereri pe care colectivul nu le aprobă, ca dulciurile fară zahăr sau o excursie la azilul de bătrâni, acceptaţi decizia majorităţii şi nu judecaţi!
  • Răspunde-ţi punctual la cele solicitate pe grup şi nu dezvoltaţi discuţia decât dacă este necesar. Pentru  unii adulţi zecile de mesaje de pe un grup, poate crea un deranj foarte mare.
  • Dacă aveţi să-i comunicaţi ceva doamnei personal, de ex: copilul -nu vine azi la şcoală nu o faceţi pe grup, ci pe printr-un mesaj separat. Un mesaj personal poate crea reacţia multor părinţi şi doamna la final va trebui să medieze o situaţie. De ex: la noi când începea un părinte să scrie că X şi-a pierdut căciula, hanoracul, pantofii…începeau toţi….până când doamna i-a certat pe toţi părinţii că nu-si responsabilizează copiii. Nu e job-ul doamnei să educe un copil cu lucruri ce ţin de cei 7 ani de acasă!
  • Dacă sunt lucruri ce vă deranjează la activitatea doamnei, sau aveți întrebări la care vreți un răspuns, mergeți direct și vorbiți cu doamna sau sunați-o! Nu e comunicare dacă vă arătați nemulțumirea pe grupuri și nici nu  rezolvă problema! A scrie din spatele unui numar de telefon, nu înlocuiește o discuție față în față care e de zeci de ori mai eficientă și mai puțin frustrantă pentru toată lumea! Plus, așa fac adulții maturi….

Cu  toții vrem un copil ce se acomodează bine la școală/grădiniță, cu toții vrem ca copilul nostru să nu creeze problme….Primul pas este să ne adaptăm noi la noul colectiv și să-i aratăm copilului atitudinea corectă, chiar dacă avem numeroase lucruri pe care să le reproșăm! Pe mine mă amuză, cum părinții nemulțimiți sunt în general cei ce au cautat cel mai puțin info despre locul unde ajunge copilul și sunt și cei mai comozi! Comozi… pentru că nu vor să gândească mai mult la efectul colectiv pe care îl au acțiunile lor. Până la urmă, dacă nu există compatibilitate, cautăm altă școală!

Cănd alegeți unde va merge copilul la școală sau gradiniță, luați în calcul și mixul social care ar putea fi! Mixul social e mai important decât renumele școlii/învățătoarei, pentru că și părinții și copiii vor trăi în acel colectiv minim 3 ani.  Asta dacă nu vrem ca grupul de părinți de pe what’s up, să fie un loc unde toată lumea își varsă frustrările…..

 

Fetele mele și Dorothy

Săptamâna trecută, după multă tuse și răceli, am primit o surpriză care mi-a plăcut: foarte mult sclipici cu o provocare și cartea „Vrăjitorul dinOz” fară imagini. Jur, că în ziua aceea numai să văd cartea și să îmi inchipui cum îmi voi face o pereche de balerini a la Dororty, mi-a dat o energie bună și m-a ajutat să ajung acasă veselă!

IMG_1417

De vineri pană când am reușit să mă adun duminică după virusul din această zi de toamnă, fetele mele din dotare m-au terorizat!

– Când facem proiectul? Câââââând? (a se întelege când punem ne jucăm cu sclipiciul roșu), pentru Prințesă orice este art&cfrat e un proiect.

-Ai promis că azi! Ai promis că acum! (a se înțelege manipulare/negociere)

-Stați un pic! Voi știti de ce mami vrea pantofi roșii cu sclipici?

-Da, vrei să fii și tu ca Dorothy, zise Prințesa (6 ani)!

-Vrei să fii la moda, zise Madam Furlifus (3ani)!

-Cine e Dorothy, întreb eu pentru că știam foarte bine că cea mare e familiarizată cu povestea?

-Cum mami, nu știi? se miră Prințesa! Stai să-ți explic….aaaaaah…Dorothy este o fetiță ce a zburat cu casa ei magică…

-Mami, e cu un leu fricos care vroia sa fie ca mine curajos!, intevine Madam Furlifus

-Ilincaaaaaaaa, nu mă mai întrerupe, eu vorbesc acum!!!!!

-Mami, relua Prințesa… Dorothy pleacă cu casa ei magică să-și ajute prietenii și pe Vrăjitorul din OZ. Ea și Toto… adică cătelul ei… trec prin tot felul de peripeții și sunt foarte curajoși, nimicesc o vrăjitoare și se întâlnesc cu Leul, Omul de Tinichea și Sperietoarea de Ciori. După ce fac dreptate, Zâna Bună le dă cadou ce își doreau: curaj pentru leu, creier pentru Sperietoare și inimă pentru Omul de Tinichea.

-Aha.. și cu patofii tot nu înțeleg?

-Mami….. pantofii sunt de la Zâna Bună pentru Dorothy, pentru că a fost curajoasă și bună și s-a luptat cu Vrăjitoarea cea Rea!

-Am înțeles!

– Mami, mami….eu vreu să fiu leu să fiu curajoasă! sări Madam Furlifus repede să completeze.

Bineînteles că domnișoarele mele deja văzuseră “Dorothy și Vrăjitorul din Oz” care a început din 16 octombrie și se poate vedea de luni până vineri, de la ora 20.35. Cât au stat pe acasă răcite s-au updatat la noutățile de pe Boomerang! 🙂

Ca să nu lungesc povestea, sunt mândră de noii mei balerini, toată casa inclusiv pisicile sunt  pline de sclipici roșu și nouă, fetelor, ne place!  M-am uitat și eu un pic la serial (e mica mea plăcere să mă uit la desene animate cu cele mici) și vă recomand să-l vedeți dar musai după ce cei mici vă povestesc povestea inițială, pentru că serialul este o continuare practic.

IMG_1441

 

IMG_1423

 P.S Sper să-mi aducă un concediu condurii mei roșii! Oare de câte ori să-i lovesc, să mi se îndeplinească dorința?

 

Ce aș fi făcut diferit: scaunul auto

Nu am știut exact exact ce inseamna  responsabilitate până când nu am avut un copil și nu am realizat că am o viață care depinde de mine. Acesta responsabilitate vine la pachet cu prietena ei „panica”, pe care deși încerc să o controlez, tot mă acapareazâ în diverse momente:)

Unul din locurile unde am diverse scenarii de „panica”,  cu copii mei este mașina. Pentru mine  mașina înseamna: biroul meu mobil fără toaleta :), locul unde îmi petrec o mare parte din timp, un obiect pe care îl mai zgârii, îndoi, un obiect ce se repară, un obiect pe care am ajuns sa învaț să-l parchez și  să-l îndragesc in timp. Între  noi fie vorba: daca eu am reușit să învăț să conduc decent, oricine poate! 🙂

Port încă de la început centura de siguranță, handsfree la telefon, merg în limitele  legale de viteza, insa nu am SIMȚIT niciodata riscurile  la care mă expun, asa cum le-am SIMȚIT când am realizat la ce imi pot expune copilul! Acum văd orice copil stă pe locul din față, orice copil fără centură, orice copil în brațele unui adult… E drept ca nu tot timpul îți poți ține copilul în scaunul auto, însă cred că depinde de noi sa ne asiguram ca suntem cu toții în siguranță.

Deci pentru siguranța, am cumpărat de a lungul vremii mai multe produse: 2 scoici, 2 scaune auto și un înălțător. La câte produse sunt pe piață ai de unde alege și mai tot timpul am ales după buget. Nu am luat cele mai scumpe produse și calculând cred că ar fi fost mai bine să investim într-un singur scaun auto robust, All in One. Ce nu știam atunci și știu acum, este că există scaun auto de la 0 la 12 ani. Și cu siguranță, ar fi avut mai mult confort decât ce am cumpărat noi până acum! Sincer m-aș fi axat mai mult pe un singur scaun și pe confort!  Scoica mi-a fost utilă doar la legănat și de multe ori nu o scoteam din mașină pentru că luam copilul în brațe. Pentru noi nu a avut o valoare prea mare.

O variantă de scau auto all in one ce mi-a plăcut și care ar fi lejer in bugetul celor 5 produse cumparate până acum este scaunul auto Milestone de la Graco.

Câteva caracteristici ce m-au convins:

  • Milestone este un scaun auto All in One, recomandat de la nastere pana la 12 ani (sau 0-36 kg)
  • Milestone poate fi folosit in 3 moduri: scaun auto grupa 0-1 ce se monteaza cu spatele la sensul de mers, scaun auto grupa 1-2 cu prindere in centuri proprii, montat cu fata la sensul de mers, sau inaltator auto cu spatar (grupa 2-3) in care copilul este asigurat prin centura autovehiculului 
  • Tetierea scaunului auto poate fi ajustata pe inaltime cu usurinta, cu o singura mana , intr-una din cele 10 pozitii, crescand practic odata cu copilul. 
  • Lungimea centurilor scaunului se ajusteaza automat atunci cand ajustati pozitia pe inaltime a tetierei, ceea ce simplifica extrem de mult utilizarea scaunului auto Milestone. 
  • Milestone ofera 4 pozitii de inclinare, inclusiv pozitie de somn, fiind astfel un scaun perfect, extrem de confortabil pentru calatoriile cu autovehiculul pe distante lungi. Suportul modular pentru pahar este foarte practic, si permite o mai buna organizare a spatiului de pe bancheta din spate a autovehiculului. 
  • Sistemul de protectie la impact lateral (Side Impact Protection™) este integrat inclusiv la nivelul tetierei pentru ca siguranta copilului sa fie maxima 
  • Sezut captusit cu Spuma ESP (cu memorie) pentru un plus de confort in timpul deplasarilor lungi Graco Milestone are cadrul ranforsat din otel, protejand astfel, ca o platosa copilul in cazul unui eveniment nedorit 
  • Ghidaj intutitiv pentru prinderea in centuri a scaunului in cazul montajului cu spatele la sensul de mers, sau al montajului cu fata la sensul de mers pentru ca fixarea scaunului pe bancheta sa fie perfecta. 
  • Huse detasabile, lavabile la masina la maxim 40°C, fara stoarcere19_3

Câteva lucruri întelepte despre oliță

Pentru orice părinte, operațiunea „olița” este un stres și o minune când într-un final începe copilul să utlizez mai puține scutece de unică folosință.

Am  mai scris aici despre prima mea experiență. Acum după a doua experiență, mă simt înțeleptă 🙂 și aș darnică să împartăsesc cu voi câteva lucruri. 🙂

  1. Nu stresati copilul, nu-l certați, nu-l manipulați! Aveți răbadare!

In jurul vârstei de 2 ani-2 ani jumatate, copilul e pregatic fizic și psihic să-și controleze mușchi pentru funcțiile 1 și 2. La primul copil, puterea exemplului este importantă, colectivitatea îi învață cel mai repede- proces complet dupa 1 an si 4 luni. La al doilea copil merge mult mai repede, pentru că vede la primul-proces complet dupa 1 an.

Prințesa, a dat înapoi când începusem să o cert și Madam Furlifus pentru că eram eu stresată și refuză să facă nr. 2 la olița. Abia dupa ce am devenit eu mai relaxata și mai răbdătoare, nu a mai cerut scutec pentru nr. 2. Adică, ea aștepta pană vedeam eu acasă seara și îmi cerea să-i pun scutec pentru nr.2!

2. Procesul trebuie prezentat normal, fară prea multe lucruri de pus în scenă!

Olită simplă sau colac reductor sunt suficiente.  Copilul trebuie să fie pregătit atât fizic, cât și mental. Aceste doua momente nu coincid  în general și emoțiile din familie pot influența momentul în care cel mic/ă se vor simți confortabil cu noua schimbare.

Prințesa a învățat prin repetiția zilnică în jur de 3 ani, prin adaptarea la grădiniță și a conștientizat singură că nu mai trebuie să facă noaptea în pat. Și când se mai întampla, era doar un accident și nu o certam. Copilul introvertit are nevoie de încurajare și să vădă că familia îl susține.

Madam Furlifus a învâțat prin exemplu surorii ei pe la vârsta de 2 ani jumătate, a desprins repede ce poate să facă și a realizat cu timpul că nu e o joacă. Pentru a ne atrage atenția și a o laudă, s-a adaptat mai rapid. Nr 2 la oliță a fost întârziat datorită unui stres familial.  Un copil extrovertit învață repede și dacă are un exemplu în familie devine o competiție!

3. Nu lasați familia  sau prietenii, să-i faci să se simtă prost că nu fac încă la oliță!

Cum ar fi să vi să zică zilnic că nu puteți face ceva?! Rușinea poate crea un automatism, dar nu învață, iar trauma psihică persistă în timp.

Keep it simple and relax! Procesul nu e complicat, trebuie doar răbdare și perseverentă. Nu sunteți părinți mai puțini buni dacă copilul nu face la olită la 3 ani. Am consultat și un psiholog și mi-a spus ca e ok să poarte scutece și la 4 ani! Important e ca procesul să se întample cănd sunt pregătiți și psihic. Setați-vă  că mai important e să aveți un copil fericit decât unul rușinat!

A fost un moment frumos când am realizat că am doi copii care nu mai folosesc scutece de unică folosință, că drumurile cu mașina vor fi mai puțin stresante din acest punct de vedere, că voi putea cheltui banii de scutece pe altceva! 🙂

Vă doresc să aveți și voi parte cât mai rapid de momentul de final în care realizați că ați scăpat de scutece! 🙂

olita-toily-olita-transformabila-in-scara-pentru-vasul-de-toaleta-litaf