Categorie: Sunt parinte

Barza si greutatea

Toate bune si frumoase! Am nascut, ne-am invatat cu bebe, ne iubim copilul, am intrat intr-un anumit ritm! Cum slabesc? Cum scap de vergeturi? Cum, cum, cum….???

E important pentru tine sa ajungi la greutatea ce te-a consacrat.  Te-ai intrebat de ce? Nu?! Intreaba-te!

Poate pentru ca toate mamicile se plang de acelasi lucru?! Poate pentru ca stai acasa cu bebe, destul de mult singura  si orice capata dimensiuni apocaliptice, inclusiv corpul tau in oglinda?! Poate pentru ca la un anumit nivel al constiintei tale( foarte adanc) vrei sa te intorci la perioada dinainte de copil?! Poate pentru ca media e impanzita de articole de genul ” a nascut de o luna, uite ce corp are, ce sexy e!”  Daca esti proaspata mamica si mai stai pe internet, vezi articole de acest gen de minim doua ori pe zi. Normal, ca te apuca nebuneala cand te uiti in oglinda! Da-ti doua palme( mentale 🙂 ) si revino-ti! Aceste articole exista pentru  persoane mai putin „educate” ,  ce au ca  model in viata o pitzi si cred ca tot ce zboara se manca! Daca ai ceva mai multi bani, faci n tratamente si masaje pe zi, renunti la  alaptare( pentru tratamente), ai un super artist de photoshop/colaborator si ai si un pic noroc, nici nu se vede ca a trecut barza pe la tine!

Eu am ramas cam cu aproximativ 5 kg in plus! Veti spune ca sunt norocoasa, ca nu e mult…etc! Poti compara complexe  kilogramelor in plus la femei?!

Inca alaptez: rezulta foame seara la ore la care si luna doarme si pofta de dulce. Nu sunt destul de ambitioasa pentru sport acasa( inca) si mai sunt si putin deprimata din cand in cand(subinconstientul meu se revolta de liniste).  Insa stiu cum  sa le dau jos. Cum toate lucrurile se fac cu o motivatie, pentru mine probabil momentul propice va fi inainte cu putin timp  sa ma intorc la birou si cand voi alapta de 2 ori pe zi.

Eu zic sa ne relaxam!  E normal sa te fi ingrasat, e normal sa vrei sa slabesti dar  nu e normal sa nu mai alaptezi din acesta cauza sau sa fi obsedata de greutate! Cred ca avem lucruri mai bune de facut, decat sa ne stresezi cu slabitul. Ex: sa devin o mama, iubita, sora, prietena mai buna!( ordinea nu este pur intamplatoare).

Da si eu mi-am promis ca voi face abdomene acasa, ca voi incerca cumva sa ajung la sala, ca  nu voi mai manca noaptea… dar nu a venit momentul oportun pentru toate acestea :). As vrea sa multumesc pe  acesta cale si sotului meu care nu ma streseaza sa slabesc 🙂 ! Inca…

Voi cum stati sau ati stat cu greutatea?

Nastere naturala/cezariana

Modul in care vei naste trebuie sa fie alegerea ta, asa cum corpul si copilul este al tau! Nu este al prietenei tale care a nascut acum  2 ani groaznic, nu este al matusei ce nu mai vrea sa treaca printr-o nastere naturala ever, nu este a n femei ce au nascut deja si  gasesc ca e ok sa impartseasca cu tine experientele traumatizante si chiar sa le amplice!

Cum totul in viata porneste de la atitudine, incearca sa o ai macar cand vine vorba de copilul tau.  Nasterea naturala este cea mai buna pentru tine si bebe! Daca era cezariana, Dumnezeu ne dota cu un bisturiu la purtator! Informeaza-te, consulta-ti doctorul. Apropo: schimbati doctorul daca e de acord cu cezariana din prima si spune ca tu oricum nu puteai naste natural- vei plati un macelar ce taie la cerere! Sunt si cursuri pe aceasta tema( exista in Bucuresti cel putin ). Ia tu  decizia si nu asculta cu urechea la „vorbe”! Sa fim seriosi: s-a inventat epidurala, nu te mai chinui asa tare, doctorii nu mai au aceleasi tehnici de taiere perineu ca pe vremea mamei si doare doar la expulzie care tine putin, dar te mai ajuta si adrenalina din corp! Daca incerci sa privesti mai obiectiv si pozitiv lucrurile, nu mai sunt atat de rele.

Initial eu, ametita de povestile celor din jur m-am speriat si vroiam cezariana. Apoi am fost la un curs de Info Q&A( gratuit) tinut de moasa Vania Limban( site aici). Am iesit cu o perceptie total schimbata si mi-am dat seama cat conteaza informatia corecta in comportamentul nostru ca oameni. Am mai discutat cu doctorul ,cu care ma hotarasem sa nasc si am decis nastere naturala. Lumea din jurul meu cand auzea ce oroare vreau sa fac, incerca sa ma convinga de contrariu! Mda, pe mine un leu incapatanat :)! Intr-un final am nascut prin cezariana( recomandare doctor) pentru ca domnisoara mea avea 3800g si nu a dorit sa se intoarca cu capul in jos( sau nu avut loc). In sala de reanimare si in rezerva apoi, am avut o colega ce s-a chinuit sa nasca natural si apoi tot prin cezariana a nascut( complicatii).  In dimineata de dupa operatie, trebuia sa ne dam jos din pat si sa incercam sa mergem la bebe( practic era prima vedere dupa cezariana). Aveam dureri amandoua! Inchipuiti-va doua fete ametite, doua paturi paralele si strofocari sa te ridici fara sa te doara… daca ati trecut printr-o operatie  e usor…ne apucam de  stalpul de la perfuzie, tablia patului, capatul rollbox-ului, doar, doar sa nu ne incordam muschi abdominali asa tare! Dupa cam jumatate de ora colega mea a renuntat motivand ca o doare prea tare si daca reusesc eu sa ma dau jos din pat sa ma duc si pana la asistenta sa cer un calmant( am nascut in spital de stat 🙂 ).

Eu – Si nu vrei sa-ti vezi copilul?

Ea-E lasa ca-l pot vedea si maine, doar nu pleaca! …. Deci ce spuneam, atitudine….cu aceiasi atitudine probabil  ca il si creste, educa si apoi se va intreba unde a gresit….

Eu m-am mai chinuit vreo inca 20 minute si intr-un final ma aflam langa pat, in pozitie verticala nu foarte dreapta tot din cauza muschilor abdominali si in drum spre bebe. Mersul era mai putin dureros. Am ajuns in final la salonul  bebelusilor si d-na asistenta mi-a spus ca e cam devreme pentru vizita, sa vin intr-o ora  la  alaptare 🙁 . M-am intors dupa o ora si momentul cand mi-am luat prima data copilul in brate a fost coplesitor. Nu-mi venea sa cred ca tin in brate o emotie, o mica „balenuta” numai a mea! Merita toate durerile din lume!

Pentru ca eu m-am chinuit in prima zi sa ma misc, procesul de refacere a fost mult mai scurt la mine si durerile pana seara se diminuasera simtitor( mentionez ca si dupa, acasa, nu  am mai avut dureri).  Colega mea si-a vazut bebelusul la 45 de ore de la nastere… Imi veti spune ca avem diferite grade de durere. Nu, avem diferite grade de ambitie, determinare si bun simt! Atribute ce pot fi educate! Nu exista aparat sa masoare nivelul de durere intre 2 fiinte . Ex: de ce se spune ca femeile suporta mai bine durerea decat barbatii? pentru ca avem mai multa determinare decat ei! Asa ne-a lasat Dumnezeu, altfel nu putea sa facem multitasking cu viata noastra :).

In toate tarile civilizate s-a inteles importanta nasterii naturale si este sprijinita inclusiv de stat. La noi insa, femeile ingrozite de povesti din Epoca de Aur, au creat moda nasterilor prin cezariana la cerere. Pai nu e mai simplu sa stai la pat in spital, sa-ti nasti copilul in ce zodie alegi tu si sa te chinui dupa acasa sa te recuperezi 5-14zile?! Adica  nu te doare atunci pe moment, te doare dupa…

Nu vreau sa va dau lista avantajelor nasterii naturala. E un exercitiu bun sa  o afli singura!

My point: nu lua o decizie fara sa o gandesti macar! Nu lasa frica indusa de povesti sa hotarasca pentru voi! Macar incearca sa ai o atitudine si nu ceda ispitei de a nu gandi! Daca alegi cezariana, fa-o pentru  argumentele corecte!

Oricum la al doilea copil, ai sa stii cat te-ai chinuit la primul!  🙂

Cumparaturi online-bebe

Cumparaturile dupa  nastere, daca reusesti sa-ti  gasesti timp pentru asa ceva, devin mult mai scurte. Trebuie sa treci ca Superman prin magazine, piata, hypermarket.  Nu mai ai timp sa pierzi cu privitul si analizatul si de multe ori iei ce-ti pica in mana cand nu esti hotarat/a. Viata cu bebe nu e grea dar e mai complicata! 🙂

Eu, de cand sunt in concediu de maternitate, dupa ce a trecut perioada de adaptare, am descoperit shoppingul online si site-urile de socializare.  Pana acum nu-i dadeam prea mare importanta. Singura data cand am cumparat ceva online, au fost electrocasnicele  din casa, pentru ca erau mai ieftine. Chiar recomand site-ul:http://www.ideall.ro/. Avand un copil cuminte  si ajutor din partea lui buni, avem ceva timp liber pentru mine.  Asa ca laptopul conectat la internet a devenit cel mai bun prieten al meu. Am descoperit Facebook  si site-urile shooping online pentru copii… eu care mi-am facut greu cont si acum mai am ceva „pasarele” legate de  informatiile pe care le ofer. Venise si primavara si trebuia sa-i cumparam de imbracat Ioanei. Va spun de pe acum, ca am o manie cu rochitele si bentitele. Stiu ce vreau si caut pana gasesc ceva sa-mi placa si sa merite ca bani, iar lucrurile pentru bebelusi sunt mult prea scumpe pentru ce ofera.  Nu-mi place sa platesc brand-ul mai mult decat face si am o anumita viziune cum as vrea copilul meu sa fie imbracat.  Vreau sa cred ca am putina imaginatie si o pot imbraca fara sa-i fac garderoba roz siclam( sau roz bombon). Unii ar zice sa sunt fitoasa! 🙂 Sa zica…

Si tot cautand, am descoperit-o pe Facebook pe Dana : http://www.facebook.com/ArticoleCopii. Sunt lucruri diverse, firme ok, preturile mi s-au parut foarte bune si a contat sa ca am gasit multe rochite pe gustul meu. Pot spune ca nu regret banii pe care i-am dat pe haine pana acum, pentru ca sunt calitative si nu am dat o avere pe ele. Pozele de prezentare nu sunt inselatoare si are si diverse produse pentru copii mai mari. Sotul meu, insa sigur e de alta parare, dar asa sunt ei, nu inteleg utilitatea rochitelor :).  Recunosc ca are mai multe rochite ca mine! Gasiti si lucruri pentru baieti, doar ca nu am fost atenta eu la ele :).

Din aceiasi categorie, hainele, sunt multe mamici ce vand hainutele ramase mici pentru a cumpara lucruri noi pentru copii. Pana sa am si eu copil nu stiam de aceasta categorie de shopping. Te salveaza de multe  si unele lucruri sunt aproape noi (de cate ori le poarta copilul mai ales cand e mic?). Am avut chiar norocul sa o am pe Minodora in lista de prieteni si am gasit la ea rochitele mele preferate(vezi poza). Cineva chiar comenta la ea pe cont ca de ce nu doneaza hainele la copii sarmani? Helloooo, copilului meu nu-i trebuie haine, noi nu culegem banii din copac! Ce castigi investesti in copilul tau. Sunt sigura ca facem si acte de caritate dar cu ce vrem noi si putem. La copilul meu cine se gandeste! Recunosc ca m-a socat un pic discutia, mai ales ca persoana in cauza insista. Mino a fost prea draguta!

Un alt site/comunitate pe care am descoperit-o de curand si o recomad este http://www.facebook.com/BeezyMami. Sunt o comunitate ce „promoveaza mamici talentate”. Mi s-a parut foarte buna ideea(normal ca ardelenii au venit cu ideea aceasta) si am gasit lucruri foarte dragute confectionate de mamici, inclusiv bentite! Preturile mi se par foarte ok. Am o comanda in asteptare si revin cu feedback.

Sper sa va ajute informatiile mele. Mentionez ca nu recomand si nu voi recomanda site-uri/produse in care nu cred si nu-mi plac.

Voi ce ” comori” ati descoperit si recomandati?

Noul job, de mama

Randurile de mai jos vroiam sa le scriu de ceva  timp, poate le va citi si fiica mea candva si poate o va  ajuta sa ma intelega. Acum am putin timp, e racoare,  liniste.

Dupa o sarcina usoara, nastere usoara, recuperare normala( daca mai zic usoara nu o  sa ma credeti), am ajuns acasa. La noua noastra casa( ne mutasem de cateva luni), cu o durere de cap infernala ce nu trecea si cu un bebelus.  Emotionata ai zice ca eram?! Emotionata am fost si am plans un pic cand am auzit-o prima oara in sala de operatie. Emotionata am fost cand am vazut-o prima data  si am pus-o la san, in spital. Acum nu eram emotionata, eram speriata!!!   Cum sa nu fiu speriata! Primul copil! In spital a fost usor, ca nu eram in camera cu ea si ma duceam doar la programul de alaptare. Acasa eu eram master of disaster!

Aveam o durere de cap, bebe plangea, familia care se pregatisera frumos sa ne intampine, emotionati, se uitau la mine sa zic ceva… eu eram cu gandul la ce ma fac acum, cum ii fac  baie, cum o schimb, cand ii dau sa manace, de ce nu am inca lapte, unde e instinctul matern?! Ma sufocasera toate gandurile care pana atunci  le-am evitat.  Dupa ce mi-a trecut durerea de cap, ma asteptam sa ma loveasca insitinctul matern, sa-si spuna un spiridus cum  sa ma comport cu copilul, sa ma ghideze la prima baita, sa-mi traduca plansetul! Unde e bucuria materna, de ce nu sunt fericita! Ma bufnea plansul! Pe mine? Ce eu nu-mi pot controla hormonii? Ca doar se exagereaza cu starile hormonale si sensibilitatea la inceput!

Prima baita, de fapt primele 3 baite, le-am facut impreuna cu nana. Noroc cu Ramona, ca ne-a invatat si mi-a dat incredere ca pot sa-i fac si eu baita. Multumim nana! Prima seara cu schimbat de scutece la 2-3 ore, a trecut cel mai greu. Abia asteptam in gandul meu, sa scap de schimbat scutece. Si mai aveam atatea de schimbat! Abia acum o intelegeream pe  mama mea!

Prima luna  a fost horror! Eram de pe alta planeta cazuta pe Terra cu un bebe! Si nu era returnabil! Nu prea stiam eu ce sa fac cu bebe cand plange si ii dadeam sa manace. Saracuta, manca ca o puneam la san dar o durea si burtica pentru ca nu reusea sa digere intre mese si ea plangea si mai mult! Eram intr-o alta realitate! Una unde trebuia sa invat sa fiu mama! Toata teoria mea era parca de  ne pus in practica. Simteam ca nu am timp sa mai fac nimic altceva decat  sa  stau langa ea, simteam ca daca plec de langa ea o sa se intample o nenorocire…Igiena personala zilnica si mancarea erau un lux. Erau minute pretioase private pe care le aveam de relaxare. Noroc cu buni si cu tati care m-au ajutat sa  am doar o singura grija: bebe, ma chemau la masa, imi aduceau ceaiul, ma ajutau  sa mai dorm.  Ma obligau sa mai ies la aer in curte, sa ma ajute  cu moralul. Ma plimbam intr-o zi printre frunzele uscate din livada,  imbracata cum nimerisem si plangeam. De ce plangeam?  Nu stiu? Plangeam poate ca ma simteam neputincioasa, sau poate ca eram speriata, sau poate ca vroiam viata mea fara responsabilitati prea mari inapoi! Ma uitam prin tine! Clar eram cu capu’! Hormonii se jucau cu mine! Mi-am dat seama la un moment dat ca practic ma debulam: invatam sa fiu cu o noua personalitate, ceea ce nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa fac.  Eu, hai sa zicem femeia 🙂 de pana atunci, cu munca mea, cu visele mele, cu poftele mele, cu iubitul meu, cu ambitiile mele, trebuia sa devin mama. Adica o alta persoana trebuia sa traiasca in armonie cu mine! O mama!

Primele trei luni se spune ca esti in al 4 „trimsestru” de sarcina. Atunci bebe se adapteaza la mediul inconjurator. Dar si mediul inconjurator se adapteaza la bebe. Procesul de invatare a fi mama, e un proces continu. Inveti in fiecare zi si sentimentul matern se dezvolta si creste. Prima luna a fost mai grea. Dupa aceea, m-au mai lasat hormonii in pace,  am capatat putina incredere in mine ca nu omor copilul! Am invatat sa ne aclimatizam una cu cealalta. Am descoperit ca o pot linisti si daca o iau in brate, ne plimbam, dansam, cantam! Am descoperit ca doarme mai bine la mine pe burtica  mea! Si ce frumos sentiment este! Am descoperit ca nu plange decat daca are nevoie de ceva si ca poate manca si la mai mult de 2 ore! Mi-am descoperit copilul superb, pe care il iubeam! Dumnezeu a facut bebelusii asa frumosi, ca sa ne indragostim de ei! Si culmea, mi-am dat seama ca m-am redescoperit pe mine! Ma pierdusem undeva prin praful Bucurestiului si copilul meu frumos m-a ajutat! Nu ma asteptam la acest lucru: sa ma ajute bebe pe mine!

Natura iti da putere, rabdare sa ajungi sa ai instinctul matern, dragostea materna, sentimente ce cresc o data cu copilul. Acum cand sunt mama( in devenire) imi inteleg parintii, unele decizile ale lor, imi explic multe. Nu as fi trecut asa usor peste perioada mai grea fara ajutor si incurajari din partea lui buni’ si a lui tati. Multumim buni’ si tati! Si multumesc mama! Cu siguranta nu as fi reusit si fara ajutorul tau!

Am citit intr-o revista, un articol in care o mama declara ca bebelusul o implineste! Nu stiu ce sa zic, esti mama  dar mai esti si iubita, sora, fiica, prietena, ai dorintele si visele tale… acestea nu fac parte din tine?  Pe  mine, bebelina ma  completeaza si ma salveaza in fiecare  zi sa nu ma uit! Si sunt la inceput de drum, insa timpul a inceput sa treaca asa de repede…

Si multumesc iubita mea ca existi!