Categorie: Sunt parinte

Dex-ul Domnisoarei Pinguin( D.D.P)

Varsta: 1 an si 3 luni

Apa=apa, opa( ridicare in brate)

Bâi-bâi=baie

Ca-ca=cra-cra, asa face cioara!

Mama= mama, buni sau „hai prinde-ma!”

Tata=tata

Pac-pac= asa face vanatorul

Pâi=par

Pii=carioci

Ama= Emma( catelul), orice catel.

Ham=catel, asa face catelul

Mau=picica, asa face pisica

Mac=rata, asa face rata

Din pacate nu pot sa redau sunetele pentru: cum face magarul, cum face buni cand doarme :), cum cere la olita no.2 :), sau cum incearca sa citeasca urmarind cu degetul textul! Este o perioada foarte haioasa si uimitoare pentru noi.

In rest, suntem bine multumim :)! Mai jos din colectia „Buni, primavara 2013” 🙂

M-a tricotat Buni

Responsabilitatea si siguranta auto

Responsabilitate este parte integranta a personalitatii de parinte. Socul, daca il pot numi asa, este ca nu stii exact ce inseamna  responsabilitate pana cand nu simti ca o alta persoana depinde in totalitate de tine. Acesta responsabilitate vine la pachet cu prietena ei „panica”, pe care desi incerci sa o controlezi, tot de acapareaza in momentele tale de slabiciune :).

Orice pas pe care te decizi sa-l faci, il faci luand in considerare efectele asupra copilului tau. La inceput aceste corelatii „decizie-efecte copil” nu sunt automate dar cred ca cu timpul devin.

Sper ca ce am zis eu mai sus pentru cei ce ma citesc nu inseamna pura teorie! 🙂

Revenind, o parte din responsabilitate o dobandesti. Poate inainte, nici nu realizai anumite lucruri, cum ar fi siguranta in trafic,  importanta purtarii centurii auto. Pentru mine cand am inceput sa cautam carut pentru copil, am realizat ca nu voi mai fi singura in masina si ca trebuie sa fiu responsabila  si pentru copilul meu( cat pot eu).  Si din acel punct a inceput panica! Glumesc! 🙂 Si stati linistiti, nu va voi povesti poate povestile de exemple negative, pe care sunt sigura ca le cunoasteti.

Ideea este ca pana sa am un copil nu realizam multe lucruri cu privire la siguranta mea  si a familiei mele in masina. Pentru mine  masina insemna: biroul meu mobil fara toaleta :), locul unde imi petrec o mare parte din timp, un obiect pe care il mai zgarii, indoi, un obiect ce se repara, un obiect pe care am ajuns sa invat sa-l parchez si  sa-l indragesc in timp. Intre  noi fie vorba: daca eu am reusit sa invat sa conduc decent, oricine poate! 🙂

Port inca de la inceput centura de siguranta, handsfree la telefon, merg in limitele  legale de viteza, insa nu am SIMTIT niciodata riscurile  la care ma expun, asa cum le-am SIMTIT cand am realizat la ce imi pot expune copilul. Acum vad orice copil sta pe locul din fata, orice copil fara centura, orice copil in bratele unui adult… si sunt multi…deci sunt si multi parinti neinformati?! E drept ca nu tot timpul iti poti tine copilul in scaunul auto, insa cred ca depinde de noi sa ne asiguram ca suntem cu totii in siguranta. Noi i-am luat  pentru scaunul auto chiar si o pernuta pentru sustinere gat cand doarme.

Odata cu campania pentru responsabilizare auto, initiata si sustinuta de Bebetex, am aflat ca „accidentele rutiere reprezintă principala cauză a morții copiilor cu vârste între 2 și 14 ani. Mai mult de jumătate din cazurile în care copiii sunt uciși în accidente auto sunt din cauză că aceștia nu purtau centura de siguranță sau nu erau instalați corespunzător într-un scaun auto special.Centurile de siguranță sunt proiectate pentru a te ține în mașină și pentru a difuza forța de impact, către părți ale corpului tău care sunt mai flexibile, crescând astfel șansele cu 50%, de a supraviețui unui accident.”

responsabiliatate_680x

Maine  va astept cu un concurs ce are ca premiu un  scaun auto  Nania Trio SP Comfort oferit de Bebetex in cadrul Campaniei de responsabilizare in siguranta auto. In caz ca va intrebati ce este Bebetex: „Bebetex este un magazin online și se adresează părinților care vor ca transportul copiilor lor să se facă în deplină siguranță. Astfel, Bebetex vă pune la dispoziție o serie de scaune auto, cărucioare și accesorii, în concordanță cu normele și standardele de calitate europene, cărucioarele și accesoriile având ultimul standard EN iar fotoliile auto fiind omologate ECE R44/04.”

Spor in toate si circulati in siguranta si responsabil!

Femeie, nu le poti face pe toate!

„Ana ,draga nu le poti face pe toate! Accepta si mergi mai departe!”

Am avut parte de o revelatie in ultimile zile: nu le pot face pe toate! Greu sa o accept, dar alta solutie nu cred ca am. Sub presiune job-ului, a femeii din mine, a mamei din mine, a surorii din mine, a fiicei din mine, am ajuns intr-un punct in care a trebuit sa iau o decizie.

De cand m-am intors la munca, le fac pe „toate” ( orice task din viata unei femei/mame) „pe genunchi”. Pentru ca ziua nu are 48 de ore, raman cu foarte multe lucruri in urma inclusiv cu viata  persoanala. Daca nu ar fi Buni sa  ma ajute cu cea  mica si cu casa , cred ca as fi pe antidepresive  acum :). E drept ca sunt pe „vitamine”! Nu stiu cum mamele cu mai mult de 1 copil reusesc sa suprevietuiasca!

Eu sunt convinsa ca starea mea psihica o influenteaza pe cea a copilului meu. Daca eu sunt haotica si ea este, daca eu sunt suparata si ea este. Deci orice „lupta” interna cu mine o influenteaza si pe ea. Asa ca dupa o perioada de lucruri facute in graba, de egoism in viata personala, de „amelteala” a venit Primavara!

Adica: desi as vrea, nu le pot face pe toate! Asa ca am acceptat acest lucru si imi voi prioritiza de acum in colo ambitiile( care intre noi fie vorba sunt cam multe :)), voi incerca sa petrec timp de calitate cu familia mea, voi incerca sa nu mai intru in panica daca nu am terminat de raspuns la toate emailurile, voi incerca sa-mi gasesc timp si pentru sufletul meu. Timp nu am, nu-l pot cumpara si nici fabrica, asa ca trebuie sa invat sa prioritizez si sa accept ca un lucru facut corect e mai bun decat unul facut in graba!

Deci teoria conform careia o femeie le face pe toate, e un zvon:)! 

O primavara frumoasa tuturor: femei, barbati, copii!

Primul tuns

– Nu , nu m-am ingrasat, doar m-a tuns tati! Am fost cuminte, mami nu e prea fericita si nu sunt prea multe de povestit pentru ca am fost foarte curioasa si linistita! Vedem cum procedam la urmatorul tuns 🙂 !

 

IMG-20130212-00009

Am tuns-o in casa cu masina nostra de tuns, marime 1 -masura lui Tati, am tinut-o in brate cat a tuns-o tati.

Love,

 

Ana&Domnisoara Pinguin

Vaccinuri: o alegere?

vaccin_de_10_ori_mai_scumpDin momentul in care devii mama, te gandesti cum sa faci sa fie mai bine pentru copilul tau. Orice informatie este utila dar este si reala?! Orice informatie te poate ajuta sa te decizi sau te poate incurca si mai tare!

Pentru ca in jurul meu vad o „isterie” pe tema vaccinarii, as vrea sa-mi spun si eu mica mea parere. In caz ca nu stiati multe mame refuza sa mai faca anumite vaccinuri copiilor pentru ca  exista posibilitatea ca aceste vaccinuri sa fie daunatoare( nu vreau sa intru in detalii pentru ca nu sunt platita sa fac lobby aceste-i teme :)). Zvonistica este foarte puternica si este alimentata zilnic si de carti/internet. In Vestul Europei din cate am inteles „panica” este mult mai puternica ca la noi.

Eu am ales sa-i fac toate vaccinurile din schema obligatorie. Orice alt vaccin, mai ales vaccin ce isi face reclama 🙂 este o vanzare ce foloseste teama parintilor.

Dupa ce am auzit de la prietenele mele cateva „zvonuri” mi-am intrebat pediatra si doctorul de familie ce parere au.  Ce mi-au explicat mi s-a parut logic: toata zvonistica a pornit de la doua companii farmaceutice concurente( logic, strategie ce se foloseste si in alte piete si stiu cazuri concrete) si ca beneficiile unui vaccin sunt  mai multe decat riscurile unui refuz al vaccinului.

Eu in general, nu-mi place sa ma iau dupa lume. Pornesc de la faptul ca sunt constienta ca nu ma pot documenta in acesta privinta ca sa iau o decizie ca un specialist, asa ca ar trebui sa am incredere in medici. Am citit un pic si  cateva articole  pe internet. Nici unul nu mi s-a parut obiectiv, desi tot incercau sa aduca argumente specializate … orice informatie poate fi manipulata, deci nu le pot lua ca relevante. Mai ales ca aduceu niste argumentele false pentru vaccinul antituberculoza( boala despre care stiu ceva si stiu cum ne afecteaza)  Am incercat sa citesc o carte scrisa de un doctor( specialist), dar nici nu am deschis-o, pentru ca inca de la coperta era clar ca incerca sa ma manipuleze. Pe coperta erau doua poze, una cu un bebelus si una cu un adul in scaun de rotile! Obiectiva… nu cred!

In perioada in care exista un trend ce vinde( vezi gripa aviara), rasar tot felul de specialisti. Specialistii vor scrie si vor spune argumete ale opiniei ce vinde, deci daca ai vrea sa te informezi care ar fi beneficiile unui vaccin  banuiesc ca ar trebui sa studiezi tratate de medicina pentru ca informatii comerciale nu vei gasi. NU VIND astfel de infomatii! VAND informatiile care iti induc teama, frica… si parintii sunt specialisti in astfel de emotii.

Credeti-ma, zilnic suntem manipulati cu informatii si nu ne dam seama! Un exemplu real: lipsa unor medicamente…ciclic ies aceleasi persoane in media si spun ca nu mai sunt x medicamente, ca e criza, etc. Dupa ceva timp lucrurile se linistesc, probabil pentru ca  contracul cu o anumita companiele farmaceutica s-a semnat. De curiozitate urmariti aceste informatii, sunt ciclice. Putem pariu ca vom mai avea cel putin  un scandal pe acesta tema, in curand!

Deci, de ce ar trebui sa ascult sfaturilor unor „vanzatori” decat sfaturile medicului?

Ca veni vorba de sfaturile medicilor, am primit cateva sfaturi pe acesta tema din partea specialistilor de la Centrul Medical Medsana. Le multumesc si sper sa va ajute!

„Vaccinurile sunt utile pentru ca le oferă copiilor protecție împotriva unor afecțiuni care pot avea repercusiuni grave. Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprietăți antigenice, care declanșează apariția răspunsului imun al organismului. Practic, prin vaccinare se injectează în organism o cantitate mică de ser care conține o bacterie, un virus care și-a pierdut virulența, la care organismul reacționează prin producerea de anticorpi specifici care îl va proteja de viitoarele infecții. Eficiența vaccinării este demonstrată prin dovezi statistice, care indică fără dubii o scădere importantă a numărului de cazuri de îmbolnăvire prin anumiți agenți infecțioși pentru care au fort introduse programele de vaccinare în masă.

Însă există în jurul vaccinurilor nenumărate discuții, printre care si una referitoare la cea mai potrivită schemă de vaccinare pentru copii. În continuare vă vom oferi răspunsuri la multe dintre întrebările despre calendarul de vaccinare, cum pregătim copilul pentru vaccinare și postvaccinare. Deoarece sugarii și copiii fac parte din categoriile de cele mai expuse la îmbolnăviri, este important să fie vaccinați deoarece sistemul lor imunitar nu
este dezvoltat pentru a face față unor afecțiuni și mai ales complicațiilor pe care le generează. În general, lanaștere și pentru câteva luni după naștere, copii sunt protejați de anumite afecțiuni datorită anticorpilor primiți de la mamă, dar numai pentru acei viruși și germeni pentru care mama și-a dezvoltat imunitate. Și nu putem vorbi de o protecție totală, deoarece sunt cazuri în care fac chiar acele afecțiuni, dar în forme mai ușoare. De aceea, majoritatea vaccinurilor sunt administrate copiilor mici care nu pot fi protejați de anumiți agenți infecțioși importanți cu complicații grave (tuse convulsivă, poliomielită, hepatita B etc.). Administrarea vaccinurilor poate presupune rapeluri, administrări de doze suplimentare la intervale de timp optime pentru consolidarea și instalarea unei imunități de durată. Cu siguranță că este nevoie de vaccinare, deoarece este o metodă de imunizare activă, profilactică, împotriva unor boli, cea mai eficientă metodă de a preveni anumite afecțiuni care pot pune în pericol dezvoltarea și chiar viața copiilor noștri. Este bine ca să discutați cu medicul de familie sau pediatrul, încă înainte de venirea copilului pe lume ce opțiuni de vaccinare aveți, ce vaccinuri opționale să aveți în vedere. Unele vaccinuri sunt incluse în schema națională de vaccinare conform Programului Național de Imunizare, finanțat de Ministerul Sănătății și sunt gratuite, pe când vaccinurile opționale sunt contracost. Astfel veți primi răspunsuri la întrebările dumneavoastră, vă puteți bifa în calendarul de monitorizare a dezvoltării copilului și aceste aspecte. Medicul vă poate explica ce opțiuni aveți pentru vaccinurile neincluse în schema obligatorie, deoarece puteți să vă alegeți o chemă în care să aveți o singură administrare a vaccinului în loc de mai multe, în funcție de tipul vaccinului și vârsta copilului.

Cum pregătim copilul pentru vaccin?

În primul rând, înainte de vaccinare copilul trebuie consultat de medicul de familie sau de medicul pediatru și trebuie verificat carnetul de vaccinare. Copilul trebuie să fie sănătos, să nu aibă febră, să aibă o stare generală bună, altfel nu poate fi vaccinat. În al doilea rând, discutați cu medicul despre efectele adverse ale vaccinării și fiți pregătiți să faceți față unui puseu de febră, cel mai comun dintre ele. Rețineți că febra este un simptom al reacției organismului care ne arată că își creează imunitatea, de aceea e  bine să știm cum și când să intervenim și mai ales, că febra poate fi controlată ușor dacă sunt respectate întocmai indicațiile medicului. Verificarea carnetului de vaccinare vă ajută să știți de fiecare dată dacă ați scăpat din vedere vreo vaccinare, căci anumite vaccinuri pot fi administrate și după o schemă alternativă, dacă starea de sănătate a copilului sau alte condiții nu permit
vaccinarea conform schemei clasice pe care o prezentăm în continuare. Și fiți pregătite să liniștiți copilul căci
injecțiile sunt dureroase.”

Concluzie: alegem zi de zi pentru copii nostri! Sa alegem, nu sa fim manipulati !

Cerceii

Eu, Ana , la 29 de ani, am decis sa  nu-i pun cerceii fetei mele de la nastere. „Piticul” cu estetica spunea ca are capul prea mic pentru cerceii pe care ii gasesc, iar „piticul”  fricos spunea ca daca face complicatii cum ma descurc eu si cu cerceii si cu buricul ?! Familia m-a lasat in pace :).

Pentru ca lumea ne mai intreaba daca este fata sau baiat( e fata evident !!!), tati si buni s-au tinut de capul meu sa-i punem fetei cerceii.

Si dupa ce am implinit 1 an, ne-am dus la doctor pe 3.01.2013 , pentru a ne face gauri. Ne-am consultat cu dna pediatra si am fost indrumati catre sectia de chirurgie a unui spital de stat.

Procesul a constat in: Ioana curioasa si voioasa se uita la cateii desenati in salon, Ioana intinsa pe o masa chirugicala, tinuta de 5 doamne( si de mama :)) curioasa ce se intampla, Ioana intepata intr-un lob de dna doctor cu un ac steril, Ioana urland,…. Ioana intepata si in al doilea lob, Ioana urland. Dupa 10 minute, Ioana suspina cu cercei in urechi si cu un biscuite in mana pentru calmare :).

In prima zi dupa procedura, tati a ramas cu ea acasa si s-a cam panicat un pic cand si-a agatat cerceii Ioana si a inceput sa planga. Putin sange si nu mai stia ce sa faca mai intai: sa o  linisteasca pe Dra Pinguin sau sa sterilizeze cerceii. Pana la  urma s-a descurcat onorabil si  cand am venit acasa, cerceii erau in urechi.

Primele 2 -3 zile: urla de cate ori vroiam sa ne atingem de ureche. Acum ne mai lasa sa o atingem, dar daca insistem sa desfacem cercelul, plange.

Mi -a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu  ea cu cerceii. Mi se parea la inceput ca ii ia din dragalasenie.

Sincer, nu stiu daca nu as procesa la fel si a doua oara. Sigur „piticul” fricii nu ar mai fi.

Multumim pentru cercei Sarahei si Claudiei si  lui buni si strabuni*2 :)!

Deci am cercei, sunt fata! :)
Deci am cercei, sunt fata! 🙂

Somnul la noi

Somnul  bebelusului pentru orice mamica este un subiect important. Te intrebi  de ce nu doarme ca alti copii, iti pui 1000de  intrebari unde gresesti de se foieste, cum ar trebui sa-i faci un program de somn, de ce nu reusesti sa adormi copilul mai devreme, etc. Te consuma aceste intrebari si sigur ti-ar face viata mai simpla daca al tau copil ar adormi  cand vrei tu :).

Acest articol este scris dupa 12 luni de prima experienta cu Dra.Marmotica. Somnul ei, este un punct pe care nu am reusit sa-l controlez si care mi-a pus o groaza de intrebari.

In primele 3 luni, am avut ceva colici dar erau tinuti sub control de alaptare la min 3 ore si  de solutii. Somnul era relativ ok , doarmea mai mult de 2 ore legate daca dormea pe burtica mea. Era mai linistita asa. Am dormit burtica pe burtica noaptea cam 3 luni, pana cand era prea grea ca sa pot respira :). Dupa  3 luni, a inceput sa doarma singurica in patut pe burtica si dormea ok, noaptea cam 5 ore legate. Apoi pe la 5 -6luni au inceput dintii si iar am avut o perioada in care ne trezeam de 2-3 ori pe noapte. Ziua dormea de doua ori si daca eram acasa, dormea cam pe  la aceleasi ore. Nu am  fost stricta cu un program de somn, lasand-o sa adorma cand dorea. Am procedat asa, poate pentru ca era cumintica in general si nu eram eu prea epuizata ca sa  simt nevoia unui program strict, sau poate ca nu am prea pus accent pe partea asta. Astfel ea adormea mai mult dupa programul nostru, mai ales seara se invatase sa adoarma tarziu pentru un bebelus: 22.00, 23.00, si chiar 00.00 noaptea si se trezea pe la 10.00 dimineata.  O lasam pe ea sa adoarma dupa ce se agita prin jurul nostru. Nu am leganat-o, nu am plimbat-o,  am asteptat doar sa adorma.

Deci, nu prea am avut program de somn. Am mai incercat eu baita mai devreme, nu a mers dar am zis ca daca doarme orele recomandate adunate intr-o zi era ok.

Crescand, a inceput ea sa-si regleze programul de somn. A inceput sa adoarma seara cam pe la aceiasi ora. A dormit in patutul ei pana la vreo 10 luni. Prin septembrie cand am plecat de acasa o saptamana, am dormit cu ea in perioada aceasta pentru ca, fiind pe drumuri era mai simplu. Reintorsi acasa, se cam invatase si dormea cel mult 2 ore in patut la ea. Au urmat diverse evenimente ce au facut sa doarma mai mult cu noi. Patutul ei  mai mult este acum loc de joaca :)!

Reincpand munca, simt nevoia sa stau mai mult cu ea cand vin acasa, asa ca mai am un motiv in plus sa doarma cu noi. Si orele de somn sunt divine langa ea! Impreuna cu Buni, si-a facut un program si parca totul a venit natural, o data cu cresterea ei. Practic are acum un program de somn. Singura dilema este co-sleepingul nostru!

Somn in perioada patutului

Am tot citit ca nu e un lucru  rau pentru copil si ca ii da incredere in el. Am auzit si povesti ca nu voi scapa de acest obicei decat foarte tarziu. Nu stiu, ce sa zic acum! Daca la inceput ziceam ca nu va dormi cu mine, ca e doar o treaba de disciplina, acum inteleg nevoia ei si a mea de a dormi impreuna. Pana la  urma, e un lucru natural cred, pentru ca pe cand traiam in pesteri nu cred ca avea copilul camera separata :). Cred ca si societatea pune prea mare presiune pe „azvarlitu-l” copilului in camera lui de la nastere. Oricum, e alegerea fiecarei famili cum doarme!

Deci, incerc sa  nu ma mai stresez pe acesta tema si sa las lucrurile sa evolueze de la sine.

Pareri?

Sursa poza 1

Intarcare

De doua saptamani, nu mai alaptez. Sincer, mi-e un pic dor de acest proces si mi se pare mult mai simplu si comod, decat laptele formula.

E drept ca nu m-am informat foarte bine, cum se poate face intarcarea. Doctorita noastra mi-a spus sa incerc sa o alaptez macar pana la 1 an.  E am ajuns la 11 luni… apoape. Mi-a spus in treacat ca sunt mai multe metode, chiar si cu pastile. Deci, cum e cum intarcarea?

Pot povesti cum a fost la noi! Natural! Am inceput munca si cateva zile a mea dominisoara urla noaptea rau. Am zis ca e de la dinti, sau de la faptul ca nu mai sta cu mine ziua…pana la urma cred ca era de  la foame :).

Noi mancam de la 7-8 luni doar doua mese de lapte( dimineata si seara). Astfel cantitatea de lapte produsa de mine, s-a reglat in tocmai. In ultima luna am inceput sa mananc mai rar si mai prost. Deci de unde lapte?!  Pe fondul stresului reintoarcerii in campul munci, cred ca am inceput sa produc si mai putin. A mea pititca, plangea rau in primele nopti. Am inceput cu un supliment la masa de dimineata dar tot plangea. Apoi m-am verificat si mi-am dat seama ca la cateva picaturi de lapte( nu mai era „jet”) nu are cum sa se sature si pentru seara si i-am dat si seara o sticla de lapte. Si asa practic am oprit suptul la san. A fost o chestie de 3 zile, sanii nu mi s-au umflat, nu am avut dureri, doar ca e mai complicat acum cu fierbe apa, pune masuri de lapte praf, agita bine, pregateste portia urmatoare de lapte pentru dimineata( ca sa nu ma trezesc prea mult din somn la 4-5 dimineata) :). Toata lumea mi-a spus insa ” sa nu o intorc” …ce o insemnand si asta… parca m-as apuca de alaptat dupa ce am vazut ca nu mai am de unde?

Dra Marmotica, nu era atasata de san. Nu il cauta, nu plange daca il vede. Ea papa doar daca o puneam eu la san sau daca il vedea. Se pare ca ma afecteaza mai mult pe mine lipsa procesului, decat pe ea. Prin alaptare ne-am apropiat intr-o perioada in care amandoua eram pe planete diferite si nu stiam ce sa facem. Ne linisteam si ne cream legatura dintre noi. A fost o perioada foarte frumoasa si sentimentul ca poti sa-ti linistesti copilul printr-un singur gest este „priceless”. Sau manuta copilului tau pe san… beautiful!

Cum a fost la voi procesul? Ce sfaturi aveti? Sa le centralizam zic 🙂

Sursa poza

Scrisoare catre fiica mea

Draga mea,

Scriu pentru a nu uita, scriu pentru a citi tu intr-un viitor.

Mama a inceput munca si tu stai acasa si te joci cu buni. Mi-e dor de copilul meu frumos! Mi-e dor de jocul tau langa mine, de cum  te ridici in picioare stai cateva secunde si cazi vesela in fundulet. Ai inceput sa arati spre lucruri pe care le vrei, ai inceput sa razi mai mult, ai invata sa de dai jos de pe canapea… iar eu le vad doar seara cand ajung acasa.

Ma obsedeaza intrebarea, de ce trebuie sa stau departe de tine? Natura ne-a creat sa fim alaturi tot timpul, insa societatea moderna ne desparte.  Nu stiu ce sentimente ai tu cu acesta schimbare. Buni spune ca esti mai vesela cu mine. Sper ca in viitor sa reusim sa scapam , macar partial de scalvia banilor si sa putem petrece impreuna timpul: tu vei creste iar eu voi deveni mai inteleapta( = a imbatrani) :).

Mi-e dor de mirosul tau, mi-e  dor de ochisorii tai zglobi, mi-e dor de  somul nostru de dupa-amiaza. Aseara te jucai cu perna langa mine si eu ma gandeam cat de ireal pare ca esti langa mine si ca de acum va exista o persoana cu care voi avea o relatie intr-adevar speciala si care ma va iubi necondintionat. Ca sa vezi…mie tot nu-mi vine sa cred!

Mami, te iubeste, tati te iubeste, buni te iubeste… toti te iubim!

Back to work

M-am reactivat in campul muncii de o saptamana. Cum a fost? Emotionata, bucuroasa, un pic speriata, trezita din somn, multe sentimente conflictuale :)!

Imi place ceea ce fac si imi era cumva dor de viata agitata a jobului meu. Probabil imi va trece repede acum ca m-am intors :).
„Avanpremiera”  emotionala a fost cu cateva zile inainte, cand am trecut pe la birou sa las cererea pentru reincepere si atunci am avut emotii. Noroc ca am fost cu Dra. Marmotica( fosta Pelican, fosta Balenuta Planorista)! Emotii sa urc cu liftul, sa simt aerul cladirii, sa simt atmosfera biroului. Da, aerului cladirii mele corporatiste…ce sa zic si eu acum…. ce vreti, sunt mai sensibila de cand sunt mama :)!

Ma asteptam sa intru in paine imediat, insa datorita unor situatii interne am fost mai relaxata primele doua zile. Ceea ce a fost perfect pentru mine! Mi-a dat timp sa incep sa ma updatez cu noutatile si sa reusesc sa fac fata noptiilor nedormite. In primele trei zile a mea fetita, care ziua era cumintica, vesela, noaptea se trezea foarte des si plangea rau!  Asa ca mintea mea  nu era foarte odihnita, sa pot face  fata solicitarilor unei muncii active.

Insa, am trecut si peste asta! Nu stiu daca a fost de la dintii( ca tot de ies), de la faptul ca nu mai statea ziua cu mine sau de la suplimentul de lapte praf, dar a trecut. Intre timp am intarcat-o, natural, pentru ca nu mai aveam ce lapte sa-i dau. Povestea cu intarcarea intr-un alt articol :).

Cum e la munca?  Momentan reinvat sa muncesc, sa-mi aduc aminte diverse informatii pe care nu credeam ca le voi uita. Parca sunt asa intr-o amorteala a memoriei, informatia exista insa trebuie sa fac ceva eforturi sa mi-o amintesc. Cand plec de acasa, imi las si sufletul cu Ioana. La munca merge un fel de „zombie” ce daca vede un copil, si-ar dori sa se telepoteze acasa.

In rest ma bucur sa port tocurii din nou 🙂 desi picioarele mele nu mai au antrenament, ma bucur sa pot si vorbii lucruri diferite de subiectele legate de copii si sper sa imi intru in forma ce ma consacrat :), inclusiv marimea 36 la haine!

Oricum,  ar trebui sa multumesc ca am  avut acest an( mamele noastre nu au avut aceasta  posibilitate) si DA ar fi fost frumos sa poti sta cat mai mult cu copilul tau. Insa, asta e viata! Trebuie sa mergem mai departe, alta optiune nu avem!  A fost un an foarte frumos in care am descoperit si redescoperit multe sentimente frumoase. Un fel de concediu cu cel mai tare cadou! Sa vedem ce ne mai asteapta in continuare :)!

Voi reveni cu alte impresii pe aceasta tema!

P.S  Nu va suparati daca nu voi mai reusi sa folosesc diacriticele, insa imi este un pic  dificil in aceasta perioada sa fiu atenta sa schimb setarile si sa ma descurc cu doua tipuri de „tastari”.