Momentele magice ale diminetilor

Sunt in asteptare, sa devin mama pentru a doua ora. Nu stiu daca voi simti la fel ca pentru primul copil, insa sunt sigura va fi o iubire mai matura. Cand  devi parinte pentru prima ora este ca prima dragoste: traiesti intens, te panichezi des si orice lucru face copilul ti se pare cel mai minunat lucru de pe pamant. Eu zic ca inveti sa devi parinte cu copil. Cel putin eu din primele clipe  nu m-am simtit „mama” in toata puterea cuvantului. Am invatat si m-a invatat, sa ma simt bine si completa in noul rol al vietii mele.

Exista momente care definesc relatia dintre parinte-copil. Dintre cele mai placute pentru mine, sunt momentele de uimire pe care le am cand o privesc pe dra actuala Titirez.Dupa  „aclimatizarea” din primele trei luni,  ma trezesc dimineata , ea  inca doarme, ii mangai fata si mi se pare ca e ca o inimioara si ca e cel mai minunat lucru de pe pamant. Ma afund cu nasul in parul ei si pret de cateva momente nu-mi vine sa cred ca eu am nascut aceasta fiinta. Nu-mi vine sa cred, ca eu Ana, fetita care cauta crema prin casa ca sa-si albeasca pielea, este mama si ca tot ce a trait in viata pana acum, nu se compara cu sentimentul pe care il are cand fetita ei deschide ochii mari adormiti si zambeste. Nu-mi vine sa cred  ca poate fi a mea!

Se trezeste si ne permitem cateva momente in doua, in care ea se uita la mine, eu ii zic „Buna Dimineata”, ea imi raspunde, o mangai pe spate si ea se cocoloseste  in bratele mele. Asa facem si acum, doar ca dupa cateva minute spune:”Mami, mi-e foame! Ridica-te :)” .

Poate ma judecati pentru co-sleeping, insa eu il consider sanatos in primi ani  de viata. Sunt sigura ca dormitul in alt pat va veni natural asa cum au venit toate pana acum.

Un alt moment magic pe care abia il astept sa-l retraiesc, este cum in zorii zilei imi iau copilul bebelus si dormim burtica pe burtica, eu motai, rasare soarele si bebe doarme profund si linistit. Mami e usurata, e un moment de liniste profunda. Aceste momente cred ca le  avem cu toti din familie. Sunt momente si pentru tati si pentru bunici si pentru matusi. Burtica pe burtica e ceva magic :).

E drept ca toate aceste momente minunate sunt influentate de anumiti factori: alimentatia corecta,  nivelul tensiunii din familie, socurile de peste zi daca exista, starea de spirit al mamei dar nu in ultimul rand cat de uscat este bebe in timpul somnului. La inceput, primele doua reflexe pe care le ai ca si parinte noaptea sunt: sa vezi daca respira si sa vezi daca trebuie sa schimbi scutecul. Cu cat schimbi mai des scutecul cu atat te odihnesti mai putin si adio momente speciale dimineata. Deci somnul tau se  bazeaza pe un produs de calitate.  Noua viata mai usoara,a ne-a facut-o Pampers Active Baby-Dry. Indiferent de stadiul de lichiditate 🙂 a facut fata si nu aveam un stres ca trebuie sa-i schimb scutecul chiar daca era mai umflatel. Ne bucuram mai intai de momentele de liniste si caldura si apoi treceam  la partea logistica a diminetii :). Nu stiu sa fi avut probleme cu iritatii- de la umezeala in timpul noptii, ceea ce pentru parinte e de mare ajutor.

De curand am aflat cateva noutati despre acest produs si chiar mi-au dat o idee: sa spun povesti cu desenele de pe scutec. Nu mi-a trecut prin cap pana acum, recunosc, testam la al doilea copil :).

„Noul Pampers Active Baby- Dry are un strat superior mai moale, cu o textură specială și un nou strat care absoarbe și reține umezeala. Lichidul este menținut în interiorul scutecului datorită tehnologiei AGM (Absorbent Gel Material). Particulele uscate care se găsesc în interiorul stratului absorbant se transformă într-un gel superabsorbat la contactul cu umezeala, un gel care poate reține până la de 30 de ori propria greutate în lichid, chiar și în condiții de presiune.

Scutecul trebuie să absoarbă și să rețină cu 50% mai mult lichid de-a lungul nopții decât în timpul zilei, iar scutecele Pampers Active Baby-Dry nu doar că fac acest lucru, ci și le oferă micuților până la 12 ore de protecție împotriva umezelii și un somn liniștit, tocmai bun pentru a asigura dimineți fericite alături de părinți.

Tot pentru dimineți fericite, animăluțele pe care le întâlneam pe scutecele Pampers Active -Baby sunt surprinse acum într-o nouă ipostază, una care o să le inspire pe mămici să le spună și mai multe povești amuzante copiilor lor.”

Pampers_Active_Baby_Dry_2

Un alt produs ce ne-a salvat si inca il folosim sunt servetelele Pampers Sensitive Wipes. In deplasare, in benzinarii, in restaurante, la picnicuri, la cresa…le-am folosit peste tot si inca le avem in gentuta Ioanei.

Pampers_Sensitive_Wipes

Iar acum ce spuneti de un concurs? Va provoc sa ne imparatasiti printr-un comentariu la acest articol, o poveste  personala despre un moment magic, special al diminetilor voastre cu copilul. Prin tragere la sorti vom alege 5 castigatoare, ce vor primi cate un pachet format din scutece Pampers Baby-Dry si servetele Pampers Sensitive Wipes. In plus Pampers va folosi povestile noastre intr-o brosura.

Vom trage la sorti castigatoarele luni, 22 septembrie 2014. Va astept cu nerabdare povestile :)!

 

 

Acest articol face parte din campania Pampers Baby-Dry. Toate opiniile sunt 100% ale mele.

 

 

TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE ȘI MĂMICILOR

Printre comunicatele de presa pe care le mai primesc, a aparut unul interesant si poate va ajuta fiind legat si de suport pentru alaptare :). Il redau asa cum l-am primit.  Ca sa vedeti ca daca vreti sa va informati si sa va fie bine, se poate!  Exista un numar de telefon europen unde puteti primi suport ca parinti si copii in multe aspecte ale vietii voastre. Prima mea experinta cu alaptarea o regasiti aici. Voi reveni cu un update dupa ce voi experimenta alapatarea nr 2.

TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE SI MAMICILOR

 

   „ASOCIAȚIA TELEFONUL COPILULUI LANSEAZĂ CAMPANIA

„TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE ȘI MĂMICILOR”

Sub sloganul: “TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE ȘI MĂMICILOR”, Asociația Telefonul Copilului lansează o nouă campanie de informare și conștientizare adresată mamelor. Propunându-și să ofere tinerelor mame informații despre îngrijirea nou născutului, ajutându-le să înțeleagă mai ușor nevoile acestuia, demersul se va desfășura începând cu luna aceasta în 175 de maternități din țară.

“Campania lansată astăzi a fost realizată cu sprijinul Geometry Global și reprezintă o continuare firească a preocupării Asociației Telefonul Copilului față de nevoile copiilor și, bineințeles ale mamelor. Nevoia de informare este una dintre ele, astfel că întrebările își pot găsi răspuns printr-un simplu apel către 116 111. .

Fiecare mamă știe că bebelușul său are nevoie de ea permanent, dar și că soțul sau are nevoie de ea, că trebuie să se ocupe în continuare de treburile casnice, iar în același timp i se cere să se întoarcă mai repede la birou. Așa încât trebuie să facă față cumva tuturor acestor nevoi, chiar dacă uneori simte că e la capătul puterilor. Telefonul Copilului 116 111 vine să o asculte și să-i ofere sfaturile de care are nevoie pentru a trece mai ușor prin perioada de acomodare. La Telefonul Copilului 116 111 răspund asistenți sociali și psihologi pregătiți să răspunda tuturor situațiilor legate de problemele cu care se confruntă copiii.

Aspectele pentru care orice mamă din România poate să contacteze linia telefonică de asistență 116 111 sunt, pe lângă informațiile tradiționale legate de protecția dreturilor copilului și a familiei, următoarele: dezvoltarea relației copil – părinte / părinți pe etape de vârstă, dezvoltarea abilităților de viață ale copiilor de-a lungul etapelor de dezvoltare, educația copiilor încă din stadiul de bebeluși, depresia post-partum, iar din punct de vedere juridic mamele pot obține informații în concordanță cu legislația în vigoare referitoare la: obținerea certificatului de naștere, concediul pre și post natal, concediul maternal, indemnizația de creștere a copilului, concediul paternal, dar și orice alte informații din spectrul protecției drepturilor copilului și familiei.

În anul 2013, la linia telefonică de asistență gratuită 116 111 au beneficiat de informare si consiliere specializată 2.176 de mame, iar situațiile pentru care ne-au contactat au făcut referire la abuz asupra copiilor (660 de situații), consiliere juridică (318 situații) și consiliere psihologică (304 situații). Referitor la problemele legate de abuz, mamele au sesizat în principal violență fizică (41.97%), abuzul emoțional (26.53%) sau forme ale abuzului sexual și trafic de minori (11.81%).

În ceea ce privește consilierea juridică, în procentaj de 58.49%, mamele au sesizat situații de încredințare a copilului, dreptul la vizită, părăsirea țării cu un minor, recunoașterea paternității, dreptul copilului la pensie alimentară, menţinerea legăturilor personale, iar în procentaj de 41.51% dreptul la concediul de creștere a copilului, îndemnizația de creștere a copilului până la 1 an, respectiv 2 ani, drepturile copilului privind alocația de stat, înregistrarea tardivă a nașterii, obținerea certificatului de naștere, pensia de urmaș a copilului.

Consilierea psihologică solicitată de mame s-a axat pe dezvoltarea relației copil – părinte / parinți (85.52%), dar și pe consiliere privind depresii, tulburări de comportament, anxietăți ale copiilor (14.48%).

116 111 este linia europeană de asistenţă pentru copii si parinti, gestionată în România de Asociaţia Telefonul Copilului şi Romtelecom. Serviciul este disponibil de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00, iar apelul către 116 111 este oferit gratuit de Romtelecom şi Cosmote.”

 

Pregatire gradinita

In primavara ne-am pregatit de cresa, am mers cam 1 luna 1/2, ne-am imbolnavit si am decis  sa o mai tinem acasa pana la anul cand poate va fi mai dezvoltat sistemul imunitar. Asa ca am luat o bona tempor pana nasc si se intoarece Buni.

Iata-ne insa pregatiti de gradinita( grupa mica) pe 15 septembrie! Planul este o sa ducem pana nasc, urmand sa inceapa mai  frecvent dupa ce bebelina are macar 3 luni( sa nu faca cu ea schimb de microbi din colectivitate). Asa ca ne-am pregatit:

  • Cum am ales gradinita? Gradinita era aleasa de la inceputul anului, asteptam anul scolar 2014-2015 si finalizarea actiunii „olita”. Ca si cresa, gradinita este tot in sectorul 1, tot de stat si am analizat variantele din zona inainte de a decide. Am mers pe recomandari, instinct si oameni de calitate.  Eu prefer ca actul de invatamant sa aiba  mai multa cosistenta si sa fie facut in conditii decente. Educatorii sunt cei mai importanti! Nu suport „poleiala” si superficialitatea majoritatii gradinitelor particulare ce sunt axate sa te ‘multumeasca” pe tine ca adult. Recunosc ca sunt 2-3 care nu pot fi o alternativa datorita  costurilor foarte mari sau distantei fata de noi.

Am depus dosarul si cand i-am  vazut numele pe lista eram bucuroasa insa nu prea stiu de ce 🙂

  • Cum ne-am pregatit? La recomandarea doctorului pediatru, eram deja la a doua cura de imunizare din acest an. Ni s-au prescris de 2 ori pe an sa luam o doza de Polimod, Axil sau Pigitil( se gasesc in Italia) si apoi 10 zile pe luna, timp de 3 luni Bronhovaxom junior( pliculete).

Am fost la gradinita la o prima sedinta a parintilor. Am mers un pic emotionata, cu copilul din mine care participa acum ca parinte la astfel de sedinte si nu doar isi imagineaza ce fac adultii. Aici organizarea e mai simpla: exista o asociatie a parintilor care coordoneaza diverse activitati logistice, care sprijina gradinita( se plateste o taxa lunara de 35 lei/copil). Parintii din grupele mari aveau cuvinte de lauda pentru rezultate. Doamna educatoare ne va trimite necesarul de rechizite pentru tot anul si noi parinti am decis cum urmeaza sa ne organizam cu livrarea.  In grupa Ioanei sunt echilibrati din punct de vedere baietii si fetite, ca nume insa: multi Alexandru, multe Sofia, multe Ana, doar o Ioana :). Majoritatea parintilot din grupa sunt la prima experienta cu copilul si unii pareau ingrijorati excesiv. Eu cred ca am fost mai relaxata pentru ca am trecut prin emotiile  „despartirii” la cresa. Au fost cateva zile de acomodare pentru copii inainte de 15 septembrie, cand ii puteam aduce cateva ora, puteam sta cu ei sau intevenii in caz de nevoie.

Trebuie sa recunosc ca m-am cam amuzat de ideiile unor parinti si intrebari, dar poate ca sunt eu rautacioasa….oricum nu realiste. Ni s-au prezentat si optionalele, care din cate am vazut au fost atent alese de catre comitetul de parinti si educatori. Noi cred ca o sa mergem pe 3 optionale( limba straina obligatorie in gradinita, dansul-ales de majoritatea parintilor si cred ca vom incerca si pictura). Eu am plecat de la sedinta, foarte entuziasmata de ce va invata Dra Vorbareata.  Mie mi-a placut la scoala si o voi repeta cu copiii mei :)!

Ca si masa, se merge momentan pe catering pentru ca unitatea se afla in cadrul unei renovari. Sper doar sa o termine in timp util sa se bucure si Ioana de proiect, ce pare la prima vedere indraznet( vor avea o pasarala ce duce la  o scena sub forma de prova a unui vapor cu un catarg).

Am fost la scurta sesiune de cumparaturi pentru haine. Rucsacelul momentan l-am luat sub forma de albinuta :), vom vedea pe parcurs- mie mi-a ramas in cap o buburuza. Papuceii Tikki ii avem buni din primavara.

ioana rochita

Eu sunt entuziasmata, Dra Vorbareata nu pare a  fi ca la inceput de cresa, vom vorbi dupa ce incepem. Imi dau seama ca momentan probleme sunt mici, fiind copii mici :). Singura mea strangere de inima: sanatatea.

A da.. sarcina e bine, am intrat pe ultima 100 de metri si sunt inca activa. Incerc sa ma bucur mai mult acum de ultimile „avantaje” ale burtoiului meu :): atentie, protejare,  etc… 🙂

 

Cu copilul la psiholog

Va povesteam in 2012 de un pitic de al meu : educatia si cum a fost prima mea experienta de consilierea parentala/evaluare copil. Iata-ma in fata unei alte vizite proactive  la psiholog cu copilul :). Eu una consider importante unele evaluari perioadice ale abilitatilor motrice, intelectuale, psihice ale copilului meu. Pot astfel evalua inteligenta emotionala si incerca sa vad unde mai putem lucra. Sunt constienta ca pana la un viitor adult mai e cale lunga si sunt multi factori ce pot deteriora/influenta personalitatea sa, insa pe langa „tinerea sub observatie” a copilului meu, am avut si cateva revelatii despre personalitatea mea si de unde am unele calitati/defecte in personalitate.

Toti copiii, mai ales ai tai sunt cei mai destepti si frumosi, insa eu incerc sa nu intru in acesta capcana pentru ca este prea periculoasa in crearea viitorului adult. Prin supraestimarea copilului poti crea o personalitate mai putin asa cum ti-ai dori si te vei intreba unde ai gresit. Asa ca opinia unui specialist poate fi mai obiectiva decat a parintelui in evaluarea copilului( mai ales ca timpul pe care il petrecem impreuna este impartit si cu alte roluri sociale ale parintilor). Probabil si datorita educatiei  mele 🙂 consider ca un pic de subestimare nu strica :)!

De data acesata am ales sa mergem la doamna psiholog Cristiana Haica( cristinahaica@yahoo.com) la cabinetul dansei. Pe doamna psiholog Haica o stiu de la cateva evenimente la care am participat si  i-am considerat stilul mai relaxat, la obiect si fara prea mult marketing :). Adica pe gustul meu!

Deci imi propusesem din aprilie sa ajung la evaluare, am ajus abia acum. Am ajuns cu dra Titirez, am intrat si imediat a fost surprinsa de coltul de jucari. A urmat apoi interactiunea, joaca, conversatiile  cu doamna Crisitiana. Mami statea cuminte pe canapea si ma abtineam sa nu raspund in locul ei la intrebari. Unele stiam ca le stie si avea impulsul parintelui ce impinge copilul de la spate si nu-l lase sa se desfasoare.  A fost o lupta cu mine la inceput sa nu fiu acest tip de parinte. Zic ca am facut bine!:)

Mi-a placut foarte  mult interactiunea dintre doamna si domnisoara mea. Am descoperit ce informatii am omis sa le ofer copilului meu, de ex: sa-i explic mai in detaliu un lucru, adica gaina are pene, ursul are blana etc. M-am simtit si vinovata ca putea stii unele lucruri daca ii daruiam mai mult timp si ca noroc cu Buni in educatia ei.

Am invatat ca e un mit sa-ti inveti copilul sa dea o jucarie, pentru a sti sa  imparte. Incorect! Daca nu vrea sa dea jucaria, desi i s-a cerut voie, asta e! Invata atfel sa nu renunte, sa stie ca are drepturi si sa nu fie un ÿes man”la orice ägresiune verbala.  Daca celalalt copil plange, ghinion! Stiu ca exista unii parinti care impun copiilor sa imparta fara sa tina seama de parerea copilului. Pot spune ca persoanelor care nu stiu sa  spuna nu, de la acest lucru li se trage. Vorbesc in cunostinta de cauza :)! Gandindu-ma pe drum, face sens -e o atitudine comunista :).

O astfel de evaluare iti poate demonda diverse nebuni, diverse frustrari pe care le ai si le transpui asupra copilului, diverse ganduri paranoice. Ambii parinti pot invata ce fac bine si ce pot face si mai bine, fara influente sociale subiective.

Pot spune ca in urma activitatilor domnisoara a plecat invatand ceva, mama a plecat invatand ceva, mi s-au confirmat anumite banuieli despre personalitatea ei si am avut si eu o zi de „umflat in pene”. Banii foarte bine cheltuiti credeti-ma!

Am sa incerc sa  o duc regulat( 6 luni -1 an), astfel sa si poate observa doamna doctor evolutia/stagnarea unde e cazul.

child_education

Pentru mine nu a fost o risipa de timp si imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme. E drept ca poate in grupul meu social ma considera putin ciudata ca merg proactiv cu copilul la psiholog, dar  eu stiu ca fac un lucru bun si sunt obisnuita sa nu fac ce face lumea in general :)( mi-am ales si pediatru inainte sa se nasca Ioana si bine am facut).

Incercati si voi!  Conteaza sa-ti evaluezi corect copilul.

Date contact: Cabinet Individual de Psihologie- Dr Pshi, Cristiana Haica

Bd. Theodor Pallady 30C, bl T3, ap 15, sector 3

Tel: 0723519348

Email: cristianahaica@yahoo.com

 

P.S Pentru o zi m-am simtit indreptatita sa ma laud :)! Insa mai avem de munca!

 

sursa poza

 

 

 

 

 

 

 

Spitalul judetean a unui oras mic

Va povesteam  de vizita mea in spitalul judetean Tulcea.  Sa  o mai detaliem un pic.

Ca si copil am batut destul de mult holurile spitalului din Tulcea, fiind  un copil bolnavicios. Ca si adult am experinte mai mult din Bucuresti( spitale de stat si clinici private) si mai mult pentru controale. Mai am cateva amintiri si sentimente despre diverse spitale unde am mai fost cu boala mamei mele. Am mai descris experienta mea in Spitalul Grigore Alexandrescu.

Asa ca dupa 14 ani de cand am plecat din Tulcea, m-am reintors in „vizita” la spital cu ochii unui adult dar cu senzatiile copilului.  Daca pana acum cu  spitalele de stat din Bucuresti am avut experiente decente si cred ca sunt ceva mai dotate si mai pregatite decat spitalele din orasele mici, iata-ma la un spital dintr-un oras mic. Stiam povestile  rudelor mele de cum stai la coada ore intregi la urgenta, cum personalul nu este foarte pregatit si ca prefera sa faca un drum la Constanta pentru vreo complicatie, cum iti cumperi medicamentele singur si cum atitudinea lasa de dorit fara vreo atentie. Eu le tot spuneam ca tine si de atitudinea fiecaruia cum  abordeaza problema. Daca te duci  la un serviciu medical si te astepti ca  trebuie  sa dai si ca vei tratat urat probabil ca asa se va intampla. Le mai tot spuneam ca trebuie sa ia atitudine si  sa faca reclamatie, ca nu  e nomal sa plateasca pentru medicamente pe  care sigur spitalul le are… etc.

Vorbeam din perspectiva mea, a abonamentelor la clinici particulare pe care le-am experimentat, a spitalelor din Bucuresti( unde poate din cauza atitudinii nu am experimentat experiente cu adevarat negative), a informatiilor pe care le mai am despre sistemul de stat si cel privat.

Cred ca o vizita la un spital dintr-un oras mic din acesta tara te mai trezeste la realitate si vezi exact stadiul sistemului nostru sanitar. Cand va mai plangeti de ce experiente negative aveti in Bucuresti, ganditi-va un pic ca se poate de 3-4 ori mai rau si ca astfel supravietuieste 70& din aceasta populatie. Eu va povestesc de un spital  judetean, dar unul  de comuna cum o fi?!

Datorita faptului ca am crescut in Tulcea si familia mai are rude & prieteni in acest oras, m-am ” miscat” mai usor si am avut parte de o experienta mai putin traumatizanta.

Ajunsa la urgenta, m-au preluat rapid avand contractii si sangerari. M_au dus pe sectie intr-un scaun cu rotile erodat de atata folosire. Pe sectie, in cabinetul doctorului m-a socat masa de ginecologie din metal si mi-au venit in minte toate povestiile cu infectii si nasteri ale femeilor din anii „80. Cred ca acesta masa m-a speriat cel mai mult. Am cautat o poza pe net, insa nu prea am gasit exact ce am vazut. Iata o varianta cu 2-3 generatii dupa  masa vazuta de mine.

http://www.monitorulvn.ro/articole/aparatura-veche-medici-noi-la-spitalul-judetean_2_165722.html
http://www.monitorulvn.ro/articole/aparatura-veche-medici-noi-la-spitalul-judetean_2_165722.html

Dupa control am fost dusa in salon( 4 persoane). Paturile de la inceputul anilor „90, lenjeria curata-ceea ce e un plus fata de copilaria mea. Baia comuna relativ curata insa tencuiala veche de cativa ani se desprindea de pe pereti. Termopane existau, am inteles ca si apa calda. Eu am evitat 2 zile sa fac vreun dus…

Mi-a spus  sa-mi cumpar ceva medicamente. Nu aveam stare sa ma cert asa ca le-am cumparat. Ma gandeam sa mi se opreasca o data sangerarea.  In prima zi mi-au facut si o mica ecografie-ecograf de sfarsit ani 2000.

In camera in prima zi am avut doar  o colega internata cu contractii in luna a 7-a dintr-o comuna din jud Tulcea. Fata foarte vorbareata, incerca sa ma traga de limba eu raspundeam telegrafic. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, m-am „afundat” in telefon si laptop. Probabil ca am  parut cu nasul pe sus, dar asa sunt eu mai rece mai ales  in astfel de momente.

A doua zi au mai venit doua colege de salon: o sarcina in noua luni foarte mica si o sarcina  in prima luna cu sangerari(dupa doua avorturi vrute si unul spontan). Erau tot din judetul Tulcea si au inceput sa vorbeasca, si-au gasit chiar si cunostinte comune( norocul colegei mele mai vechi care era cam plictisita). Eu recunosc cu toate preocuparile mele in cap, le gaseam obositoare. Stiu, fite!

Am fost placut surprinsa sa aflu din discutiile lor ca si-au mai facut ecografii, ca au fost la controale medicale in comuna, isi facusera cateva analize. Deci nu e total ” bezna”! Doctorul de la spitalul comunei recomandase cezariana, daca ma intrebati pe mine din comoditate si pentru bani. Fata insa accepta pentru ca asa i-a zis medicul. Aveau ceva cunostinte despre sarcina, nu erau straine de ce principiile de baza ale igienei in timpul sarcinii si nici nu se gandeau sa nu alapteze. Nu cred ca au citit pe undeva ca nu ai cum  sa nu poti alapta( decat 2% dintre femei), constinta lor populara le invatase. La nasterile naturale am inteles ca exista moase la spitalul comnei, doctorul nu intervine :). Ca sa vezi ceva ce ducem lipsa in Capitala.

Personalul medical s-a purtat frumos cu mine si cu restul colegelor mele. Nu am dat un ban si nici colega mea mea mai veche cat am stat 2 zile nu a dat( ma tot intreba daca am dat si cat sa dea). Doctorita si asistentele incercau sa-si faca treaba cu dotarile pe care le aveau. Doctorita parea  ca pregatire medie dupa „barometrul” meu. Am verificat fiecare deciziea dansei cu doctorita de la Bucuresti care imi urmareste sarcina. Tratamentul ce a constat in no spa, algifen, urogestan( pe care il vazusem online recomandat mai mult in primul trimestrul de sarcina) fusese aprobat si  de Bucuresti. Tratmentul m-a dat ceva stari adverse noi pentru mine ca bufeuri, stari de iritare. M-a sfatuit insa sa merg acasa dupa externare, spitalul ducand lipsa de specialisti neonatolog si chiar pediatri. Aveau ceva dotare dar nu exista personal. Ma gandeam ca incearca sa-si faca munca asa cum pot, insa eu cred ca managementul prost de la Bucuresti si local nu le lasa…

Ati auzit de campanii pentru renovarea, dotarea… spitalelor mici de provincie? Eu nu am auzit si ma intreb d e ce? Exista spitale in Capitala care nu au neapat nevoie de finantare si sponsorizare… comparativ cu aceste spitale mici. De ce nu merg banii si spre  astfel de spitale?

Spitalul era in renovare la fatada dar stiu ca in interior si ca dotare erau mai mare nevoie de investitii. Vopsim gardul :)?!

Abia asteptam sa ma externez mai mult ca sa scap de sentimentul de internare in spital si sa fac un dus!

Imi ramane intrebarea in cap:  de ce nu se duc banii si spre spitale mai mici, mai putin cunoscute…? Oamenii nu sunt chiar asa de nepregatiti si parca spitalele sunt „printre cei mai mari angajatori” nu?!

 

 

 

 

 

Vacanta cu copil

Uitandu-ma prin ciorne, am vazut ca nu am finalizat articolul de anul trecut cu prima noastra vacanta adevarata in 3. Va povestesc insa acum experinta noastra de vacante in 3( 2 adulti+copil), plecati de acasa minim 1 saptamana.

Anul acesta ne-am luat concediu 2 saptamanii pe care l-am scurtat  un pic datorita burticii nr.2. Insa ce vina are copilul daca mama planifica drumuri in luna a 8-a?!

Revenind….concediul a fost planificat pentru primele 3-4 zile la mare cu dra Titirez, apoi la Tulcea( copilul) in Delta(adultii). Bagajul l-am pregatit relativ usor si pot spune ca am incercat varianta cu rulatul hainelor pe care am aflat-o de la evenimentul Stylish Mom si confirmata de Bogdana Aici gasiti structua bagajului de vacanta din punctul meu de vedere.

Fata de anul trecut cand pentru 3 zile la mare  cu copil de 2 ani(neimpliniti) aveam cam multe bajaje, anul acesta cu copil de 3 ani(neimpliniti) pentru 2 saptamani am fost foarte optimimizati: un troler adulti, un troler mic Dra Titirez. Rulatul hainelor si-a facut efectul la spatiu, am mai avut o geanta separata cu „bucataria”  copil( cateva lingurite, laptele praf, fierbator, 2-3 borcane cu mancare, 2-3 castronase).

As dori sa va spun ca pana la aproape 2 ani, am evitat marea si cand am fost am evitat soarele. Eu una nu sunt fan mare, dupa o zi ma plictisesc si nu inteleg statul la soare. Nu duc dorul unei culori mai inchise la piele, pentru ca am fost „tuciurie” in copilarie, daca ma prinde un pic soarele ma colorez, iar ca adult stiu foarte bine ca expunerea la soare imbatraneste pielea. In plus am un pitic care spune sa nu-mi expun copilul la soare intre 12.00-17.00 chiar daca este imbracat, radiatiile trec si prin haine.  Acest pitic il am de pe la 21 de ani cand am asistat la o conferinta internationala pentru dermatologie.  Dupa informatiile mele, nu va recomand expunerea la soare indiferent daca esti adult sau copil intre 12.00-17.00, iar cand va expuneti musai cu factor de protectie mare.

IMG_20140813_180832

IMG_20140813_185403

IMG_20140814_151049

Asa ca am ajuns  la mare- dimineata pentru distractia si sanatatea Dra Tititez. L-a tinut pe tatal ei in apa cat nu a stat el o viata intreaga :)!  S-a jucat si in nisip dar nu e mare fan, oricum nu ne-am impovarat cu 10000 de jucarii de plaja.

Ca sa sumariez experienta  de la marea romaneasca: scumpa raportat la calitate, linistita daca stii cum sa ti-o faci, pestrita.  Bile albe au fost: distractia copilului si Popasul Pescarilor( Olimp) unde va pot spune ca se gateste ca in Delta(preturile nu sunt  mici, locatie frumoasa).

Urmatorele zile le-am petrecut  acasa la Tulcea si in imprejurimi cu acelasi bagaj, insa fiind intr-un loc cunoscut ne-am simtit foarte bine si ne-am descurcat mai usor cu plimbarile si distractiile. Una din distractii pentru Ioana in Tulcea este plimbarea cu autobuzul cu Buni: oras mic, drumuri scurte, autobuze libere. Bineinteles ca din bagaj nu au lipsit bicileta Dra Titirez si a tatalui ei. Nu ne-am umplut bagajul cu prea multe jucarii& stuf. Am mai cumparato carticica de colorat dar ne-am folosit mai mult de mediul inconjurator. Recunosc ca fata de anul trecut au venit la drum membrii de plus ai Clubului Mickey Mouse :).

Cum ne-am descurcat cu masa copilului in vacanta? Nu manca inca tot ce mancam noi( si nici nu va manca unele lucruri)insa ne-am descurcat in deplasare- dimineata la micul dejun: cascaval, branzica, fructe,  o ciorba de vacuta, peste, legume i-am tot comandat la pranz, seara cumparam fructe si iaurt si mai gusta si din ce mai comandam noi pentru cina.

Photo 20.08.2014, 12 27 14

Am incercat sa-i tinem un program de masa si somn, dar nu tot timpul ne-a iesit. Am incercat insa sa ne relaxam.

Cu toate bune si mai putin bune, m-am odihnit si m-am bucurat ca a mea domnisoara s-a distrat. Nici anul trecut, nici anul acesta nu am simtit ceva negativ in a petrece vacanta cu un copil, poate si pentru ca am luat-o la pachet pe Buni :). Norocul nostru, sa-i dea sanatate!

Astept cu nerabdare sa va povestesc vacantele cu  2 copii! Fun!

 

 

 

P.S  Inca nu mi-am facut toate poftele de peste!

 

 

 

 

 

Cuplu si copilul: divortam?

Sunt inca sub influenta discursului de la Social Media for Parents a lui  Gyorgy Gaspar. El ne-a vorbit despre relatia de cuplu si cum afecteaza  ea relatia parinte copil.  Nu au fost notiuni noi, insa uneori ai nevoie de cineva sa te faca sa le constientizezi cu adevarat.

Relatia de cuplu este foarte importanta pentru sanatatea emotionala a copilului.  Asa cum invatam sa fim parinti, putem invata sa fim si parteneri. Copilul in viata unei familii aduce la suprafata toate probleme/disfunctionalitatile emotionale ale adultilor, fie ca vor fie ca nu vor. Insa tot copilul te poate ajuta sa le rezolvi si sa-ti rezolvi probleme din copilarie ascunse. Trebuie doar sa vrei si sa-l lasi. Pana la urma „inconstientul este memoria emotionala” si unele informatii pot fi ascunse acolo insa tot cu acesta memorie actionam in deciziile noastre.

Sunt inca un pic umita de un caz de divort: el casatorit, ea casatorita cu copil -o relatie amoroasa la distanta ce  duce la 2 divorturi. Ce se intampla cu societatea noastra? Vad tot mai multe cazuri de divorturi in jurul meu si culmea cazuri de divorturi cu familii cu copii destul de tinere. Nu mai luptam?  E  stresul atat de mare incat ne blocam sau am devenit foarte „lenesi”?

Recunosc ca exista cazuri in care divortul este un lucru necesar, insa oare in ce procentaj?  Pornim la drum 2 oameni, care au teoretic lucruri in comun, au aceleasi principii si sunt oarecum compatibili si sexual. Exclud cazurile in care cel putin unul din parteneri are obiective ca banii, pozitia sociala, avantaje  materiale.

Decizi sa ai cel putin un copil, iar in vremea noastra chiar decidem cand sa-l avem, nu e ca si cum nu putem controla acest lucru. Vine copilul/copiii si la un moment dat decizi sa divortezi pentru ca…. sau iti inseli constant partenerul.

Pai mai oameni buni, cand ai decis sa faci toate cele de mai sus( familie, copil), nu esti constient ca vor veni si vremuri mai grele si poate va trebui sa lupti pentru relatia de cuplu ca sa-i asiguri copilului tau o stabilitatea emotionala?! Adica  nu realizezi ca aparitia unui copil, va veni cu responsabilitiati si visele tale de clubbing si nopti pierdute cu prietenii vor fi mai rare. E ca si cum stiu ca voi fi mama si eu in continuare fumez, ca nu pot altfel. Nu exista nu pot, exista ca nu vreau sa ma lup cu mine in acest caz. Nu lupti azi, nu lupti maine, ajungi sa-i arati copilului ca e normal sa nu lupti, ajunzi sa crezi ca e o normalitate sa renunti la partenerul tau, ajungi peste 20 de ani sa te intrebi unde ai gresit de ai un copil intr-un fel si ca tu ai avut numai necazuri in viata…

CUM-SA-TRECI-PESTE-O-RELATIE-DIN-TRECUT

Recunosc ca e al naibi de greu sa iti impaci si partenerul si copilul. Eu consider ca in momentul in care devi mama o parte din mecanismele tale sunt inlocuite de mecanisme ce pun copilul pe primul loc, ca asa vrea natura ca specia sa supravietuiasca- de aici si „nebunia” femeilor dupa ce devin mame. Pentru mine e un mare mister cum ca o doamna cu copil, poti uita de copilul tau si cauti senzatii tari in alta parte. Banuiesc ca mai greseste natura, sau poate vine din rani emotionale din copilarie.

Relatia de cuplu devine din ce in ce mai grea dupa aparitia copilului si acesta eu zic ca se datoreaza in mare parte vietii sexuale care devine mai” solicitanta”a ca sa fiu eleganta :). Ea poate fi influentata de multi factori: timp, oboseala, dispozitiile mamei, problemele sociale. De la viata sexuala „solicitanta” ajungi la o comunicare  mai proasta pentru ca te simti vinovat/a si atunci nu prea mai vrei sa discuti cu cel de langa tine. Am vazut multe cupluri care au probleme diverse totul pornind  de la baza: viata sexuala. Ok si atunci ce facem?

Unele cupluri am vazut ca functioneaza pe principiul: familia familie si iesiri amoroase in afara familiei, alte cupluri gasesc solutii alternative pana la linistirea apelor: sport, shopping, exteriorizare nervoasa in societate, alte cupluri si mi se pare din ce in ce mail multe: „vai ce m-am indragostit, divortez! ” adica fug.  A da si mai sunt cuplurile care se igonora si la un moment situatia e atat de grava incat se vede in educatia si comportamentul copiilor.

Cate cupluri  divorteaza fara a lupta cu adevarat in relatie?

Un mare om in viata mi-a spus ca vom cauta constant „senzatii tari” si incercam sa le gasim cum putem. Cum pui însă aceste senzații tari prioritare la tot ce înseamnă viata ta: familie, cariera, dezvoltare personala? La un moment dat sigur te vei „trezi” în viata ta și vei realiza ca ai trăit cum ai vrut dar nu ești mulțumit. Beneficiile unei senzații nu țin toată viata garantat, iar după o vârstă sigur vei cauta o liniște sufleteasca.

Momentan ma sperie multitudinea cazurilor de divorț… nu luptam cu noi, nu luptam pentru partenerul nostru, nu luptam! Ne complacem intr-o situație de „amorteala”.

Aproape orice cred ca are o soluție trebuie doar sa o găsim și sa încercăm să facem tot ce se poate. Apelarea la un consilier sau chiar psiholog e o dovada de lupta. Desigur ne bazam și pe răbdarea celuilat. Sigur nu resuscitezi o relatie daca iti schimbi samponul, viata nu e cam reclame sau filme garantat :).

Am auzit tot felul de telenovele, am văzut tot felul de refulări ale frustrărilor lipsei vieții de cuplu. Câți le conștientizăm și câți încercăm să le rezolvam? Suntem conștienți cât de mult ne afectează copiii?

To be continued 🙂

 

 

 

link poza

Stilul nu le exclude pe mamici!

Saptamana trecut am participat la workshop Stylish Mom organizat si in colaborare cu Urbankid.  Ce sa nu fie bine: locatie Pescariu Sports&Spa, moda, haine, stilist la dispozitie-Rovena Andrei, loc de joaca pentru copii, doamne dragute :)?! A fost o dimineata placuta de  sambata.

Eu cred ca mi-am creionat un stil, cine ma cunoaste stie ca e COLORAT :)!  Conturarea unui stil personal a inceput cu adevarat cand am venit la facultate in Bucuresti, eu fiind mai baietoasa de fel. Recunos ca la acest stil au contribuit: sotul-Primul meu stilist, saracul mergea cu rabdare cu mine in stundentie sa-mi aleg haine :), locul de munca( o coporatie cu bune si rele, relatii publice),  copilul si talentul meu nativ :)( glumesc, simtul estetic cu carem-a lasat Dumnezeu).

Pot spune ca dupa 30 de ani si dupa un copil m-am maturizat stilistic. Adica am inceput sa ma simt mult mai increzatoare in algerile mele si mult mai relaxata. O data cu relaxarea vin si lucrurile bune. Am o garderoba colorata si prefer sa fiu asa decat sa ma imbrac in  gri sau negru( nuanta  pe care eu o asociez cu inmormantarile). Nu ma iau dupa tendinte, port ce imi place si ce cred ca ma avantajeaza. Cred ca personalitatea mea se exprima cel mai bine in culori si e destul de increzatoare sa decida pentru sine.

La acest workshop eram curioasa sa vad si eu tendintele din acest sezon, eu renuntand de mult sa dau  banii pe  reviste glossy, considerand ca ii cam dau degeaba. Unele dintre ele se chiar muleaza pe stilul meu: culori tari, pasteluri, imprimeuri florale.

In prima parte dra Cantareata s-a jucat frumos la locul de joaca, apoi a asistat cu noi in sala, insa a adormit :). Ea e stylish de la natura :).

stylish mom            stlysh

Mi-a placut de Rovena Andrei, are un stil placut, e pasionata de fashion insa nu este agresiva in sfaturi.  Chiar recomanda ca trebuie sa adaptezi tendintele personalitatii tale. Ce mi-a placut cel mai mult ca e naturala si incearca sa simplifice lucrurile. Eu cred ca” natural si simplu” au mai mult efect si nu vor da nicioadata gresi.

Am incheiat ziua bineinteles cu o sesiune de cumparaturi: piata :), insa i-am promis Ioanei ca ne vom reintoarce in locatie la piscina care parea draguta si din cate am inteles au preturi decente chiar daca locatia e intr-o zona fitoasa :).  Am plecat bine dispusa de atmosfer, oameni si haine cu promisiune a persoanala ca dupa a 2 nastere voi munci sa ajung ca divele din poze :).

Deci moda nu exclude copiii :)! Nu uitati ca mai sunteti si femei pe langa a fi mame. Va recomand cu caldura o sesiune de Stylish Mom.

Mai multe poze gasiti aici.

 

Weekend placut!

 

 

Social Media for Parents

Anul acest imi doresc sa particip la a 2-a editie a evenimentul  ” Social Media for Parents” ce va avea loc pe 8 iulie. Parinti in mediu online au o mare influenta asupra alegerilor pe care le facem, de la forumuri, conturi de FB, bloguri.

In Romania piata social media are un potential de crestere mare fata de SUA si alte tari mai dezvoltate. „Numarul mamelor din America de Nord care detin un blog ajunge la 3,900,000, iar 7 din 10mame au un cont de Facebook.

In ultimii ani, numarul blogurilor de parenting a crescut vizibil si in Romania, iar parintii sunt tot mai activi in mediul online.” Acest lucru e o sabie cu 2 taisuri pentru familia ta: ori e bine pentru ca stii sa filtrezi informatia si esti foarte conectat la ea, ori e rau pentru esti mult prea influentabil :).

Sunt curioasa sa vad unde merge piata de online de parenting si ce sfaturi au specialisti in domeniu.

„Evensys organizeaza pe 8 iulie 2014, la Bucuresti, Social Media for Parents, un eveniment inedit ce va reuni parintii activi in mediul online si va aduce in prim plan cele mai noi tendinte lansate de acestia. Evenimentul include doua sesiuni de conferinte ce vor dezbate noi idei despre parenting si tendinte in social media. Social Media for Parents va oferi participantilor ocazia sa invete si sa descopere oportunitati de crestere a vizibilitatii in mediul online, dar si o zi de networking cu persoane care impartasesc aceeasi pasiune.

Printre vorbitorii acestei editii se numara: Urania Cremene (Expert pentru Romania Parent’s Toolshop), Ioana Macoveiciuc (Owner, printesaurbana.ro), Alina Ioana Stan (CSR Officer, Orange), Ioana Manoiu (Managing Partner, GMP PR), Gyorgy Gaspar (Psiholog Clinician, Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie), Valentin Vesa (Test Engineer, iQuestGroup).

Participarea se face pe baza unei invitatii gratuite solicitate pe site-ul evenimentului.

social media parents

Mai multe informatii puteti obtine la adresa de e-mail: office@evensys.ro. Detalii despre eveniment sunt disponibile si pe site-ul evenimentului. www.socialmediaforparents.ro

Educatia si Pro Education


 

 La invitatia Mamicii Urbane am participat saptamana acesta la un  brunch pro educatie la libraria Humanitas Cismigiu. Evenimentul a fost organizat de Pro Education Academy– Gabriela Maalouf, Elena Platon- manager restaurant Beautyfood, Elena Corun-presedinta asociatiei WAHM.

 

Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_2

 Brunch_pro_educatie_cu_Gabriela_Maalouf_4

 

 

Pentru acest eveniment am pareri amestecate: calde si reci :). Pe de-o parte ma asteptam sa vorbim mai mult despre educatie,  importanta ei in familie, educatia in toate formele ei la parinti… oricum mai mult despre educatie.

Practic a fost un eveniment intr-o atmosfera calda cu oameni draguti, in care mai mult s-a pus accent pe cum poti sa-ti schimbi viata din punct de vedere proferional si sa-ti urmezi pasiunile sau dorintele.  Buna si discutia aceasta :). Elena Platon ne-a prezentat „cazul” ei- trecerea de la un job intr-o corporatie la conducerea propiului restaurant. Cuvantul cheie in cazul ei fiind  curajul.

Elena Corun impreuna cu Vladut ne-a povestit un pic despre proiectul Work at Home Mom. E un proiect ce ia amploare in Romania, ce sprijina cum poate mamele ce vor sau au nevoie sa lucreze de acasa.

Dupa intoarcerea la munca, dupa nasterea Dra Cantareata si petrecerea unui timp impreuna, am simtit nevoie sa stau mai mult cu ea decat o faceam.  Recunosc ca uneori ma gandesc cum ar  fi sa stau acasa cu copilul toata ziua, stiu ca va veni o varsta in care va avea mai multa nevoie de mine. Pe de alta parte  imi place ceea ce fac la munca, nu am prea multe hobby-uri si dupa o perioada m-as plictisi un pic, simtind nevoia sa fiu si altceva decat mama.

Daca stau si ma gandesc, copilul are nevoie de un parinte fericit, cu putine frustrari iar eu nu sunt tipul sa stau toata ziua acasa. Banuiesc ca putem gasi o varianta de mijloc, insa aspectul financiar la o astfel de schimbare pentru mine este un factor important.  Am intrebat cum se simte nivelul de trai dupa ce te hotarasti sa muncesti de acasa la  o activitate diferita de  ce faceai pana atunci. Mi s-a raspuns ca multe mamici mai intai incearca in paralel cu jobul si apoi se hotarasc sau pur si simplu te adaptezi la cheltuieli mai putine.

Iata cum vad eu lucrurile in acest moment:

– mi-as dori sa pot gasi o varianta de antrepenoriat ce sa-mi asigure un minim de nivel de trai, insa sunt costienta ca ceva cu riscuri mici e cam greu de gasit, de aceea tot cautam

-un job la o corporatie te alinta un pic  si ai niste asteptari peste medie

– sunt o persoana activa, o mama ce isi doreste sa fie si altceva decat parinte

-cred cu tarie ca dau stau in fundul copilului il voi invata mult prea dependent de mine si ii voi crea o perceptie de bula, iar pe viitor  el se va dezolvata in consecinta.  Copiii mei trebuie sa invete ca parintii muncesc, ca  nu tot timpul putem fii langa ei, ca trebuie sa se adapteze si sa invete sa fie indivizi si sa aiba responsabilitate. Responsabilitatea  este dupa cum am invatat la acest eveniment si ni se pare foarte tare: abilitatea de a raspunde la diverse situatii.

Tatal meu ar comenta  cu sigurata la cele de mai sus :).  Eu am crescut cu bunicii pana la 9 ani, iar mama a renuntat in acel moment la serviciu  pentru a  ne craste pe mine si sora mea, tata fiind mai mult plecat. A fost o solutie. Nu este singura solutie si cu singuranta pot gasi si eu una adaptata familiei si personalitatii mele. Am  povestit aici  despre „sacrificiul” mamei mele, caruia  ii multumesc.

 Tatal meu mi-a transmis anumite principii( majoritatea sanatoase) din educatia mea si ce m-au format ca adult  cum spune el: prin „educatie fax”.  Primeam prin fax diverse scrisori de la el care cred ca au avut un impact puternic asupra noastra de regasesc in noi multe din sfaturile lui. A  incercat sa suplineasca cumva timpul petrecut departe de familie si  a gasit o cale  de comunicare. In familii asemanatoare cu a noastra( si stiu cateva), s-a vazut lipsa din educatie a tatalui doar pentru simplu motiv ca acel parinte nu a facut eforturi sa gaseasca o solutie de comunicare.  Deci pana la urma se rezuma: tot la cata voita ai pentru a gasi o solutie :)- asta cu vointa tot de la tata o am. Multumesc tata :)!

E drept ca mi-a luat ceva timp sa pot intelege toate aceste lucruri si sa le aduc in constient, cam vreo 30 de ani 🙂 si un copil!

Tot in acest eveniment am fost indrumati sa citim cat mai mult si sa facem cursuri de parenting sau dezvoltare personala. In cadrul Pro Education Academy exista astfel de cursuri.

Recomand citirea cartilor, eventual 1-2 cursuri insa nu exagerati.  Nu stati prea mult prin cursuri si mai putin timp cu copiii vostri.  Pana la urma parenting-ul are cateva principii de baza pe  care voi le alegeti si voi trebuie sa le adaptati familiei voastre. Parintii exista de la Adam si  Eva, cred ca mai trebuie sa lasati si natura, instinctul vostru sa va indrume. Nu fiti rigizi in acesta privinta,  nu toti reactionam dupa tipare/sondaje la o anumita regula.

In concluzie, infomati-va dar luati o decizie cu capul vostru! Educati-va si aveti grija sa va educati copii in toate aspectele vietii!

 

 

Sa aveti un weekend minunat!

 P.S  Ati citit parerea mea, ce poate fi diferita de a voastra sau a altora.

Alte pareri: Olandezul zburator, Meseriadeparinte, Tusibebe, Mamicaurbana