Categorie: Sunt parinte

Spectator pe langa bicicleta

Nebunia momentului este bicicleta. Ma bucur ca a luat amploare si poate ajungem sa circulam cat mai putin cu masina in oras.  Bineinteles ca ne trebuie si infrastructura. Am sa astern cateva ganduri despre experienta mea ca „spectator” pentru moment( 1 an si jumatate) la acesta moda.

Sportivul familiei are de mai bine de 1 an si jumantate un nou hobby: concursurile de MTB( mountain bike) si implicit bicicleta. E un hobby care e benefic corpului, mintii( e un antranament continuu in concursuri) si familiei. El se antreneaza tot timpul anului in padurile din jurul casei, chiar si iarna cand ii permite vremea. E o miscare care scoate stresul din tine si te focuseaza. Cu bicicleta a molipsit membrii din familie, prieteni si incearca si pe mine. Eu nu stiu sa merg pe bicicleta 🙂 si Mos Craciun mi-a facut cadou una insa momentan ma antrenez pe trotineta Printesei.

Anul trecut a fost primul an competitional si primul an de bicicleta. Bicicletele  familiei sunt personalizate si cumparate pe bucati( e cel mai bine asa se pare din multe puncte de vedere), studiaza intens  fenomenul din toate punctele de vedere si daca vreti consultanta eu taxez :).

Am mers eu insarcinata si Printesa mai la toate concursurile organizate in Romania. Nu am prea avut weekend-uri de stat acasa vara trecuta. Anul acesta mai usor ca avem copil mic 🙂 si eu obosesc repede :). A fost frumos, au fost iesiri cu intreaga familie, Printesei ii place sa-l astepte la linia de sosire si sper sa o molipseasca si pe ea cu miscarea.

Acum cateva concluzii ale specatatorului! Nu merita chiar toate concursurile, unele sunt usurele si nu extraordinare din punct de vedere relief asa ca nu merita adusa toata familia. Exista 2 tipuri de concurenti amatori( nu vorbim de cei profesionisti cu sponsorizari si echipa in spate):

1. genul competitiv care iubeste adrenalina, miscare, senzatia; care este atent la ce bicicleta are; care se antreneaza in timpul anului; care trage de el cand are un carcel sau vrea sa-si depaseasca limita fizica.

2. genul care are cea mai scumpa bicicleta pe care se pune de obicei praful in timpul anului dar care este motiv de lauda; care vine pentru a avea ce povestii in mediu social; care nu-si optimizeaza mintea, corpul si care da navala la bere si mici dupa concurs.

Atmosfera e minunata indiferent de concurs. Copii, parinti, prieteni  in acelasi loc, atitudine de fun si miscare. Pentru cei care nu si-au vizitat tara , e un prilej bun sa o descopere.  Sunt si councursuri in afara tarii daca poti ajunge( in Romania suntem abia la inceput cu trend-ul). Pentru copii e un moment in familie si multe momente de educatie. Exisa si probe pentru parinti si copii. Pentru familia noastra e un sport cu multe beneficii.

E si multa educatie sociala daca pot spune  asa si pentru adulti. E mult fair play si atitudini ok in timpul concursurilor. Cei mai putini politicosi sau trisori sunt sanctionati de catre restul. Concurentii se ajuta intre ei, se incurajeaza pe traseu, mai socializeaza. Am avut si eu ocazia sa ajut un concurent: eram pe traseu cu masina( drumul ducea si spre o rezervatie de bizoni) si era un concurent cu o pana pe care l-am ajutat pentru ca in portbagaj aveam cele necesare. Eram in 7 luni insarcinata si fiind epuizat fizic  cu o mana o tineam pe Printesa si cu una capatul pompei pe roata.

Am vazut si concurenti de peste 60 de ani cu mai multa atitudine sportiva decat cei de 20 de ani. Am vazut fete care trageau mai mult decat baietii. Am vazut concurenti mai ponderali dar care ii intreceau pe altii avand picioare antrenate.

E un sport accesibil si usor de integrat in familie. Pe mine ma bucura cand vad si prin oras oamenii pe bicicleta, e un semn bun pentru societatea noastra.

IMG_20150510_135058
Bicicleta Sportivului dupa Prima Evadare 2015

Operatiunea Buburuza: 6 luni

La multi ani sarbatoritilor  de azi si multa sanatate va dorim!

Mai avem un pic si  Ilinca( Buburuza) implineste 7 luni.  Am inceput diversificarea de la 5 luni jumatate, avand o greutate peste medie.

Cu diversificarea am introdus legumele, carnea, uleiul de porumb si un pic de mar. Pe toate pana acum nu le-a refuzat. Actiunea propiu zisa de masa, insa e mai complicata decat la primul copil. Au structuri fizice diferite, iar dra Buburuza e mai sensibila. Adica mancam aprope tot, daca carnea e foarte bine pasata in mai mult timp si uneori suntem nervoase la masa. Eu am avut experienta cu Dra Titirez: manca in 10 min tot ce-i dadeam. E drept ca a inceput sa invete si cea mica sa deschida gura.

E mai sensibila si la durere. Ne-au iesit doi dintisori, urmeaza urmatorii doi probabil. Suntem mai nervoase si noaptea. Desi e mai ceas la somnul de noapte, are o perioada in care e mai agitata si a inceput dupa prima raceala.

De la gradinita, dra Titirez ne-a adus un virus de am racit cu totii, inclusiv eu. Fetele au facut o forma usoara, dar mucii si tusea la un copil de 6 luni  ne-au cam dat nopti albe si putine emotii recunosc. Nu stiam cum e cu copil mic bolnav, acum stiu :). Multumesc lui Dumnezeu, ca au fost forme usoare.

Buburuza va spuneam este mai dezvoltata motric fata de primul copil. De la 5 luni jumatate sta in fundulet si vrea sa se ridice. I-am luat si un centru de activitati bounce si apuca, se intinde, impinge, se invarteste.

A inceput miscarile pentru mersul de-a buselea, acum se misca ca o rama cand vrea sa se deplaseze sau se intorce de pe burta pe fata sau invers. E un proces nou pentru mine, Ioana nu l-a avut, a trecut direct la ridicare in picioare si mers. Cum spuneam structuri diferite!

Buburuza pare un copil comunciativ si vesel dar si mai nervos. Inca o alaptez, insa imi pare ca nu mai e de ajuns. Recunosc ca nu tin regimul alimentar ca la carte, ceaiul mai putin si oboseala mai multa. Deci, mi se confirma teoria cu privire la alaptare.

Are nevoie de mai multa atentie si devine repede nervoasa daca nu o bagi in seama. Aici e posibil sa o fi alintat si eu mai mult. Nu prea o las sa planga :). La primul copil aveam teoria proaspata in minte, la al doilea merg pe experienta si moment.

Ma joc mai natural cu ea. De la 4 luni cam a „invatat” sa ma mangaie pe fata la cerere si jocul Balenuta planorista, e in trei acum. Daca cea mare ma vede cu Buburuza pe picioare incercand sa facem avionul, vrea si ea, asa ca am doi pasageri. Ele se amuza, iar eu obosesc repede!

A da, si m-a mostenit cu fotogenia: poza ne prinde cu ochii inchisi :). E una din 10 poze…..

IMG_20150423_112257

 

 

Viata in 4

Avem 7 luni de cand sunt in formula de 4 personaje in familia noastra. Am incercat eu sa-mi adun gandurile la inceput de drum. Acum dupa ceva timp pot sa dezvolt mai mult 🙂 .

In cercurile mele sociale, lumea face copii in functie de mediul in care au crescut, de probleme de sanatate, de buget si in functie de „ambitiile” personale.

Un copil intr-o familie te maturizeaza, te invata multe  si te ajuta sa-ti rezolvi multe probleme personale. De la doi copii in sus inseamna un „MBA”  serios/copil.

Deci cum e cu doi copii mici( unul de 3 ani  si 4 luni si unul de 7 luni)? E complicat! Ai provocari zilnice si orice lucru simplu se poate complica fara sa-ti dai seama de ce.  Ai scapat de fricile de la primul copil, insa acum esti la alt nivel de gestionare fizica,logistica, emotionala a intregii familii si a propiei persoane. Stii ca va fi mai complicat si vor fi mai multe provocari , dar nu ai idee care vor fi acelea pana nu se intampla.

Dupa doi copii am ajuns la maturitatea sa ne intrebam: ce am facut pana acum  in viata? de ce nu am facut copii mai devreme? Fizic pentru mama e mult mai usor inainte de 30 de ani. Emotional si ca si evolutie personala daca ii faceam mai devreme invatam si ne dezvoltam pe mai multe planuri mai devreme. Castigam ceva timp!

Insa sa revenim la „house with children”. Cand sunt acasa doar cu Buburuza e relativ simplu, lupt doar cu mine. Cand sunt cu amandoua acasa e mai complicat :)! Ce se intampla la primul copil e un  alint comparativ cu doi copii cu doua nevoi diferite. Crize apar zilnic cu diferite intensitati.  Coreleaza-le programul de masa, somn, baie( al tau personal e un lux), nu le corelea momentele de plans pentru ca ajungi uneori sa plangeti in 3. Dra Titirez are uneori dorinta sa ma ajute cu sora ei mai mica, insa atentia ei este pe timp scurt .  Dra Titirez se alinta si vrea joaca, Buburuza vrea atentie totala si e mai dependenta de bratele mele..

Viata personala si cea de cuplu sufera, sufera, sufera! Ca o comparatie: cu un copil esti la un nivel de frustrare controlata; cu  doi copii ajungi la un nivel de „detentie”. Desi intelegi ce  se intampla, esti constient de motive, actiuni si prioritati exista mai multe sanse ca toate momentele planificate sa dispara si sa le  amani la nesfarsit daca intelegeti ce vreau sa spun :).

Sunt sigura ca se poate mai bine si mai usor, dar noi inca invatam! Sunt sigura ca va fi si mai complicat decat atat cand  voi incepe munca si cu cat cresc cu atat vor fi provocari mai multe si mai grele. Educatia si crestea lor sunt o presiune mult mai mare acum cand sunt 2.

In schimb, ador faptul ca mai am ocazia sa ma joc cu rochitele si funditele pe care le-am cumparat pentru Dra Titirez. Noroc ca le-am pastrat pe toate. Toate haine au o emotie in plus acum cand le imbraca Buburuza si creez povesti pentru sora ei. Jucariile le avem pe varsta pastrate si realizez ca de unele nu avem nevoie. De exempliu: paturicile interactive le vad acum cam nefolositoare. Copilul se dezvolta oricum motric, apuca, se intinde si daca il pui pe o arie mai larga si ii lasi mici jucarii in jurul lui. Uitati aici ce stresata erau la primul copil cu jocul, acum stiu ca vine de la sine si natural dar atunci Doamne fereste! sa nu care cumva sa nu se dezvolte bine copilul 🙂 ! Nebunii de mama la primul copil !

Buburuza, e mai dezvolta motric decat primul copil la aceiasi varsta, mai nervoasa si mai putin mancacioasa. Daca cu Dra Titirez, imi manca imediat cei pregateam si nu prea conta cat de fin faceam piureul de legume cu carne, acum e un proces mai lent si trebuie sa fiu atenta la cat de tocata e carnea.

Complicatul este insa frumos! Exista momente frumoase si cred cu cat cresc ca vor fi mai multe. Cand interactioneaza cele doua si  isi zambesc una alteia, ma topesc toata.  Cand Buburuza o cauta prin camera cu privirea pe sora ei sau cand o urmareste cu atentie in activitatile pe care le face simt o liniste interioara ca sunt doua.

Uneori Dra Titirez o pupa pe Buburuza din propie initiativa, nu are crize de gelozie directa( nici nu cunoaste termenul), daca o iau eu de la gradinita ma intreaba unde e Ilinca. E musai sa fie si ea! Ma imita in gesturi si actiuni cu ea. Daca plange, se apuca sa-i cante cum fac eu.

Intr-o discutie din parc cu  o fetita a treia propozitie a Dra Titirez a fost ca are o  „suioaia” si o cheama Ilinca. O prezinta persoanelor cu care ne vedem ori de cate ori are ocazia si cand o duc la gradinita o prezinta cu mandrie colegilor ei. Sper sa ramana asa cat mai mult timp :).

Interactiunea lor e asa un lucru frumos si cald! Inca nu am gasit modalitatea sau nu o simt, sa le iubesc la fel in acelasi timp, sa nu ma simt vinovata fata de una sau alta in functie de context.

It’s a work in progress!

IMG_20150405_193336(1)
Prima poza oficiala cu Buburuza & Sis

 

 

Eficienta Nomasvello 3

In martie am avut parte de sedinta nr 3- tratamentul Proskin de la Nomasvello Floreasca. Am fost incantata de rezultatele asupra punctelor negre din jurul  nasului in primele 2 sedinte.

Intre sedinta nr 2 si nr 3, nu m-am prea mai ingrijit acasa si s-a vazut prin inmultirea punctelor negre de pe fata. In plus am avut ceva schimbari hormonale datorate procesului post nastere si ceva mai multa oboseala. Curatarea pe fata a avut acelasi efect ca si pana acum de luminozitate, nu a fost nevoie sa insiste decat pe zona nasului.

Intre aceste sedinte nu am simtit nevoia unor masti exfoliante. Practic nici nu am timp, insa noroc cu acest tratament care compeseaza :).

Le multumesc celor de la Nomasvello Floreasca pentru profesionalism si atentie!

Experienta noastra prin spitale

Ma tin de ceva timp sa va impartasesc experienta mea cu diverse clinici particulare sau spitale. Acum cu 2 copii, s-au inmultit interactiunile.

Am norocul sa am de la munca un abonament destul de bun la o clinica privata,  asa ca am cam experimentat serviciile catorva  clinici mari din Bucuresti. Imi plac lucrurile simple, de calitate, implicare si sinceritate in serviciile pe care le primesc. Citesc oamenii binisor daca nu chiar bine si nu suport cand mi se vinde ceva mai ales prin prisma „ambalajului”, sa spunem ca e un defect profesional :).

Pana in acest moment din punctul meu de vedere, Medsana ofera cele mai bune servicii cu privire la medici si client service. Am ales-o fara sa clipesc chiar daca puteam sa merg si la o clinica mai mare si cu sectie de urgenta. E o clinica mai mica, insa medicii cu care colaboreaza par alesi cu atentie, personalul auxiliar e mai  „cald” si lipsit de zambetul fals pe care trebuie sa-l ofere ca asa e procedura de marketing si salariu la privat. Am avut experienta cu ei vreo 8 ani de zile si pentru mine conteaza sa ma pot baza pe un nivel minim de pregatire al doctorului. Am avut ceva timp sa experimentez multe specializari la ei….Fiind mai mica are avantajul ca relatia dintre ei si familia ta devine mai personalizata. Dezavantajul: nu au toate specializarile disponibile si sectie urgenta. Tin minte si acum, cand avand un bufeu de tensiune la prima sarcina, am sunat mai intai la ei sa vad daca ma pot duce la vreun doctor si m-au sunat de doua ori in ziua respectiva sa vada daca sunt bine.

Pentru pediatra noastra si doctorita mea ginecolog nu am gasit inca inlocuitor. Pediatra cel putin, mi-e greu si refuz sa o inlocuiesc complet.

Sanador– am o experienta cu ei de 1 an si am nascut-o pe Ilinca la ei. Doctorita mea ginecolog  lucreaza si cu ei si cand a trebuit sa-mi schimb clinica i-am ales din simplu motiv ca lucra ea cu ei. E o clinica mai mare, cu spital privat. Spitalul e mai putin „pompat” cu diverse lucruri care sa-ti fure ochii, procedurile medicale sunt respectate si  doctorii nu fac pe „vanzatorii”.

Cand am ales unde sa nasc a doua oara a contat medicul, apoi increderea pe care mi-o inspira clinica.  A contat si faptul ca Sanador este foarte aproape de Filantropia si partea financiara care nu a diferit mult fata de ce as fi platit la stat( datorita abonamentului meu).  Daca doctorita mea lucra si la un  spital de stat, m-as fi dus la stat chiar daca confortul este mult mai bun la privat. Daca lucrurile nu merg perfect, prefer experienta inaintea confortului.

Conditiile de cazare, mancare la Sanador au fost foarte bune. Am venit doar cu contractiile si bebelusul la internare, restul bagajului traditional l-am gasit la ei. Personalul dragut si incuraja interactiunea cu bebelusul si stimularea alaptarii. Asistentele iti raspundeau la toate intrebarile fara graba de la stat.  Ce mi-a placut era ca insistau ele sa alaptezi si sa stai cu copilul in timpul zilei. Pe mine m-au lasat in pace ca stiam ce am de facut, insa colegei mele de camera( mama la primul copil speriata) ii aduceau copilul  chiar daca nu-l chema ea si aveau rabdare sa o invete. Aveau atitudine de personal medical si nu de „majordoni” cum am mai vazut eu prin alte clinici. Sectia de neonatologie cred  ca poate suferi imbunatatiri din punct de vedere experienta, insa cred ca am si asteptari mari  eu comparand-o cu cea de la Filantropia, unde exista o istorie in spate.

Desi au o sectie cu multi doctorii pediatri, nu am gasit inca unul cu care sa „comunic” si i-am cam incercat pe toti. Insa poate e problema mea ca am anumite „nebuni” in cap.  Client servicul e mai putin personalizat si personalul auxiliar e destul de fluctuant, fiind un spital mai mare si cu multe lume baniuiesc ca si programul e dificil. Pana acum pare un spital  „sanatos” ce da atentie omului pe care il angajeaza si actului medical.

Spitalul  de copii „Grigore Alexandrescu”v-am mai povestit eu aici cand am fost internate pentru otita anul trecut. Timpul de asteptare nu difera la urgente la ei fata de cat stau la urgente la o clinica privata( din ce experiente am avut eu pana acum).  Conditiile logistice nu sunt la fel, insa personalul imi pare mult mai stapan pe situatie si nu e stresat de programari ca la privat. Medicii rezidenti pe care i-am intalnit aici imi plac mai mult decat unii pediatrii de la privat.  Si nu am „platit” niciodata la urgente pana acum la ei! Pentru nastere la Filantropia mai multe detalii aici.

spital

Pentru sectia de urgente va recomand spitalele de stat.  Din punctul meu de vedere trebuie sa conteze doctorii si pregatirea pentru urgente, iar privatul nu este inca pregatit pentru un nivel ridicat de raspuns.

Ce am relat mai sus se bazeaza pe experientele mele, sunt parerile mele in acest moment. Daca nu am mentionat vreo clinica sau spital este pentru ca ori nu am avut experienta , ori nu am avut ce lucruri pozitive sa scriu :). Nu este o parere ce face parte din vreo campanie de promovare si nu a  avut nici o influenta financiara :).

Copiii bunicilor nostri

Conform celor invatate de mine copiii trebuie sa-si depaseasca parintii. Analizand putin viata parintilor nostri, ei au facut un pas urias fata de parintii lor.  Pasul nostru, evolutia noastra in comparatie cu a lor pare mai mica. Este mai putin importanta?

In ambele familii ale bunicilor copiiilor mei, strabunici au fost oameni simpli, cu putina carte care au incercat sa-si creasca cum au stiut ei mai bine copiii si nepotii. Ei au trait intr-o perioada mai tulbure a istoriei noastre si au facut ce au putut. Cu totii avem povesti despre cum bunici nostri au trecut prin colectivizare, viata la tara, supravieturiea prin diverse mijloace.

Bunica mea prin simplitate era o doamna, mama desi a copilarit cu multa saracie si-a depasit conditia si sunt convinsa ca daca  mai traia era in ton cu timpurile noastre. Minunata Buni, cand era copil manca o data pe saptamana carne( chiar daca aveau mai multa) si acum stie sa navigheze pe internet, utilizeaza Dropbox-ul si are o minte ce se poate adapta noului. Bunicul cu mustata, a trecut de la pascutul vacilor la manevrarea vapoarelor si e mai activ  ca mine pe FB.

Pasii uriasi fata de parintii lor din punctul meu de vedere, necesari sa fie facuti, de la un nivel de trai la altul. Acesti pasi uriasi si-au cerut si ei „tributul” lor in fiecare din cazuri, fara exceptie.

Evolutia nostra poate parea mica in comparatie cu a lor….Ma intreb cum va fi a copiilor nostri?! Poate fiecare generatie se dezvolta pe diverse planuri mai mult, se dezvolta in zonele unde generatia din urma nu a reusit. Vom putea noi fi constienti de evolutia copiiilor nostri? Vom putea fi noi mai deschisi decat parintii nostri?

Tin minte ca bunicii mei ( vad acest lucru si la bunicii copiilor nostri) au fost mai calzi cu noi( nepotii) decat cu copiii lor, au fost mai putin pretentiosi, au fost mai relaxati in a ne creste. Probabil se datora varstei, intelepciunii si experientei. Buni de exemplu spune ca acum realizeaza unde putea sa fie altfel in educatia copiiilor, doar ca alergatura continua si timpul putin au impiedicat-o. Are alta atitutdine fata de nepoatele ei, parca vroind sa recupereze timpul pierdut cu ai ei copii.

Dupa toate minunatiile pe care un copil ti le poate aduce in viata, iti arata si unde ai gresit in trecutul tau si iti arata si unde  si cate „schelete” din educatie ai. Sper ca generatia mea sa  incerce sa invete din aceste lucruri.

Sper ca ai mei copii ca adulti sa aiba mai putine „schetele” decat mine si sa nu le las vreo unul mostenire :). Astfel sigur voi face un pas important in evolutie 🙂 !

Operatiunea Buburuza: Diversificarea 5 luni

Cele ce urmeaza sunt propriile pareri, a mama de 2 copii, fara studii de specialitate 🙂 !

Iata-ma la inceput de diversificare cu copilul nr 2. Nu am sa inteleg de ce e nevoie de cursuri elaborate pentru a-ti invata copilul sa manace solid sau sa faci un piure. Parerea mea este ca cu putina informare, un pediatru bun si gandire de bun simt nu ai cum dai gres. Am  mai scris ceva pe acesta tema: Diversificare the beginingDiversificarea the next levelMini ghid pentru diversificare, Diversificare 10 luni.

Ca si cu Dra Titirez, datorita greutatii de peste 8 kg( la 5 luni), ne-am consultat si cu doamna pediatru si am inceput introducerea alimentelor solide la Buburuza. Se pare ca laptele meu nu o mai satura, mai ales ca nu am tinut un regim alimentar ca la carte cu 3 mese pe zi si multe lichide.

Urmam aceiasi schema pentru diversificare: legume, carne si apoi introducerea fructelor.  Iarasi nu am sa inteleg de ce simtim nevoie sa introducem tot felul de seminte, fructe, cereale exotice( a se citi non Romania) doar pentru ca ni se pare noua ca sunt mai sanatoase. Nu contest valoarea lor, doar ca la introducere alimentelor solide la un bebelus, sunt de parere ca nu trebuie sa ne abatem de la „traditional” din simplul motiv ca evolutia noastra ca specie in bazinul carpato-danubiano-pontic a scris ceva si in genele noastre si ele stiu sa fie pregatite pentru alimentele locale. Orice introducere de alimente exotice pot duce la dereglari digestive sau alte manifestari negativein viitor. E simpla logica zic… Am citit si eu 2-3 carti de diversificare scrise de straini, unele principi sunt comune insa multe retete, sfaturi sunt specifice nationalitatii autorului.

Eu am respectat exact indrumarile medicului pediatru, fara abatere, fara sa introduc eu x aliment ca asa zice bunica, sau ca asa am citit eu intr-o revista. Doamna doctror mi-a si explicat de ce nu e ok de exemplu sa-i dau piure de avocado in primi doi ani de viata.  Dra Titirez nu a primit vreun aliment nerecomandat pana la 2 ani si jumatate, nu gusta din ce mancam noi( BEBELUSII NU AU POFTE SUNT DOAR CURIOSI)si a avut un regim alimentar echilibrat pe care in general nu l-a refuzat. Apoi a inceput cresa si gradinita si ne-am alintat , dar tot dupa 3 ani i-am introdus laptele cu cacao( doar la gradinita), ceaiul de fructe, mango, castravetele, pepenele rosu. Nu mamanca ciocolata si intelege notiunea de alimente pentru adulti si nu face crize pentru ca nu ne-am abatut de la acesta regula. Ii mai dam din cand in cand sa guste un pic din ciocolata alba sau altceva din comert, insa daca nu vede prea mult in casa, nu i se pare normal. Deci, tot de parinte tine cat de alintat alimentar e un copil.

Revenind la diversificare redau mai jos schema noastra.

-Primele doua luni au insemnat introducerea meselor cu alimente solide si apoi sa ne-am focusat pe introducerea a cat mai multe alimente. Am inceput cu piureul de radacinoase( morcov, patrunjel, pastarnac, telina). Reteta: “500g zarzavat( 1/2 morcov, 1/2 radacini)+1000ml apa plata+un praf de sare. Se poate prepara si jumatate din cantitati, dar pastrand proportia 250g zarzavat/500ml apa.  legumele se fierb pana se inmoaie fara a adauga apa. Se separa, se paseaza in blender( daca aveti un robot babycook este si mai bine). Se amesteca cu zeama in care au fiert si se completeaza pana la 1000ml( sau cantitatea initiala de apa). Se mai da o datat in clocot si se raceste brusc. Dupa ziua 4-5 nu se mai adauga apa dupa fiert”.  Este importanta racirea brusca ( ex: sub jet de apa rece) pentru a nu permite bacteriilor sa se dezvolte. Piureul se introduce treptat la masa de pranz( 30 ml- prima zi, 60 ml -a doua zi…180ml). Pana se ajunge la cantitatea totala se suplimenteaza masa cu lapte.  Dupa 180ml piure se pot da 3-4 lingurite apa plata fiarta si racita. Stiu ca introducerea sarii este controversata, medicul nostru ne-a dat argumente logice si am decis sa o ascultam.

Apoi a urmat introducerea:

-carne vita matura( treptat in piureul de legume).

-ulei de germeni de porumb( treptat in piureul de legume)

-masa 2 : piuere fructe- mar curatat de coaja, ras pe razatoare de sticla, introducere treptate: 2 lingurite-prima zi, 4 lingurite-a doua zi… pana la un mar intreg

-branzica facuta in casa la masa de fructe; reteta: “1 litru lapte( uht 3, 5% grasime +8 tablete claciu lactic; se pune la fiert laptele, cand fierbe se adauga tabeletele pisate, se separa in tifon branza de zer si se spala intr-un jet de apa”.

-galbenusul de ou( la 6 luni), “2 zile pe saptamana in supa de zarzavat, eliminand in aceea zi carnea. se incepe prima saptamana cu 1/4 galbenus/zi… saptamana III-1 galbenus intreg”

-iaurt( la 7 luni)-40-60% grasime ) diverse marci romanest: Napolact, Covalact, Campina), prima zi 2 lingurite…. pana la un iaurt mic.

Ulterior, o data la doua zile introducem o leguma( dovlecel, rosie, ceapa doar la fiert, praz, brocoli, cartof mic, fasole verde etc) sau un fruct nou( para, piersica, caisa, cirese, visine-2-3 boabe, pepene galben, citrice  etc.) Nu se introduce aliment nou, inainte cu o saptamana  de un vaccin si dupa cu o saptamana. Nu se introduce aliment nou cand copilul este bolnav. Sunt foarte multe variante a diversificarii, banuiesc ca difera si de doctor, bebelus, anotimp, majoritatea au aceleasi alimente la baza.

Partea de logistica 🙂

– piureul legume, branzica se pot tine  2 zile in frigider

– pana copilul poate rontai, mesteca corect, se recomanda fierberea alimentelor si nu gatirea intr-o masina cu aburi. astfel se fierb mai bine si piureul iese  ok.

-scaunul de  masa pentru bebe este recomandat din momentul in care copilul sta in fundulet. Noi am folosit pana de curand leaganul si pot spune ca  am avut momente in care am adormit in timp se mancam. Acum insa, ne ridicam in fundulet singure si nu mai stam asa cuminti.

-la  inceput nu sunt necesare prea multe castronele, lingurite, canite. Noi folosim mai mult recipiente mancare, lingurite mici,  lingurite de silicon, o cana cu cioc de silicon.

– conservarea legumelor, frunctelor se face mai bine la borcan decat  pastrarea in congelator pentru ca inghetarea in congelatorul de acasa se face la temperatura mare( fata de inghetarea industriala) si  isi pastreaza nutrientii 3-4 luni.

-alimente cat mai natural crescute si produse. Aici e o intreaga discutie cu privire la cati hormoni mancam si transmitem si cum gasim hrana ok.

-murdaria este inevitabila, mai putina la inceput si mai multa dupa. Joaca e buna pentru bebe!

-ajută dacă aveţi 2 craticioare separate( 1-1,5l). Una pentru fiert carne si una pentru legume, la inceput se fierb separat.

-aveţi nevoie de cana pentru fiert laptele(1l max) când veţi face branzica.

-la început piureul de legume are consitenţa unei supe creme, se papă mai uşor cu o linguriţă puţin mai adancă.

-veţi avea nevoie de o razătoare din plastic sau sticla pentru mere. Răzătoarea din metal oxidează şi mai repede frunctul.

Diversificare nu este grea, e ceva normal. Daca ca mama ai avut grija sa manaci sanatos in sarcina si alaptare nu are de ce sa-ti refuze prea multe alimente( nu zic ca nu e imposibil 🙂 ). Introdu si alimentele care nu-ti plac tie, copilul le poate manac cu placere( de exemplu eu nu prea manca orez si deloc ananas dar Dra Titirez e fan).

Succesul tine de 20% genetica, 30% comportamentul alimentar al mamei, 50% respectarea sfaturilor medicului si rigurozitatea ordinii alimentelor.

Gașca Zurli- un nou record

Dragilor,

„Gasca Zurli are un nou record de bilete vândute la spectacolele pentru copii in România.

Sold out în majoritatea orașelor. Bravo Zurli!

Peste 15.000 se vor bucura de show-ul din noul turneu național – Întâmplări din lumea poveștilor.

Cel mai mare teatru pentru copii  pleacă din nou în  țară. Trupa fenomen a României își face din nou bagajele și cucerește oraș după oraș. Veselia și culoarea sunt aduse din nou pe scenă. În unele orașe, copiii și părinții au epuizat biletele înainte de începerea efectivă a turneului, iar în cele mai multe orașe sunt vândute on-line mai bine de jumătate din bilete.
Gașca Zurli se bucură de un success nebun printre copii și părinți pentru că spectacolul imaginației ia locul educației formale. Filosofia showurilor pornește de la Mirela Retegan – femeia care a fondat Zurli, cea care a ridicat dragostea pentru copilul ei la nivel de fenomen național.
Noul spectacol cu care trupa va colinta toată țara – Întâmplări din lumea poveștilor – îi învață pe copii cât de important e să faci treabă în echipă, le arată celor mici că e important să câștigi dar e foarte important și cum știi să pierzi, piticii află că nu toți sunt pe locul întâi și că lucrurile se fac cu bucurie. Este un spectacol despre prietenie dar și unul în care părinții învață trucuri noi pe care le pot folosi ca să obțină mai ușor participarea copiilor lor la diverse activități. O oră cu Gașca Zurli e magică, e cea mai veselă variantă pe care copiii și părinții o pot petrece împreună.

„Turneul începe în Ardeal, primul oraș este Zalău, pe 9 martie. Microbuzul Zurli se îndreaptă apoi spre Cluj Napoca – 10 martie, Brașov- 11 martie și Sibiu- 12 Martie.
A doua săptămână Gașca se mută în Moldova: Suceava – 17 martie, Bacău – 18 martie, Buzău – 19 martie.  Ajungem apoi în câteva orașe din sud: Pitești – 20 martie, Craiova – 23. Ne întoarcem în vârful țării – Satu Mare 24 martie, Baia Mare 25 și Târgu Mureș 26 martie. Sfârșitul lunii  ne prinde în vestul țării: Timișoara 30, Arad 31 și, nu e nicio păcăleală, pe 1 aprilie suntem la Oradea. Încercăm să acoperim țara cât mai bine și să dăm posibilitatea părinților să se deplaseze cu copiii din orașele mai mici în care noi din păcate, din motive de costuri, nu putem ajunge”, a declarat Mirela Retegan, fondatoarea Zurli.

Gasca Zurli cucereste Romania

Detalii despre turneu găsiți pe harta de pe pagina www.zurli.ro.”

Si nu uitati de spectacolul din Bucuresti pe 31 mai, de la Sala Palatului. Deja ne este dor de ei :)!

 

Operatiunea Titirez: olita

Varsta: 3 ani si 3 luni

Daca nu ai copii, nu citi acest articol pentru ca e posibil  sa nu intelegi stresul unui parinte referitor la cum sa-si invete copilul sa faca la olita.

Am zis sa consemnez cum am reusit noi sa invatam sa facem la olita si sa scapam de scutece si ziua si noaptea. Poate nu e cea mai rapida adaptare sau cea mai eficienta insa la noi a functionat si important e ca nu a fost cu stres. Stiu niste mamici de pitici care vor ajunge la acesta etapa si poate le ajuta :).

Eu nu prea m-am stresat cu mersul la olita. Parintii nostri sunt destul de stresati daca copilul nu face la olita la 1 an si ceva. Pentru ca avem scutece de unica folosinta, am zis ca ne permitem sa mai lenevim, mai ales ca un copil isi poate controla procesul fiziologic in jurul varstei de 2 ani. Sincer, m-am si bazat un pic pe Buni :), care s-a ambitionat pe la 2 ani sa o invete pe Dra Titirez sa faca la olita- mai ales ca urma in primavara sa mearga la cresa.

Ce am avut in dotare: colac reductor, olita simpla. Nu am luat olite cu muzicuta, forme, etc., pentru ca am considerat ca trebuie sa invete ca procesul nu e o joaca ci o necesitate.

idee pentru urmatorul proces OLITA
idee pentru urmatorul proces OLITA

Proces: La inceput Buni o punea periodic pe olita( toamna), ea fiind in timpul zilei fara scutec de unica folosinta. Cand dormea ii punea scutec. Au existat si cateva accidente in chilotei si prima reactie a fost sa o atentionam, apoi dupa vreo 2 luni incepuse din cand in cand sa spuna ca vrea la olita. Dupa vreo saptamana in care am crezut ca s-a lipit de ea, au existat accidente de nr 2 si am cam certat-o si eu si Buni. Din acel moment a dat inapoi, nu mai cerea la olita.

Am avut ocazia sa ma consult cu un psiholog, care mi-a spus  ca nu trebuie sa stresez copilul cu olita si in nici un caz sa o cert. Teoretic le ia cam 2-3 luni sa creeze un obicei si daca o certam da inapoi. Trebuie sa avem rabdare si sa-l lasam pe copil sa finalizeze procesul in timpul sau.

Ahaaa…deci sa incepem procesul din nou. Am explicat familiei ca nu trebuie sa certam sau sa stresam copilul si am luat-o de la inceput. Am zis ca sigur la cresa, va vedea la alti copii si atunci va fi si mai simplu procesul.  Asa ca am inceput cresa cu scutece( prin aprilie), doamnele de acolo ii duceau periodic la toaleta. S-a imbolnavit dupa o luna si jumatate si nu am mai trimis-o in colectivitate. In perioada cat mergea la cresa, accidentele erau rare dar tot nu cerea ea din propie initiativa, trebuia sa o punem noi pe olita periodic.

Din mai pana in septembrie, Dra Titirez a stat acasa cu bona. Am continuat pusul periodic la olita, scutece cand dormea. Accidentele au fost rare. O lasam sa mearga cu mine la baie pentru a avea si puterea exemplului. Incepuse prin iulie-august sa si ceara la olita. La somnul de pranz, nu mai purta scutec, pentru ca accicentele erau rare. Eram noi stresati cand plecam cu ea pe undeva si o tot intrebam daca vrea la toaleta.

In calatoriile noastre am observat sa se poate tine, pentru ca nu prea vroia sa faca daca nu era la olita ei sau in camera de hotel.

Am ajuns in septembrie, am mers la gradinita. Aici primele 2 saptamani a avut cateva accidente in timpul somnului de pranz, sau poate ca era stresata de noua schimbare di viata ei. Dupa aceasta perioada a inceput sa spuna ca vrea si ea pe WC si ii puneam colacul reductor( la gradinita au mici WC-uri). In octombrie a stat acasa, pentru ca nascusem eu. Continuam fara scutec la pranz, cerea la WC, scutec noaptea. Pentru noapte i-am cumparat scutece ieftine, care erau cam incomode cand se umpleau de pipi si cerea dimineata imediat sa il scot.

In noiembrie a revenit la gradinita si dupa vreo 2 saptamani ne-a spus ca vrea sa-si dea singura jos pantaloni si chiloteii si sa-si faca igiena de dupa. Ce bucuroasa eram! Mama, copilul meu vrea singur 🙂 !!! Incepuse sa spuna ca nu vrea mai vrea scutec noaptea.

Prin decembrie a racit jos si a inceput sa ceara scutec pentru ca i se parea ca se scapa pe ea si era foarte nervoasa. La gradinita, doamnele ne-au spus ca nu era in apele ei  fiind plangacioasa si ca s-a linistit  dupa ce i-au pus scutec. Nu m-am panicat, am inceput tratamentul si am lasat-o cateva zile cu scutec, desi cerea la olita foarte des si era cam uscat.  Incepuse si  vacanta de iarna. Tratamentul era cu supozitor in fundulet si era foarte suparata cand trebuia sa-il pun.

Dupa finalizarea tratamentului, a mea domnisoara nu mai vroia scutec si i-am spus ca la gradinita daca ii punem scutec, doamnele trebuie sa-i puna si supozitor. Prima ei reactie:

” Nu au supozitor la gradi!”

„Ducem  noi si le spunem sa-ti spuna daca vrei scutec 🙂 ”

A inceput gradinita, ziua era ok, fara accidente, iar noaptea ea a cerut sa nu-i mai punem scutec. Primele nopti stateam cu grija, sa nu faca vreun accident, asa ca-i mai puneam dupa ce adormea. Vazand, ca e cam uscat dimineata, mi-am facut curaj si am lasat-o fara scutec si noaptea.

Surpriza, nu a facut in pat! Chiar facea dimineata doar, dupa ce avea ceva lichide seara si  adormise fara a merge la toaleta. Din ianuarie pana acum, cred ca am avut doar un singur accident noaptea. Nu am certat-o , i-am spus ca a fost doar un accident :).

Deci dupa 1 an si 4 luni de la inceputul procesului  OLITA, am scapta de scutece si ziua si noaptea, cere la toaleta, se poate tine perioade mai lungi, se trezeste noaptea daca vrea, se descurca singura in acest proces( haine, igiena).

Cred ca e foarte important sa ai rabdare, sa perseverezi si sa nu certi copilul( cand o certam, o vedeam cum se inchide in ea). Mersul in colectivitate a ajutat foarte mult prin puterea exemplului si stresul ca nu era acasa si o vad alte persoane daca face pe ea. Asocierea  scutec- supozitor, a ajutat sa scapam definitiv de scutec. Acum mai vrea sa faca si ca baietii pipi( toaleta la gradinita e mixta) :).

Cam asa a fost la noi… dupa ce am inteles ca nu trebuie sa cert copilul si sa-l las in timpul lui. Poate a durat ceva, dar in familie nu a fost nici un stres. Doamna psiholog mi-a spus ca nu e o problema daca la 4 ani mai poarta scutec, dar am zis ca nu e cazul sa ajungem la aceasta varsta :).

Lumea spune ca al doilea copil va invata mai repede si mai usor pentru ca il vede pe primul… Asa o fi?! Inseamna ca am scapat, Titirez o invata pe Buburuza 🙂 !

 Sursa poza

Jocul intre 0-3 ani

Bunicul cu mustata, nu prea intelege el de ce o” chinui” pe fiica cea mare cu diverse drumuri prin oras, la specatcole sau diverse activitati. Am incercat eu sa-i explic teoria parintelui modern :)-( in afara de bucuria din ochii ei :)), raspunsul lui de parinte intelept a fost:

-„Degeaba te straduiesti, totul e genetic. Genele sunt mai importante!”

Pai are si el dreptate! Cel putin in jurul meu, atat in viata reala cat si in 2.0, parintii au cam uitat acest lucru 🙂

Cati bani cheltuim pe jucari? Ma uitam  zilele acestea, la jucariile din casa: multe jucari dupa parerea mea. Dra Titirez se joaca cu aproximativ 30% din ele.  La primul copil esti stresat/a cum sa te joci cu copilul tau. Cel putin asa eram eu…. Nu stiam cum sa ma joc natural cu ea, tot aveam impresia ca desi are 3 luni trebuie sa am un fel de joaca cu copilul meu, citisem eu ca e important pentru dezvoltarea  copilului. In capul meu era ca trebuie sa ma joc mai elaborat cu ea, probabil pentru ca ultimile jocuri pe care mi le aminteam eram de la o varsta mai mare.

Adaugi la acest stres cateva „circuite” lipsa sau reconfigurate de statutul de mama 🙂 si voila! o intreaga paranoia cu  jocul. Cum sa ma joc cu copilul meu, ce jucarii sa-i iau , NU STIU SA MA JOC CU El/EA, daca copilul meu nu invata ce trebuie, daca nu se dezvolta ca alti copii?!!!! Asa ca te apuci sa citesti diverse articole pe tema acesta, sa te inspiri de la diversi specialisti, sa cauti cursuri alternative si ti se pare ca altii stiu mai bine cum sa se joace cu copilul tau… Ti se pare extraordinar cand auzi de motricitate, joaca senzoriala etc. si astepti cu nerabdare sa-ti ia unii banii din buzunar( includ aici si jucariile)…..V-am mai spus ca cel mai usor este sa vinzi parintilor!  Si credeti-ma ca e o  industrie acolo care nu poate incapea in statistici( 0-3 ani) , iar totul e gandit cum sa-ti vanda tie ca adult ceva! Esti orbit/a de panica si crezi ca invatatul prin joaca e ceva complicat pe care doar persoane specializate si concepte din alte tari te pot ajuta :).

Nimeni nu-ti spune ca te relaxezi si sa intelegi ca cheia nu este sa-i cumperi n jucari sau jucari sofisticate.  Nimeni nu-ti spune ca totul ar trebui sa fie natural, simplu si ca nevoile unui copil mic pana la 2-3 ani este sa invete mediu inconjurator.  Nimeni nu-ti spune ca daca te preocupa nu ai cum sa gresesti, atat timp cat ii dai atentie si petreci timp cu bebe! Nimeni nu-ti spune ca cea mai eficienta jucarie este  DRAGOSTEA! Nimeni nu-ti spune ca un copil se dezvolta mai frumos, mai bine daca ca bebelus a avut parte de atentie, dragoste si caldura sufleteasca. Pana la 3 ani copilul isi dezvolta sistemul nervos si isi creaza conexiunile neuronale pentru viitor.

Am invatat ca atunci cand am dubii despre o anumita actiune sau decizie pe care trebuie sa o iau referitor la bebelusii mei, sa ma intorc catre natura. Cum ar fi daca nu ar exista atata tehnologie, cum ar proceda o mama in epoca de piatra, cum procedeaza animalele cu puii lor. Eu zic ca nu ai cum sa gresesti :)! Ce poate fi gresit la ceva natural si simplu?! Pana la urma suntem si noi in lantul trofic :)!

Acum concret: stii sa te joci doar ca iti ia ceva timp sa-ti aduci aminte sau sa devina natural. Bebelusi/copiii au nevoie sa invete despre lumea din jurul lor, sunt ca o foaie alba pe care tu scri. Orice poate fi joc sau jucarie atata timp cat copilul invata un lucru, o  senzatie, o textura etc.

Gadili bebelusul, te joci cu degetele, ii arati manutele, iti pui manutele pe fata ta, te joci cucu bau, de joci cu parul sau o pana pe corpul copilului, il arati diverse obiecte, ii arati diverse culori, ii arati cum trebuie sa tina lingurita, il/o lasi sa se joace cu mancarea, il/o lasi sa darame o cana cu apa, ii dai in manuta diverse lucruri,  ii canti si vorbesti mult sau ii citesti. Se numeste tot joc si copilul invata chiar daca nu vezi pe moment. E ca un buretel, te va surprinde cu ce invata acum peste catva timp.

Copilul copiaza tot ce faci si ce spui, invata si prin imitatie si prin experiment. II arati si il lasi pe bebe sa duca lingurita la gura, sau canita la gura. Un doctor mi-a spus ca in primi ani de viata e foarte important sa cunosca cat mai multe lucruri despre ce il inconjoara. Nu toti sunt Mozart! Exista copii care nu stiu la 2-3 ani care e scaunul sau masa dar stiu ca numere pentru ca au memorat, pentru ca nu le-a spus nimeni sau care nu stiu sa mestece bucatele mai mari de mancare pentru ca au fost prea protejati. Cum sa stie daca nu-i lasam sa experimenteze?!

Trebuie doar sa ne preocupe sa-i invatam mai intai lucrurile de baza, banale si sa avem incredere ca nu avem cum sa gresim. Daca le oferim timp si dragoste, nu avem cum sa nu-i invatam. Ieri mi-am dat seama ca copilul meu nu stia sa-si toarne singur dintr-o sticluta in pahar, pentru ca nu am stat sa-i explicam sau sa o invatam. Ceva banal nu? De unde era sa stie ea daca nu o invatam sau nu am lasat-o sa experimenteze. Prima data a varsat apa, apoi a fost prudenta si nu a mai varsat.

Si  in plus copii nostri nu au nevoie …. de ambitiile noastre competitive si de comparatii cu alti copii, inclusiv la jucari. O jucarie de 200 de ron, nu-l face automat mai destept/a. A scris Bogdana un articol foarte util cu privire la jucari( mama a 3 copii- deci nu ma credeti pe mine pe cuvant :)). In plus sa-i lasam sa experimenteze, sa scrie, sa mazgalesca( pe perete s-a intamplat de 2 ori cred maxim). Sfat: nu fiti parinti care cearta copilul ca nu au grija de jucari! E normal sa nu le murdareasca, strice, pentru ca experimenteaza. Relax sau certati-va pe voi ca nu ati gandit cand ati luat o jucarie scumpa.  De exemplu pana acum Dra Titirez a rupt 2 scaunele, a mazgalit o casa de exterior, a murdarit de n ori cu acuarele o tabla de jucarie, a murdarit de n ori cu plastelina sau culori masuta ei si mocheta, si-a murdarit cateva haine cu carioci, a rupt n creioane colorate etc.

Dupa 3 ani si intrarea in colectivitatea viata se complica dar si invata sa se joace singuri. Pe la 1.5-2 ani am inceput sa ne jucam cu jucariile, spuneam diverse povesti si rollplaying, acum se joaca singura si creaza ea povesti… Canta singura diverse versuri inventate( sau cel putin asa mi se pare mie), pentru ca vazuse la desene  la Sofia I.

Revenind la genetica, conteaza mult mosternirea genetica in dezvoltarea unui copil insa suma experientelor pot atinge sau nu potentialul ei/lui. Din punctul meu de vedere cu cat experimenteaza, este expus la mai multe lucruri, cunostinte, cu atat e mai pregatit pentru a deveni adult. Uneori o informatie primita mai devreme te ajuta sa fi cu un pas in fata :). Pentru mine, in plus experientele, experimentele te ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale care completeaza un copil/adult echilibrat emotional, stapan pe sine si fericit :).