Categorie: Sunt parinte

Operatiunea Buburuza: 9 luni si 2 surori

Dra Buburuza face  in curand 9 luni. Mergem  de-a busilea cu viteza, ne ridicam in picioare si ne miscam incet cu antepremergatorul. Se joaca la masa cu activitati in picioare si a inceput sa-si tina echilibrul fara sprijin.

Are un limbaj al ei: na-na, ga-ga, eh-eh….si este mai nervoasa, mai vesela si mai agitata decat sora ei la aceiasi varsta. Avem 4 dinti sus si 3 jos :). Pe zi ce trece insa ma bucur de momentele frumoase dintre cele 2 surori.

Buburuza e bucuroasa cand o vede pe Printesa. Printesa vrea sa o vada cand se trezeste si si-a facut un obicei sa se joace cu ea dupa somn. O salutam:

-Bonjur Madam Furlifus!

Are 3 mese solide,  2 mese alaptare-manca tot in tr-un ritm mai incet. Cu Buburuza trebuie sa fiu mai atenta sa nu se inece cand o las pe ea sa manance ceva. Pentru ca se trezea de mai multe ori noaptea si eu am simtit ca mi-a scazut cantitatea de lapte, i-am mai introdus 180ml de lapte praf( formula bebelusi).

Cu somnul noaptea e mai dificil si eu nu ma comport bine la nesomn: devin nervoasa. Se trezeste de 3-4 ori pe noapte, insa de cand i-am introdus supliment nu mai mananca noaptea si am si eu vise( dorm legat 3-4 ore :)).

Insa cea mai minunata situatie este ca le urmaresc cum interactioneaza, cum o alinta cea mare Ilincuta, cum o invarte in leagan si Buburuza rade larg la ea, urmarind-o cu ochii, cum ii canda”Zboara, zboara, Varajimaturica” si cea mica se agita verbal in stilul ei.

Printesa face puzzle si Buburuza vine in viteza si vrea sa-i ia piesele. Printesa se joaca cu papusile si Buburuza vine in viteza sa-i ia una. Momentan impart mai greu jucariile.

Am observat saptamana aceasta cat a stat toata ziua acasa Printesa, ca vrea sa-i dau si ei din mancarea Buburuzei, vrea sa-i dau si ei cu lingurita iaurtul, vrea sa o ajut si pe ea sa se imbrace si vrea sa o ajut la toaleata, desi la gradinita nu are nici o problema. O ajut, asa se exprima ea cand vede probabil ca ii acord mai multa atentie celei mici. Ca un sfat: alt doilea copil trebuie facut cand cel mare devine prescolar, e mai usor ca nu vede toata dependenta dintre mama lui si bebelus.

Buburuza pare mai dependenta de mine decat a fost cea mare si cand ies din peisaj mai plange. Cand fac dulciuri cu cea mare( mai mult pentru timpul pe care il petrecem decat pentru rezultatul efectiv), cea mica daca nu este langa noi nu se linisteste. Sta in centrul ei de activitati se uita la noi si ne urmareste fiecare miscare. Daca nu suntem in vizorul ei, devine cu scandal.

Am avut nopti( cand era varicela in toi) cand plangeau amandoua concomitent sau cand o linisteam pe una, se trezea cealalta. Mi-a spus o mamica ca va deveni mai usor cand va creste si cea mica un pic si le voi corela programul de masa si somn.  E frumos insa cand dormim toate 3 in acelasi pat si o vad pe cea mare ca o ia in brate pe cea mica, sau dupa o noapte agitata eu stau cu ele pe cate o mana si adormim.  Momentele aceastea apropiere nu se pot compara cu dormitul in camera lor si sigur nu le poate face decat bine! Eu zic ca fiecare varsta cu minunatiile ei si ca trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa.

Pe langa alte avantaje\dezavantaje ale casei noastre, va pot spune ca play date-urile sunt mult mai naturale si zilnice. Eu am bucuria sa am bilet in primul rand la astfel de spectacole: in curtea noastra sau la vecini se strang 5-6 copii se joaca, se cearta, se impaca, se bucura. Cand sunt la noi in curte, imi las copii cu fetele mai mari si eu imi vad de treaba. Buburuza se simte  alintata, iar eu sunt linistita, le stiu in siguranta. Le mai facem limonada sau le pun cantecele si toti sunt bucurosi.  Ma asteapta o  vara plina de astfel de momente ! 🙂

IMG_20150615_200859

Inca invatam sa ne echilibram in 4 si fiecare dintre noi are „nebuniile’ lui pentru acesta formula familiala. Avem 3 semne de foc si unul de apa( cea mica) care promite sa fie si ea de foc!

Va urma!

Operatiunea Printesa: varicela, ciresele si zmeura

Mai avem putin si vine vacanta de vara! Cum noi mergem la gradinita, vacantele scolare au devenit evenimente. In perioada aceasta( 3 ani si jumatate) ne-a prins din urma varicela( varsat de vant).

Au aparut initial doua bubite ciudate la incheietura mainii. Stiind de la gradinita ca are un caz de varicela in grupa, m-am gandit ca acest lucru se intampla si la noi( si la alti 10 copii din cate am inteles). A doua zi seara au mai aparut cateva  bubite pe corp, noaptea ne-a vizitat cu putina febra.

IMG_20150605_165753
Varicela, ziua 2

Am inteles de la doamna doctor ca bubitele apar in valuri, iar dupa ce fac cojita practic copilul nu mai este contagios. Tratamentul este simplu: izolare, antitermic( cu paracetamol de preferat) daca este cazul de febra peste 38 grade, solutie mentolata de 2-3 ori pe zi , antialergic si atentie la alimentatie. Nu sunt permise alimentele „grele”: prajeli, carne in exces, dulciuri inexces, sucuri acidulate din comert, grasimi, fasole boabe, varza, ciuperci( daca ma intrebati pe mine majoritatea celor enumerate nu sunt permise in alimentatia unui copil sub nici o forma).

Printesa pana acum s-a comportat bine: febra mica cam 2 zile, bubitele putine si intelege sa nu se scarpine. Solutia mentolata,Printesa  a suportat-o mai dificil. Spunea ca o ustura si ca-i este frig. Dupa aplicarea solutiei „Elsa”( asa am denumito), se imbraca gros si statea sub patura o perioada. Cam dupa 3 zile la noi se vad semne de vindecare si nu au mai aparut bubite noi.

Acum, o dau cu solutia „Ana”: pudra mentolata. Pentru ea e perfect si e si distractiv!

Buburuza( 8 luni) inca nu da semne, insa perioada de incubatie este intr 2-3 saptamanii. Doamna doctor mi-a spus ca teoretic sunt slabe sanse sa faca pentru ca si o alaptez. Ar trebui sa le tin izolate, insa acest lucru e dificil. In plus se bucura una de alta si se joaca si sunt asa de dragute impreuna, cum sa le despart ?!

Avem si alte provocari pentru fete si nervii mei :)! Practic pentru mine aceasta perioada de stat acasa  a Printesi este o repetitie pentru perioada de vacanta, cand v-a sta cu mine. Cam stiu ce activitati sa fac cu ea vara acesta, insa trebuie sa ne invatam toate 3 cu programul fiecareia si eu sa ma adaptez la 2 copii.

Buburuza e mai sensibila la zgomote, reactioneaza imediat, se trezeste si e foarte curioasa la orice. Nu le pot sincroniza inca somnul de pranz in asa fel incat sa apuc sa dorm si eu. Noaptea cea mica se trezeste de cateva ori, in plus Printesa se trezeste si ea pentru ca o mai mananca bubitele si e agitata, rezulta deci oboseala multa pentru mami.

Printesa se joaca tare dragalas cu Buburuza: o invarte in leagan, o salveaza de Capcaun(Sportivul familiei), sta cu ea, se joaca, se dau in hamac si are si momente in care nu vrea sa-i dea jucariile. Insa sunt foarte dragute impreuna!

Toata ziua cantam „Zboara, zboara, vrajimaturica” si „Cantec pentru Maya„. Vecinii cred ca au invata si ei textul! Am incercat sa o implic si la bucatarie, facem impreuna prajituri.

Cum in curte s-au facut ciresele si zmeura: am facut pana acum o tarta de cirese, la care Printesa a scos samburii( cu aparatul special) si a tapetat tava cu unt si un clafoutis cu zmeura( a asezat zmeura si a  tapetat tava). In rest, a gustat din compozitii, fructe si chiar faina :)! Nu ne-au iesit ele foarte aspectoase( mai ales ca eu injumatatesc cantitatea de zahar), insa le-am mancat.

 IMG_20150609_170021

Productie de zmeura
Productie de zmeura

In rest, casa e dezastru si nu tin pasul cu ele la jucarii aruncate, iesim afara la hamac, cirese, zmeura si visine. Bine  ca e varicela vara si la curte :)!

Castigatorul concursului Cuteoshenii

Dragilor,

Sper ca ati petrecut cat mai mult timp in familie depare de tehnologia moderna, FB, etc si ca nu ati ati stat sa faceti prea multe poze copiilor ci le-ati aratat ca-i iubiti prin simpla voastra atentie, care poate face minuni de cele mai multe ori in sufletele celor mici.

M-au bucurat comentariile voastre la articolul Cuteoshenii de 1 iunie si recunosc ca ma voi inspira si din ideiile voastre pentru viitoarele camere ale fetelor. Iata si tragerea la sorti pentru Cuteoshenia Lenesa :)!

1.Crina Buica

2. Mamica Activa

3.AD

4. Ioana L

5. Beatrice Manolache

6. Raluca

7. Alina Ciucu

8. Amalia

9.Mara

10.Mada Borlan

11. O mama curioasa

12. Poliana

13.Raluca L

14. Alina

Castigatoarea este : nr. 6- Raluca. Felicitari! Te rog sa imi trimiti pe email( ana.babymanager@gmail.com) numele intreg si datele de contact( numar telefon si adresa)

O saptamana buna sa aveti!

cutheosenii

Ghid de conduita: parintii la serbare

Descoper pe zi ce imi cresc copii, ca mi se inmultesc „piticii”. Un nou „pitic” este cum se comporta parintii/familia la serbari, ore deschise, evenimente scolare.

Urmeaza sa vina perioada serbarilor si a evenimentelor la sfarsit de an scolar. „Piticul” acesta despre comportamentul adultilor la diverse evenimente a crescut de la spectacolele pentru copii, insa mi se pare mult mai grav pentru copil cum se manifesta parintele la o serbare scolara.

Noi nu am avut inca serbarea, insa am avut ora deschisa la limba germana. Acesta ora deschisa s-a organizat la cererea parintilor. Mie mi se pare  ca grupa mica de gradinita  este cea mai „dulce” perioada din viata scolara, cand copii au inca o inocenta si incep sa „infloreasca”. Eu una nu sunt de acord cu cerinta parintilor pentru ca sunt inca mici, emotivi si nu putem vedea mare lucru. Ei aduna informatiile la acesta varsta, se exprima cand doresc ei, nu cand vrem noi. In plus, daca nu esti atent la copilul tau si il tii prin Mall-uri si cu tableta, normal ca nu vezi ce a invatat. Printesa se exprima cand vrea ea si nu simteam nevoia sa vad cata limba straina a invatat, pentru ca stiu ca a prins informatia.

Cand ajungi la serbare/ora deshisa, tu ca adult trebuie sa ai un comportament de sustinere si de cat mai putina intimidare. E destul de mic copilul si emotiv, cat sa mai pui si tu presiune pe el. Adica, nu te aseza in spatele lui sau foarte aproape de el. Nu comenta in timpul programului si indruma sa cante sau sa danseze. Repet, sunt grupa mica si zic ca trebuie lasati sa se manifeste cand vor si cum vor la astel de evenimente pentru a nu crea temeri pe viitor.

De preferabil, sa nu stai cu vreun gadget in mana sa filmezi sau sa fotografiezi pentru a putea zambii cand copilul se uita la tine si pentru a putea sa-i oferi toata atentia. Poti aduce un alt adult separat sa faca acest lucru. Nu-i asa ca nu te-ai gandit cum  te vede copilul cand se uita la tine si tu stai cu mana in sus asigurandu-te ca filmezi ceva?! Oare cum te-ai simti tu cand ai fi foarte expus si astepti caldura de la persoanele dragi?!

Invata sa te bucuri de ce face copilul tau, putin sau mult- daca consideri ca trebuie corectat ceva o poti face in alta zi. Dupa eveniment prima reactie cand vine la tine trebuie sa fie de incurajare, lauda, bucurie! Innebunesc cand aud:

-Mami, dar de ce nu ai cantat mai mult? sau Mami, de ce nu ai fost atenta la doamna?

Alooooo, cum anume credeti ca ajuta copilul? Eu zic ca-l timoreaza si ca-l  interorizeaza si mai mult.

Eu am stat linistita, cu Buburuza  in brate si m-am emotionat mult la un moment dat.  Cautam sa o vad cat mai bine, dar fara sa intru in aria ei vizuala. La un moment dat s-a uitat spre mine si i-am zambit, alta data dansau si o dansam si eu pe Buburuza, a zambit ea. Imi cunosc copilul si nu i-am spus mai nimic cand doar isi misca buzele sau nu era in coordonare cu restul copiilor. Ei cred ca ia placut! Am vazut si o evolutie in atitudinea ei si exprimarea sa, de la prima serbare din iarna  la aceasta ora deschisa.

Va rog eu, fiti atenti si la cum sunteti voi ca adulti la astfel de evenimente, nu numai la copil. Mici si dese „traume” pot afecta inteligenta emotionala si cele de la varste mici devin in timp destul de adanci.

colaborare-in-tratament

Sursa foto

Spectator pe langa bicicleta

Nebunia momentului este bicicleta. Ma bucur ca a luat amploare si poate ajungem sa circulam cat mai putin cu masina in oras.  Bineinteles ca ne trebuie si infrastructura. Am sa astern cateva ganduri despre experienta mea ca „spectator” pentru moment( 1 an si jumatate) la acesta moda.

Sportivul familiei are de mai bine de 1 an si jumantate un nou hobby: concursurile de MTB( mountain bike) si implicit bicicleta. E un hobby care e benefic corpului, mintii( e un antranament continuu in concursuri) si familiei. El se antreneaza tot timpul anului in padurile din jurul casei, chiar si iarna cand ii permite vremea. E o miscare care scoate stresul din tine si te focuseaza. Cu bicicleta a molipsit membrii din familie, prieteni si incearca si pe mine. Eu nu stiu sa merg pe bicicleta 🙂 si Mos Craciun mi-a facut cadou una insa momentan ma antrenez pe trotineta Printesei.

Anul trecut a fost primul an competitional si primul an de bicicleta. Bicicletele  familiei sunt personalizate si cumparate pe bucati( e cel mai bine asa se pare din multe puncte de vedere), studiaza intens  fenomenul din toate punctele de vedere si daca vreti consultanta eu taxez :).

Am mers eu insarcinata si Printesa mai la toate concursurile organizate in Romania. Nu am prea avut weekend-uri de stat acasa vara trecuta. Anul acesta mai usor ca avem copil mic 🙂 si eu obosesc repede :). A fost frumos, au fost iesiri cu intreaga familie, Printesei ii place sa-l astepte la linia de sosire si sper sa o molipseasca si pe ea cu miscarea.

Acum cateva concluzii ale specatatorului! Nu merita chiar toate concursurile, unele sunt usurele si nu extraordinare din punct de vedere relief asa ca nu merita adusa toata familia. Exista 2 tipuri de concurenti amatori( nu vorbim de cei profesionisti cu sponsorizari si echipa in spate):

1. genul competitiv care iubeste adrenalina, miscare, senzatia; care este atent la ce bicicleta are; care se antreneaza in timpul anului; care trage de el cand are un carcel sau vrea sa-si depaseasca limita fizica.

2. genul care are cea mai scumpa bicicleta pe care se pune de obicei praful in timpul anului dar care este motiv de lauda; care vine pentru a avea ce povestii in mediu social; care nu-si optimizeaza mintea, corpul si care da navala la bere si mici dupa concurs.

Atmosfera e minunata indiferent de concurs. Copii, parinti, prieteni  in acelasi loc, atitudine de fun si miscare. Pentru cei care nu si-au vizitat tara , e un prilej bun sa o descopere.  Sunt si councursuri in afara tarii daca poti ajunge( in Romania suntem abia la inceput cu trend-ul). Pentru copii e un moment in familie si multe momente de educatie. Exisa si probe pentru parinti si copii. Pentru familia noastra e un sport cu multe beneficii.

E si multa educatie sociala daca pot spune  asa si pentru adulti. E mult fair play si atitudini ok in timpul concursurilor. Cei mai putini politicosi sau trisori sunt sanctionati de catre restul. Concurentii se ajuta intre ei, se incurajeaza pe traseu, mai socializeaza. Am avut si eu ocazia sa ajut un concurent: eram pe traseu cu masina( drumul ducea si spre o rezervatie de bizoni) si era un concurent cu o pana pe care l-am ajutat pentru ca in portbagaj aveam cele necesare. Eram in 7 luni insarcinata si fiind epuizat fizic  cu o mana o tineam pe Printesa si cu una capatul pompei pe roata.

Am vazut si concurenti de peste 60 de ani cu mai multa atitudine sportiva decat cei de 20 de ani. Am vazut fete care trageau mai mult decat baietii. Am vazut concurenti mai ponderali dar care ii intreceau pe altii avand picioare antrenate.

E un sport accesibil si usor de integrat in familie. Pe mine ma bucura cand vad si prin oras oamenii pe bicicleta, e un semn bun pentru societatea noastra.

IMG_20150510_135058
Bicicleta Sportivului dupa Prima Evadare 2015

Operatiunea Buburuza: 6 luni

La multi ani sarbatoritilor  de azi si multa sanatate va dorim!

Mai avem un pic si  Ilinca( Buburuza) implineste 7 luni.  Am inceput diversificarea de la 5 luni jumatate, avand o greutate peste medie.

Cu diversificarea am introdus legumele, carnea, uleiul de porumb si un pic de mar. Pe toate pana acum nu le-a refuzat. Actiunea propiu zisa de masa, insa e mai complicata decat la primul copil. Au structuri fizice diferite, iar dra Buburuza e mai sensibila. Adica mancam aprope tot, daca carnea e foarte bine pasata in mai mult timp si uneori suntem nervoase la masa. Eu am avut experienta cu Dra Titirez: manca in 10 min tot ce-i dadeam. E drept ca a inceput sa invete si cea mica sa deschida gura.

E mai sensibila si la durere. Ne-au iesit doi dintisori, urmeaza urmatorii doi probabil. Suntem mai nervoase si noaptea. Desi e mai ceas la somnul de noapte, are o perioada in care e mai agitata si a inceput dupa prima raceala.

De la gradinita, dra Titirez ne-a adus un virus de am racit cu totii, inclusiv eu. Fetele au facut o forma usoara, dar mucii si tusea la un copil de 6 luni  ne-au cam dat nopti albe si putine emotii recunosc. Nu stiam cum e cu copil mic bolnav, acum stiu :). Multumesc lui Dumnezeu, ca au fost forme usoare.

Buburuza va spuneam este mai dezvoltata motric fata de primul copil. De la 5 luni jumatate sta in fundulet si vrea sa se ridice. I-am luat si un centru de activitati bounce si apuca, se intinde, impinge, se invarteste.

A inceput miscarile pentru mersul de-a buselea, acum se misca ca o rama cand vrea sa se deplaseze sau se intorce de pe burta pe fata sau invers. E un proces nou pentru mine, Ioana nu l-a avut, a trecut direct la ridicare in picioare si mers. Cum spuneam structuri diferite!

Buburuza pare un copil comunciativ si vesel dar si mai nervos. Inca o alaptez, insa imi pare ca nu mai e de ajuns. Recunosc ca nu tin regimul alimentar ca la carte, ceaiul mai putin si oboseala mai multa. Deci, mi se confirma teoria cu privire la alaptare.

Are nevoie de mai multa atentie si devine repede nervoasa daca nu o bagi in seama. Aici e posibil sa o fi alintat si eu mai mult. Nu prea o las sa planga :). La primul copil aveam teoria proaspata in minte, la al doilea merg pe experienta si moment.

Ma joc mai natural cu ea. De la 4 luni cam a „invatat” sa ma mangaie pe fata la cerere si jocul Balenuta planorista, e in trei acum. Daca cea mare ma vede cu Buburuza pe picioare incercand sa facem avionul, vrea si ea, asa ca am doi pasageri. Ele se amuza, iar eu obosesc repede!

A da, si m-a mostenit cu fotogenia: poza ne prinde cu ochii inchisi :). E una din 10 poze…..

IMG_20150423_112257

 

 

Viata in 4

Avem 7 luni de cand sunt in formula de 4 personaje in familia noastra. Am incercat eu sa-mi adun gandurile la inceput de drum. Acum dupa ceva timp pot sa dezvolt mai mult 🙂 .

In cercurile mele sociale, lumea face copii in functie de mediul in care au crescut, de probleme de sanatate, de buget si in functie de „ambitiile” personale.

Un copil intr-o familie te maturizeaza, te invata multe  si te ajuta sa-ti rezolvi multe probleme personale. De la doi copii in sus inseamna un „MBA”  serios/copil.

Deci cum e cu doi copii mici( unul de 3 ani  si 4 luni si unul de 7 luni)? E complicat! Ai provocari zilnice si orice lucru simplu se poate complica fara sa-ti dai seama de ce.  Ai scapat de fricile de la primul copil, insa acum esti la alt nivel de gestionare fizica,logistica, emotionala a intregii familii si a propiei persoane. Stii ca va fi mai complicat si vor fi mai multe provocari , dar nu ai idee care vor fi acelea pana nu se intampla.

Dupa doi copii am ajuns la maturitatea sa ne intrebam: ce am facut pana acum  in viata? de ce nu am facut copii mai devreme? Fizic pentru mama e mult mai usor inainte de 30 de ani. Emotional si ca si evolutie personala daca ii faceam mai devreme invatam si ne dezvoltam pe mai multe planuri mai devreme. Castigam ceva timp!

Insa sa revenim la „house with children”. Cand sunt acasa doar cu Buburuza e relativ simplu, lupt doar cu mine. Cand sunt cu amandoua acasa e mai complicat :)! Ce se intampla la primul copil e un  alint comparativ cu doi copii cu doua nevoi diferite. Crize apar zilnic cu diferite intensitati.  Coreleaza-le programul de masa, somn, baie( al tau personal e un lux), nu le corelea momentele de plans pentru ca ajungi uneori sa plangeti in 3. Dra Titirez are uneori dorinta sa ma ajute cu sora ei mai mica, insa atentia ei este pe timp scurt .  Dra Titirez se alinta si vrea joaca, Buburuza vrea atentie totala si e mai dependenta de bratele mele..

Viata personala si cea de cuplu sufera, sufera, sufera! Ca o comparatie: cu un copil esti la un nivel de frustrare controlata; cu  doi copii ajungi la un nivel de „detentie”. Desi intelegi ce  se intampla, esti constient de motive, actiuni si prioritati exista mai multe sanse ca toate momentele planificate sa dispara si sa le  amani la nesfarsit daca intelegeti ce vreau sa spun :).

Sunt sigura ca se poate mai bine si mai usor, dar noi inca invatam! Sunt sigura ca va fi si mai complicat decat atat cand  voi incepe munca si cu cat cresc cu atat vor fi provocari mai multe si mai grele. Educatia si crestea lor sunt o presiune mult mai mare acum cand sunt 2.

In schimb, ador faptul ca mai am ocazia sa ma joc cu rochitele si funditele pe care le-am cumparat pentru Dra Titirez. Noroc ca le-am pastrat pe toate. Toate haine au o emotie in plus acum cand le imbraca Buburuza si creez povesti pentru sora ei. Jucariile le avem pe varsta pastrate si realizez ca de unele nu avem nevoie. De exempliu: paturicile interactive le vad acum cam nefolositoare. Copilul se dezvolta oricum motric, apuca, se intinde si daca il pui pe o arie mai larga si ii lasi mici jucarii in jurul lui. Uitati aici ce stresata erau la primul copil cu jocul, acum stiu ca vine de la sine si natural dar atunci Doamne fereste! sa nu care cumva sa nu se dezvolte bine copilul 🙂 ! Nebunii de mama la primul copil !

Buburuza, e mai dezvolta motric decat primul copil la aceiasi varsta, mai nervoasa si mai putin mancacioasa. Daca cu Dra Titirez, imi manca imediat cei pregateam si nu prea conta cat de fin faceam piureul de legume cu carne, acum e un proces mai lent si trebuie sa fiu atenta la cat de tocata e carnea.

Complicatul este insa frumos! Exista momente frumoase si cred cu cat cresc ca vor fi mai multe. Cand interactioneaza cele doua si  isi zambesc una alteia, ma topesc toata.  Cand Buburuza o cauta prin camera cu privirea pe sora ei sau cand o urmareste cu atentie in activitatile pe care le face simt o liniste interioara ca sunt doua.

Uneori Dra Titirez o pupa pe Buburuza din propie initiativa, nu are crize de gelozie directa( nici nu cunoaste termenul), daca o iau eu de la gradinita ma intreaba unde e Ilinca. E musai sa fie si ea! Ma imita in gesturi si actiuni cu ea. Daca plange, se apuca sa-i cante cum fac eu.

Intr-o discutie din parc cu  o fetita a treia propozitie a Dra Titirez a fost ca are o  „suioaia” si o cheama Ilinca. O prezinta persoanelor cu care ne vedem ori de cate ori are ocazia si cand o duc la gradinita o prezinta cu mandrie colegilor ei. Sper sa ramana asa cat mai mult timp :).

Interactiunea lor e asa un lucru frumos si cald! Inca nu am gasit modalitatea sau nu o simt, sa le iubesc la fel in acelasi timp, sa nu ma simt vinovata fata de una sau alta in functie de context.

It’s a work in progress!

IMG_20150405_193336(1)
Prima poza oficiala cu Buburuza & Sis

 

 

Eficienta Nomasvello 3

In martie am avut parte de sedinta nr 3- tratamentul Proskin de la Nomasvello Floreasca. Am fost incantata de rezultatele asupra punctelor negre din jurul  nasului in primele 2 sedinte.

Intre sedinta nr 2 si nr 3, nu m-am prea mai ingrijit acasa si s-a vazut prin inmultirea punctelor negre de pe fata. In plus am avut ceva schimbari hormonale datorate procesului post nastere si ceva mai multa oboseala. Curatarea pe fata a avut acelasi efect ca si pana acum de luminozitate, nu a fost nevoie sa insiste decat pe zona nasului.

Intre aceste sedinte nu am simtit nevoia unor masti exfoliante. Practic nici nu am timp, insa noroc cu acest tratament care compeseaza :).

Le multumesc celor de la Nomasvello Floreasca pentru profesionalism si atentie!

Experienta noastra prin spitale

Ma tin de ceva timp sa va impartasesc experienta mea cu diverse clinici particulare sau spitale. Acum cu 2 copii, s-au inmultit interactiunile.

Am norocul sa am de la munca un abonament destul de bun la o clinica privata,  asa ca am cam experimentat serviciile catorva  clinici mari din Bucuresti. Imi plac lucrurile simple, de calitate, implicare si sinceritate in serviciile pe care le primesc. Citesc oamenii binisor daca nu chiar bine si nu suport cand mi se vinde ceva mai ales prin prisma „ambalajului”, sa spunem ca e un defect profesional :).

Pana in acest moment din punctul meu de vedere, Medsana ofera cele mai bune servicii cu privire la medici si client service. Am ales-o fara sa clipesc chiar daca puteam sa merg si la o clinica mai mare si cu sectie de urgenta. E o clinica mai mica, insa medicii cu care colaboreaza par alesi cu atentie, personalul auxiliar e mai  „cald” si lipsit de zambetul fals pe care trebuie sa-l ofere ca asa e procedura de marketing si salariu la privat. Am avut experienta cu ei vreo 8 ani de zile si pentru mine conteaza sa ma pot baza pe un nivel minim de pregatire al doctorului. Am avut ceva timp sa experimentez multe specializari la ei….Fiind mai mica are avantajul ca relatia dintre ei si familia ta devine mai personalizata. Dezavantajul: nu au toate specializarile disponibile si sectie urgenta. Tin minte si acum, cand avand un bufeu de tensiune la prima sarcina, am sunat mai intai la ei sa vad daca ma pot duce la vreun doctor si m-au sunat de doua ori in ziua respectiva sa vada daca sunt bine.

Pentru pediatra noastra si doctorita mea ginecolog nu am gasit inca inlocuitor. Pediatra cel putin, mi-e greu si refuz sa o inlocuiesc complet.

Sanador– am o experienta cu ei de 1 an si am nascut-o pe Ilinca la ei. Doctorita mea ginecolog  lucreaza si cu ei si cand a trebuit sa-mi schimb clinica i-am ales din simplu motiv ca lucra ea cu ei. E o clinica mai mare, cu spital privat. Spitalul e mai putin „pompat” cu diverse lucruri care sa-ti fure ochii, procedurile medicale sunt respectate si  doctorii nu fac pe „vanzatorii”.

Cand am ales unde sa nasc a doua oara a contat medicul, apoi increderea pe care mi-o inspira clinica.  A contat si faptul ca Sanador este foarte aproape de Filantropia si partea financiara care nu a diferit mult fata de ce as fi platit la stat( datorita abonamentului meu).  Daca doctorita mea lucra si la un  spital de stat, m-as fi dus la stat chiar daca confortul este mult mai bun la privat. Daca lucrurile nu merg perfect, prefer experienta inaintea confortului.

Conditiile de cazare, mancare la Sanador au fost foarte bune. Am venit doar cu contractiile si bebelusul la internare, restul bagajului traditional l-am gasit la ei. Personalul dragut si incuraja interactiunea cu bebelusul si stimularea alaptarii. Asistentele iti raspundeau la toate intrebarile fara graba de la stat.  Ce mi-a placut era ca insistau ele sa alaptezi si sa stai cu copilul in timpul zilei. Pe mine m-au lasat in pace ca stiam ce am de facut, insa colegei mele de camera( mama la primul copil speriata) ii aduceau copilul  chiar daca nu-l chema ea si aveau rabdare sa o invete. Aveau atitudine de personal medical si nu de „majordoni” cum am mai vazut eu prin alte clinici. Sectia de neonatologie cred  ca poate suferi imbunatatiri din punct de vedere experienta, insa cred ca am si asteptari mari  eu comparand-o cu cea de la Filantropia, unde exista o istorie in spate.

Desi au o sectie cu multi doctorii pediatri, nu am gasit inca unul cu care sa „comunic” si i-am cam incercat pe toti. Insa poate e problema mea ca am anumite „nebuni” in cap.  Client servicul e mai putin personalizat si personalul auxiliar e destul de fluctuant, fiind un spital mai mare si cu multe lume baniuiesc ca si programul e dificil. Pana acum pare un spital  „sanatos” ce da atentie omului pe care il angajeaza si actului medical.

Spitalul  de copii „Grigore Alexandrescu”– v-am mai povestit eu aici cand am fost internate pentru otita anul trecut. Timpul de asteptare nu difera la urgente la ei fata de cat stau la urgente la o clinica privata( din ce experiente am avut eu pana acum).  Conditiile logistice nu sunt la fel, insa personalul imi pare mult mai stapan pe situatie si nu e stresat de programari ca la privat. Medicii rezidenti pe care i-am intalnit aici imi plac mai mult decat unii pediatrii de la privat.  Si nu am „platit” niciodata la urgente pana acum la ei! Pentru nastere la Filantropia mai multe detalii aici.

spital

Pentru sectia de urgente va recomand spitalele de stat.  Din punctul meu de vedere trebuie sa conteze doctorii si pregatirea pentru urgente, iar privatul nu este inca pregatit pentru un nivel ridicat de raspuns.

Ce am relat mai sus se bazeaza pe experientele mele, sunt parerile mele in acest moment. Daca nu am mentionat vreo clinica sau spital este pentru ca ori nu am avut experienta , ori nu am avut ce lucruri pozitive sa scriu :). Nu este o parere ce face parte din vreo campanie de promovare si nu a  avut nici o influenta financiara :).

Copiii bunicilor nostri

Conform celor invatate de mine copiii trebuie sa-si depaseasca parintii. Analizand putin viata parintilor nostri, ei au facut un pas urias fata de parintii lor.  Pasul nostru, evolutia noastra in comparatie cu a lor pare mai mica. Este mai putin importanta?

In ambele familii ale bunicilor copiiilor mei, strabunici au fost oameni simpli, cu putina carte care au incercat sa-si creasca cum au stiut ei mai bine copiii si nepotii. Ei au trait intr-o perioada mai tulbure a istoriei noastre si au facut ce au putut. Cu totii avem povesti despre cum bunici nostri au trecut prin colectivizare, viata la tara, supravieturiea prin diverse mijloace.

Bunica mea prin simplitate era o doamna, mama desi a copilarit cu multa saracie si-a depasit conditia si sunt convinsa ca daca  mai traia era in ton cu timpurile noastre. Minunata Buni, cand era copil manca o data pe saptamana carne( chiar daca aveau mai multa) si acum stie sa navigheze pe internet, utilizeaza Dropbox-ul si are o minte ce se poate adapta noului. Bunicul cu mustata, a trecut de la pascutul vacilor la manevrarea vapoarelor si e mai activ  ca mine pe FB.

Pasii uriasi fata de parintii lor din punctul meu de vedere, necesari sa fie facuti, de la un nivel de trai la altul. Acesti pasi uriasi si-au cerut si ei „tributul” lor in fiecare din cazuri, fara exceptie.

Evolutia nostra poate parea mica in comparatie cu a lor….Ma intreb cum va fi a copiilor nostri?! Poate fiecare generatie se dezvolta pe diverse planuri mai mult, se dezvolta in zonele unde generatia din urma nu a reusit. Vom putea noi fi constienti de evolutia copiiilor nostri? Vom putea fi noi mai deschisi decat parintii nostri?

Tin minte ca bunicii mei ( vad acest lucru si la bunicii copiilor nostri) au fost mai calzi cu noi( nepotii) decat cu copiii lor, au fost mai putin pretentiosi, au fost mai relaxati in a ne creste. Probabil se datora varstei, intelepciunii si experientei. Buni de exemplu spune ca acum realizeaza unde putea sa fie altfel in educatia copiiilor, doar ca alergatura continua si timpul putin au impiedicat-o. Are alta atitutdine fata de nepoatele ei, parca vroind sa recupereze timpul pierdut cu ai ei copii.

Dupa toate minunatiile pe care un copil ti le poate aduce in viata, iti arata si unde ai gresit in trecutul tau si iti arata si unde  si cate „schelete” din educatie ai. Sper ca generatia mea sa  incerce sa invete din aceste lucruri.

Sper ca ai mei copii ca adulti sa aiba mai putine „schetele” decat mine si sa nu le las vreo unul mostenire :). Astfel sigur voi face un pas important in evolutie 🙂 !