Categorie: Sunt parinte

Operatiunea Titirez: olita

Varsta: 3 ani si 3 luni

Daca nu ai copii, nu citi acest articol pentru ca e posibil  sa nu intelegi stresul unui parinte referitor la cum sa-si invete copilul sa faca la olita.

Am zis sa consemnez cum am reusit noi sa invatam sa facem la olita si sa scapam de scutece si ziua si noaptea. Poate nu e cea mai rapida adaptare sau cea mai eficienta insa la noi a functionat si important e ca nu a fost cu stres. Stiu niste mamici de pitici care vor ajunge la acesta etapa si poate le ajuta :).

Eu nu prea m-am stresat cu mersul la olita. Parintii nostri sunt destul de stresati daca copilul nu face la olita la 1 an si ceva. Pentru ca avem scutece de unica folosinta, am zis ca ne permitem sa mai lenevim, mai ales ca un copil isi poate controla procesul fiziologic in jurul varstei de 2 ani. Sincer, m-am si bazat un pic pe Buni :), care s-a ambitionat pe la 2 ani sa o invete pe Dra Titirez sa faca la olita- mai ales ca urma in primavara sa mearga la cresa.

Ce am avut in dotare: colac reductor, olita simpla. Nu am luat olite cu muzicuta, forme, etc., pentru ca am considerat ca trebuie sa invete ca procesul nu e o joaca ci o necesitate.

idee pentru urmatorul proces OLITA
idee pentru urmatorul proces OLITA

Proces: La inceput Buni o punea periodic pe olita( toamna), ea fiind in timpul zilei fara scutec de unica folosinta. Cand dormea ii punea scutec. Au existat si cateva accidente in chilotei si prima reactie a fost sa o atentionam, apoi dupa vreo 2 luni incepuse din cand in cand sa spuna ca vrea la olita. Dupa vreo saptamana in care am crezut ca s-a lipit de ea, au existat accidente de nr 2 si am cam certat-o si eu si Buni. Din acel moment a dat inapoi, nu mai cerea la olita.

Am avut ocazia sa ma consult cu un psiholog, care mi-a spus  ca nu trebuie sa stresez copilul cu olita si in nici un caz sa o cert. Teoretic le ia cam 2-3 luni sa creeze un obicei si daca o certam da inapoi. Trebuie sa avem rabdare si sa-l lasam pe copil sa finalizeze procesul in timpul sau.

Ahaaa…deci sa incepem procesul din nou. Am explicat familiei ca nu trebuie sa certam sau sa stresam copilul si am luat-o de la inceput. Am zis ca sigur la cresa, va vedea la alti copii si atunci va fi si mai simplu procesul.  Asa ca am inceput cresa cu scutece( prin aprilie), doamnele de acolo ii duceau periodic la toaleta. S-a imbolnavit dupa o luna si jumatate si nu am mai trimis-o in colectivitate. In perioada cat mergea la cresa, accidentele erau rare dar tot nu cerea ea din propie initiativa, trebuia sa o punem noi pe olita periodic.

Din mai pana in septembrie, Dra Titirez a stat acasa cu bona. Am continuat pusul periodic la olita, scutece cand dormea. Accidentele au fost rare. O lasam sa mearga cu mine la baie pentru a avea si puterea exemplului. Incepuse prin iulie-august sa si ceara la olita. La somnul de pranz, nu mai purta scutec, pentru ca accicentele erau rare. Eram noi stresati cand plecam cu ea pe undeva si o tot intrebam daca vrea la toaleta.

In calatoriile noastre am observat sa se poate tine, pentru ca nu prea vroia sa faca daca nu era la olita ei sau in camera de hotel.

Am ajuns in septembrie, am mers la gradinita. Aici primele 2 saptamani a avut cateva accidente in timpul somnului de pranz, sau poate ca era stresata de noua schimbare di viata ei. Dupa aceasta perioada a inceput sa spuna ca vrea si ea pe WC si ii puneam colacul reductor( la gradinita au mici WC-uri). In octombrie a stat acasa, pentru ca nascusem eu. Continuam fara scutec la pranz, cerea la WC, scutec noaptea. Pentru noapte i-am cumparat scutece ieftine, care erau cam incomode cand se umpleau de pipi si cerea dimineata imediat sa il scot.

In noiembrie a revenit la gradinita si dupa vreo 2 saptamani ne-a spus ca vrea sa-si dea singura jos pantaloni si chiloteii si sa-si faca igiena de dupa. Ce bucuroasa eram! Mama, copilul meu vrea singur 🙂 !!! Incepuse sa spuna ca nu vrea mai vrea scutec noaptea.

Prin decembrie a racit jos si a inceput sa ceara scutec pentru ca i se parea ca se scapa pe ea si era foarte nervoasa. La gradinita, doamnele ne-au spus ca nu era in apele ei  fiind plangacioasa si ca s-a linistit  dupa ce i-au pus scutec. Nu m-am panicat, am inceput tratamentul si am lasat-o cateva zile cu scutec, desi cerea la olita foarte des si era cam uscat.  Incepuse si  vacanta de iarna. Tratamentul era cu supozitor in fundulet si era foarte suparata cand trebuia sa-il pun.

Dupa finalizarea tratamentului, a mea domnisoara nu mai vroia scutec si i-am spus ca la gradinita daca ii punem scutec, doamnele trebuie sa-i puna si supozitor. Prima ei reactie:

” Nu au supozitor la gradi!”

„Ducem  noi si le spunem sa-ti spuna daca vrei scutec 🙂 ”

A inceput gradinita, ziua era ok, fara accidente, iar noaptea ea a cerut sa nu-i mai punem scutec. Primele nopti stateam cu grija, sa nu faca vreun accident, asa ca-i mai puneam dupa ce adormea. Vazand, ca e cam uscat dimineata, mi-am facut curaj si am lasat-o fara scutec si noaptea.

Surpriza, nu a facut in pat! Chiar facea dimineata doar, dupa ce avea ceva lichide seara si  adormise fara a merge la toaleta. Din ianuarie pana acum, cred ca am avut doar un singur accident noaptea. Nu am certat-o , i-am spus ca a fost doar un accident :).

Deci dupa 1 an si 4 luni de la inceputul procesului  OLITA, am scapta de scutece si ziua si noaptea, cere la toaleta, se poate tine perioade mai lungi, se trezeste noaptea daca vrea, se descurca singura in acest proces( haine, igiena).

Cred ca e foarte important sa ai rabdare, sa perseverezi si sa nu certi copilul( cand o certam, o vedeam cum se inchide in ea). Mersul in colectivitate a ajutat foarte mult prin puterea exemplului si stresul ca nu era acasa si o vad alte persoane daca face pe ea. Asocierea  scutec- supozitor, a ajutat sa scapam definitiv de scutec. Acum mai vrea sa faca si ca baietii pipi( toaleta la gradinita e mixta) :).

Cam asa a fost la noi… dupa ce am inteles ca nu trebuie sa cert copilul si sa-l las in timpul lui. Poate a durat ceva, dar in familie nu a fost nici un stres. Doamna psiholog mi-a spus ca nu e o problema daca la 4 ani mai poarta scutec, dar am zis ca nu e cazul sa ajungem la aceasta varsta :).

Lumea spune ca al doilea copil va invata mai repede si mai usor pentru ca il vede pe primul… Asa o fi?! Inseamna ca am scapat, Titirez o invata pe Buburuza 🙂 !

 Sursa poza

Jocul intre 0-3 ani

Bunicul cu mustata, nu prea intelege el de ce o” chinui” pe fiica cea mare cu diverse drumuri prin oras, la specatcole sau diverse activitati. Am incercat eu sa-i explic teoria parintelui modern :)-( in afara de bucuria din ochii ei :)), raspunsul lui de parinte intelept a fost:

-„Degeaba te straduiesti, totul e genetic. Genele sunt mai importante!”

Pai are si el dreptate! Cel putin in jurul meu, atat in viata reala cat si in 2.0, parintii au cam uitat acest lucru 🙂

Cati bani cheltuim pe jucari? Ma uitam  zilele acestea, la jucariile din casa: multe jucari dupa parerea mea. Dra Titirez se joaca cu aproximativ 30% din ele.  La primul copil esti stresat/a cum sa te joci cu copilul tau. Cel putin asa eram eu…. Nu stiam cum sa ma joc natural cu ea, tot aveam impresia ca desi are 3 luni trebuie sa am un fel de joaca cu copilul meu, citisem eu ca e important pentru dezvoltarea  copilului. In capul meu era ca trebuie sa ma joc mai elaborat cu ea, probabil pentru ca ultimile jocuri pe care mi le aminteam eram de la o varsta mai mare.

Adaugi la acest stres cateva „circuite” lipsa sau reconfigurate de statutul de mama 🙂 si voila! o intreaga paranoia cu  jocul. Cum sa ma joc cu copilul meu, ce jucarii sa-i iau , NU STIU SA MA JOC CU El/EA, daca copilul meu nu invata ce trebuie, daca nu se dezvolta ca alti copii?!!!! Asa ca te apuci sa citesti diverse articole pe tema acesta, sa te inspiri de la diversi specialisti, sa cauti cursuri alternative si ti se pare ca altii stiu mai bine cum sa se joace cu copilul tau… Ti se pare extraordinar cand auzi de motricitate, joaca senzoriala etc. si astepti cu nerabdare sa-ti ia unii banii din buzunar( includ aici si jucariile)…..V-am mai spus ca cel mai usor este sa vinzi parintilor!  Si credeti-ma ca e o  industrie acolo care nu poate incapea in statistici( 0-3 ani) , iar totul e gandit cum sa-ti vanda tie ca adult ceva! Esti orbit/a de panica si crezi ca invatatul prin joaca e ceva complicat pe care doar persoane specializate si concepte din alte tari te pot ajuta :).

Nimeni nu-ti spune ca te relaxezi si sa intelegi ca cheia nu este sa-i cumperi n jucari sau jucari sofisticate.  Nimeni nu-ti spune ca totul ar trebui sa fie natural, simplu si ca nevoile unui copil mic pana la 2-3 ani este sa invete mediu inconjurator.  Nimeni nu-ti spune ca daca te preocupa nu ai cum sa gresesti, atat timp cat ii dai atentie si petreci timp cu bebe! Nimeni nu-ti spune ca cea mai eficienta jucarie este  DRAGOSTEA! Nimeni nu-ti spune ca un copil se dezvolta mai frumos, mai bine daca ca bebelus a avut parte de atentie, dragoste si caldura sufleteasca. Pana la 3 ani copilul isi dezvolta sistemul nervos si isi creaza conexiunile neuronale pentru viitor.

Am invatat ca atunci cand am dubii despre o anumita actiune sau decizie pe care trebuie sa o iau referitor la bebelusii mei, sa ma intorc catre natura. Cum ar fi daca nu ar exista atata tehnologie, cum ar proceda o mama in epoca de piatra, cum procedeaza animalele cu puii lor. Eu zic ca nu ai cum sa gresesti :)! Ce poate fi gresit la ceva natural si simplu?! Pana la urma suntem si noi in lantul trofic :)!

Acum concret: stii sa te joci doar ca iti ia ceva timp sa-ti aduci aminte sau sa devina natural. Bebelusi/copiii au nevoie sa invete despre lumea din jurul lor, sunt ca o foaie alba pe care tu scri. Orice poate fi joc sau jucarie atata timp cat copilul invata un lucru, o  senzatie, o textura etc.

Gadili bebelusul, te joci cu degetele, ii arati manutele, iti pui manutele pe fata ta, te joci cucu bau, de joci cu parul sau o pana pe corpul copilului, il arati diverse obiecte, ii arati diverse culori, ii arati cum trebuie sa tina lingurita, il/o lasi sa se joace cu mancarea, il/o lasi sa darame o cana cu apa, ii dai in manuta diverse lucruri,  ii canti si vorbesti mult sau ii citesti. Se numeste tot joc si copilul invata chiar daca nu vezi pe moment. E ca un buretel, te va surprinde cu ce invata acum peste catva timp.

Copilul copiaza tot ce faci si ce spui, invata si prin imitatie si prin experiment. II arati si il lasi pe bebe sa duca lingurita la gura, sau canita la gura. Un doctor mi-a spus ca in primi ani de viata e foarte important sa cunosca cat mai multe lucruri despre ce il inconjoara. Nu toti sunt Mozart! Exista copii care nu stiu la 2-3 ani care e scaunul sau masa dar stiu ca numere pentru ca au memorat, pentru ca nu le-a spus nimeni sau care nu stiu sa mestece bucatele mai mari de mancare pentru ca au fost prea protejati. Cum sa stie daca nu-i lasam sa experimenteze?!

Trebuie doar sa ne preocupe sa-i invatam mai intai lucrurile de baza, banale si sa avem incredere ca nu avem cum sa gresim. Daca le oferim timp si dragoste, nu avem cum sa nu-i invatam. Ieri mi-am dat seama ca copilul meu nu stia sa-si toarne singur dintr-o sticluta in pahar, pentru ca nu am stat sa-i explicam sau sa o invatam. Ceva banal nu? De unde era sa stie ea daca nu o invatam sau nu am lasat-o sa experimenteze. Prima data a varsat apa, apoi a fost prudenta si nu a mai varsat.

Si  in plus copii nostri nu au nevoie …. de ambitiile noastre competitive si de comparatii cu alti copii, inclusiv la jucari. O jucarie de 200 de ron, nu-l face automat mai destept/a. A scris Bogdana un articol foarte util cu privire la jucari( mama a 3 copii- deci nu ma credeti pe mine pe cuvant :)). In plus sa-i lasam sa experimenteze, sa scrie, sa mazgalesca( pe perete s-a intamplat de 2 ori cred maxim). Sfat: nu fiti parinti care cearta copilul ca nu au grija de jucari! E normal sa nu le murdareasca, strice, pentru ca experimenteaza. Relax sau certati-va pe voi ca nu ati gandit cand ati luat o jucarie scumpa.  De exemplu pana acum Dra Titirez a rupt 2 scaunele, a mazgalit o casa de exterior, a murdarit de n ori cu acuarele o tabla de jucarie, a murdarit de n ori cu plastelina sau culori masuta ei si mocheta, si-a murdarit cateva haine cu carioci, a rupt n creioane colorate etc.

Dupa 3 ani si intrarea in colectivitatea viata se complica dar si invata sa se joace singuri. Pe la 1.5-2 ani am inceput sa ne jucam cu jucariile, spuneam diverse povesti si rollplaying, acum se joaca singura si creaza ea povesti… Canta singura diverse versuri inventate( sau cel putin asa mi se pare mie), pentru ca vazuse la desene  la Sofia I.

Revenind la genetica, conteaza mult mosternirea genetica in dezvoltarea unui copil insa suma experientelor pot atinge sau nu potentialul ei/lui. Din punctul meu de vedere cu cat experimenteaza, este expus la mai multe lucruri, cunostinte, cu atat e mai pregatit pentru a deveni adult. Uneori o informatie primita mai devreme te ajuta sa fi cu un pas in fata :). Pentru mine, in plus experientele, experimentele te ajuta la dezvoltarea inteligentei emotionale care completeaza un copil/adult echilibrat emotional, stapan pe sine si fericit :).

Operatiunea Titirez: adaptarea la gradinita

Dra Titirez in 2014 a facut cunostinta cu cresa, gradinita si surioara. In primavara a incercat cresa un pic, ne-am imbolnavit, am stat acasa pana in septembrie cand am inceput gradinita. Am facut o pauza in octombrie pentru ca am nascut si apoi inapoi in noiembrie la gradinita. Initial vroiam sa o tin pana in ianuarie 2015, sa creasca un pic cea mica, insa am fost sfatuiti sa incercam sa nu piarda prea mult pentru ca ar fi pacat de potentialul ei. Pot spune ca am trecut cu bine cu  Dra Aiurel, toata casa gripata – ea era ok :).

Cum a foat la noi adaptarea?  Experienta de la cresa ne-a ajutat un pic, pentru ca eu nu am mai avut atatea emotii. Tot aceiasi experienta a invatat-o si pe ea sa ma „joace” emotional, cu ochii mari, cu manutele pe fata mea spunand ca nu vrea la gradinita.

La inceput o duceam eu si o luam. Plangea cand ajungeam la gradinita si intram in clasa. Cand o luam era vesela.  In primele 2-3 saptamani nu prea dormea la  gradinita, dar statea cuminte in patut. Apoi a urmat o pauza, am nascut eu si inapoi la gradinita.

Eu fiind acasa cu cea mica, o duce Sportivul familiei acum. La inceput plangea cand pleca de acasa, mi se rupea sufletul, iar ea se folosea de acest lucru.  Ziua ma simteam vinovata ca nu stau cu ea, desi stiam foarte bine ca e spre binele ei. Doamna educatoare, ne-a spus ca dupa ce am nascut se juca foarte mult cu bebelusul si caruciorul, apoi dupa o perioada s-a indreptat si spre alte jucari, semn ca trecuse peste perioada de adaptare cu surioara.

Cu cat ma simteam eu mai vinovata cu atata ea plangea mai tare dimineata. Dupa ce iesea din casa, bineinteles ca nu mai plangea :).  In clasa  nu plangea, era cumintica si foarte vesela seara. Cu timpul mi-am educat „vina” si a fost mai usor. Am descoperit chiar ca daca dimineata o pregateste tatal chiar nu plangem de loc.

A fost greu prima luna cred, apoi avea dimineti bune si mai putin bune cu diverse grade de plans. Ne luam diverse jucari la gradinita si am incercat ca tematica povestilor inventate de mine sa fie cu  gradinita. Episodul ei preferat de la Bobita si Buburuza, e cel cu gradinita iar povestea preferata este cu doua surori printese ce merg la gradinita :).

IMG-20150126-WA000A devenit mai usor trezitul de dimineata, o data cu crearea unui program seara. Noi nu prea aveam un program de seara si uneori adormea tarziu 11-12 noaptea. Incepusem si „crizele” de trei ani, care desi rare la inceput ne-au provocat sa incercam sa le gestionam. Pana la urma solutia este sa o lasi sa se descarce si sa fi langa ea cand vrea sa se linisteasca. In restul, nu aude sau proceseaza cei spui in timpul tantrumlui. Cu  calm si rabdare se rezolva :)!

Programul de somn tine foarte mult de vointa si organizarea parintilor. Normal ca protesteaza  la inceput ca nu vrea sa doarma, dar dupa 2-3 zile de regulament: lapte, un pic desene, poveste si somn, intelege  si nu mai protesteaza.  Stiu foarte bine ca daca adoarme pana la 10-10.30 dimineata e odihnita. Avem si o mica „pedeapsa” care inca tine:  nu are voie la desene daca nu ma asculta in timpul zilei si dupa ce a vazut ca nu glumesc sau dau inapoi cu aplicarea pedepsei, functioneaza. Important e ca toata familia sa respecete regulile impuse. Semnalul de culcare este pentru toata familia, asa ca si noi adulti inchidem TV-ul :). Sa vedem cum evoluam mai departe!

In weekend-uri, incerc sa fac ceva doar eu cu ea, mergem la teatru, spectacol sau o prajitura. 3 ani si gradinita este o perioada destul de grea emotional pentru toata familia cred :). Fiecare o gestioneaza cum poate.

Ce s-a schimbat de cand am inceput gradinita? A devenit mai independenta:

  • nu mai vrea sa faca la olita acasa, face la toaleta cu colacelul ei( pe care ea vrea sa-l puna)
  • vrea sa-si dea singura jos pantaloni si sa-i ridice
  • nu mai vrea scutec noaptea. Faceam la olita, insa seara ii mai puneam scutec. De vreo 2 luni a cerut singura ca nu-l  mai vrea.  Nu am incercat diverse tactici sa scapam de scutec si noaptea. A fost chiar usor, a venit natural :).
  • cere sa doarma singura in alta camera. Ma mai cheama in timpul noptii la ea, insa e un pas important. Din nou , fara tactici a venit natural dupa ce s-a obisnuit cu dormitul la gradinita. Deci se poate si fara „sa-ti arunci” copilul in alta camera :)!
  • cantam , dam specatacole si am devenit foarte „smechere”. Ne da uneori niste raspunsuri ce ne surprinde, logice, dar in avantajul ei. Ne intoarce anumite afirmati in favoarea ei  cand are nevoie, asa ca noi nu putem da inapoi :).
  • a inceput sa ceara diverse jucari ca a vazut la vreun copil. Sa vedem cum evoluam aici, momentan are jucariile ei si ii explicam ca nu trebuie sa aiba la fel ca altii.
  • se alinta mai mult, pentru ca si noi a rasfatam uneori.
  • a inceput sa manance mai putina acasa, desi la gradinita mananca la fel. Stagneaza in greutate, nu ma stresez inca pentru ca avem de unde :).
  • dupa doua etape de imunizare, suntem cu parametri de imunitate la nivelul minimal acceptat. I-am refacut analizele anul acesta si suntem mai bine cu imunitatea fata de acum 1 an. Se si cunoaste fizic, ia tot curs  nasul si a tusit dar fara febra sau alte simptome. Zic eu forme usoare. Nu ma astept sa nu raceasca pentru e normal la varsta lor( chiar de 6-7 ori pe an).
  • are diverse apucaturi de la gradinita, pe care nu le vede acasa si care nu-mi plac asa ca trebuie sa o corectez . Inclusiv a inceput sa minta cand face ceva rau, desi nu vrea si nu i-am dat vreun motiv sa se ascunda, cauta alte explicatii sau da vina pe altcineva.  Aici cred ca avem luptat pentru a o corecta….
  • ne cearta ea cand noi nu respectam vreo „corectie” de a noastra, de exemplu vorbitul cu gura plina de mancare :).

Pentru prima data, eu am inteles si apreciez vacantele scolare acum din punctul de vedere a unui parinte. O intrebare insa pentru voi:  cand pui atatea poze cu copiul pe FB si filmulete din vacante cand ai timp  sa stai cu copilul tau, sa interactionezi ?! Pentru mine a fost socant sa-mi urmaresc newfeed-urile  in acesta vacanta intersemestriala….eu nu cred ca peste ani o sa conteze pentru copiii nostri ca i-am facut un album intreg cu poze de la munte, cred ca o sa-si aduca aminte cum ne-am jucat sau cum am interactionat.   Da, stiu….ce ciudat din partea mea :).

Sa vedem cum evoluam mai departe !

Operatiunea Aiurel: relaxarea la nr 2

Am trecut de 3 luni, am trecut de botez si ma tot tin sa consemnez  unde am reusit sa optimizez anumite activitati fata de primul copil.

Cu bune si cu complicatii al doilea copil este primit de parinti mai relaxati. Ca mama, eu nu mi-am mai pus atatea intrebari, nu am mai avut prea multe frici( sa nu o scap, cum ii pun scutecul, daca voi avea lapte etc). Lipsa temerilor m-a facut sa trec mai usor de partea cu lauzia, iar tatal nu mai era cu ochii pe mine, ca pe butelie .

Ce nu stiam la dra Titirez si stiu acum:

  • alaptarea tine de cerere( stiam in teorie).  Daca nu trece 4 ore de la ultima masa, cererea e constanta si corpul tau produce. Odihna si hrana in regimul mamei este important.
  • baita se poate face de o singura persoana. La primul copil, mi se parea asa de complicat la inceput sa-i fac baie, foloseam o cadita in dormitor, ma stresam sa nu deschidem usa, sa nu fie frig. Eram 3 persoane care o splam , clateam, etc.  La Aiurel, am spalat-o o luna in sistemul cadita in dormitor. Dupa o luna, o spal in baie, cu suport in cada, singura si cu dusul, mai tinem si usa deschisa in timp ce facem masaj. Nu am racit pana acum!
  • ambele fete nu au avut o problema cu apa si dusul. La Aiurel introducand dusul mai devreme si fiind atenta sa nu o sochez prima data, nu plange. Eu am teoria mea: copilul e invatat cu apa din burtica, doar tu ca parinte poti sa-l faci nu nu-i mai placa( temperatura prea mare a apei, presiune prea mare la dus, bruscare in timpul baitei etc.)
  • caciulita poarta doar  dupa baie, in timpul zilei o dau jos. Temperatura in casa e la 22 de grade.Eu sunt de parere ca nu trebuie copii foarte cocolositi. Trebuie imbracati un pic mai gros decat tine si sa nu fie tinuti la temperaturi peste 23 de grade( pentru ca iarna, racesc usor daca ies afara, fiind diferenta mare de temperatura).
  • Am invatat sa nu cred in curent si sa nu fiu atat de protectiva cu copilul. Multa lume setata pe: „nu scoate copilul afara ca e frig,  e curent, vai dar  nu-i este frig” nu ma intelege.  Acum stiu ca un copil e normal sa raceasca des daca e in colectivitate  si ca nu raceste usor daca nu este,  mai ales daca e alaptat; ca exista analize de imunitate si ca e bine pana la 3 ani sa-l feresti de gradinita daca poti.
  • Copilul trebuie invatat si cu frigul. Eu raceam foarte des pentru ca eram prea imbracata si ma consideram bolnavicioasa. Parintii nostri ne-au crescut in conceditii grele, fara caldura dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne crestem si noi la fel copiii, mai ales la  cate conditii sunt acum
  • Ca adulti avem setate anumite temeri si tabieturi, copilul nu inseamna ca trebuie sa le aiba si el. Cred ca instinctul e cel ce te poate ghida cel mai bine. Insa cum deosebesti un instinct de o frica, e deja treaba de adult si exercitiu :). Eu tot timpul cand am dubii, ma intorc la animale si vad cum se comporta ele cu puii lor.
  • Daca eu sunt relaxata si copilul e relaxat. Copiii sunt o reflexie totala a familiei in care se dezvolta.
  • Copilul e mai fericit cu parinti relaxati langa el. E dovedita si prin experimente.
  • Scutecul il schimb inainte de fiecare masa, insa nu o mai dau cu crema de fiecare data. Daca face nr.2 o spal la baie si o dau cu crema. Daca nu, doar ii schimb scutecul( la pipi). Daca folosesti o crema buna si pielea nu e sensibila nu ai de ce sa-ti faci griji. Daca folosesti  o crema mai ieftina trebuie sa o mai dai de 2-3 ori pe zi. In prima luna de viata ma dat-o mai des, pana s-a adaptat pielea la exterior.
  • Nu am mai spalat copilul cu diverse ceaiuri la fiecare schimbare. Direct la baie( servetele umede sunt o varianta de urgenta sau calatori, folosite des irita pielea)!
  • E important alegerea pediatrului si dupa cum spuneam trebuie ales inainte de nastere. Sunt multumita de alegerea mea si cu cat o compar mai multi cu alti pediatri( mi-au schimba clinica la abonamentul de la munca si mai vedem si alti doctori) cu atat vad diferente….Si iti este atat de bine cand ai incredere in pediatru!
  • Putem crea o rutina a somnului cu perseverenta si rabdare( la primul copil am fost mai haotica la acest capitol desi stiam teoria). Cei mici se adapteaza si dupa bio ritmul familiei, asa ca pot adormi mai tarziu daca si noi de culcam tarziu. Cu Aiurel a fost mai usor sa i fac o rutina, pentru ca si pe Dra Titirez a trebuit sa o culc mai devreme o data cu mersul la gradinita.  Am sa va povestesc cum „am muncit” amandoi sa o invatam pe dra Titirez sa se culce mai devreme decat era ea obisnuita. Bineinteles ca are si momente in care se trezeste noaptea sau e mai agitata dar dupa baita si plimbat un pic adoarme profund pentru un somn mai lung.
  • Nu-mi mai e frica sa o mai scot afara cand este nevoie( ninge,frig) sa o port in sling dupa mine, sa impac activitatile celei mari si cu prezenta noastra( a mea si a surorii). Incerc uneori sa am si eu o viata sociala chiar daca am copil mic, pentru ca lipsa de agitatie pe mine ma deprima :).
  • Iubesti diferit cei doi copii dar cu aceiasi intensitate. Ma tot gandeam daca am sa o iubesc la fel de Aiurel. O iubesc pentru alte emotii decat primul copil, insa e aceiasi dragoste.  E ca si cum ai doua fructe preferate: mere si pere, iti plac la fel dar iti plac pentru gusturi, texturi diferite :).
  • Organizarea timpului devide o prioritate la 2 copii, daca vrei o armonie in familie
  • Au si barbati dreptate uneori si trebuie sa-i mai ascultam :)!

Multe lucruri au ramas neschimbate fata de primul copil, pentru ca au functionat. Mai am multe de lucrat cu mine, cu temerile mele, cu gandurile mele. Insa copiii au un talent sa-ti arate unde trebuie sa lucrezi, cu ce probleme si sa te motiveze sa le rezolvi repede. Sunt mai buni ca un psiholog, trebuie doar sa-i lasam sa ne arate :). Daca nu vrei si nu muncesti ,le transmiti „problemele” in personalitatea lor si e mai greu sa corectezi, decat sa previ :).

Bucatareala & Sanda Marin

V-am mai spus (cred), stiu sa gatesc decent, nu foarte aspectos, am curajul sa incerc lucruri noi. Sunt insa constienta ca nu stapanesc foarte bine baza  bucatariei si datorita timpului nu exersez prea des.  Cand o am pe Buni, profit si ma mir de bucatele pe care le face. Imi place la diverse ocazi, sa faca ea dulciurile sau specialitatile ei. Nu se compara dulciurile de casa cu majoritatea coferatiilor din oras si stiu ce spun( chiar cu unele scumpe).

Buni e o bucatareasa desavarsita, inventiva, curajoasa. Cauta si  pe internet retete pentru idei. Eu am fost ferita de prea multa bucatarie in viata mea, asa ca nu am prins diverse trucuri din copilarie. Nu pot spune ca nu mi place sa gatesc, insa nu ma dau in vant. Am momente cand ma apuca bucatareala. De obicei cand am timp, ca in concediile de maternitate :). Anul trecut am facut eu majoritatea preparatelor la ziua Ioanei. Am descoperit si un site dragut pentru retete. Insa marea mea descoperire este cartea Sandei Marin. Recunosc ca nu tot timpul imi ies, de ex: de Revelion , hamburgarii mei si piftia nu mi-au iesit 🙁 .

Rasfoind-o mai temeinic, pe langa bucataria romaneaca, am descoperit retete din diferse bucatarii internationale: franceza, engleza, italiana, spaniola.  Dupa ce am vazut si un documentar la TVR despre acesta carte, am ramas fascinata.

Cartea este scrisa sub un pseudonim, numele adevarat fiind Cecilia Maria Simionescu, ce facea parte dintr-o familie de intelectuali din Iasi Cartea a fost scrisa in perioada interbelica, o perioada foarte buna a poporului nostru cu o deschidere mare spre nou si Paris. Probabil si de aici influenta retetelor din carte.

Retetele au suferit o serie de modificari la  ingredinente si cantitati in perioada comunista, datorita lipsurilor alimentare.

De ce m-am apucat eu sa laud cartea? Probabil( sper) ca multi o aveti in bucatatie sau ati auzit de ea, dar poate ca si mine nu v-ati oprit la ea cu prea multa atentie.

Sanda-Marin__Carte-de-bucate-130

Este de n ori mai ieftina ca pret fata de cartile straine de retete( eu cred ca am  dat 9 lei pe ea). Am realizat ca este o baza foarte buna pentru orice mama si este foarte actuala. Nu are doar retete romanesti. Jamie Oliver & Co, nu au  inventat roata acum. Bucataria exista de cand am descoperit focul, retele se adapteaza vremurilor, insa avem si noi autorii pasonati de arta bucatariei care nu sunt mai prejos decat strainii.  E drept cu mai putin marketing.

Cartea de bucate a Sandei Marin, pentru o persoana cu putina experienta in bucatarie, ce stie minusurile retetelor de pe internet, nu are prea multe fite sa gateasca doar dupa Ramsey, destul de inteligenta sa-si intelegeaga limitarile si sa aprecieze si autori romani, este ideala. Eu zic ca este baza oricarui amator cu aspirati de chef.  Insa cati credeti ca au curajul sa recunoasca ca reteta de chec frantuzesc au gasit-o si  in acesta carte ?! 🙂 Cu aceasta carte am invatat eu diferenta dintre un chec cu lapte si unt si un pandispan.

E practic caietul de retete al unei romance. Stiti voi cum au mamele sau bunicile noastre, retete stranse in timp intr-un caiet ingalbenit sau pe diverse foi. Deci nu ocoliti carte, s-ar putea sa va surprinda!

Desene animate la 3 ani

Vrem nu vrem, desenele animate sunt  parte din viata parintilor. Acum ca stau pe acasa, ma trezesc ca sunt cu TV-ul l pe Clubul lui Mickey Mouse, desi sunt doar cu cea mica in casa. Auditiv imi da o stare de bine :).

Daca acum ceva timp ne uitam intens la Masha si Ursul,  acum avem alte preferinte la ce desene animate ne uitam.Nu conteaza limba in care se vorbestc  pentru dra Titirez, am ajuns si la desene in limba indiana sa ne uitam( sau cel putin asa banuiesc eu ca sunt).

Cum lumea cauta intens ideii pentru desene animate, banuiesc ca si voi incercati sa vedeti ceva diferit de „standardele” de la TV.  Eu evit cat pot, mai ales la TV desenele care nu sunt recomandate pentru varsta ei si posturile care nu se adreseaza unui copil de 3 ani.

Ca si alte lucruri timpul acordat desenelor animate trebuie sa nu fie foarte mult in comparatie cu restul activitatilor zilnice. Echilibru si aici, deci! Unele chiar sunt dragute si pot invata din ele. Primul cantecel pe care il stia Dra Titirez a  fost „Five little monkeys” . Am fost uimiti sa o auzim prin casa cantand diverse versiuni.

Acum suntem fani „Bubita si Buburuza” si Kemi Kemi Boca Chica.  Sunt foarte dragute si educative. Eu sunt incantata ca o prind astfel de animatii. Nu pot spune ce fericit e bugetul familiei, pentru ca nu suntem fani animatii la moda acum si nici nu incerc sa o fortez. De exemplu a mea nu este fan Frozen, cred ca la varsta acesta nu prea il poate intelege.  Am incercat sa ne uitam la el de doua ori si punea n intrebari si dupa vreo 10 minute s-a plicitisit. Daca mie imi place, nu inseamna ca si ei trebuie sa-i placa. Culmea ,am descoperit ca stie personajele, dar cand a fost sa aleaga o figurina a ales-o pe Sofia I ! Eu nu pot decat sa ma bucur ca e independenta in ce alege, mai ales cu cateva influente pot fi. E drept ca nici nu sunt eu proactiva cu diverse lucruri pe tematica, pentru ca nu vad valoarea daca nu arat un interes initial. Noi inca suntem la stadiu de Zana Buna( e vina Zurli aici :)) si  Minnie Mouse 🙂

Acum trebuie sa pregatim Iepurasul cu ceva de la „Bobita si Buburuza”, mai greu de gasit dar nu imposbibil 🙂

 

 

Operatiunea Titirez: 3 ani

„Mami de ce nu esti o bunica?” e ultima perla la Dra Titirez.

Am trecut de 3 ani. Ne surprinde des cu cate o actiune sau o fraza. Fiind primul copil zici ca suntem ca gainile cand fac un ou: entuziasmati peste poate la orice „margica”. Incercam sa fim cat de obiectivi putem insa normal ca e cel mai frumos si destept copil 🙂 ( glumesc)!

Anul acesta pentru ea a insemnat „autonomie”. Am inceput cu cresa prin pimavara, ne-am imbolnavit si am stat pana in toamna cu bona. A experimentat prima spitalizare  pentru o forma de otita urata. Din toamna a inceput gradinita, insa cu noua membra a familiei, cu Buni pe la noi, cu racelile, a fost o perioada ciudata si fragmentara.

Intrarea in colectivitate a insemnat o evolutie rapida din punctul meu de vedere. Pe langa racelilile normale la sistemul ei imunitar in dezvoltare, cel mai importat e socializarea si informatiile pe care le primeste.  A avut si prima serbare. Au fost foarte draguti toti copiii, ea a plans un pic ca o vazuse pe Buni in public si vroia la ea, dar si-a spus rolul printre suspine. A fost amunzanta!

gradi 3ani

Urmeaza sa ne facem analizele  anuale, inclusiv cele de imunitate sa vedem la ce stadiu suntem. Am dus-o anul acesta si la o evaluare a dezvoltarii sale la un psiholog. Imi propun sa avem aceste evaluari periodice. Ca alimentatie, mai avem cateva restricti( fasole, ciuperci, varza) si CIOCOLATA sau orice dulce din comert. Ouale Kinder sunt doar pentru surprize :)!

Insa cel mai important eveniment in viata ei a fost aparitia „suioaei”.  Toata lumea ma intreaba si cum se inteleg….Eu zic ca  momentan suntem bine! Nu stiu exact care e reteta, insa am facut noi ceva bine. Din start am evitat si am impus sa nu auda gelozie, invidie, daca vine sora ta ai sa….diverse expresii pe care ea nu are cum sa le stie decat de la adulti. Fiind la 3 ani, cred ca nici nu poate cunoaste astfel de sentimente, poate doar la nivel de frustrari. Un ajutor a fost si Buni, catre care toata dragostea ei s-a indreptat. Daca e Buni in peisaj, restul nu exista pentru ea! Cand s-a nascut Aiurel, i-am oferit un cadou Dra Tititez din partea ei. Am lasat-o sa o atinga, daca vroia sa o ia in brate i-o dadeam un pic cu supraveghere.  La inceput  eu cu Aiurel am fost mai izolate.  Dra Titirez venea la noi in camera cand i se face dor de mine, imi mai cerea sa o ia in brate. Am incercat sa am momente si cu ea, sa aiba diverse activitati in afara casei.

Nu a avut iesiri negative catre sora ei pana acum.  Are crizele normale de furie ale varstei sau cand e obosita, insa nu foarte dese si am inceput sa stiu ce sa fac cand se intampla: o las sa se descarce si o bag in seama cand e pe sfarsite :).

Cu sora ei se poarta dragastos cu ea. Vrea sa o ia in brate, sa o pupe, iar acum cand  a inceput si Aiurel sa interactioneze cu noi au inceput momentele frumoase. Noi ii spunem ca daca Aiurel ii zambeste si nu plange cand e cu ea, inseamna ca o iubeste :).

De cateva zile sunt singura  cu fetele acasa in timpul zilei. Ma joc cu dra Tititez, vorbim si ne jucam cu Aiurel. Le-am lasat un pic singure pentru ca trebuia sa ies afara, cea mica plangea. Am intrat in casa, cea mica tacea cu suzeta in gura( la nr 2 am cedat mai repede si am introdus-o) si cu ochii mari la sora ei mai mare:

” Sa nu mai plangi micuto!” Normal ca m-am topit! M-am topit si cand a vrut sa-i faca baie…. in fine ma topesc de fiecare data cand interactioneaza.

Abia astept sa le pot las pe amandoua sa se joace si eu sa-mi vad de treaba 🙂 !

Cred ca pot sumariza relatia  lor actuala in urmatoarea faza: Aiurel are doua suzete. Cea portocalie era la ea. Dra Tititrez, s-a dus repede in bucatarie si a adus suzeta albastra. Le-a pus una langa alta si mi-a spus ca sunt „suioaie” si trebuie sa stea impreuna…suzetele! 🙂

Fetele va ureaza Sarabatori fericite, linistite si un An Nou plin de sanatate si bucuri!

Alaptarea, doua experiente

Ce urmeaza sa va povestesc mai jos pot confirma cu doi copii :).

Prin ani ’50 in S.U.A, firmele producatoare faceau reclama agresiva pentru lapte praf si mancare bebelusi, cum ca ar fi mai sanatose, mai bogate in vitamine, mai benefice copilului. Existau si doctori care le recomandau mamelor sa hraneasca bebelusul cu lapte praf,  argumentand ca avand sani mici cu siguranta nu vor avea prea mult lapte 🙂.  Si uite asa, in socitatea de consum dupa vreo doua generatii, este tabu sa alaptezi la ei( tabu-adica cu scandal daca alaptezi in plublic). Acum dupa atatea cercetari si probleme de alimentatie, se lupta sa schimbe din nou perceptia generala si incearca sa promoveze alaptarea.  E absurd, sa ajungem asa! Oricum trendul Europei de Vest, este pe cat mai natural in cresterea copilului.

Da… stim ca e mai usor sa hranesti copilul cu lapte praf: nu trebuie sa ai un regim alimentar sanatos, nu te stresezi prea mult, stii cat mamanca si ai “constiinta” impacata si sigur nu prea vei avea lapte destul…

Doar 2% din femei au o problema cu producerea laptelui( studiu efectuat de doctori romani pentru S.U.A), restul sunt: greseli in pozitia alaptarii, frecventa alaptarii, alimentatia mamei, stresul si oboseala mamei, mama se ascunde sub: nu am lapte! pentru ca nu vrea sa i se lase sanii-mda, indiferent tot ti se slabeste muschiul, etc. Adica depinde foarte multe de noi ca mame daca vrem sa alaptam sau nu. Laptele matern este cel mai sanatos pentru copil si-i ofera in primele 6 luni toti nutrientii necesari. E mai ieftin si mai simplu sa alaptezi. Te ajuta si pe tine ca si mama sa-ti revii  fizic si ajuta enorm la crearea legaturii dintre mama si bebelus.

Daca la prima alaptare aveam o teorie  acum pot confirma. Important este  sa ai o alimentati sanatoasa( fara plajeli, diversificata zilnic, fara alimente care consideri ca te baloneaza si observi la bebe ca-l afecteaza, ai sa afli n  variante dar ai incredere in ce stii tu despre tine), sa respectii cele 3 mese zilnice,  sa te odihnesti cat poti mai mult, sa bei multe lichide( incluzand ceaiul recomandat de doctor), sa te asiguri ca pozitia de alaptare e corecta, sa nu te iei dupa folclor( nu bere, nu ceapa) 🙂 Producerea laptelui tine de cerere si oferta! Cantitatea de lapte se regleaza in functie de cat are nevoie/papa bebe. Primele trei luni va fi o cantitate mai mare pentru  ca bebelusul atunci creste cel mai mult, iar apoi se  regleaza in functie de cerere. Deci nu-ti piezi laptele dupa 3 luni , cum  am auzit la multe mamici!   Bebe trebuie sa pape la maxim 4 ore, nu lasa sa treaca mai mult de 4 ore intre mese/scoatere lapte.  Copiii sunt diferti, insa in general ei stiu  cat au nevoie sa manace.  Eu am refuzat sa ma stresez  cat manaca si daca ii ajunge.   Daca bebe nu plange prea mult intre mese, e bine !

Recunosc ca la inceput in prima luna cu Dra Titirez, fiind panicata o puneam tot timpul la san cand plagea, insa pediatra m-a invatat si acum la Dra Aiurel( cum ii spune Buni) programul este in curs( mancam la 3 ore ziua si la 4 noaptea), mi-a venit mai usor. Se recomanda sa mance la 3 ore  pentru  a putea permite ca ultima masa sa se digere si sa nu fermenteze lapte peste lapte, ce duce la si mai multe dureri de burtica.

Precizari:

  • nu trebuie să te decizi să alaptezi, sanatatea copilului tau nu este o alegere. Daca nu existe motive seriose sa nu alaptezi, nu ai o scuză sa nu o faci.
  • nu inventa motive să nu alaptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simt, iti vor trece toate temerile.
  • ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicam!
  • nu contează cat de mici ai sanii, laptele se produce la cerere.
  • sanii se vor lasa de la gravitatie, nu de la lactatie.
  • este mult mai usor si comod decat prepararea laptelui praf
  • este mult mai ieftin
  • pentru alaptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de san, biberoane, creme  etc.
  • pentru alaptare ai nevoie de o poztie corectă a bebelusului la san, dieta sanatoasa, constantă, hidratare, vointa.
  • bebe te ajuta saî iti desfunzi canalele la început. E cea mai buna”pompă”!
  • bebe stie cat trebuie să manance şi nu e nevoie  sa cantaresti tu laptele la fiecare masa.
  • lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informeaza destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc.
  • cand nu stii, nu poti,  intreabă şi caută ajutor! Exista si prin telefon suport.

Incercati o data la 2 saptamani sa-i dati lapte matern si din biberon, sa se invete si cu biberonul, ajuta inclusiv in programul zilnic pe care ai vrea sa-l ai.  Suzeta dupa 6 saptamani e recomandata, mai devreme poate afecta suptul copilului, deci si cantitatea ta de lapte. Nu uita sa-ti iei vitaminele in continuare, e important pentru corpul tau! Eu am continuat sa iau vitaminele recomandate de doctor pe  perioada sarcini. La a doua sarcina insa pot spune ca corpul meu se resimte un pic referitor la tot calciul pe care il ofer.

Informatiile eu le-am luat din carti, curs puericultura si medic pediatru. M-am documentat serios  la primul copil pentru ca eram constienta de importanta alaptarii.

Ioana a fost alaptata pana 11 luni( intarcare). Experienta a doua  cu Ilinca a fost si este un pic mai dureroasa, dar e in functie de copil. Daca Ioana se mufa, manca linistita la ambii sani  si adormea, acum am avut si ceva rani( fara sangerari),  ma durea in primele doua saptamani in primele 30 de secunde doar pentru ca stiul de supt e diferit, mancam doar un san pe masa, aerul iese mai greu si uneori ne luptam cu mami . Nu m-am panicat, am dat cu Garmastan. Luare in greutate la ambii copii este asemanatoare. Ambele fete la o luna au ajuns in jur de 5 Kg :).

Pentru mine a fost o experinta foarte frumoasa prima oara, acum astept sa devina si a doua oara( sa treaca disconfortul si sa mai creasca un pic bebe). Insa in ambele cazuri acest proces m-a conectat cu copilul meu. Cu Dra Aiurel fiind mai relaxata, pot observa in detaliu tot procesul si cum insinctele noastre ne indruma. E fascinant sa o vezi cand ii este foame cum cauta si daca o tin mai departe un pic de san cum se lupta sa ajunga! De ce sa le/ne rapim aceste experinte?!

Diferente si asemanari intre doi copii( inceput)

Va spuneam ca inceputul povestii nr 2  a venit un pic mai devreme decat ma asteptam. Inca  nu realizez ca sunt mama de doi copii emotional ci doar rational. Clar vor fi doi copii diferiti dar zic eu si asemanatori :). In ultima perioada ma gandesc mult la educatia pe care imi doresc sa le-o ofer si simt greutatea responsabilitii a 2 copii, Din punctul acesta de vedere lucrurile pareau mai simple cu un copil, dar sunt abia la inceput si sunt inca sub influenta hormonilor post nastere :).

Sarcinile au fost zic eu  80% asemnatoare. Adica aceleasi simptome dar mai accentuate datorita factorilor externi ca stresul, munca, griija primului copil. Am fost activa la ambele sarcini pana la nastere. Asa imi este firea, nu pot sta locului… in plus ar fi pacat sa stau daca ma simt bine.  A doua oara ca si diferente in sarcina: nu am mai fost eu asa riguroasa in alimentatie, citit, organizare. Avand timp liber mult mai putin, am mers cu valul, adica eu ma simteam bine si burtica era un accesoriu. Aveam notiunile de baza de la prima experienta unde am citit mult. E drept ca probabil ar fi trebuit sa mai fac o mica recapitulare inainte de nastere, unele lucruri mi le-am adus aminte mai greu!

Ca si organizare a fost mult mai simplu: curatenie si pregatire lucruri bebe. Nu am mers pe la targurile de copii, pe care acum nu le gasesc eficiente. Stiu de unde sa cumpar haine, stiu ce sa caut.  Nu am cumparat decat scutece si consumabile( sampon, crema, medicamente)- mi-am consultat lista. Haine & co, le aveam pastrate de la Dra Balenutza, unele chiar nepurtate. Sunt incantata ca mai pot imbraca copilul cu rochitele mele preferate!

IMG00186-20120702-0044

Diferenta: nu mi-am pregatit bagaj pentru spital. Am primit de la Sanador tot de ce aveam nevoie, inclusiv haine pentru mine si bebe cat am fost spitalizate. M-am recurepat dupa cezariana la fel de usor, chiar mai usor de acesta  data pot spune si nu prea inteleg de ce- pentru ca eu nu eram in forma. Probabil a contat si avantajele unui spital particular cu pat cu telecomanda ce se ridica  :). Mi-a fost mai usor  sa ma ridic.

A venit si dra Maimutica( Ilinca) .Diferenta: nu mai sunt si nu am mai fost asa stresata cu logistica: spalare, alaptare, imbracare, manevrare copil. Sunt mai putin panicata si mai mult rationala.  Baita acum se face doar de catre mine in cada, nu ma mai stresez daca plange un pic, nu ma mai stresez ca nu pot lasa copilul singura sa fac un dus. Eu si familia mea suntem mai relaxati din acest punct de vedrer, insa mai stresati din altele: responsabilitate.

Alaptarea, este diferita pentru ca de acesta data am rani si procesul nu a fost chiar asa de placut la inceput. Ilinca e mai mica un pic, mai nervoasa si are altfel de „mufare” la san :). Insa nimic de speriat doar o noua experienta( voi povesti intr-un articol separat).

Emotional cu  Ilinca sunt  la fel, ma atasez in timp ca si la Dra Balenutza. Emotiile cresc in timp, nu sunt foarte siropoasa-vai ce minune!. Acum sunt mai constienta de pasii pe care-i face, de cum descopera lumea- daca nu sunt asa stresata.

Am un sentiment de dor fata de Ioana. Mi-e dor sa dorm cu ea, sa stau cu ea… dar sunt sigura ca e doar o perioada. Ea este dragostoasa cu sora ei, o cauta, o imbratiseaza, o pupa, vrea sa o tina in brate.  S-a atasat mai mult de Buni si  pare un pic mai alintata datorita surplusului nostru de atentie( sa nu se simta data la o parte) si a varstei. Are multa energie si se impune revenirea la gradinita :). In acest moment ea e cu Buni si eu cu  „suioaia” ei. E o perioada de „aclimatizare” pentru toti. Trucul aici cred ca este diferenta mica de varsta intre ele si faptul ca noi am fost relaxati si nu i-am pomenit de gelozie fata de copil, nu i-am repetat ca trebuie sa o iubeasca.. Adultii care spun copilului cel mare: tu nu cumva sa fi gelos/a pe X, sa o iubesti…. induc singuri ideii unui copil ce poate nu stie notiunea. E ca la dulciuri: nu-ti le va cere daca nu stie gustul :). In plus am citit ca relatia dintre copii este influentata de cat de bine se inteleg parintii intre ei- daca vad o atmosfera tensionata sau dragoste si relaxare

Am si acelasi sentiment de nerabdare sa treaca cele 3 luni, sa iesim din letargie, sa inceapa dra Maimutica sa interactioneze cu noi, sa avem momente frumoase in 4. Imi e clar ca nervii mei sunt mai putini si ca Dumnezeu stia ce face cand mi-a facut aceasta surpriza :). Imi e clar ca vom avea mult mai multe provocari, va fi mai greu din toate punctele de vedere, inclusiv pastrarea identitatii personale si sociale, dar nu e imposibil.

Acum trebuie sa dam lumii 2 adulti si sa le oferim fetelor personalitati cat mai echilibrate. Aici va fi Minunea!

Inceput de poveste nr 2

Iata-ne si la inceput de poveste nr 2=bebe numarul 2. Eram pe ultima 100 de metri inainte de termen. Sarcina aceasta desi asemanatoare cu prima sarcina, s-a dovedit a fi si un pic mai diferita pentru mine :).. Vineri am avut o zi foarte placuta, cu diverse activitati, urma sa vina o ultima saptamana in care trebuia sa finalizez ultimile amanunte cu privire la organizarea in casa( eu nu ma simt bine daca nu controlez tot :)). Am luat-o pe dra Titirez de la gradinita, cateva cumparaturi si acasa sa ne odihnim. In timpul noptii am avut cateva contractii, am luat 2-3 no spa, poate se potolesc. In somn spre 5 dimineata realizez ca nu m-au lasat si ca contractiile sunt la intervale mai scurte de timp. Ma trezesc, imi trezesc familia buimaca si le spun ca vreau la spital. Am simtit pentru prima data in viata mea contractii puternice si mai dese( la prima sarcina nu am avut nici o contractie). Durerea seamana cu o durere menstrauala puternica si se repeta la intervale de timp. O simti in zona pelviana. Pe drum, am realizat ca voi naste, a realizat si Sportivul familiei ca voi naste si ne amuzam si ne intrebam: deci cum o cheama?! Daca la Ioana i-am pus ambele nume de fata preferate, acum desi aveam o idee nu prea discutasem exact… Am ajuns la spitalul Sanador pe la 06 dimineata, dilatata 3 cm, doctorita de garda se consulta cu doctorita mea si decid ca trebuie sa nasc. Am  uitat sa va spun: doctorita mea era in concediu in afara tarii, eu eram programata la cezariana peste o saptamana :). Si  deci iata-ma pe masa de operatie, pentru a incepe o noua poveste. La ce puteam eu sa ma gandesc? la cate lucruri mai trebuia sa fac si nu erau puse in ordine, dar acesta sarcina a fost o surpriza si nu prea m-a lasat sa o controlez :). Am intrat in sala de operatie pentru a doua cezariana din viata mea( prima aici).  Nu mai eram asa de speriata, analizam sala, cam multe geamuri si oglinzi unde pot vedea ce fac, deci evit acele directii :). Pe la 08.30 s-a auzit un plans,  lacrimi de emotie, mi-am vazut copilul vinetiu dus spre masuta lui pentru proceduri. Am ajuns la reanimare si dupa cateva ore in salon. Incercam sa ma relaxez si sa realizez ca sunt mama de 2 copii acum. In salon am cerut sa-mi vad copilul inainte de a adormi. Mi-au adus-o:  ma uitam la puiul de 3,400 Kg si incercam sa realizez ca e al meu. Eram de o calmitate… am pus-o un pic la san pentru stimulare lactatie. Stiam ce aveam de facut, nu-mi mai era frica sa-i fac baita, no stres.   A doua zi mi-au  adus-o( la Sanador te incurajeaza sa stai cat mai mult cu bebelusul), puteam sa ma misc. Culmea parca acum am avut o recuperare si mai usoara. Asistenele chiar erau uimite ca nu cer calmante. Multumesc Doamne pentru gene! In spital totul a descurs foarte bine, desi privat se respecta protocoalele medicale si personalul dragut,atent dar cel mai important priceput si fara prea mult teatru comercial. Chiar se ocupau de tine. Mancarea foarte buna, igiena exemplara, m-am simtit confortabil. Am iesti cu cercei de data acesta din spital( prima experinta aici). Am ajuns acasa acum trei saptamanii calma… pe mine nu ma loveste dragostea din prima e un proces in lucru. Asa a fost si cu Ioana-experinta aici, asa e si acum. Imi analizez copilul si ne adaptam una la alta. Sunt sensibila dar nu exagerez cu supraestimarea emotiilor mele. La primul copil am fost mai emotionata, mai speriata, mai riguroasa in toate,ca prima oara…acum sunt mai stapana pe mine. Suntem mai relaxati, ii fac baie singura in cada( baita Ioanei la inceput necesita 3 persoane :)), nu mie frica sa o las sa planga putin sau sa plec un pic din zona ei. Insa am luat cunostinta cu sentimente noi: dorul de primul copil- incerc sa-i acord atentie si Drei Tititez care e dragastoasa cu sora ei si vine si ne imbratiseaza pe amandoua; greutatea responsabilitatii a doi copii- pot spune ca suntem mai stresati de tot ce inseamna responsabilitate( financiara, emotionala, educationala). Bebe e diferita fata de Ioana, mai mica un pic, alta conformatie a corpului, alta experienta cu alaptare…insa acum sunt mai constienta de lumea ei si incerc sa ma bucur de aceste momente. In rest, un pic de hormoni post nastere( asteptam sa trecem peste acesta perioada), un pic de nerabdare( sunt agitata de fel si trebuie sa ma invat sa stau acasa :)), un proces de adaptare la o noua poveste…povestea numarul2 -Ilinca!   To be continue!