Societatea vuieste de „problema” orelor de religie in scoala in ultima perioada…. tot luna aceasta i-am organizat Dra Buburuze( fosta Aiurel) botezul. Nu ne-am mai complicat, intim cu persoane dragi, linistit, cu zapada ca si la primul botez,dar nu am fost plecati din oras. Am simtit nevoia de putin zgomot la al doilea copil :).
In timpul organizarii, am fost uimita sa „descoper” cat de tare monetizeaza biserica din Bucuresti botezul. Am cautat cei drept in sectorul 1, insa sumele cerute mi se par mari pentru un salariu mediu chiar si in Capitala. O suma o platesc nasii si o suma parintii… zau asa! Cei ce nu-si permit ce fac??? La o biserica mi-au spus ca ma costa x bani, dar daca suntem caz social nu solicita bani…..Cautand am dat peste o bisericuta cu istorie, micuta si cu un preot care ne-a „daruit” un botez cu caldura umana. Era un OM si s-a simtit inca de la telefon- cum sa-mi ceara bani in avans( singura biserica care nu mi-a cerut), cum are copilul doar un nume, cum e nume romanesc, cum e al doilea copil, cum mai si alaptez?! Vai :))))!!!!( glumea bineinteles).
Am realizat ca eu( noi) ii aleg fetitei mele religia. Apoi tot citind „nebunia” din online despre cum parinti trebuie sa-si dea acordul pentru orele de religie, m-am gandit de ce atata tam-tam. E corect ce zice Curtea Constitutionala, dar mie mi se pare exagerata reactia noastra. De acord, ca numai „sfanta” nu e Biserica noastra, dar atat aceasta institutie cat si politicienii sunt doar o imagine a societatii! Insa Biserica nu e tot una cu Religia.
Religia in general, este un set de regului care au ajutat la evolutia speciei umane. Unul din motivele pentru care Imperiul Roman s-a impartit in Vest si Est, este faptul ca partea bizantina era mai laica si mai evoluata din punct de vedere cutural(Occidentul se lupta cu barbari si era haos). De aici si istoria diferita, crestinii ortodoxi au ramas mai aproape de forma initiala a scrierilor, iar catolicii s-au adaptat la tot si toate. Insa religia in acest moment in societate, nu mai are importanta de la inceput si nici nu are de ce sa o mai aiba pentru ca avem un alt grad de evolutie si inteligenta la nivel de societate.
In clasa 12-a am mers cu o colega la Biserica ei, o secta ceva- nu-mi mai aduc aminte. Incerca ea sa ma converteasca cred si sa-mi prezinte ce minunati sunt ei. In cladirea aceeia, eu mi-am dat seama ca nu voi putea alege vreo alta religie decat cea a bunicilor mei. Una din amintirile cele mai dragi mie, e candela din camera bunicilor mei, felul in care bunica o aprindea si isi spunea Crezul. Mie imi place cum arata biserica ortodoxa, cu stilul bizantin, cu picturile sale, cu altarul sau, cu ea am crescut. Nu am crescut intr-o familie foarte religioasa, insa atunci a fost momentul cand m-am impacat cu religia mea.
Credinta are ea si rolul ei in viata unui om, te indruma, credinta nu inseamna Biserica, nu inseamna cartile de religie, credinta nu inseamna orele de religie. Credinta m-a ajutat pe mine sa trec peste momente grele in viata mea si ma conecteaza cu persoanele dragi care au murit. Credinta sustine o ordine si o evolutie a gandirii.
Prin scoala primara am citit de n ori cartea ” Legendele Olimpului”, apoi am facut orele de religie de la scoala cu pildele Biblice. In mintea mea s-au nascut diverse intrebari, asa ca am aprofundat mai mult religiile lumilor, eram fascinata de cultura antica, am citit si citesc mult carti de istorie, istoria religiilor. Ai mei stiu doar ca m-au incurajat sa citesc. Ce as fi inteles eu daca vedeam in casa sau nu ma lasau parintii la ora de religie? Eu imi aduc aminte ca puteam sa disting la ore intre ‘exagerarile” laice si invataturile pe care vroiau sa ni le prezinte. Eu zic ca mi-a prins bine, pentru ca ma provocau intrebarile si cautam raspunsuri.
Daca e sa fim corecti: un copil nu poate sa-si aleaga religia si nici nu ar fi drept sa nu-l expunem la ceva ce nu stim ca nu vrea. Trebuie sa-i oferim o baza de credinta, ca adult isi poate alege unde sa se indrepte. Tot noi, parintii moderni avem o problema cu atentia si educatia pe care o oferim acasa copiilor( tot un articol a circulat- ce spune ce este evident pentru multi dintre noi: cel putin in orasele mari parintii nu se ocupa asa cum ar trebui de educatia copiilor). Si atunci de ce as vrea eu sa nu faca copilul meu religie la scoala? Indiferent de calitatea informatiei pe care o primeste, avem noi grija sa stie sa o cearna si sa stie sa/se intrebe. Poate fi o provocare pentru copil si pentru familie, ce poate avea rezultate pozitive.
Da stiu…. cam fugim de provocari nu 🙂 ?! Apropo cartile gen „Lords of the Rigs”, „Harry Potter „etc….. tot pe diverse religii/credinte se bazeaza si tot credinte creaza.
