Nu îmi place să schimb scutece! Dacă sunt mai mult de 3-4 schimbat pe zi, procesul se apropie de tortură. Nu îmi place, aşa cum nu-mi place să spăl vase sau să calc! Dacă pentru vase s-a inventat maşina de spălat vase, pentru calcat s-a inventat curăţatoria, menajeta, Buni ( în funcţie de buget) sau arăţi că nu te pricepi şi iubitul învaţă să-şi calce singur :)… pentru schimbarea scutecelor de ce nu inventăm şi noi ceva? Şi repede, până nu învaţă Ioana să facă la oliţă!
În prima noapte acasă, după primele scutece schimbate mă gândeam: ” Doamne, când o creşte mare să nu-i mai schimb?” … şi era prima lună de viaţă. Procesul nu este complicat, este chiar mai simplu pentru că acum există scutece de unică folosinţă, dar repetivitatea mă omoară.
După doua luni de viaţă începusem să ne mai micşorăm numarul de scaune, noaptea nu mai necesita schimbarea unui scutec, ajunsesem să schimb 4-5 scutece pe zi. Era bine! Mai era şi Buni, mai schimba şi ea o data pe zi, era perfect!
La 5 luni jumatate am început diversificarea, timid, multe lucruri nu s-au schimbat. Pe la 7 luni însă am ajuns şi noi la 9 kg, sistemul digestiv a început să îşi facă mai bine datoria şi suntem într-un proces repetitiv: nani, papa, caca, nani, papa, caca, …papa, caca, nani. Schimb minim 5 scutece pe zi, am avut şi zilele în care ziceai că suntem în prima luna de viaţă: 8 buc!
Păi ce fac eu toată ziua? Drumuri la baie, spălă copilul cu duşul, şterge, dă cu cremă, aşeză scutec…dar noi avem peste 9kg, pe mami o doare spatele, am mai început şi să ne mişcăm sau să vrem sus când trebuie să stăm întinse, vrem să luam crema, ne întindem dupa ea, numai putem sta liniştite 2 minute… şi uite aşa procesul devine mai dificil. Culmea, mirosul nu mă deranjează în tot acest proces!
Într-o zi tatăl meu mă întreba:
-Ia zi mamdam, cum e la ţară, cum e cu liniştea?
Eu: M-am cam săturat eu de linişte…!
-Ţi-am zis eu! Ce vă trebuia vouă casă!? Parcă ziceai că eşti stresată?!
-Nu tată, m-am săturat de schimbat scutece toată ziua! La lipsa unei alte ocupaţii mă refeream!
-Aha, păi vorbeşte şi tu româneşte că eu nu te-am întrebat în chineză?!
Mă prinsese în una din zilele în care schimbasem 7 scutece! 🙂
Da,… ce dramă!? Nu este o dramă şi e chiar simplu comparativ cu alte vremuri, să zic mersi că am ce schimba dar m-am gândit să mă folosesc şi eu pic de terapia prin blog :).
Oricum, când îi văd făţucă şi mai şi zâmbeşte un pic, m-aş lupta toată ziua cu ea să-i pun un scutec! Norocul ei că este o balenuţă foarte drăgălaşă! 🙂
Vă recomand să citiţi articolul despre alaptare a lui Ta-su. Recunosc, că trebuie să fi bărbat să ştii cum să pui punctul pe „i”. Noi, femeile ne pierdem uneori în detalii.
Bine, bine…mi-e simpatic că a fost şi la Tulcea :)!
Cred că toţi ştim că nu e bine să stăm la soare, nu? Sau mă înşel? Probabil că mă înşel, pentru că numai aşa s-ar explica numarul mare de „pasionate de bronz” şi mămicile ce îşi plimbă copiii pe la 12 ziua fară nici măcar o pălărioară?!
Nu pot să le înteleg, pe fetele, femeile ce stau cu orele la soare pentru un bronz cât mai puternic şi mai uniform. Se dau cu ulei şi stau nemişcate la ore, când soarele este cel mai puternic, aranjându-şi slipul minuţios pentru a nu face prea multe „dungi”. Parcă s-ar vedea in public :)! Sau şi mai rău se duc regulat la solar. De ce ai vrea acum să arăţi ca un tăciune şi peste câţiva ani să te intrebi de ce îţi îmbătrâneşte pielea aşa repede….Pentru moda de moment sau pentru ca râde lumea de tine?! Pentru că toate produsele se vând mai bine dacă se leagă de mare şi soare?! Ca să nu mai vorbesc de faptul că te îngrămădeşti în super aglomeraţie la mare, pe plajă, la masă, pe drum. Pentru aţi arde pielea, a sta în aglomeraţie cu orele şi stre, plateşti foarte mulţi bani, bani ce nu prea şti pe ce îi dai… In ţara aceasta există zone mult mai decente din punct de vedere aglomeraţie şi preţuri, dar nu sunt la botul calului, mergi cu pic dar nu stai ca pe A2. Ex: Ardeal, Maramureş, Bucovina etc. Şi ce să vezi, e soare şi acolo!
O.K, înteleg, un pic de bronz, un pic de stat la soare face bine dar în orelele recomandate….da, dar atunci nu te poţi face „tuci” numai în 2 zile de plajă! Bine, nici ca mine care nu am rabdare să stau să mă colorez un pic şi mă prinde soarele în funcţie de tricou :). Norocul meu că am un pigment bun şi mă înnegresc repede şi nu sunt chiar aşa de albă!
Să zicem că de corpul tău poţi să-ti baţi joc dar cu copilul tău ce ai? Cum poţi să scoţi un copil afară la plimbare(că nu se vede că te-ai grăbi pentru o situaţie) în plină zi şi fară al acoperi? Săracul copil e cam alb, nu?!
razele UV sunt foarte puternice între ora10 a.m şi ora 4 p.m. În această perioadă se recomdă evitarea expunerii la soare.
când vă expuneţi la soare, utilizati cremă de protecţie cu factor SPF minim 15( eu aş zice că e puţin, SPF minim 30)
reaplicarea periodică a cremei( la 2 ore sau dupa fiecare ieşire din apă)
expunerea îndelungată la soare poate duce la diverse boli ale pielii, ochilor, sistemului imunitar.
expunerea îndelungată la soare duce la îmbatrânirea prematură a pielii.
este importantă şi protejarea ochilor
se recomandă expunerea treptată la soare daca tot vrei să te bronzezi
evitarea expunerii îndelungate chiar dacă folosiţi factor de protecţie
copiii sub 3 ani, nu se expun la soare
copiii, pentru că sunt în creştere sunt mult mai afectaţi, de către razele soarelui. Expunerea la soare în timpul copilăriei şi adolescenţei pot duce la diverse forme ale cancerului de piele.
Raportul dintre expurea la soare şi riscul de îmbolnăvire
Puteţi găsi mai multe informaţii aici şi aici. Gasiţi şi multe documente legate de acest subiect aici.
Cum în perioada 1-7 august sărbătorim Săptămâna Mondială a Alăptării, s-a scris mult şi variat pe blogosferă despre acest subiect. Fiecare cu experinţa sa, fiecare cu piticii din dotare. Eu am mai scris un articol pe această temă dar m-am gândit să mai fac câteva precizări.
Mi-ar fi placut sa demontez câteva mituri, dar ce încredere vă poate inspira încă un articol pe aceasta temă. La câte informaţii contradictorii sunt pe internet, e normal să nu ştii ce să mai crezi. Aşă ca vă propun să cautaţi mai întai specialişti, cu care sa discutaţi( doctori, consilieri în alaptare) şi să mai citiţi cateva informaţii(cărti). Am găsit pe net si o linie telefonica pentru alăptare şi există şi consiliere gratuită-aici. Dacă alegi să te informezi de pe internet din comoditate, vei avea informaţii contradictorii, trecute prin filtre personale şi nu îţi vei ajuta copilul. INTERNETUL NU ESTE O SURSĂ DE INFORMAŢII SPECIALIZATĂ, PENTRU DEZVOLTAREA COPILULUI TĂU. Fie vorba între noi, nici pentru problemele tale medicale nu este. Poţi consulta internetul dupa ce ai câteva noţiuni de bază avizate, pentru a putea cerne informaţia.
Alte precizări:
nu trebuie să te decizi să alăptezi, sănatatea copilului tău nu este o alegere. Dacă nu existe motive seriose să nu alaptezi, nu ai o scuză să nu o faci.
nu inventa motive să nu alăptezi. Dacă te informezi un pic şi ai puţin de bun simţ, îţi vor trece toate temerile.
ALAPTAREA ESTE UN PROCES SIMPLU ŞI NATURAL! Noi îl complicăm!
nu contează cât de mici ai sânii, laptele se produce la cerere.
sânii se vor lasa de la gravitaţţe, nu de la lactaţie.
este mult mai uşor şi comod decât prepararea laptelui praf
este mult mai ieftin
pentru alăptare nu ai nevoie de perne speciale, pompe de sân, biberoane, creme etc.
pentru alăptare ai nevoie de o poziţie corectă a bebeluşului la sân, dietă sănatoasă, constantă, hidratare, voinţă.
bebe te ajută să îţi desfunzi canalele la început. E cea mai bună”pompă”!
bebe şţie cât trebuie să manance şi nu e nevoie să cântaresşti tu laptele la fiecare masă.
lucrurile merg în general prost, pentru că mamele nu se informează destul şi se bazează pe folclor, prietene, bunici, matuşi, etc. Nu ai şi tu mândria ta?! Eşti identică cu restul lumii?! Crezi că se aplică aceiaşi factori şi in cazul tău?!
când nu ştii, nu poţi, întreabă şi caută ajutor!
In final încă o idee bună de la Lucky: colecţia alăptarea, dragostea albă
Dialog imaginar intre mine si Madam! In ultima perioada am multe dialoguri pe doua voci, sa mai alungam linistea din casa. Voi trata acest subiect, intr-un alt post :).
Nu am reusit inca sa comand cartea pe care o recomanda Anca, „Jocuri pentru copii de la o zi la sase ani”-Anna Bacus, insa mi-am adus aminte de un site, britanic cred, unde informatiile sunt mai credibile: www.babycenter.com. E singurul site in care am incredere, care mi se pare foarte ok organizat si care spre deosebire de alte site-uri, nu are informatii contradictorii si par mai corecte. Asa ca am tradus pentru noi, ce am gasit in materie de ideii pentru jocuri si jucarii( cat m-am priceput).
Jucarii ( 8-12luni):
Jucarii de tip push: jucariile de tip push, pot oferi copilului tau o sansa de a-şi exercita abilităţile motorii noi. Alege o jucărie de tip push, cum ar fi un vagon, astfel copilul se poate sprijini pe el şi poate sa faca un tur sau două în jurul camerei.
Sortare dupa forma: incercarea de a-si da seama de ce o jucarie pătrata intra printr-o gaura rotunda, ajuta la rezolvarea problemelor anticipate. Noi am primit o galetusa cu diverse cuburi si un capac cu forme prin care pot trece cuburile. Momentan golim galetusa si o rontaim :).
Mingi: dezvolta abilitatile motori, ajuta si la invatarea cauza-efect.
Jucărie telefon: bebelusii adora sa-si imite părinţii. Chiar dacă el nu poate spune mai mult inca, un copil va incerca sa comunice prin ţinerea receptorul şi apasand pe butoane.
Carti: la aceasta varsta, copiii sunt deosebit de intrigati de carti, cu clapete care se deschid, texturi, imagini.
Blocuri: invata arta stivuirii. Bebe poate stivui, probabil, trei sau patru in acest moment.
Galeata şi lopata: aceste jucarii sunt la indemana atunci cand activitatea favoritaa bebeluslui este de umplere si rasturnare.
Jocuri( 8 luni):
Lovirea mingii
Util cand: sta in fundulet, incearca sa merga de-a buselea iar mersul este urmatoarea provocare. Acest joc dezvolta coordonarea motorie.
Adecvată pentru: 8 la 13 luni
Veţi avea nevoie de: o minge de dimensiuni medii
In genunchi sau asezat pe podea, tineti copilul în fata, cu un brat in jurul lui, ca in imagine. Asezati o minge direct in fata copiluluil si ajutati-l sa loveasca cu un picior mingea, apoi treceti mai departe. Incurajeaza-l de fiecare data cand piciorul a lovit mingea si sublinieaza cu : „ai lovit-o”. Acest joc este si mai util cand va jucati cu inca o mama si un copil, poztionand jucatorii fata in fata si incerca sa loveasca mingea inainte si inapoi.
De unde se aude zgomotul?
Adecvată pentru: 7 la 15 luni Abilităţi dezvoltate: intelegerea permanenta/disparitie, coordonarea mana-ochi Veţi avea nevoie de: mai multe jucarii ce scot zgomote, un prosop sau o paturica.
Arata-i copilului tau o jucarie care face zgomot, lasa-l sa auda zgomotul, apoi acopera jucaria cu un prosop, paturica, sau cu un vas mic. Lasati copilul sa descopere jucaria. Apoi acopera din nou si incearcai sa faci jucaria sa scartie in timp ce este inca „invizibila”. Pentru o reactie si mai buna a copilului, puteti ascunde un CD player, un casetofon mai vechi, porniti-l prin patura.
Percutie
Adecvată pentru: 6 la 15 luni Abilităţi dezvoltate: motorii fine, simţ al ritmului Veţi avea nevoie de: recipiente mici, cum ar fi recipiente din plastic cu capac ermetic, pahare goale de iaurt, sau cutii de carton de lapte, pentru a le umple puteti folosi orez, macaroane, fasole.
Cupe goale de iaur şi recipientele mici de plastic sunt perfecte pentru mainile mici ale bebelusului. Umpleti diferite recipiente cu diferite compozitii, pentru a abtine diferite tonuri . Apoi, pe o melodie vioie ca jazz, latino, stai jos cu copilul tau si incercati sa tineti ritmul agitand recipientele.
Amintiţi-vă: fiecare bebelus se dezvolta într-un ritm diferit, deci daca nu pare interesat de joc acum, puteti incerca in saptamaniile urmatoare.
Have fun!
Poza din acest articol este preluata de pe site-ul www.babycenter.com
Avem 8 luni, peste 9 kg, suntem mancacioase si am trecut la etapa urmatoare! Am sa impartasesc cu voi, ultimile nouatati :). Va recomand, inainte de orice schimbare in dieta bebelusului sa va consultati doctorul.
Piure legume pasat la 8 luni
Avem voie acum:
-sa pasam legumele cu furcutilita, consistenta trebuie sa fie mai putin fina,
-sa taiem carnea manual foarte fin,
-sa mancam perisoare dietecice,
-putem incerca diverse retete cu ingredientele pe care avem voie sa le mancam: ex: dovlecel umplut cu carne, sau rosie umpluta( doar fierte si nu la cuptor)
-ni s-a permis cate un biscuite special penru copii si o masura de cereale in iaurt. Nu mai mult, ca ne umflam :). Atat biscuitii cat si cerealele, trebuiesc cumparate potrivit varstei. Si fara diverse arome: papaya, capsuni etc. Biscuitele se mananca sub supravegherea unui adult. Cred ca e valabil cu orice finger food.
-avem voie si fructe din compot sau din dulceata. Toate aceste conserve trebuie sa fie de casa, sa nu contina aditivi, aspirina, conservanti.
-inca nu avem voie: pepene rosu, castravete, struguri, capsiuni, fructe de padure.
Reteta pentru perisoare dietetice( 8 luni): carnea fiarta se da prin masina de tocata, se leaga cu un galbenus de ou si orez. Se fac perisoare si se fierb.
Pana acum, copilul meu mananca, nu face nazuri. Am inceput sa ii dau si la 5 ore masa, pentru ca i-am mai marit cantitatea de mancare si nu ii este prea foame dupa 4 ore.
Insa…procesul de hranire a devenit un pic mai complicat :). In sensul, ca acum stam la masuta noastra si vrem sa ne mai si jucam, suntem curioase, vrem sa luam noi bolul cu mancare, mai punem o manuta pe noi, una pe scaun. Intre lingurite, pentru ca ii ies dintii( e ok daca ies si 4 dinti de o data cum ni se intampla noua), mai roade tablia mesei. Avem deja urme vizibile :)! E fun si nu ma pot plange, stie sa deshida gurita si mananca in general tot!
Da, stiu sunt foarte norocoasa… ca imi mananca copilul! Am insa, cateva teori personale legat de diversificare, bazate pe ce am mai vazut in jurul meu la diversi copii si ce am mai discutat cu dna doctor:
-ai sanse sa-ti faca mai putine mofturi la masa, daca in timpul sarcinii ai mancat sanatos si diversificat.
-ai sanse sa-ti faca mai putine mofturi la masa, daca in primele luni de alaptare( naturala) tu ai o dieta sanatoasa, diversificata, fara dulciuri din comert, te hidratezi bine.
-daca tie nu iti place o leguma/fruct, nu inseamna ca si copilul o va refuza
– ca sa spui ca un copil refuza un aliment, trebuie sa incerci de cel putin4-5 ori la intervale de 1-2 saptamani. Adica mai incearca de cateva ori( nu numai o singura data), la 1-2 saptamani distanta ca sa te asiguri. Poate fi doar o faza de moment.
-copilul nu are pofte, e doar curios. Nu trebuie sa guste tot ce manaci tu… cand va fi mai mare vei vrea sa-l dezveti!
Eu cred ca bebe, „isi scrie” in memorie gusturile pe care le primeste de la mama in timpul sarcinii si prin lapte. E drept, ca trebuie sa ai si putin ajutor, sa te bata cineva la cap sa nu uiti sa manaci in primele luni dupa nastere si sa reusesti sa te abti de la junk food. Toate chimicalele din produsele din comert( dulciuri, fast food, etc), altereaza „gustul” si pofta copilului. Pai daca tu manaci numai alimente cu potentiatori de gust, cum transmiti mai departe „informatia” la bebe?! Probabil, conteaza mult si cat de relaxata este mama in primele luni ca sa nu cedezi tentatiilor. Aici intervine ajutorul familiei! Eu cei drept am fost rasfatata, cu lipsa grijei pregatirii propiei mese si cu dulciuri de casa cu foarte putin zahar( lapte cu orez, budinca de orez, de paste).
Sunt convinsa, ca difera si genetic apetitul unui bebe dar cu siguranta suntem si noi de vina intr-un anumit procent :)!
Cum ziceam si in postul Cumparaturi online-bebe, nu prea mai am timp de pierdut prin magazine si poate nici nervi. Imi aduc aminte cum la trei luni de la nastere , cununam si imi cautam o rochie pentru biserica. Am fost in cateva magazine si imi venea sa iau pe cineva la bataie ca nu au ce imi place, la bugetul meu, sa scrie masura 36 si sa ma incapa si pe mine! In plus erau si reduceri si pantofi ieftini superbi marimea 36 nu existau 🙂 ?! Si da, totul trebuie sa se intample pana apucau sanii mei sa explodeze( 3-4ore)!
In odiseea mea de shopping online, din categoria mani/pedi am descoperit „Beauty in the bottle”. Aici am gasit marca mea preferata de oja la un pret ok, mai mic decat in magazine. Livrarea se face prin posta si produsele pana acum sunt bune.
Tot din categoria Beauty, am descoperit ca exista si la noi cosmeticele e.l.f. Din cate stiu eu sunt un brand american, middle ca si calitate. Am niste pensule de la ei, luate din S.U.A acum cativa ani si sunt ok. Sunt accesibile ca pret si din ce am vazut eu pe magazinul online, preturile atat la farduri cat si la accesorii sunt accesibile.
Am sa va povestesc un pic cum m-am gandit eu ca sunt bune. Eu am doua maini stangi. Nu reusesc sa ma machiez asa cum mi-as dori. Ca sa ma machiez decent a trebuit sa treaca ceva timp, sa-mi iasa ceva. Sa zicem ca sunt in clasa 8-a, a-9-a la acesta materie. Din familie nu prea am avut de unde sa fur trucuri, asa ca m-am bazat pe experienta. Acum, ca mai am timp, ma mai uit pe tutoriale de make-up pe youtube si bloguri. Desi la prima vedere ai spune ca sunt prostioare, eu am invat ceva. Si de la cine? In general sunt adolescente, nu au toate tehnica, unele nici simt estetic prea dezvoltat, dar cateva chiar merita vazute. Am invatat ceva( mai ales la trasare liner)! Trebuie sa le „cerni” ce-i drept, sunt multe domnisoare cu bani ce isi iau diverse branduri si transmit o mare ingamfare. Mai exista si tutorialele facute de profesionisti dar nu toti iti vand ponturi. Le privesc doar pentru a fura tehnica si tipuri de pensule. In tutorialele din S.U.A am vazut ca se foloseste mult brandul e.l.f si am mai citit si review-uri pe bloguri romanesti( nu m-am „prins” nici unul, asa ca nu pot recomda inca). M-a socat intr-o zi, o americanca ce isi prezenta masa ei de make-up. Cred ca avea un perete intreg de sufragerie, cu rafturi, sertarase, un fel de biroul cu rolbox-uiri de make-up, pensule, accesori si in contiunarea peretelui, perpendicular inca jumatate de perete cu rafturi cu sticlute de lacuri de unghii. Ordonat ce-i drept aranjate… ma intrebam cand le foloseste pe toate si cati bani ar fi trebuit sa cheltuie…
Din categoria shopping, dar nu neaparat online, am descoperit magazinul Miniprix din Otopeni. Am gasit lucruri dragute, unele chiar foarte ieftine. E drept ca tine si de timeing-ul tau, cum ajungi inainte sau dupa colectie, dar daca ai rabdare sa cauti gasesti. Sunt mai multe lucruri pentru fete, decat pentru baieti, ca asa e in viata :). Au si un depozit de incaltaminte( vezi poza). Pana acum am fost multumita de ce mi-am luat. Eu nu ma ghidez daca e din colectia anului trecut sau eticheta. Important e sa-mi placa, sa fie ok materialul si sa nu cheltuiesc o avere. Nu e chiar ok cand platesti si chiria mall-ului, cand iti iei ceva.
Din categoria „vreau si eu”, sunt ingragostita de marca romaneasca din Iasi: Chotronette. Le gasiti si pe Facebook. Preturile erau acceptabile cand am intrebat eu acum cateva luni pentru o rochie de seara si livrau in Bucuresti. Inca nu am reusit sa-mi achiztionez ceva, insa am o ambitie sa-mi iau si eu o rochita de la ei. In octombrie am o nunta la Iasi si spre ca pana atunci sa ma hotarasc la culoare si sa mai slabesc un pic. Refuz sa-mi mai iau o rochie marimea 40 🙂 !
Daca aveti timp, va recomand evenimentul ce va avea loc in perioada 1-7 august 2012. Daca sunteti viitoare mame, faceti-va timp :)! Din punctul meu de vedere, alaptarea si cat de corect alaptezi, influenteaza mai tarziu cum, cat si ce va manaca bebelusul la diversificare. Mai jos o parte din comunicatul lor. Ii gasiti aici
Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare (ANNA) se alătură seriei de manifestări prilejuite la nivel mondial de Săptămâna Internațională a Alăptării, în perioada 1-7 august 2012. Evenimentul se află la a douăzecea aniversare și își propune creșterea conștientizării, la nivel național și global, a importanței alăptării.
Saptamana Internationala a Alaptarii
Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare, IBFAN România și La Leche League România vor organiza în București următoarele evenimente:
2 August 2012
17:00 – 20:00
Sala de conferințe Codecs
Str. Agricultori nr.37-39, București
O conferință pentru părinți si cadrele medicale care activează în domeniul perinatal – speakerii acestui eveniment sunt specialiști (medici pediatri, moașe, psihologi, consultanți și consilieri în alăptare).Subiecte ce vor fi discutate: alăptarea în sarcină, alăptarea copilului adoptat, alăptarea în tandem, alăptarea peste despre doi ani, alăptarea prematurilor, diferențe între laptele matern și laptele praf, importanța colostrului și a alăptării în maternitate în primele zile, necesitatea rooming-in-ului).Impreună cu partenerii evenimentului se va organiza o tombolă cu premii substanțiale.
6 August 2012
09:00 – 11:00
Piața Victoriei – Piața Universității
Marș de protest și de awareness pentru instituirea rooming-in-ului în toate maternitățile din București – „NU separării copilului de mamă în maternitate!”La acest marş sunt aşteptate 100 de persoane care vor milita paşnic pentru drepturile copiilor şi ale mamelor cu pancarde cu mesaje sugestive.
7 August 2012
10:00 – 18:00
Curs de formare a personalului medical în alăptare – se adresează cadrelor medicale care își doresc să parcurgă și să-și însușească informații noi despre lactație, de la consultanți în lactațieacreditați internațional, medici pediatri, psihologi.
De asemenea, sub umbrela Săptămânii Internaţionale a Alăptării, partenerii ANNA vor organiza și în alte oraşe din ţară (Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Baia Mare, Timişoara, Alba Iulia) acțiuni și evenimente cu scopul conștientizării importanţei alăptării.
Cum este operatia de cezariana? Always different :)! Nu stiu sa va descriu operatia in sine( ca nu am vazut-o) dar pot incerca sa descriu cat mai putin amplificat varianta mea de cezariana.
Eu am nascut la Spitalul Filantropia, prin cezariana datorita greutatii( 3, 8 Kg) copilului si pozitiei pelviene. Am evitat inainte de nastere ganduri de panica, fiind prima operatie din viata mea.
Am ajuns la spital, am fost indrumata sa ma schimb, a venit apoi moasa sa se prezinte si sa-mi puna cateva intrbari, m-a asigurat ca totul va fi bine si m-a rugat sa astept cuminte intr-o rezerva …am sa mentionez inca de la inceput doua perceptii personale:
-am mai evoluat si noi un pic cu sistemul sanitar( cel putin cea a mai vazut in Bucuresti): spitalul arata decent ca si mobilier, curatenie,2 persoane in camera, lumea a fost draguta fara sa le dau atentii de la inceput, nu prea am vazut „fete acre” ce ar fi avut nevoie de un „impuls” sa se inveseleasca :).
-am vizitat si o maternitate privata: iti ia ochii designul si daca este un efort financiar pentru tine sa nasti intr-un astfel de spital, sa stii ca o mare parte din suma pe care o platesti se duce pe „ambalaj”.
Asa, sa ne introarcem la operatie! Mi-am asteptat emotionata randul. Imi era frica mai mult de anestezie. Ma gandeam ca ma va durea tare cand imi va introduce acul in coloana. Dupa ceva timp a venit doctorul, am intrat in sala de operatii si m-au rugat sa stau in sezut aplecata in fata, pe masa de operatie pentru rahianestezie(definitie aici). Doamne, ce imi batea inima! Ca la un iepure! Dupa cateva secunde m-au rugat sa ma asez pe spate…cum gata cu anestezia? Nu am simit nimic! O fi fost o anestezie locala, mana usoara a doctoritei, nu stiu… Dupa ce m-am intins pe spate, asistentele au inceput sa-mi imobilizeze mainile intinse, m-au dat cu o solutie: betatina( cred) pe aprope tot corpul, mi-au pus in fata un paravan sa nu vad ce se intampla. In tot acest timp imi era monitorizata tensiunea. Eu eram constienta si ma simteam un pic ciudat, ma uitam in jur sa descoper din misterele unei sali de operatii 🙂 . A venit doctorul cu doua rezidente, au inceput ei sa lucreze dupa paravan. Cateva minute nu am simtit nimic. La un moment dat doctorul m-a strigat:
-Anca… Anca
… Eu nimic, ma uitam in jur si ma gandeam ca vorbeste cu Anca, nu cu mine.
-Anca…ma auzi?
Intr-un final eu: Cu mine vorbiti?! Da! Scuzati, ma cheama Ana si de aceea nu am reactionat :). Iar ma botezase… dar mi se mai intampla :).
-Scuze, Ana… va trebuie sa impingem un pic pe burta ta, bebe este intr-o pozitie dificila.
-O.K
A impins doctorul( am simtit nu durerea ci miscarea) si am auzit: gata! Dupa cateva secunde s-a auzit un planset, m-am apucat pe plans si tot intrebam daca e bine, e bine, e bine??? Asistenta de la capul meu ce ma monitoriza. ma ajuta cu noutatile( eu nu vedeam de paravan): respira! are toate degetelele! 3800! felicitari! e in regula! Eu intre lacrimi: Ce bine!
Dupa cateva minute in care doctorii lucrau la operatie si eu nu-i bagam in seama, mi-au adus-o sa o vad un pic intainte de a o duce in salonul de nou-nascuti. M-am foarte emotionat si au reusit sa o pup! Superb momentul…
La un moment dat am simtit ca au tras ceva din mine( nu durerea, doar miscarea), probabil placenta…Dupa vreo 20 de minute eram in drum spre rezerva de reanimare, unde urma sa stau in aceea noapte. De pe targa m-au mutat in pat, m-au invelit cu o patura si mi-au pus operna cu nisip pe burta pentru a se retrage uterul. Vreo 20 de minute, ma minunam ca e foarte ciudat sa nu-ti simti picioarele. Foarte ciudat! Apoi a inceput anestezia sa treaca, imi puteam misca degetele, dar a si inceput sa ma doara. Pot descrie durerea, ca o durere de menstruatie foarte puternica. A venit asistenta, m-a intrebat daca ma doare, mi-a pus un calmant in perfuzie. Mi-a deschis si sticla cu apa si mi-a pus paiul in ea.
Dupa cateva reprize de adormire si vreo doua calmante( cred ca vreo 4 ore, parca), asistenta a spus ca pot incerca sa ma ridic. Mama, … parca nu mai aveam muschi abdominali si trebuia sa incordez organele interne… durea. Pe o scara de la 1( foarte scazut) la 10( cea mai mare durere fizica simtita vreodata: operatie fara anestezie pe mandibula), nivelul acelei dureri era de 7-8. Nu durea, daca nu ma incordam! Prin miscari scurte, ajutata de brate am reusit sa ma ridic in sezut, am stat vreo 5 minute, mai mult nu ca ma durea stand incordata in acea pozitie.
A venit familia cu flori, emotii si pupaturi( sotul, sora si soacra) la ora de vizita! Si cu poze… ma enervam ca o vazusera mai mult ca mine!
Ziua a trecut, noaptea a trecut uitandau-ma la poze pe telefon, hidratandu-ma, auzind cateva tipete( eram linga sala de nasteri, OMG! se mai nastea si natural! 🙂 ). Urmatoarele zile: istorie!
La final, cateva sfaturi:
– hidratati-va mult( apa) daca aveti o rahianestezie. Conteaza cat de repede eliminati anestezia din corp. Sper ca stiti cat de importanta este hidratarea si in sarcina( eu una nu am ajuns la gradul de imbatranire al placentei 3-vezi trasfer optim de substante catre bebe) si dupa in alaptare.
-in primele ore, pana ce nu trece anestezia, nu va miscati capul in fata si in spate. Adica sa nu incercati ca va uitati „peste gard”.
-daca vreti, in spital puteti cere sa vi se aduca copilul in rezerva. Sper sa puteti… Am vazut ca la clinicile private, bebe e tot timpul cu tine dupa nastere si am realizat ca e util sa incepi sa te inveti cu bebe si nu sa stai ca la hotel, 3 zile in spital si sa nu interactionati prea mult. Cred ca m-ar fi ajutat cu adaptarea mai rapida si nu as mai fi fost atat de speriata la inceput. Astfel de maternitati se numesc: mother&child friendly! Putine in Romnia , ce-i drept…
-incercati sa va miscati cat mai mult din momentul in care vi se permite. Va v-a ajuta mult in recuperarea de acasa. Eu din ziua doi am inceput sa am dureri suportabile, la incordare din ce in ce mai putine si acasa am avut o saptamana ceva dureri mici si suportabile doar la incordare.
– am inteles ca dupa operatie poti avea de la anestezie, migrene. Ajuta o gura de cafea sau un paracetamol( am inteles de la asistente ca ai voie). Eu nu am avut( vezi efect apa), decat acasa. Adica dupa vreo 3 zile si cred ca era de la diferenta de la foarte cald( spital), la frig si ceata( afara).
-daca nu ai chef de vizite, refuza-le! Din acel moment devi un mic dictator, lumea trebuie sa te asculte si tu trebuie sa te simti confortabil. E valabil si pentru perioada de adaptare de acasa!
-noi am avut un mini curs de ingrijire copil facut de medicul neonatolog in timp ce stai in spital. Daca nu ti se arata, spune…intreaba tu! Clarifica macar ce intrebari iti trec atunci prin cap legat de ingrijire copil si de ce nu esti sigura de ce ai voie si nu ai voie dupa operatie.
-mai devreme sau mai tarziu laptele iti va veni, mai greu…dar nu uita sa vina!
Sper sa va ajute, cele de mai sus si pentru ca de la inceputul articolului fredonez in cap piesa asta, voila!
P.S: Acest articol este cu dedicatie si drag pentru Liziana :)!
Ma tot gandesc daca voi reusi sa imi educ copilul astfel incat sa devina un adult cu mai putine, complexe, frustari, cu mai mult succes, cu mai multa incredere, decat noi. Parintii nostri si-au facut datoria cum au putut si au stiut mai bine. Perioada comunista nu le-a oferit prea multe posibilitati. Generatia noastra insa, parca avem o sarcina si mai grea din punct de vedere al educatiei. Adica noi avem atata informatie si exista atatea oportunitati incat trebuie sa le folosim corect pentru copilul nostru. Noi nu putem avea o scuza ca nu am stiut! Poate nu am vrut sa stim, nu am cautat, ne-am complacut in sfaturile familiei, nu am fost suficienti de open minded… Si nu ma refer la educatia de baza cu bunele maniere, regulile socitatii, etc… Ma refer la inteligenta emotionala si baza emotionala a viitorului adult( izvorul sanatatii mintale).
Ma ingrozeste gandul ca pot gresi grav in educatia copilului meu. Orice actiune a unui copil reflecta educatia si exemplele oferite de parinti. Consider ca aceste doua lucruri sunt cele mai importante in educatie! Scoala, societatea te influenteaza cel mult te ajuta la dezvoltare, insa eu si sotul meu sutem cei ce vom defini viitorul adult Ioana Sofia!
Noi ascultam o emisiune: Meditatii pentru parinti(aici). Ascultam intr-o zi si era invitata dna Claudia Jimeno Beltran. Vorbea despre o metoda ESPERE®. Ca si o definitie: ESPERE® (Energie Specifica pentru o Ecologie Relationala Esentiala) este o psihopedagogie a comunicarii. Scopul metodei este de a facilita relatii pline de viata si ecologice. ESPERE® este denumita ”Metoda” intrucat se poate invata si transmite, pentru ca instrumentele ei pot fi folosite in mod concret si pentru ca rezultatele aplicarii acestora sunt vizibile in viata de zi cu zi.
Ceea ce spunea dna Beltran era de bun simt si logic: cum ca bazele emotionale se creaza pana la 4 ani, cum ca un copil nu reactioneaza agresiv fara un motiv de frica. Motivul poate fi si o situatie intamplata in familiei in trecut. Un copil ce in mod normal nu era agresiv, la varsta de 5 ani era foarte agresiv cu crize de nervi si in urma unor sedinte, au descoperit ca cu 4 ani in urma tatal isi inselase mama, iar mama a tinut totul in ea. Sentimentele neexprimate de mama s-au inmagazinat si copilul reactiona acum la o tensiune din trecut. Totul se rezolvare intre timp, insa ne-comunicarea parintilor si tensiunea dintre ei a fost „citita” de copil si l-a influentat. Dupa ce au descoperit problema, au discutat si in scurt timp crizele de nervi au disparut. Pana acum, din ce am inteles eu metoda ESPERE®, este o metoda ce te invata sa comunici cu copilul tau rezultand un copil mai ferici(promit sa ma documentez mai mult). Instinctiv consider comunicarea cea mai bun instrument de educatie si eu incerc sa-mi ascult instinctul, care mi-a dovedit pana acum ca nu greseste.
Deci, exista o explicatie pentru orice, la un copil :)! Trebuie doar sa o cauti! Cum spunea si Thomas Gordon in „Manualul parintilor eficare”( recomand acesta carte), nu s-a gandit nimeni pana la un moment dat sa aplice metodele de rezolvarea a conflictelor adultilor in relatiile cu copiii. Se referea la principiul: win-win. Amandoi castigam, nici unul nu pierde. Ajungem la un consens printr-un compromis.
Eu lucrez foarte mut, direct cu clientii. Am avut norocul sa beneficiez de cursuri foarte bune de comunicare, rezolvare conflicte, negociere, din partea companiei. Acum imi dau seama, ca sunt rautaciosi cei ce spun ca ” ti se spala creierul” . De fapt te ajuta sa de dezvolti tu ca individ si sa comunici. Tu alegi daca vrei sa inveti sau sa fi Gica-contra 🙂 ! Am realizat de fapt ca aceste cursuri se vor aplica si in relatia cu copilul meu si ca ma vor ajuta mult si ca au fost gratuite :).
Am descoperit pe internet centru pentru dezvoltare personala Amaneser unde o putem gasi pe dna Beltran. Cursurile par interesante.
Cred ca mai intai trebuie sa „lucram” cu noi sa devenim indivizi mai buni, sa constientizam problemele copilului, sa-l ajutam, uitand de comoditate, frustrari si complexe proprii. De la noi invata, noi suntem de vina :)!
M-am gandit sa impartasesc si cu voi aceste lucruri, poate va ajuta.
