Categorie: Sarcina

TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE ȘI MĂMICILOR

Printre comunicatele de presa pe care le mai primesc, a aparut unul interesant si poate va ajuta fiind legat si de suport pentru alaptare :). Il redau asa cum l-am primit.  Ca sa vedeti ca daca vreti sa va informati si sa va fie bine, se poate!  Exista un numar de telefon europen unde puteti primi suport ca parinti si copii in multe aspecte ale vietii voastre. Prima mea experinta cu alaptarea o regasiti aici. Voi reveni cu un update dupa ce voi experimenta alapatarea nr 2.

TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE SI MAMICILOR

 

   „ASOCIAȚIA TELEFONUL COPILULUI LANSEAZĂ CAMPANIA

„TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE ȘI MĂMICILOR”

Sub sloganul: “TELEFONUL COPILULUI LE RASPUNDE ȘI MĂMICILOR”, Asociația Telefonul Copilului lansează o nouă campanie de informare și conștientizare adresată mamelor. Propunându-și să ofere tinerelor mame informații despre îngrijirea nou născutului, ajutându-le să înțeleagă mai ușor nevoile acestuia, demersul se va desfășura începând cu luna aceasta în 175 de maternități din țară.

“Campania lansată astăzi a fost realizată cu sprijinul Geometry Global și reprezintă o continuare firească a preocupării Asociației Telefonul Copilului față de nevoile copiilor și, bineințeles ale mamelor. Nevoia de informare este una dintre ele, astfel că întrebările își pot găsi răspuns printr-un simplu apel către 116 111. .

Fiecare mamă știe că bebelușul său are nevoie de ea permanent, dar și că soțul sau are nevoie de ea, că trebuie să se ocupe în continuare de treburile casnice, iar în același timp i se cere să se întoarcă mai repede la birou. Așa încât trebuie să facă față cumva tuturor acestor nevoi, chiar dacă uneori simte că e la capătul puterilor. Telefonul Copilului 116 111 vine să o asculte și să-i ofere sfaturile de care are nevoie pentru a trece mai ușor prin perioada de acomodare. La Telefonul Copilului 116 111 răspund asistenți sociali și psihologi pregătiți să răspunda tuturor situațiilor legate de problemele cu care se confruntă copiii.

Aspectele pentru care orice mamă din România poate să contacteze linia telefonică de asistență 116 111 sunt, pe lângă informațiile tradiționale legate de protecția dreturilor copilului și a familiei, următoarele: dezvoltarea relației copil – părinte / părinți pe etape de vârstă, dezvoltarea abilităților de viață ale copiilor de-a lungul etapelor de dezvoltare, educația copiilor încă din stadiul de bebeluși, depresia post-partum, iar din punct de vedere juridic mamele pot obține informații în concordanță cu legislația în vigoare referitoare la: obținerea certificatului de naștere, concediul pre și post natal, concediul maternal, indemnizația de creștere a copilului, concediul paternal, dar și orice alte informații din spectrul protecției drepturilor copilului și familiei.

În anul 2013, la linia telefonică de asistență gratuită 116 111 au beneficiat de informare si consiliere specializată 2.176 de mame, iar situațiile pentru care ne-au contactat au făcut referire la abuz asupra copiilor (660 de situații), consiliere juridică (318 situații) și consiliere psihologică (304 situații). Referitor la problemele legate de abuz, mamele au sesizat în principal violență fizică (41.97%), abuzul emoțional (26.53%) sau forme ale abuzului sexual și trafic de minori (11.81%).

În ceea ce privește consilierea juridică, în procentaj de 58.49%, mamele au sesizat situații de încredințare a copilului, dreptul la vizită, părăsirea țării cu un minor, recunoașterea paternității, dreptul copilului la pensie alimentară, menţinerea legăturilor personale, iar în procentaj de 41.51% dreptul la concediul de creștere a copilului, îndemnizația de creștere a copilului până la 1 an, respectiv 2 ani, drepturile copilului privind alocația de stat, înregistrarea tardivă a nașterii, obținerea certificatului de naștere, pensia de urmaș a copilului.

Consilierea psihologică solicitată de mame s-a axat pe dezvoltarea relației copil – părinte / parinți (85.52%), dar și pe consiliere privind depresii, tulburări de comportament, anxietăți ale copiilor (14.48%).

116 111 este linia europeană de asistenţă pentru copii si parinti, gestionată în România de Asociaţia Telefonul Copilului şi Romtelecom. Serviciul este disponibil de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00, iar apelul către 116 111 este oferit gratuit de Romtelecom şi Cosmote.”

 

Spitalul judetean a unui oras mic

Va povesteam  de vizita mea in spitalul judetean Tulcea.  Sa  o mai detaliem un pic.

Ca si copil am batut destul de mult holurile spitalului din Tulcea, fiind  un copil bolnavicios. Ca si adult am experinte mai mult din Bucuresti( spitale de stat si clinici private) si mai mult pentru controale. Mai am cateva amintiri si sentimente despre diverse spitale unde am mai fost cu boala mamei mele. Am mai descris experienta mea in Spitalul Grigore Alexandrescu.

Asa ca dupa 14 ani de cand am plecat din Tulcea, m-am reintors in „vizita” la spital cu ochii unui adult dar cu senzatiile copilului.  Daca pana acum cu  spitalele de stat din Bucuresti am avut experiente decente si cred ca sunt ceva mai dotate si mai pregatite decat spitalele din orasele mici, iata-ma la un spital dintr-un oras mic. Stiam povestile  rudelor mele de cum stai la coada ore intregi la urgenta, cum personalul nu este foarte pregatit si ca prefera sa faca un drum la Constanta pentru vreo complicatie, cum iti cumperi medicamentele singur si cum atitudinea lasa de dorit fara vreo atentie. Eu le tot spuneam ca tine si de atitudinea fiecaruia cum  abordeaza problema. Daca te duci  la un serviciu medical si te astepti ca  trebuie  sa dai si ca vei tratat urat probabil ca asa se va intampla. Le mai tot spuneam ca trebuie sa ia atitudine si  sa faca reclamatie, ca nu  e nomal sa plateasca pentru medicamente pe  care sigur spitalul le are… etc.

Vorbeam din perspectiva mea, a abonamentelor la clinici particulare pe care le-am experimentat, a spitalelor din Bucuresti( unde poate din cauza atitudinii nu am experimentat experiente cu adevarat negative), a informatiilor pe care le mai am despre sistemul de stat si cel privat.

Cred ca o vizita la un spital dintr-un oras mic din acesta tara te mai trezeste la realitate si vezi exact stadiul sistemului nostru sanitar. Cand va mai plangeti de ce experiente negative aveti in Bucuresti, ganditi-va un pic ca se poate de 3-4 ori mai rau si ca astfel supravietuieste 70& din aceasta populatie. Eu va povestesc de un spital  judetean, dar unul  de comuna cum o fi?!

Datorita faptului ca am crescut in Tulcea si familia mai are rude & prieteni in acest oras, m-am ” miscat” mai usor si am avut parte de o experienta mai putin traumatizanta.

Ajunsa la urgenta, m-au preluat rapid avand contractii si sangerari. M_au dus pe sectie intr-un scaun cu rotile erodat de atata folosire. Pe sectie, in cabinetul doctorului m-a socat masa de ginecologie din metal si mi-au venit in minte toate povestiile cu infectii si nasteri ale femeilor din anii „80. Cred ca acesta masa m-a speriat cel mai mult. Am cautat o poza pe net, insa nu prea am gasit exact ce am vazut. Iata o varianta cu 2-3 generatii dupa  masa vazuta de mine.

http://www.monitorulvn.ro/articole/aparatura-veche-medici-noi-la-spitalul-judetean_2_165722.html
http://www.monitorulvn.ro/articole/aparatura-veche-medici-noi-la-spitalul-judetean_2_165722.html

Dupa control am fost dusa in salon( 4 persoane). Paturile de la inceputul anilor „90, lenjeria curata-ceea ce e un plus fata de copilaria mea. Baia comuna relativ curata insa tencuiala veche de cativa ani se desprindea de pe pereti. Termopane existau, am inteles ca si apa calda. Eu am evitat 2 zile sa fac vreun dus…

Mi-a spus  sa-mi cumpar ceva medicamente. Nu aveam stare sa ma cert asa ca le-am cumparat. Ma gandeam sa mi se opreasca o data sangerarea.  In prima zi mi-au facut si o mica ecografie-ecograf de sfarsit ani 2000.

In camera in prima zi am avut doar  o colega internata cu contractii in luna a 7-a dintr-o comuna din jud Tulcea. Fata foarte vorbareata, incerca sa ma traga de limba eu raspundeam telegrafic. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, m-am „afundat” in telefon si laptop. Probabil ca am  parut cu nasul pe sus, dar asa sunt eu mai rece mai ales  in astfel de momente.

A doua zi au mai venit doua colege de salon: o sarcina in noua luni foarte mica si o sarcina  in prima luna cu sangerari(dupa doua avorturi vrute si unul spontan). Erau tot din judetul Tulcea si au inceput sa vorbeasca, si-au gasit chiar si cunostinte comune( norocul colegei mele mai vechi care era cam plictisita). Eu recunosc cu toate preocuparile mele in cap, le gaseam obositoare. Stiu, fite!

Am fost placut surprinsa sa aflu din discutiile lor ca si-au mai facut ecografii, ca au fost la controale medicale in comuna, isi facusera cateva analize. Deci nu e total ” bezna”! Doctorul de la spitalul comunei recomandase cezariana, daca ma intrebati pe mine din comoditate si pentru bani. Fata insa accepta pentru ca asa i-a zis medicul. Aveau ceva cunostinte despre sarcina, nu erau straine de ce principiile de baza ale igienei in timpul sarcinii si nici nu se gandeau sa nu alapteze. Nu cred ca au citit pe undeva ca nu ai cum  sa nu poti alapta( decat 2% dintre femei), constinta lor populara le invatase. La nasterile naturale am inteles ca exista moase la spitalul comnei, doctorul nu intervine :). Ca sa vezi ceva ce ducem lipsa in Capitala.

Personalul medical s-a purtat frumos cu mine si cu restul colegelor mele. Nu am dat un ban si nici colega mea mea mai veche cat am stat 2 zile nu a dat( ma tot intreba daca am dat si cat sa dea). Doctorita si asistentele incercau sa-si faca treaba cu dotarile pe care le aveau. Doctorita parea  ca pregatire medie dupa „barometrul” meu. Am verificat fiecare deciziea dansei cu doctorita de la Bucuresti care imi urmareste sarcina. Tratamentul ce a constat in no spa, algifen, urogestan( pe care il vazusem online recomandat mai mult in primul trimestrul de sarcina) fusese aprobat si  de Bucuresti. Tratmentul m-a dat ceva stari adverse noi pentru mine ca bufeuri, stari de iritare. M-a sfatuit insa sa merg acasa dupa externare, spitalul ducand lipsa de specialisti neonatolog si chiar pediatri. Aveau ceva dotare dar nu exista personal. Ma gandeam ca incearca sa-si faca munca asa cum pot, insa eu cred ca managementul prost de la Bucuresti si local nu le lasa…

Ati auzit de campanii pentru renovarea, dotarea… spitalelor mici de provincie? Eu nu am auzit si ma intreb d e ce? Exista spitale in Capitala care nu au neapat nevoie de finantare si sponsorizare… comparativ cu aceste spitale mici. De ce nu merg banii si spre  astfel de spitale?

Spitalul era in renovare la fatada dar stiu ca in interior si ca dotare erau mai mare nevoie de investitii. Vopsim gardul :)?!

Abia asteptam sa ma externez mai mult ca sa scap de sentimentul de internare in spital si sa fac un dus!

Imi ramane intrebarea in cap:  de ce nu se duc banii si spre spitale mai mici, mai putin cunoscute…? Oamenii nu sunt chiar asa de nepregatiti si parca spitalele sunt „printre cei mai mari angajatori” nu?!

 

 

 

 

 

Jurnal Burtica 2-partea III

Am ajuns si in trimestrul III.  Regasiti aici part 1 si partea 2. Burtica  in crestere, parametri ok, obosesc cam repede si cred ca imi scade tensiunea un pic in timpul zile. Totul bine si frumos pana cand am ajuns in concediu.

In concediu desi platificat in tara, am fost cam „viteaza”.  Adica am planificat cam multe drumuri cu masina in luna a 8-a, iar drumurile Dobrogei  nu sunt cele mai line. In plus, m-am ambitionat sa fac un drum dus intors la Bucuresti pentru morfolgia de trimestru 3( care a iesit bine). Mi-am dorit si am reusit sa fac acesta morfolgie cu doctorul care a urmarit-o si pen dra Titirez-Alexandru Dinu, care dupa parerea mea este atent la detali, meticulos si am eu incredere in el( comparativ cu alti doctori la care am fost, fis ade examinare e mult mai lunga). Deci nu puteam rata o programare obtinuta cu greu in intervalul necesar mie.

Asa ca am experimentat pentru prima data in viata mea contractii. Initial nu am stiut ca sunt contractii( la prima sarcina nu am gustat de loc asa ceva). Dupa cateva zile la mare am avut primele contractii. Le pot descrie care niste dureri menstruale mai puternice, burta se intareste. Eu le aseman cu durerile de dupa ceraziana in primele ore cand ai o greutate pe uter ca sa se retraga.

Dupa drumul la Bucuresti a doua zi dimineata sangeram usor si s-au instalat din nou contractiile. Eram in Tulcea si cum eu am oroare de spitalul public din alte orase decat Bucuresti, am incercat mai intai sa merg la vreo clinica privata in regim de urgenta.  Clinici private putine, doctori la program dimineata deloc. Asa ca m-am prezentat la urgente la Spitalul Judetean Tulcea.  Norocul meu ca sunt nascuta si crescuta acolo si ma „misc” altfel.  M-au internat de urgenta. Pe scurt: mi s-a desprins un pic placenta( fiind mai jos plasata la acesta sarcina), colul era inchis. Trebuie sa stau cuminte, repaus la pat. Am primit un tratament perfuzie( no spa, algifen si urogestan) si un sfat: sa ma indrept spre Bucuresti dupa externare pentru in caz de revenire nu exista speciaist neonatolog. Va drescriu intr-u articol separat experienta din spital. Asa ca ne-am scurtat concediul si am revenit acasa.

Am trait experiente noi in acest trimestru. Am crezut ca nu se poate intampa nimic rau, avand exemplu prima sarcina.  Genele ma ajuta, insa nu si lipsa sportului in ultimii 4 ani, stresul prea mare, drumurile pe care le-am facut cu masina.

Acum suntem acasa si incerc sa stau linistita si sa duc la termen sarcina. Sunt experiente noi pentru mine: contractiile, frica, starile mai putin usoare de la tratament, sentimentul de vina. Ma bucur ca nu a fost ceva mai grav si ca Dumnezeu ma ajuta, insa trebuie sa-l mai ajut si eu :)!

 

Morfologie trimiestrul 3-Burtica 2
Morfologie trimiestrul 3-Burtica 2

 

P.S Mi-am adus aminte cu acesta ocazie, ca eu am foprematur in Tulcea :).st un copil nascut  

Corectie, mama a fost nascuta la 7 luni. Memoria imi face feste 🙂

 

Invitatie Medlife

Dragelor,

Am primit o invitatie interesanta de la Ana, de a participa la un eveniment Medlife. Medlife lanseaza provocarea de a discuta cu mamele despre nastere in general si in particular despre nasterea in Romania, despre asteptarile mamicilor, ce li se pare a fi bine si ce nu. Vor impartasi cu noi din experinta lor. Medlife aniverseaza 10.000 de nasteri, 10.000 de zambete, 10.000 de femei care le-au acordat increderea. Dragut nu?

Eu una abia astept discutia! Am sa va rog insa  ma ma ajutati sa ma pregatesc pentru acesta discutie: ce experinte au fost placute, cu ce probleme v-ati  confruntat voi, ce ati dori sa  se schimbe, ce ati schimba in tot procesul pe care l-ati trait,  daca ati nascut intr-o  maternitate privata, orice alta sugestie?

In plus ne ajuta sa oferim sansa unei viitoare mamici sa beneficieze de un curs de puericultura gratuit, organizat   in cadrul Scoli Gravidelor, in maternitatea  Medlife Grivita. Trebuie insa sa reactionam rapid! Prima viitoare mamica aflata in trimestrul II, indecisa unde va naste, ce lasa doua comentari la oricare doua  articole de pe acest blog, ma va insoti la acesta discutie si va beneficia de cursul oferit de Medlife. Lasati un comentariu la acest articol cu numele articolelor la  care ati comentant( acest comentariu nu se va numar).

Voi reveni la voi cu un feedback dupa eveniment 🙂

Weekend placut!

Sarcina, nasterea si nebuniile lor

Acest post este inspirat de Annarkali, o viitoare mămică talentată!  În viitor este copilul , nu talentul :)!Am să menţionez încă de la început, că tot ce scriu sunt păreri propii, nu sunt o expertă, ce a functionat pentru mine nu este universal valabil. Chiar mă gândeam zilele trecute, de ce tot îmi dau cu părerea, doar nu sunt vreo expertă în creştere copii!? Nu sunt, dar cred că este nevoie şi în acest domeniu de împărtăşire a unor „best practice” şi nu doar  de poveşti de „worst practice”. 🙂

Eu am avut o sarcină uşoară. Am avut rar zile în care să-mi fie greaţă, nu am avut pofte ciudate, nu am avut probleme cu somnul(nici în ultimul trimestru), am fost mai puţin pofticiosă ca de obicei( eu fiind de fel pofticiosă). Ca şi particularitate a sarcinii mele, în primul trimestru aveam zile în care eram foarte nervoasă, de îmi venea să iau la batatie persoanele ce intrau cu mine in lift(din cauza hormonilor, eu fiind o persoană mai calmă in general). Am fost foarte activă, de se gândeau colegii mei de muncă că voi naşte pe la birou :). Nu a fost cazul, ” nu sunt bolnavă doar însărcinată !”le spuneam. Tot tu eşti, nu devi mamă în sarcină!

Consider, că trebuie să nu-ţi schimbi prea mult obiceiurile în sarcină dacă nu e necesar, să nu te gândeşti prea mult la ce va fi, pentru că nu te ajută decât la panicat. E bine, să nu ai aşteptări prea mari de la ce vei simţi în sarcină. O sarcină e diferită de la o persoană la alta şi nu şti cum va fi a ta. Astfel nu vei avea dezamăgiri ce se pot transforma în timp în frustrări, ce pot influenţa starea voastră de bine.

Am refuzat să ascult prea mult folclor, am cautat mai mult păreri avizate, am ascultat sfaturi dar nu înseamnă ca le-am şi urmat, nu m-am lasat influenţată de ce auzeam prin jurul meu. Ce va fi va fi, experienţa ta este unică şi poate fi mai usoară! De ce să te stresezi, când fiecare este subiectiv! „Voi vedea”, mi-am spus! „Doar nu sunt singura femeie ce va avea un copil, ne descurcăm cumva!”. Mă refer la sfaturile din categoria:

  • „să dormi mult, că nu vei mai dormi dupa naştere!”-da, a fost mai greu la început cu somnul, am avut zile în care eram foarte obosită, dar nu a fost o tortură. Am avut suportul familiei şi am cerut ajutorul când simţeam că nu mai pot.  Odihna mea era foarte importantă, pentru refacerea mea, pentru a putea trece fară traume peste partea de adaptare cu bebeluşul, pentru a lua decizii cât mai bune. Este importantă şi pentru producera laptelui. Este bună şi o bonă de noapte dacă vă permiteţi :)!
  • „distrează-te, ai să vezi tu ce greu este după!”-acum depinde ce înţelege fiecare prin distracţie. Pentru stilul nostru de viaţă, mai liniştit, nu a fost o schimbare prea mare. Chiar în primele 3 luni am ieşit mai mult decât o faceam înainte, pentru a mă face pe mine să-mi revin din depresie. Acum, dacă vei avea un copil, conştientizezi că poate în primul an nu vei mai putea călători aşa de mult pe cât ai vrea, poate va fi nevoie să-ti amâni concediul, poate vei sta mai mult în casă…dar să fim serioşi, nu e un capăt de ţară.  Poţi recupera, în viitor, nu ţi se termină viaţa dacă ai copii! Poţi trăi şi cu ei! Depinde de tine să te mobilizezi şi nu doar să te plângi!
  • „cum vrei naştere naturală? să vezi ce a păţit X”- exact horror stories vrei să auzi când eşti însărcinată şi culmea vin de la mămici! Mămici ce ar trebui să ştie că cel mai bine este să alegi tu, nu să te iei după alţi.
  • „am citit eu pe internet…”-internetul nu este o sursă de informare credibila( sfat dat de naşa :))! citeşti tot felul de prosti ce mai mult te panichează şi te fac să crezi că sarcina este o boală nu ceva natural.

În ultimul trimestru de sarcină te pregăteşti de întalnirea cu bebe. Deja devi mai orbonată: liste peste liste, cel putin aşa a fost la mine! Aveam un mare burtoi şi oboseam foarte repede! Nu, nu mi s-au umflat picioarele şi nici nu mi s-a marit piciorul :)! Eu cred că e util să iei doar strictul necesar şi în zilele de aşteptare să te gândeşti la urmatoarele:

  • te va ajuta cineva cu menajul şi mâncarea? nu vrei să te stresezi şi cu aceste lucruri când toată fiinţa ta se aclimatizează cu copilul, prima responsabilitate reală din viaţa ta.
  • cine te va ajuta când eşti prea obosită? Primele doua puncte ţin mult şi de buget, dar dacă puteţi avea soluţi viabile nu ezitaţi să le folosiţi chiar dacă înseamnă să treceţi un pic peste orgoli şi mândrie. Eşti tu mai relaxată şi te poţi ocupa mult mai bine de copil. Te vei putea focusa pe ce se întampla cu voi şi poţi lua decizi bune. Eu am avut noroc: Buni!
  • cine îi face”training” soţului? Adică un tătic ar trebui să vorbească cu viitorul tată să-i explice în limba lor:) cum e femeia după naştere. Aici orice folclor e bine venit :)!
  • cine se va ocupa de partea de „comunicare” cu restul lumii? Sincer nu m-am gândit la acest lucru înainte, dar soţul meu a considerat de la început că ar fi bine să nu se ocupe el şi sora mea de „discuţii” cu familia, prieteni, ştiind că mulţi mă vor irita la început şi nu ar vrea să-mi agraveze situaţia( a avut un „trainer” bun). Eu doar le-am spus că nu vreau vizite pentru care nu mi-am dat acceptul, să transmită să nu ne cumpere hainuţe roz siclam:) şi nu vreau poze pe FB, cine vrea-poze pe email!

Consider important în timpul sarcinii să bei foarte multe  lichide. Gradul de îmbătrânire al placentei(prin care faci schimbul de substenţe cu bebe) este dictat de câte lichide bei, deci influenţează dezvoltarea copilului tău.  Este important să manânci cât de sănătos şi diversificat poţi. Din sarcină bebe se învaţă cu anumite gusturi. Este important să te informezi corect, cărţi, cursuri. Vei avea o viziune mai reală a ceea ce se poate întampla.

După naştere, e normal să fi un mic dictator şi chiar necesar zic eu! Nu te stresa dacă copilul manâncă cât trebuie, dacă doarme, nu plange între mese, este bine. Bebeluşi ştiu cât le trebuie şi iţi iau singuri. Succesul alaptări la mine a însemnat: consum lichide multe-inclusiv ceai pentru alaptare zilnic, mâncare sănatoasă fară dulciuri din comert( eu zic că ajută şi mai târziu la diversificare când copilul nu e învaţat cu potenţiatori de gust), respectare sfaturilor medicului: soluţiile pentru colici, alaptarea la minim 3 ore, fară suzetăîn primele 6 săptamâni pentru a nu-i schimba suptul, suport familie la  odihnă şi psihic. I-am dat biberon cu laptele meu periodic, la 1-2 săptamăni să nu-l uite. Astfel am reuşit să mă focusez pe bebe, să ma informez pentru pasul urmator al dezvoltării, să mă relaxez, să capat încredere în abilităţile mele materne. Orice acţiune acum poate influenţa viitoare procese prin care trece copilul.

E normal dacă vei vrea să ţipi sau să plangi. E bine să o faci dar în altă cameră decât este copilul! În primele luni de viaţă sistemul nervos este în formare, este foarte influeţat şi de starile mamei. Ai vrea să-ti faci viaţa mai uşoară dacă ai un copil agitat, să nu-l agiţi şi mai tare, nu?!

Ce să mai spun? Am devenit mai sensibilă acum la nou nascuţi pentru că văd prin alţi ochi procesul şi ştiu că eu nu m-am bucurat de minunatele clipe când ei descoperă lumea exterioră( fiind ocupată cu hormonii şi fricile mele). Poate, la urmatorul copil! Oricum sentimetul pe care îl ai cân doarme pe pieptul tau, este pentru mine suprem!

La final, m-am gândit să creez o pagină de „best practice” pe acest blog, unde fiecare dacă doresţe să împartăşească ceea ce a funcţionat la ei, ce succese au avut, sau poate ar avea întrebări la care ne putem stradui să răspundem.

🙂 Spor în toate!

Saptamana Internationala a Alaptarii

Daca aveti timp, va recomand evenimentul ce va avea loc in perioada 1-7 august 2012.  Daca sunteti viitoare mame, faceti-va timp  :)!  Din punctul meu de vedere, alaptarea si cat de corect alaptezi, influenteaza mai tarziu cum, cat si ce va manaca bebelusul la diversificare.  Mai jos o parte din comunicatul lor. Ii gasiti aici

Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare (ANNA) se alătură seriei de manifestări prilejuite la nivel mondial de Săptămâna Internațională a Alăptării, în perioada 1-7 august 2012. Evenimentul se află la a douăzecea aniversare și își propune creșterea conștientizării, la nivel național și global, a importanței alăptării.

Saptamana Internationala a Alaptarii

Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare, IBFAN România și La Leche League România vor organiza în București următoarele evenimente:

2 August 2012

17:00 – 20:00

Sala de conferințe Codecs

Str. Agricultori nr.37-39, București

O conferință pentru părinți si cadrele medicale care activează în domeniul perinatal – speakerii acestui eveniment sunt specialiști (medici pediatri, moașe, psihologi, consultanți și consilieri în alăptare).Subiecte ce vor fi discutate: alăptarea în sarcină, alăptarea copilului adoptat, alăptarea în tandem, alăptarea peste despre doi ani, alăptarea prematurilor, diferențe între laptele matern și laptele praf, importanța colostrului și a alăptării în maternitate în primele zile, necesitatea rooming-in-ului).Impreună cu partenerii evenimentului se va organiza o tombolă cu premii substanțiale.

6 August 2012

09:00 – 11:00

Piața Victoriei – Piața Universității

Marș de protest și de awareness pentru instituirea rooming-in-ului în toate maternitățile din București – „NU separării copilului de mamă în maternitate!”La acest marş sunt aşteptate 100 de persoane care vor milita paşnic pentru drepturile copiilor şi ale mamelor cu pancarde cu mesaje sugestive.

7 August 2012

10:00 – 18:00

 Curs de formare a personalului medical în alăptare – se adresează cadrelor medicale care își doresc să parcurgă și să-și însușească informații noi despre lactație, de la consultanți în lactațieacreditați internațional, medici pediatri, psihologi.

De asemenea, sub umbrela Săptămânii Internaţionale a Alăptării, partenerii ANNA vor organiza și în alte oraşe din ţară (Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Baia Mare, Timişoara, Alba Iulia) acțiuni și evenimente cu scopul conștientizării importanţei alăptării.

Weekend placut!

Cezariana

Cum este operatia de cezariana? Always different :)! Nu stiu sa va descriu operatia in sine( ca nu am vazut-o) dar pot incerca sa descriu cat mai putin amplificat varianta mea de cezariana.

Eu am nascut la Spitalul Filantropia, prin cezariana datorita greutatii( 3, 8 Kg) copilului si pozitiei pelviene. Am evitat inainte de nastere ganduri de panica, fiind prima operatie din viata mea.

Am ajuns la spital, am fost indrumata sa ma schimb, a venit apoi moasa sa se prezinte si sa-mi puna cateva intrbari, m-a asigurat ca totul va fi bine si m-a rugat sa astept cuminte intr-o rezerva …am sa mentionez inca de la inceput doua perceptii personale:

-am mai evoluat si noi un pic cu sistemul sanitar( cel putin cea a mai vazut in Bucuresti): spitalul arata decent ca si mobilier, curatenie,2 persoane in camera,  lumea a fost draguta fara sa le dau atentii  de la inceput, nu prea am vazut „fete acre” ce ar fi avut nevoie de un „impuls” sa se inveseleasca :).

-am vizitat si o maternitate privata: iti ia ochii designul si daca este un efort financiar pentru tine sa nasti intr-un astfel de spital, sa stii ca o mare parte din suma pe care o platesti se duce pe „ambalaj”.

Asa, sa ne introarcem la operatie! Mi-am asteptat emotionata randul. Imi era frica mai mult de anestezie. Ma gandeam ca ma va durea tare cand imi va introduce acul in coloana. Dupa ceva timp a venit doctorul, am intrat in sala de operatii si m-au rugat sa stau in sezut aplecata in fata, pe masa de operatie pentru rahianestezie(definitie aici). Doamne, ce imi batea inima! Ca la un iepure! Dupa cateva secunde m-au rugat sa ma asez pe spate…cum gata cu anestezia? Nu am simit nimic! O fi fost o anestezie locala, mana usoara a doctoritei, nu stiu… Dupa ce m-am intins pe spate, asistentele au inceput sa-mi imobilizeze mainile intinse, m-au dat cu o solutie: betatina( cred) pe aprope tot corpul, mi-au pus in fata un paravan sa nu vad ce se intampla. In tot acest timp imi era monitorizata tensiunea. Eu eram constienta si ma simteam un pic ciudat, ma uitam in jur sa descoper din misterele unei sali de operatii 🙂 . A venit doctorul cu doua rezidente, au inceput ei sa lucreze dupa paravan. Cateva minute nu am simtit nimic. La un moment dat doctorul m-a strigat:

-Anca… Anca
… Eu nimic, ma uitam in jur si ma gandeam ca vorbeste cu Anca, nu cu mine.

-Anca…ma  auzi?

Intr-un final eu:  Cu mine vorbiti?! Da! Scuzati, ma cheama Ana si de aceea nu am reactionat :). Iar ma botezase… dar mi se  mai intampla  :).

-Scuze, Ana… va trebuie sa impingem un pic pe burta ta, bebe este intr-o pozitie dificila.

-O.K

A impins doctorul( am simtit nu durerea ci miscarea) si am auzit: gata! Dupa cateva secunde s-a auzit un planset, m-am apucat pe plans si tot intrebam daca e bine, e bine, e bine??? Asistenta de la capul meu ce ma monitoriza. ma ajuta cu noutatile( eu nu vedeam de paravan): respira! are toate degetelele! 3800! felicitari! e in regula! Eu intre lacrimi: Ce bine!

Dupa cateva  minute in care doctorii lucrau la operatie si eu nu-i bagam in seama, mi-au adus-o sa o vad un pic intainte de a o duce in salonul de nou-nascuti. M-am foarte emotionat si au reusit sa o pup! Superb momentul…

La un moment dat am simtit ca au tras ceva din mine( nu durerea, doar miscarea), probabil placenta…Dupa vreo 20 de minute eram in drum spre rezerva de reanimare, unde urma sa stau in aceea noapte. De pe targa m-au mutat in pat, m-au invelit cu o patura si mi-au pus operna cu nisip pe burta pentru a se retrage uterul.  Vreo 20 de minute, ma minunam ca e foarte ciudat sa nu-ti simti picioarele. Foarte ciudat! Apoi a inceput anestezia sa treaca, imi puteam misca degetele, dar a si inceput sa ma doara. Pot descrie durerea, ca o durere de menstruatie foarte puternica. A venit asistenta, m-a intrebat daca ma doare, mi-a pus un calmant in perfuzie. Mi-a deschis si sticla cu apa si mi-a pus paiul in ea.

Dupa cateva reprize de adormire si vreo doua calmante( cred ca vreo 4 ore, parca), asistenta a spus ca pot incerca sa ma ridic.  Mama, … parca nu mai aveam muschi abdominali si trebuia sa incordez organele interne… durea. Pe o scara de la 1( foarte scazut) la 10( cea mai mare durere fizica simtita vreodata: operatie fara anestezie pe mandibula), nivelul acelei dureri era de 7-8. Nu durea, daca nu ma incordam! Prin miscari scurte, ajutata de brate am reusit sa ma ridic in sezut, am stat vreo 5 minute, mai mult nu ca  ma durea stand incordata in acea pozitie.

A venit familia cu flori, emotii si pupaturi( sotul, sora si soacra) la ora de vizita! Si cu poze… ma enervam ca o vazusera mai mult ca mine!

Ziua a trecut, noaptea a trecut uitandau-ma la poze pe telefon, hidratandu-ma, auzind cateva tipete( eram linga sala de nasteri, OMG! se mai nastea si natural! 🙂 ). Urmatoarele zile: istorie!

La final, cateva sfaturi:

– hidratati-va mult( apa) daca aveti o rahianestezie. Conteaza cat de repede eliminati anestezia din corp. Sper ca stiti cat de importanta este hidratarea si in sarcina( eu una nu am ajuns la gradul de imbatranire al placentei 3-vezi trasfer optim de substante catre bebe) si dupa in alaptare.

-in primele ore, pana ce nu trece anestezia, nu va miscati capul in fata si in spate. Adica sa nu incercati ca va uitati „peste gard”.

-daca vreti, in spital puteti cere sa vi se aduca copilul in rezerva. Sper sa puteti… Am vazut ca la clinicile private, bebe e tot timpul cu tine dupa nastere si am realizat ca e util sa incepi sa te inveti cu bebe si nu sa stai ca la hotel, 3 zile in spital si sa nu interactionati prea mult. Cred ca m-ar fi ajutat cu adaptarea mai rapida si nu as mai fi fost atat de speriata la  inceput. Astfel de maternitati se numesc: mother&child friendly! Putine in Romnia , ce-i drept…

-incercati sa va miscati cat mai mult din momentul in care vi se permite. Va v-a ajuta mult in recuperarea de acasa. Eu din ziua doi am inceput sa am dureri suportabile,  la incordare din ce in ce mai putine si acasa am avut o saptamana ceva dureri mici si suportabile doar la incordare.

– am inteles ca dupa operatie  poti avea  de la anestezie, migrene. Ajuta o gura de cafea sau un paracetamol( am inteles de la asistente ca ai voie). Eu nu am avut( vezi efect apa), decat acasa. Adica dupa vreo 3 zile si cred ca era de la diferenta de la foarte cald( spital), la frig si ceata( afara).

-daca nu ai chef de vizite, refuza-le! Din acel moment devi un mic dictator, lumea trebuie sa te asculte si tu trebuie sa te simti confortabil. E valabil si pentru perioada de adaptare  de acasa!

-noi am avut un mini curs de ingrijire copil facut de medicul neonatolog in timp ce stai in spital. Daca nu ti se arata, spune…intreaba tu! Clarifica macar ce intrebari iti trec atunci prin cap legat de ingrijire copil si de ce nu esti sigura de ce ai voie si nu ai voie dupa operatie.

-mai devreme sau mai tarziu laptele iti va veni, mai greu…dar nu uita sa vina!

Sper sa va ajute, cele de mai sus si pentru ca de la inceputul articolului fredonez in cap piesa asta, voila!

P.S: Acest articol este cu dedicatie si drag pentru Liziana :)!

Nastere naturala/cezariana

Modul in care vei naste trebuie sa fie alegerea ta, asa cum corpul si copilul este al tau! Nu este al prietenei tale care a nascut acum  2 ani groaznic, nu este al matusei ce nu mai vrea sa treaca printr-o nastere naturala ever, nu este a n femei ce au nascut deja si  gasesc ca e ok sa impartseasca cu tine experientele traumatizante si chiar sa le amplice!

Cum totul in viata porneste de la atitudine, incearca sa o ai macar cand vine vorba de copilul tau.  Nasterea naturala este cea mai buna pentru tine si bebe! Daca era cezariana, Dumnezeu ne dota cu un bisturiu la purtator! Informeaza-te, consulta-ti doctorul. Apropo: schimbati doctorul daca e de acord cu cezariana din prima si spune ca tu oricum nu puteai naste natural- vei plati un macelar ce taie la cerere! Sunt si cursuri pe aceasta tema( exista in Bucuresti cel putin ). Ia tu  decizia si nu asculta cu urechea la „vorbe”! Sa fim seriosi: s-a inventat epidurala, nu te mai chinui asa tare, doctorii nu mai au aceleasi tehnici de taiere perineu ca pe vremea mamei si doare doar la expulzie care tine putin, dar te mai ajuta si adrenalina din corp! Daca incerci sa privesti mai obiectiv si pozitiv lucrurile, nu mai sunt atat de rele.

Initial eu, ametita de povestile celor din jur m-am speriat si vroiam cezariana. Apoi am fost la un curs de Info Q&A( gratuit) tinut de moasa Vania Limban( site aici). Am iesit cu o perceptie total schimbata si mi-am dat seama cat conteaza informatia corecta in comportamentul nostru ca oameni. Am mai discutat cu doctorul ,cu care ma hotarasem sa nasc si am decis nastere naturala. Lumea din jurul meu cand auzea ce oroare vreau sa fac, incerca sa ma convinga de contrariu! Mda, pe mine un leu incapatanat :)! Intr-un final am nascut prin cezariana( recomandare doctor) pentru ca domnisoara mea avea 3800g si nu a dorit sa se intoarca cu capul in jos( sau nu avut loc). In sala de reanimare si in rezerva apoi, am avut o colega ce s-a chinuit sa nasca natural si apoi tot prin cezariana a nascut( complicatii).  In dimineata de dupa operatie, trebuia sa ne dam jos din pat si sa incercam sa mergem la bebe( practic era prima vedere dupa cezariana). Aveam dureri amandoua! Inchipuiti-va doua fete ametite, doua paturi paralele si strofocari sa te ridici fara sa te doara… daca ati trecut printr-o operatie  e usor…ne apucam de  stalpul de la perfuzie, tablia patului, capatul rollbox-ului, doar, doar sa nu ne incordam muschi abdominali asa tare! Dupa cam jumatate de ora colega mea a renuntat motivand ca o doare prea tare si daca reusesc eu sa ma dau jos din pat sa ma duc si pana la asistenta sa cer un calmant( am nascut in spital de stat 🙂 ).

Eu – Si nu vrei sa-ti vezi copilul?

Ea-E lasa ca-l pot vedea si maine, doar nu pleaca! …. Deci ce spuneam, atitudine….cu aceiasi atitudine probabil  ca il si creste, educa si apoi se va intreba unde a gresit….

Eu m-am mai chinuit vreo inca 20 minute si intr-un final ma aflam langa pat, in pozitie verticala nu foarte dreapta tot din cauza muschilor abdominali si in drum spre bebe. Mersul era mai putin dureros. Am ajuns in final la salonul  bebelusilor si d-na asistenta mi-a spus ca e cam devreme pentru vizita, sa vin intr-o ora  la  alaptare 🙁 . M-am intors dupa o ora si momentul cand mi-am luat prima data copilul in brate a fost coplesitor. Nu-mi venea sa cred ca tin in brate o emotie, o mica „balenuta” numai a mea! Merita toate durerile din lume!

Pentru ca eu m-am chinuit in prima zi sa ma misc, procesul de refacere a fost mult mai scurt la mine si durerile pana seara se diminuasera simtitor( mentionez ca si dupa, acasa, nu  am mai avut dureri).  Colega mea si-a vazut bebelusul la 45 de ore de la nastere… Imi veti spune ca avem diferite grade de durere. Nu, avem diferite grade de ambitie, determinare si bun simt! Atribute ce pot fi educate! Nu exista aparat sa masoare nivelul de durere intre 2 fiinte . Ex: de ce se spune ca femeile suporta mai bine durerea decat barbatii? pentru ca avem mai multa determinare decat ei! Asa ne-a lasat Dumnezeu, altfel nu putea sa facem multitasking cu viata noastra :).

In toate tarile civilizate s-a inteles importanta nasterii naturale si este sprijinita inclusiv de stat. La noi insa, femeile ingrozite de povesti din Epoca de Aur, au creat moda nasterilor prin cezariana la cerere. Pai nu e mai simplu sa stai la pat in spital, sa-ti nasti copilul in ce zodie alegi tu si sa te chinui dupa acasa sa te recuperezi 5-14zile?! Adica  nu te doare atunci pe moment, te doare dupa…

Nu vreau sa va dau lista avantajelor nasterii naturala. E un exercitiu bun sa  o afli singura!

My point: nu lua o decizie fara sa o gandesti macar! Nu lasa frica indusa de povesti sa hotarasca pentru voi! Macar incearca sa ai o atitudine si nu ceda ispitei de a nu gandi! Daca alegi cezariana, fa-o pentru  argumentele corecte!

Oricum la al doilea copil, ai sa stii cat te-ai chinuit la primul!  🙂

Necesitati-la inceput

Ai/ati ajuns si pe ultima suta de metri. Incerci sa vezi de ce ai nevoie. Cam cat costa? Atat de mult un carut? Atat de mult pentru un body?  Industria pentru bebelusi si copii( dupa religie) cred ca au cel mai ieftin marketing: gustul  si complexele parintilor adulti si mult profit-cat poate costa in productie un body ca sa-l vinzi si cu 100 ron?! Si  pentru copilul tau  nu te poti abtine, nu?!  Te mai restrictioneaza bugetul si iti mai pune frana sa nu-i cumperi n lucruri….rochite( cazul meu) !

Pentru noi, e important raport calitate/pret si cum inglobam toate nevoile, dorintele noastre in buget. Un buget limitat…Unele lucruri trebuie sa le gandesti la rece si chiar nu merita sa-i iei toate nebuniile pamantului, sa te chinui sa le platesti cand copilul tau creste repede si nu le foloseste.  Daca nu ai o problema cu bugetul, foarte bine – distreaza-te!

Pentru restul lumii, ce trebuie sa fim atenti la buget, recomand o lista ce sa contina lucruri stric necesare la inceput  si lucruri ce le poti lua pe parcurs.  Acum  daca  unele din ele le aveti cadou/imprumut,  foarte bine.  Noi, am avut multe de luat…Va  pot spune cum am procedat eu, poate  va ajuta.

Lucruri strict necesare:

  • set de hainute si patura(camasute cu nasturi, salopeta pijama, ciorapei, body, caciulita,  scutece finet, manusi, bavetele). Nu te aventura sa-i iei prea multe 4-5  buc/model cred ca ajung,  raman foarte repede mici si chiar daca sunt dragute, gandeste-te: cu banii respectivi poti lua alte lucruri ce sunt mai importante. Important este sa fie si foarte usor de imbracat, cu multe capse. Am  vazut body-uri scumpe( 100 ron), foarte frumoase dar greu de imbracat-nu erau practice la cap.
  • prosoape( recomand cel putin 3 buc , sa nu speli in fiecare zi).  Eu la  baita zilnica am un prosop curat.
  • carucior, landou, scaun auto– se poarta produsele 3 in 1 pentru ca mai economisesti ceva, sunt multe branduri-depinde de buget.   Eu zic ca e imposbil sa-ti dai seama  de ce vrei inainte, inainte sa-l folosesti, chiar daca te duci cu o armata de prietene, tu ai nebuniile si parerile tale!  Noi, de fapt sotul meu fiind mai practic, am zis sa luam mai intai  un carucior 3 in 1 la mana a doua pana ne mai dezmeticim ce vrem( plus ni s-au parut prea scumpe carucioarele sa zicem brandurile medii, pentru a le cumpara fara sa stim sigur ce vrem. Am luat un brand bun, folosit, destul de ieftin, ne-au dat in pachet si un sterilizator  mare si un carusel nou. Caruciorul si-a facut toti banii, nu am avut probleme cu el si intre timp mi-am dat seama ce imi doresc de la un astfel de produs: sa fie  robust, roti mai mari, maner reversibil, cos cumparaturi.  Pe la 4 luni am vandut carutul 3 in1 si am cumparata un carut nou si un scaun auto.
  • paturici infasat, crema pentru scutece, servetele umede, betisoare urechi, compresii sterile
  • produse igiena( sampon 2 in1, crema masaj).  In functie de buget alegeti brandul. Noi am mers pe recomandarea dnei doctor: game din farmacie si facand comparatie cu cele obisnuite din magazine, isi fac toti banii.
  • medicamenterecomandate de doctor sa le ai in casa
  • pompa pentru sanam mers pe una ieftina, manuala. Am folosit-o la inceput si cand eram plecata de acasa. Am pornit cu idee ca bebe trebuie sa-si faca si el treaba si daca va fi nevoie de una electrica luam atunci. Ati vazut cat costa una electrica?! Sa fim seriosi, pentru ce sa-mi blochez banii :).
  • biberoane si recipiente pastrare lapte– noi avem momentam 2 biberoane cu tetina de nou nascut. Le-am folosit la inceput mai mult cand nu aveam inca lapte( cu lapte praf) si le mai foloseam cand eram plecata de acasa( cu lapte matern din rezerve). E util un incalzitor biberoane pe parcurs de luat. Acum la 7 luni, ne mai avand lapte matern pentru rezerve, ii dam lapte praf cand sunt plecata de acasa. Tetina nu am schimbat-o si nu o schimb, pentru ca copilul meu e mancacios si se enerveaza cand termnina prea repede. Asa, fiind fluxul de lapte mai mic, termina mai tarziu( am verificat si cu dna  doctor si este chiar indicat). Trebuie insa sa schimb biberonul- este pana la 130ml si noi trebuie ca mancam 210ml :).  Si nu, copilul meu nu  e obez, e doar bine facut :)!
  • termometru digital
  • salopeta stil sac dormit
  • masuta pentru schimbat( sau sa te gandesti la un loc pentru schimbat)
  • cosulet sau patut
  • sterilizator( sau sa te gandesti la cum vei steriliza)- cel second e foarte bun.
  • cadita– e foarte util sa aiba suport cu opritor pentru  bebe.

In timp poti  lua, daca ti se pare util: interfon, geanta scutece, aparat de incalzit biberoane, marsupiu bebe, scaun/leagan pentru bebelus, fierbator apa, centru activitati, jucari.

Acum sper sa nu fi uitat ceva. Daca aveti completari/intrebari, va rog!

Eu si burtica mea- partea a doua

Cum ziceam am avut o sarcina usoara, am fost activa pe parcusul ei. In general, noi  tindem sa exageram o emotie, un lucru, o situatie.  Si de aici o groaza de complicatii! Eu,  incerc sa fiu echilibrata in cum  analizez o situatie, o emotie, un lucru.  Incerc o analiza cat mai aproape de obiectivatea. Nu-ti reuseste in totalitate, dar nu e chiar asa de greu! Am considerat ca ma ajuta in luarea deciziilor mai corect. Asa ca e posibil, ca punctul meu de vedere sa fie cam „extraterestru” legat de anumite  lucruri :). Povestile celor din jur si folclorul iti creaza anumite asteptari si iti dicteaza anumite reactii doar pentru ca sti ca asa se face! E adevarat ca te ajuta cu anumite  informatii si cu o pregatire, insa nu cred ca e normal sa-ti „impuna”  o anumita reactie sau emotie, doar ca sa nu te faci de ras!  Lumea poate  crede ce vrea ea si este atat de volatila… iar tu traiesti in mini-universul tau si al familiei tale. Cu ce te afecteaza pe termen lung? Iti da cineva bani daca faci cum zice lumea? Lucrurile de mai sus sunt valabile in general , in viata 🙂 !

Ex 1: ” Sarcina un moment foarte frumos si emotional din viata mea!” .  Exageram, cred!  Daca ai o sarcina mai grea, sigur e cel mai frumos moment din viata ta si  sunt foarte emotionante drumurile catre  baie!?  Pentru mine, a fost o perioada interesanta si nu foarte diferita. Singurul moment emotional a fost cand ii simteam miscarile.  Nu m-au socat schimbarile corpului meu si am considerat naturale procesele prin care treceam impreuna cu bebe. Parca nu e normal sa fi incarcinata?! Mi-am dorit acest copil, insa hai sa nu exageram! Ramai tot tu pe parculsul sarcinii, nu te  imbolnavesti si nu simti imediat instinctul matern si dragostea pentru copilul tau. Cred ca mai emotional si mai frumos dupa ce nasti…( probabil exista si excepti la persoanele ce au avut probleme de fertilitate).

Ex 2:  „Doctorul perdiatru”- in general sau cel putin nu stiu eu de alt caz, alegerea medicului pediatru e un lucru  pe care il faci dupa ce se naste copilul si in cel mai fericit caz ai parte de o recomandare buna.  Din ce am citit eu( probabil ca nu mi-as fi schimbat opinia altfel), e bine sa alegi doctorul inainte de nastere si sa ai cel putin o intalnire cu acea persoana.  Eu asa am procesat si nu, nu sunt nebuna :)! Dupa ce nasti nu stii la ce doctor nimeresti, nu sti cand se iveste vreo problema si nu stii de unde sa ai o informatie de incredere.  De obicei, schimbi doctorul cel putin o data pentru ca nu exista chimie si nu prea esti de acord cu ce iti spune. Cum ziceam, prin luna a 7a sun la clinica sa-mi fac o programare la un medic periadru( in prealabil mi-am mai intrebat colegii ce pediatru recomanda de la clinica respectiva si am cautat informatii pe internet despre acele persoane si m-am asigurat ca lucreaza si la un anumit spital de stat)
-Buna ziua, as dori si eu o programare la dna doctor… daca se poate marti in jurul orei 18.00

-Buna ziua, doua clipe…sigur se poate la 18.30 daca puteti. Cum il cheama pe copil?

-Dna, nu-l cheama, pentru ca e inca in burta. Vreau doar o discutie cu dna doctor!

-Aaa, pai stati sa verific daca intra in serviciile noastre si daca se poate. Dupa 10 minute de asteptare…. sigur facem programarea pe numele dvs. Confirmam  dna doctor… marti 18.30. Va rugam, sa vina copilul insotit de unul din parinti!

-Multumesc….

Si m-am dus marti si am stat de vorba cu dna doctor, mi-a dat chiar o lista pe  care o recomanda dansa pentru igiena bebe, sa pot sa-mi iau lucrurile necesare, o lista cu medicamentele ce ar trebui sa le am in casa. Am discutat si despre frecventa intalnirilor dupa nastere. Discutia noastra, mi-a dat incredere in informatiile pe care mi le oferea, parea mai relaxata si se vedea ca mai citeste, nu parea genul de doctor ce mi-ar recomanda imediat supliment de lapte praf daca ma sperii ca nu am lapte.  Si cred ca a fost o decizie buna, m-a scapat de multe batai de cap dupa, comunicam bine si pana acum nu am avut probleme, iar sfaturile sale sunt bune, utile si realiste( discutia despre sa-mi duc sau nu  copilul la innot este o alta poveste).

Sunt metode diferite, doctori diferiti, important este sa gasesti peroasoana potrivita pentru tine si copil. Medicul pediatru va fi pentru urmatorii ani un personaj important in viata voastra si nu vrei sa-l schimbi prea des…si am avut ocazia sa vad si alti doctori.

Si da, sunt singura din jurul meu care a procedat asa si singura care nu se plange de doctor si nu la schimbat. Cred ca se poate si chiar daca nu ai un abonament la o clinica privata si  trebuie sa mergi la un spital de stat.

Deci, se poate si altfel!

Later edit: partea intai aici