Acum 4 ani am inceput sa scriu online. Acum 4 ani eram in concediu de crestere copil pentru prima data si mintea mea era prea  odihnita, cauta ceva de facut. Intr-o zi am avut o revelatie!

Eram in drum spre casa pe Autostrada A2 si vorbeam cu al meu sot. Eram cumva surprinsa cate mamici nu se informeaza, cate mamici cauta informatii pe forumuri, cate mamici apleaca urechea la rude, folclor pentru cresterea copilului si desi au resurse mentale nu se informeaza corect.

In acea perioada imi regasisem caietul meu de mici texte din liceu si citeam ceva bloguri dar nu regaseam experiente pozitive, optimism. Asa ca mi-a venit ideea sa-mi creez propiul meu blog pe zona de parenting, sa scriu parerile mele, sa promovez experientele pozitive, optimismul si informarea.

Asa ca sarbatoresc 4 ani de cand ma exprim online si public, cu cateva pareri despre ce am invatat in ultimii ani.

A scrie online pentru mine si blogul, sunt o forma de relaxare, este un hobby care consuma putine resurse materiale, care imi aduce si benefici materiale, care ma scoate din rutina zilnica, care ma tine la curent fara prea mult efort cu multe noutati in materie de parenting si nu numai.

Cand am inceput acest blog as fi avut nevoie de cateva sfaturi, cineva sa-mi ” deseneze” cam cu ce se mananca  si cum poti sa-te dezvolti. Articolele pe care le-am mai citit online de tips&tricks  ating doar putin „suprafata” si nu mi-au adus prea multe raspunsuri.

Eu am inceput sa scriu pe blog pe la 30 de ani,  fara sa fi avut vreo data tangenta cu jurnalismul, fara sa am treaba cu PR-ul, fara sa am vreun ajutor de la un blogger mai cunoscut.  Tot ce se vede e munca mea, sunt actiunile mele, judecata mea. Nu ma ascund dar nici nu fac public toata viata familiei mele. Accept proiecte cu care am o afinitate si daca nu scriu din suflet nu pot scrie.

Eu stiu care sunt pasii urmatori pentru blog-ul meu, insa pana acum din lipsa de timp nu i-am facut, dar cred ca momentul oportun va veni in curand. Pana atunci am ales sa ma promovez natural, sa nu cer like-uri care nu au vreo relevanta la trafic, sa nu fiu „mainstream” in actiunile mele, sa nu platesc pentru „publicitate” pentru ca nu ma reprezinta si stiu ca pe termen lung e mai benefic un public constant. Pana acum eu „mi-am ales” cumva publicul prin actiunile mele de promovare si astfel il cunosc si in afara de cateva statistici sau comentarii.

A inceput sa devina complicat pentru mine cand am realizat ca ma citesc si  cei din familia si prietenii apropiati. Nu pot fi falsa in scris si  ma gandesc de  2 ori cand afirm ceva, pentru ca ei ma citesc si ei ma cunosc.

Pentru cei la inceput de drum in blogging am cateva lucruri sa va impartasesc:

• nu scrieti daca nu simtiti
• scrie cat poti de des si constant
• alege sa te promovezi online ca si cum te-ai promova in viata reala
• mergeti la evenimentele la care sunteti invitati
• respecati-va oamenii cu care colaborati
• incearca sa asculti si sa ajutati oamenii de PR cu care colaborezi. Ei au nevoie sa fim si noi proactivi in actiunile noastre si sa-i intelegem. Ei lucreaza si cu clientul final si cu bloggeri. Uneori „fite”-le de artist si atitudinea ” eu am trafic si fac ce vreau” nu-i ajuta, chiar le ingreuneaza munca.  In plus piata online se schimba si la noi si desi nu stiu multe lucruri, stiu ca si clientul se schimba, se educa si v-a cauta calitate si nu cantitate pentru proiectele sale, iar omul de PR este cumva HR-ul acestei piete.
• gandeste pe termen lung cand ei o decizie in privinta blog-lui tau
• ofera feedback indiferent de situatie

Ca si cititor de blog-uri, am avut cateva dezamagiri dupa ce am cunoscut mai bine persoanele din spatele unor texte. Realitatea este uneori alta si nu poti cunoaste pe cineva doar pentru ca-l citesti zilnic. Pentru ca si in viata reala, alegem uneori sa ne ascundem defectele, actiunile mai putin frumoase, comportamentul,  doar pentru imagine. Imagine pe care apoi o „vindem” sub diverse forme, in cazul nisei mele „vindem” si imaginea copiilor nostri.  Asa ca am inceput sa fiu mai atenta cu pozele pe care le pun online si incerc sa construiesc acest proiect pe termen lung in asa fel incat poate fetele mele il vor prelua la un moment dat.

Multumesc pentru ca ma cititi, multumesc pentru bucuriile pe care mi le oferiti atunci cand imi spuneti ca va place ce-am scris sau pentru feedback-ul vostru care de multe ori nu este in 2.0

Pentru ca vreau sa sarbatoresc cumva aceasta aniversare, voi oferi o cafea si tips&tricks( daca esti din alt oras te sun eu 🙂 ) unei persoane care e la inceput si  care vrea sa se exprime pe un blog. Voi incerca sa raspund la toate intrebarile pe care le are, atat cat stiu si ma pricep. Va rog sa-mi lasati un comentariu pana pe 15 iunie cu motivul pentru care vreti sa aveti un blog. Eu voi decide cu cine ma intalnesc dupa cum „va simt” in comentariu.