Ce am învăţat în ultimul an Prinţesa version

Încep anul prin promisiunea să scriu mai des şi să mă reconectez cu mediul online. Primul subiect din 2019- evoluția Prințesei, 7 ani împliniți. Am mai povestit despre ea din în alți ani, acum copilul meu nu mai e bebeluș, e domnișoara.

Bebelușul meu aka Balenuța mea, a trecut într-o noua etapă sociala,mentală și fizică. De anul acesta școlar suntem la o școală particulară și i-a luat cam 2 luni, să se adapteze cumva.

Prințesa este o fire cognitivă și introvertită, în consecință toate acțiunile noastra ca părinți în educația ei țin cont de acest lucru. Înțelege multe lucruri dacă îi explici cu o logică în spate și a luat relativ ușor decizia de a o muta la o altă școală. Dupa 3 luni de zile, a ținut să-mi confirme ca e mult mai bine la noua ei școală și să mă întrebe de ce i-a luat ei, atâta timp să se integreze cu noi colegi.

Din punct de vedere social, se uita mai mult în oglinda. E conștientă de calitățile ei fizice si mentale și face evaluari corecte în raport cu alți copii. Când dă peste o emoție noua sau nu își poate explica ea de ce simte anumite lucruri, vine la mine și mă întreaba. De ceva timp, îmi zice că o deranjează mustața ei, că se vede ciudat și după o consultare cu medicul pediatru, am decis sa o epilez cu ceara. Preconcepția generațiilor noastre și a buniciilor este, că ar fi prea mică…cum încerc să gândesc cât mai actual am mers cu copilul la cosmetică și a stat cuminte, a durut un pic dar la final era foarte fericită că a scapat de mustață. A fost o decizie luată împreună cu ea!

Anul acesta de la Moș Crăciun și-a dorit foarte mult o chitară. Am fost reticientă în a o primi, însă pană acum acest copil mi-a aratat că dacă are o pasiune se ține de ea, așa ca a primit cadoul dorit. Vom începe si cursuri să învețe.

-Mami, anul acesta a fost diferit de Sarbatori, pentru mine?

-De ce iubita mea?

-E primul an in care nu am mai vrut jucări, e primul an când particip la petrecerea de 2019 și e primul an în care mi-am scris singura scrisoare de Mos Crăciun.

Dialogurile cu ea, sunt lecții pentru mine de multe ori. Mă încurajează ea, mă ceartă ea cu argumente, mă uimește de multe ori prin înțelepciunea vorbelor și logica faptelor. Și nu pot să-i zic că nu are dreptate când are și eu sunt vinovată :). Ar însemna să-i dau semnale greșite doar din orgoliu și să-i dau peste cap un întreg sistem de confirmare a deciziilor ei. Pare cunoscut? Păi generația mea caută validari din extern pentru că acea încredere în sine nu a fost cultivată în copilarie și pentru că adulții noștri ne-au transmis semnale contrare de multe ori.

Avem încă pasiunea pentru poneii de jucărie și pentru animale. Vrea să se facă medic veterinar de la 3 ani si cântăreață.

De ceva timp observ că evoluția celei mari, însemnă și evoluția celei mici. Madam Furlifus a învățat multe lucruri de la sora sa mai mare. Cifre, litere, cuvinte în alte limbi străine, copie mai tot. Eu ca mamă sunt încântată de doua lucruri:

  1. că e un efort mai mic să educ al doilea copil. Mult mai mic as zice…
  2. Copilul cel mare vede impactul ei asupra celei mici și noi ne încantăm de simbioza lor

Am învățat în ultimul an să mă conectez mai mult cu familia. Reacțiile copilului meu și timpul liber puțin din 2018, m-au învățat să-mi dozez eforturile mai mult pentru familia mea, să nu ma mai stresez pe lucruri marunte. Simt că am evoluat în felul în care percep luptele cotidiene și acest lucru datorita și cu ajutorul copiilor mei. În special cea mare, care a ajuns la o vârstă unde poate articula multe lucruri. Cum vă ziceam, psihilogul îmi cere bani pe terapie, copilul vrea doar dragoste! 🙂

Sunt un pic și tristă pentru că am realizat ca bebele meu frumos, e o căpriță mare acum și mânuțele mici și pufoase s-au transformat în instrumente de scris sau suport pentru cărți și farduri! O nouă etapă, de care mi-aș dori să mă bucur cât mai mult!

Aventurile lui Furlifus: 2 ani sau 5?

Esti mai relaxat cu copilul numarul 2 si uneori inca ma simt vinovata ca nu reactionez atat de atent cum eram la primul copil. Poate nici nu trebuie si e normal sa inveti din experienta!

Sunt insa altfel de surprize si mai placu-te mai ales ca nu te astepti sa te mai surprida un copil de 2 ani….Pai, e un alt  fel de copil, o alta personalitate! Al doilea copil pare ca evolueaza mai rapid pentru ca dupa cum spune sotul meu: are un metor! O are pe sora ei, de unde „copieaza” si „fura” lucruri deja invatate.

Madam Furlifus a mea, este extrovertita si e acum intre 2-3 ani. A preluat mult din vocabularul unui copil de 5 ani ( cat are prima fetita).  Printesa se joaca cu ea „dea gradinita” si are un apetit pentru ghiozdanel si prin joaca are deja o viziune a cum va fi.

Printesa a avut in rol la serbare si-l mai repeta acasa si pentru a ne atrage atentia, Madam Furlifus a retinut  primul vers si apoi respecta tonalitatea vocii, inlocuind cuvintele cu  sunete. Se face ca are si ea un rol si vrea aplauze si stie ca la sfarsit face reverenta.

Printesa se imbraca in rochita de printesa, Madam Furlifus trebuie si ea  sa fie  intr-o rochita! Pasiunea ei acum e Fetita Zurli, sta imbracata in rochita imprumutata de la sora ei toata ziua si canta non stop: eu sunt zurli sau vrajimaturica sau cantec pentru maya. E delicoasa in limbajul ei sa o auzi cantand. Canta si inainte de somn si pana adorme. Se invarte si urneori danseaza! Dumnezeu, sa le dea sanatate celor de Zurli, pentru ca ne sunt foarte utili in multe aspect ale vietii de familie!

Daca sora coloreaza si Furlifus face ceva cu „cheiaonele”. Daca sora isi scrie numele pe foaie, vine si ea cu cateva liniute si zice a scris Ilinca :)! Eu incerc sa le dau atentie cat pot de asemanator, insa nu am cum in acelasi moment si uneori mi se pare ca o alint mai mult cea mica si o neglijez pe cea mare….sau invers….o dilema cand ai mai multi copii. Cum or fi mamicile de 3 sau mai multi copii?!

Madam Furlifus e mai motrica si mai agila in miscari. Cum se arunca  dintr-o miscare  in cortul ei cu  Elsa, ma uimeste de fiecare data. Si e foarte sociala si zambareata…are obiceiul sa vina sa ne pupe cu patos pe toti membrii familiei pe rand!

Cel mai mult ador, insa cum se joaca ele doua si cum se iau in brate sau se „iubaresc”! Sunt mai multe momente frumoase  intre ele, decat de cearta. Si da, sunt si de cearta si in general Furlifus ii face ceva Printesei! Incerc sa nu fiu arbitru si sa isi rezolve singure conflictual. Furlifus stie ca daca face o prostie trebuie sa spuna : scuze! Si se aud multe scuze, de-a lungul zilei :)!

Si pentru ca copiii la varste mici sunt adorabili, ma bucur in sinea mea ca voi mai avea o experienta de gradinita la toamna si emotii de grupa mica! Altfel de emotii dar tot emotii frumoase!

In rest, viata cu doi copii e complicat de frumoasa! 🙂

dav