Esti mai relaxat cu copilul numarul 2 si uneori inca ma simt vinovata ca nu reactionez atat de atent cum eram la primul copil. Poate nici nu trebuie si e normal sa inveti din experienta!

Sunt insa altfel de surprize si mai placu-te mai ales ca nu te astepti sa te mai surprida un copil de 2 ani….Pai, e un alt  fel de copil, o alta personalitate! Al doilea copil pare ca evolueaza mai rapid pentru ca dupa cum spune sotul meu: are un metor! O are pe sora ei, de unde „copieaza” si „fura” lucruri deja invatate.

Madam Furlifus a mea, este extrovertita si e acum intre 2-3 ani. A preluat mult din vocabularul unui copil de 5 ani ( cat are prima fetita).  Printesa se joaca cu ea „dea gradinita” si are un apetit pentru ghiozdanel si prin joaca are deja o viziune a cum va fi.

Printesa a avut in rol la serbare si-l mai repeta acasa si pentru a ne atrage atentia, Madam Furlifus a retinut  primul vers si apoi respecta tonalitatea vocii, inlocuind cuvintele cu  sunete. Se face ca are si ea un rol si vrea aplauze si stie ca la sfarsit face reverenta.

Printesa se imbraca in rochita de printesa, Madam Furlifus trebuie si ea  sa fie  intr-o rochita! Pasiunea ei acum e Fetita Zurli, sta imbracata in rochita imprumutata de la sora ei toata ziua si canta non stop: eu sunt zurli sau vrajimaturica sau cantec pentru maya. E delicoasa in limbajul ei sa o auzi cantand. Canta si inainte de somn si pana adorme. Se invarte si urneori danseaza! Dumnezeu, sa le dea sanatate celor de Zurli, pentru ca ne sunt foarte utili in multe aspect ale vietii de familie!

Daca sora coloreaza si Furlifus face ceva cu „cheiaonele”. Daca sora isi scrie numele pe foaie, vine si ea cu cateva liniute si zice a scris Ilinca :)! Eu incerc sa le dau atentie cat pot de asemanator, insa nu am cum in acelasi moment si uneori mi se pare ca o alint mai mult cea mica si o neglijez pe cea mare….sau invers….o dilema cand ai mai multi copii. Cum or fi mamicile de 3 sau mai multi copii?!

Madam Furlifus e mai motrica si mai agila in miscari. Cum se arunca  dintr-o miscare  in cortul ei cu  Elsa, ma uimeste de fiecare data. Si e foarte sociala si zambareata…are obiceiul sa vina sa ne pupe cu patos pe toti membrii familiei pe rand!

Cel mai mult ador, insa cum se joaca ele doua si cum se iau in brate sau se „iubaresc”! Sunt mai multe momente frumoase  intre ele, decat de cearta. Si da, sunt si de cearta si in general Furlifus ii face ceva Printesei! Incerc sa nu fiu arbitru si sa isi rezolve singure conflictual. Furlifus stie ca daca face o prostie trebuie sa spuna : scuze! Si se aud multe scuze, de-a lungul zilei :)!

Si pentru ca copiii la varste mici sunt adorabili, ma bucur in sinea mea ca voi mai avea o experienta de gradinita la toamna si emotii de grupa mica! Altfel de emotii dar tot emotii frumoase!

In rest, viata cu doi copii e complicat de frumoasa! 🙂

dav