Operatiunea Titirez: adaptarea la gradinita

Dra Titirez in 2014 a facut cunostinta cu cresa, gradinita si surioara. In primavara a incercat cresa un pic, ne-am imbolnavit, am stat acasa pana in septembrie cand am inceput gradinita. Am facut o pauza in octombrie pentru ca am nascut si apoi inapoi in noiembrie la gradinita. Initial vroiam sa o tin pana in ianuarie 2015, sa creasca un pic cea mica, insa am fost sfatuiti sa incercam sa nu piarda prea mult pentru ca ar fi pacat de potentialul ei. Pot spune ca am trecut cu bine cu  Dra Aiurel, toata casa gripata – ea era ok :).

Cum a foat la noi adaptarea?  Experienta de la cresa ne-a ajutat un pic, pentru ca eu nu am mai avut atatea emotii. Tot aceiasi experienta a invatat-o si pe ea sa ma „joace” emotional, cu ochii mari, cu manutele pe fata mea spunand ca nu vrea la gradinita.

La inceput o duceam eu si o luam. Plangea cand ajungeam la gradinita si intram in clasa. Cand o luam era vesela.  In primele 2-3 saptamani nu prea dormea la  gradinita, dar statea cuminte in patut. Apoi a urmat o pauza, am nascut eu si inapoi la gradinita.

Eu fiind acasa cu cea mica, o duce Sportivul familiei acum. La inceput plangea cand pleca de acasa, mi se rupea sufletul, iar ea se folosea de acest lucru.  Ziua ma simteam vinovata ca nu stau cu ea, desi stiam foarte bine ca e spre binele ei. Doamna educatoare, ne-a spus ca dupa ce am nascut se juca foarte mult cu bebelusul si caruciorul, apoi dupa o perioada s-a indreptat si spre alte jucari, semn ca trecuse peste perioada de adaptare cu surioara.

Cu cat ma simteam eu mai vinovata cu atata ea plangea mai tare dimineata. Dupa ce iesea din casa, bineinteles ca nu mai plangea :).  In clasa  nu plangea, era cumintica si foarte vesela seara. Cu timpul mi-am educat „vina” si a fost mai usor. Am descoperit chiar ca daca dimineata o pregateste tatal chiar nu plangem de loc.

A fost greu prima luna cred, apoi avea dimineti bune si mai putin bune cu diverse grade de plans. Ne luam diverse jucari la gradinita si am incercat ca tematica povestilor inventate de mine sa fie cu  gradinita. Episodul ei preferat de la Bobita si Buburuza, e cel cu gradinita iar povestea preferata este cu doua surori printese ce merg la gradinita :).

IMG-20150126-WA000A devenit mai usor trezitul de dimineata, o data cu crearea unui program seara. Noi nu prea aveam un program de seara si uneori adormea tarziu 11-12 noaptea. Incepusem si „crizele” de trei ani, care desi rare la inceput ne-au provocat sa incercam sa le gestionam. Pana la urma solutia este sa o lasi sa se descarce si sa fi langa ea cand vrea sa se linisteasca. In restul, nu aude sau proceseaza cei spui in timpul tantrumlui. Cu  calm si rabdare se rezolva :)!

Programul de somn tine foarte mult de vointa si organizarea parintilor. Normal ca protesteaza  la inceput ca nu vrea sa doarma, dar dupa 2-3 zile de regulament: lapte, un pic desene, poveste si somn, intelege  si nu mai protesteaza.  Stiu foarte bine ca daca adoarme pana la 10-10.30 dimineata e odihnita. Avem si o mica „pedeapsa” care inca tine:  nu are voie la desene daca nu ma asculta in timpul zilei si dupa ce a vazut ca nu glumesc sau dau inapoi cu aplicarea pedepsei, functioneaza. Important e ca toata familia sa respecete regulile impuse. Semnalul de culcare este pentru toata familia, asa ca si noi adulti inchidem TV-ul :). Sa vedem cum evoluam mai departe!

In weekend-uri, incerc sa fac ceva doar eu cu ea, mergem la teatru, spectacol sau o prajitura. 3 ani si gradinita este o perioada destul de grea emotional pentru toata familia cred :). Fiecare o gestioneaza cum poate.

Ce s-a schimbat de cand am inceput gradinita? A devenit mai independenta:

  • nu mai vrea sa faca la olita acasa, face la toaleta cu colacelul ei( pe care ea vrea sa-l puna)
  • vrea sa-si dea singura jos pantaloni si sa-i ridice
  • nu mai vrea scutec noaptea. Faceam la olita, insa seara ii mai puneam scutec. De vreo 2 luni a cerut singura ca nu-l  mai vrea.  Nu am incercat diverse tactici sa scapam de scutec si noaptea. A fost chiar usor, a venit natural :).
  • cere sa doarma singura in alta camera. Ma mai cheama in timpul noptii la ea, insa e un pas important. Din nou , fara tactici a venit natural dupa ce s-a obisnuit cu dormitul la gradinita. Deci se poate si fara „sa-ti arunci” copilul in alta camera :)!
  • cantam , dam specatacole si am devenit foarte „smechere”. Ne da uneori niste raspunsuri ce ne surprinde, logice, dar in avantajul ei. Ne intoarce anumite afirmati in favoarea ei  cand are nevoie, asa ca noi nu putem da inapoi :).
  • a inceput sa ceara diverse jucari ca a vazut la vreun copil. Sa vedem cum evoluam aici, momentan are jucariile ei si ii explicam ca nu trebuie sa aiba la fel ca altii.
  • se alinta mai mult, pentru ca si noi a rasfatam uneori.
  • a inceput sa manance mai putina acasa, desi la gradinita mananca la fel. Stagneaza in greutate, nu ma stresez inca pentru ca avem de unde :).
  • dupa doua etape de imunizare, suntem cu parametri de imunitate la nivelul minimal acceptat. I-am refacut analizele anul acesta si suntem mai bine cu imunitatea fata de acum 1 an. Se si cunoaste fizic, ia tot curs  nasul si a tusit dar fara febra sau alte simptome. Zic eu forme usoare. Nu ma astept sa nu raceasca pentru e normal la varsta lor( chiar de 6-7 ori pe an).
  • are diverse apucaturi de la gradinita, pe care nu le vede acasa si care nu-mi plac asa ca trebuie sa o corectez . Inclusiv a inceput sa minta cand face ceva rau, desi nu vrea si nu i-am dat vreun motiv sa se ascunda, cauta alte explicatii sau da vina pe altcineva.  Aici cred ca avem luptat pentru a o corecta….
  • ne cearta ea cand noi nu respectam vreo „corectie” de a noastra, de exemplu vorbitul cu gura plina de mancare :).

Pentru prima data, eu am inteles si apreciez vacantele scolare acum din punctul de vedere a unui parinte. O intrebare insa pentru voi:  cand pui atatea poze cu copiul pe FB si filmulete din vacante cand ai timp  sa stai cu copilul tau, sa interactionezi ?! Pentru mine a fost socant sa-mi urmaresc newfeed-urile  in acesta vacanta intersemestriala….eu nu cred ca peste ani o sa conteze pentru copiii nostri ca i-am facut un album intreg cu poze de la munte, cred ca o sa-si aduca aminte cum ne-am jucat sau cum am interactionat.   Da, stiu….ce ciudat din partea mea :).

Sa vedem cum evoluam mai departe !

Somnul la noi

Somnul  bebelusului pentru orice mamica este un subiect important. Te intrebi  de ce nu doarme ca alti copii, iti pui 1000de  intrebari unde gresesti de se foieste, cum ar trebui sa-i faci un program de somn, de ce nu reusesti sa adormi copilul mai devreme, etc. Te consuma aceste intrebari si sigur ti-ar face viata mai simpla daca al tau copil ar adormi  cand vrei tu :).

Acest articol este scris dupa 12 luni de prima experienta cu Dra.Marmotica. Somnul ei, este un punct pe care nu am reusit sa-l controlez si care mi-a pus o groaza de intrebari.

In primele 3 luni, am avut ceva colici dar erau tinuti sub control de alaptare la min 3 ore si  de solutii. Somnul era relativ ok , doarmea mai mult de 2 ore legate daca dormea pe burtica mea. Era mai linistita asa. Am dormit burtica pe burtica noaptea cam 3 luni, pana cand era prea grea ca sa pot respira :). Dupa  3 luni, a inceput sa doarma singurica in patut pe burtica si dormea ok, noaptea cam 5 ore legate. Apoi pe la 5 -6luni au inceput dintii si iar am avut o perioada in care ne trezeam de 2-3 ori pe noapte. Ziua dormea de doua ori si daca eram acasa, dormea cam pe  la aceleasi ore. Nu am  fost stricta cu un program de somn, lasand-o sa adorma cand dorea. Am procedat asa, poate pentru ca era cumintica in general si nu eram eu prea epuizata ca sa  simt nevoia unui program strict, sau poate ca nu am prea pus accent pe partea asta. Astfel ea adormea mai mult dupa programul nostru, mai ales seara se invatase sa adoarma tarziu pentru un bebelus: 22.00, 23.00, si chiar 00.00 noaptea si se trezea pe la 10.00 dimineata.  O lasam pe ea sa adoarma dupa ce se agita prin jurul nostru. Nu am leganat-o, nu am plimbat-o,  am asteptat doar sa adorma.

Deci, nu prea am avut program de somn. Am mai incercat eu baita mai devreme, nu a mers dar am zis ca daca doarme orele recomandate adunate intr-o zi era ok.

Crescand, a inceput ea sa-si regleze programul de somn. A inceput sa adoarma seara cam pe la aceiasi ora. A dormit in patutul ei pana la vreo 10 luni. Prin septembrie cand am plecat de acasa o saptamana, am dormit cu ea in perioada aceasta pentru ca, fiind pe drumuri era mai simplu. Reintorsi acasa, se cam invatase si dormea cel mult 2 ore in patut la ea. Au urmat diverse evenimente ce au facut sa doarma mai mult cu noi. Patutul ei  mai mult este acum loc de joaca :)!

Reincpand munca, simt nevoia sa stau mai mult cu ea cand vin acasa, asa ca mai am un motiv in plus sa doarma cu noi. Si orele de somn sunt divine langa ea! Impreuna cu Buni, si-a facut un program si parca totul a venit natural, o data cu cresterea ei. Practic are acum un program de somn. Singura dilema este co-sleepingul nostru!

Somn in perioada patutului

Am tot citit ca nu e un lucru  rau pentru copil si ca ii da incredere in el. Am auzit si povesti ca nu voi scapa de acest obicei decat foarte tarziu. Nu stiu, ce sa zic acum! Daca la inceput ziceam ca nu va dormi cu mine, ca e doar o treaba de disciplina, acum inteleg nevoia ei si a mea de a dormi impreuna. Pana la  urma, e un lucru natural cred, pentru ca pe cand traiam in pesteri nu cred ca avea copilul camera separata :). Cred ca si societatea pune prea mare presiune pe „azvarlitu-l” copilului in camera lui de la nastere. Oricum, e alegerea fiecarei famili cum doarme!

Deci, incerc sa  nu ma mai stresez pe acesta tema si sa las lucrurile sa evolueze de la sine.

Pareri?

Sursa poza 1