Incercam sa o distram pe dra Titirez in weekend-uri pe la diverse spectacole si activitati. Ca parinte eu intru in contact cu alti adulti si copii. Toate bune si frumoase, copiii se distreaza, insa adultii nu stiu sa fie langa ei. E parerea mea, dar m-am gandit sa o exprim public, poate sunt persoane care pot invata si ii pot invata la randul lor pe copii. Am mai atins eu aici, cateva reguli de bun simt si bune maniere.
Am fost la specatacolul „Regatul de gheata” al trupei Zurli. Sala mica si mai intunecata la nivelul scaunelor. Parintii se imbulzeau sa faca poze la copii aflati pe scena. Ma gandeam eu ce poze pot iesi daca e intuneric cu un smartphone?! Pentru parinti din randurile din spate care nu-si vedeau copii oare cum era, ca tu vrei sa faci poze cu un telefon care stiu sigur ce fel de poze face pe intuneric?! Adica nu face poze, nu se vede nimic, doar ai incomodat cateva persoane si in plus nu ai observat reactiile copilului tau. Nu am sa inteleg nicioadata de ce alegem sa facem poze( si pe mine ma apuca recunosc) cand nu putem surprinde trairile copiilor nostri, reactiile lor. Ochisorii lor comunicand cu noi bucuria sau supararea, mi se pare priceless, o comunicare ce poate rezista peste ani…. poti surprinde asa ceva intr-o poza sau filmare?
La teatrul de papusi Tandarica, in sala lor au bancute pentru adulti si copii. Pentru cei mai mici care nu sunt in randurile din fata, nu se vede prea bine. Asa ca iti iei copilul in brate…. sau ti-l pui pe umeri, cum am vazut la o doamna din randul 9. Bineinteles ca restul de 9 randuri din spatele ei nu vedeau nimic de copilul cocotat. Pentru ea era simplu, copilul nu vede, deci trebuia gasita o solutie. A stat asa tot specacolul fara a incerca sa gaseasca alte solutii.
Alti parinti de pe margina, se chinuiau sa faca poze copilului din mijlocul banucutei deranjand evident pe cei de langa el…. De ce faci poze cand sigur nu ies ?!
La sfarsitul specatcolului, copii s-au imbulzit pe scena si parintii sa le faca poze din nou. Eu eram printre foarte putinii care se uitau la copil cum se bucura, il observam cum incearca sa ajunga la printesa, cum nu renunta si cum e emotionata cand o pupa. CLAS cum zice Masha!!! Daca faceam poze, nu ma mai bucuram de reactiile ei. In timpul specatacolului tinand-o in brate, am avut momentele noastre de liniste si apropriere. Cum era sa stau pe FB si ea sa-mi puna aceiasi intrebare de mai multe ori?!
Mi s-a parut maxim o fetita de 11-12 ani incercand sa faca poze cu o tableta….in loc sa se uite la specatacol. Ea nu face ce nu a vazut la parinti, probabil crede ca asa se vede un spectacol…. Trist pentru mine!
Am vazut copii bucurosi, alergand pe langa parinti si parinti nervosi comentand dupa specatcol ce nu le-a placut lor…in weekend chiar nu putem sa lasam nervii la munca si sa ne bucuram de energia celor mici?! Credeti-ma: cu o energie pozitiva reusim mai usor si mai repede sa educam un copil, sa potolim vreo criza de nervii si ne ajuta si pe noi sa ne incarcam bateriile. Bineinteles daca iti fac placere astfel de lucruri! Cel putin acestea sunt parerile mele, nu sunt un adevar universal dar cu siguranta nu poti gresi cu bunul simt :).