Experienta noastra prin spitale

Ma tin de ceva timp sa va impartasesc experienta mea cu diverse clinici particulare sau spitale. Acum cu 2 copii, s-au inmultit interactiunile.

Am norocul sa am de la munca un abonament destul de bun la o clinica privata,  asa ca am cam experimentat serviciile catorva  clinici mari din Bucuresti. Imi plac lucrurile simple, de calitate, implicare si sinceritate in serviciile pe care le primesc. Citesc oamenii binisor daca nu chiar bine si nu suport cand mi se vinde ceva mai ales prin prisma „ambalajului”, sa spunem ca e un defect profesional :).

Pana in acest moment din punctul meu de vedere, Medsana ofera cele mai bune servicii cu privire la medici si client service. Am ales-o fara sa clipesc chiar daca puteam sa merg si la o clinica mai mare si cu sectie de urgenta. E o clinica mai mica, insa medicii cu care colaboreaza par alesi cu atentie, personalul auxiliar e mai  „cald” si lipsit de zambetul fals pe care trebuie sa-l ofere ca asa e procedura de marketing si salariu la privat. Am avut experienta cu ei vreo 8 ani de zile si pentru mine conteaza sa ma pot baza pe un nivel minim de pregatire al doctorului. Am avut ceva timp sa experimentez multe specializari la ei….Fiind mai mica are avantajul ca relatia dintre ei si familia ta devine mai personalizata. Dezavantajul: nu au toate specializarile disponibile si sectie urgenta. Tin minte si acum, cand avand un bufeu de tensiune la prima sarcina, am sunat mai intai la ei sa vad daca ma pot duce la vreun doctor si m-au sunat de doua ori in ziua respectiva sa vada daca sunt bine.

Pentru pediatra noastra si doctorita mea ginecolog nu am gasit inca inlocuitor. Pediatra cel putin, mi-e greu si refuz sa o inlocuiesc complet.

Sanador– am o experienta cu ei de 1 an si am nascut-o pe Ilinca la ei. Doctorita mea ginecolog  lucreaza si cu ei si cand a trebuit sa-mi schimb clinica i-am ales din simplu motiv ca lucra ea cu ei. E o clinica mai mare, cu spital privat. Spitalul e mai putin „pompat” cu diverse lucruri care sa-ti fure ochii, procedurile medicale sunt respectate si  doctorii nu fac pe „vanzatorii”.

Cand am ales unde sa nasc a doua oara a contat medicul, apoi increderea pe care mi-o inspira clinica.  A contat si faptul ca Sanador este foarte aproape de Filantropia si partea financiara care nu a diferit mult fata de ce as fi platit la stat( datorita abonamentului meu).  Daca doctorita mea lucra si la un  spital de stat, m-as fi dus la stat chiar daca confortul este mult mai bun la privat. Daca lucrurile nu merg perfect, prefer experienta inaintea confortului.

Conditiile de cazare, mancare la Sanador au fost foarte bune. Am venit doar cu contractiile si bebelusul la internare, restul bagajului traditional l-am gasit la ei. Personalul dragut si incuraja interactiunea cu bebelusul si stimularea alaptarii. Asistentele iti raspundeau la toate intrebarile fara graba de la stat.  Ce mi-a placut era ca insistau ele sa alaptezi si sa stai cu copilul in timpul zilei. Pe mine m-au lasat in pace ca stiam ce am de facut, insa colegei mele de camera( mama la primul copil speriata) ii aduceau copilul  chiar daca nu-l chema ea si aveau rabdare sa o invete. Aveau atitudine de personal medical si nu de „majordoni” cum am mai vazut eu prin alte clinici. Sectia de neonatologie cred  ca poate suferi imbunatatiri din punct de vedere experienta, insa cred ca am si asteptari mari  eu comparand-o cu cea de la Filantropia, unde exista o istorie in spate.

Desi au o sectie cu multi doctorii pediatri, nu am gasit inca unul cu care sa „comunic” si i-am cam incercat pe toti. Insa poate e problema mea ca am anumite „nebuni” in cap.  Client servicul e mai putin personalizat si personalul auxiliar e destul de fluctuant, fiind un spital mai mare si cu multe lume baniuiesc ca si programul e dificil. Pana acum pare un spital  „sanatos” ce da atentie omului pe care il angajeaza si actului medical.

Spitalul  de copii „Grigore Alexandrescu”v-am mai povestit eu aici cand am fost internate pentru otita anul trecut. Timpul de asteptare nu difera la urgente la ei fata de cat stau la urgente la o clinica privata( din ce experiente am avut eu pana acum).  Conditiile logistice nu sunt la fel, insa personalul imi pare mult mai stapan pe situatie si nu e stresat de programari ca la privat. Medicii rezidenti pe care i-am intalnit aici imi plac mai mult decat unii pediatrii de la privat.  Si nu am „platit” niciodata la urgente pana acum la ei! Pentru nastere la Filantropia mai multe detalii aici.

spital

Pentru sectia de urgente va recomand spitalele de stat.  Din punctul meu de vedere trebuie sa conteze doctorii si pregatirea pentru urgente, iar privatul nu este inca pregatit pentru un nivel ridicat de raspuns.

Ce am relat mai sus se bazeaza pe experientele mele, sunt parerile mele in acest moment. Daca nu am mentionat vreo clinica sau spital este pentru ca ori nu am avut experienta , ori nu am avut ce lucruri pozitive sa scriu :). Nu este o parere ce face parte din vreo campanie de promovare si nu a  avut nici o influenta financiara :).

Inceput de poveste nr 2

Iata-ne si la inceput de poveste nr 2=bebe numarul 2. Eram pe ultima 100 de metri inainte de termen. Sarcina aceasta desi asemanatoare cu prima sarcina, s-a dovedit a fi si un pic mai diferita pentru mine :).. Vineri am avut o zi foarte placuta, cu diverse activitati, urma sa vina o ultima saptamana in care trebuia sa finalizez ultimile amanunte cu privire la organizarea in casa( eu nu ma simt bine daca nu controlez tot :)). Am luat-o pe dra Titirez de la gradinita, cateva cumparaturi si acasa sa ne odihnim. In timpul noptii am avut cateva contractii, am luat 2-3 no spa, poate se potolesc. In somn spre 5 dimineata realizez ca nu m-au lasat si ca contractiile sunt la intervale mai scurte de timp. Ma trezesc, imi trezesc familia buimaca si le spun ca vreau la spital. Am simtit pentru prima data in viata mea contractii puternice si mai dese( la prima sarcina nu am avut nici o contractie). Durerea seamana cu o durere menstrauala puternica si se repeta la intervale de timp. O simti in zona pelviana. Pe drum, am realizat ca voi naste, a realizat si Sportivul familiei ca voi naste si ne amuzam si ne intrebam: deci cum o cheama?! Daca la Ioana i-am pus ambele nume de fata preferate, acum desi aveam o idee nu prea discutasem exact… Am ajuns la spitalul Sanador pe la 06 dimineata, dilatata 3 cm, doctorita de garda se consulta cu doctorita mea si decid ca trebuie sa nasc. Am  uitat sa va spun: doctorita mea era in concediu in afara tarii, eu eram programata la cezariana peste o saptamana :). Si  deci iata-ma pe masa de operatie, pentru a incepe o noua poveste. La ce puteam eu sa ma gandesc? la cate lucruri mai trebuia sa fac si nu erau puse in ordine, dar acesta sarcina a fost o surpriza si nu prea m-a lasat sa o controlez :). Am intrat in sala de operatie pentru a doua cezariana din viata mea( prima aici).  Nu mai eram asa de speriata, analizam sala, cam multe geamuri si oglinzi unde pot vedea ce fac, deci evit acele directii :). Pe la 08.30 s-a auzit un plans,  lacrimi de emotie, mi-am vazut copilul vinetiu dus spre masuta lui pentru proceduri. Am ajuns la reanimare si dupa cateva ore in salon. Incercam sa ma relaxez si sa realizez ca sunt mama de 2 copii acum. In salon am cerut sa-mi vad copilul inainte de a adormi. Mi-au adus-o:  ma uitam la puiul de 3,400 Kg si incercam sa realizez ca e al meu. Eram de o calmitate… am pus-o un pic la san pentru stimulare lactatie. Stiam ce aveam de facut, nu-mi mai era frica sa-i fac baita, no stres.   A doua zi mi-au  adus-o( la Sanador te incurajeaza sa stai cat mai mult cu bebelusul), puteam sa ma misc. Culmea parca acum am avut o recuperare si mai usoara. Asistenele chiar erau uimite ca nu cer calmante. Multumesc Doamne pentru gene! In spital totul a descurs foarte bine, desi privat se respecta protocoalele medicale si personalul dragut,atent dar cel mai important priceput si fara prea mult teatru comercial. Chiar se ocupau de tine. Mancarea foarte buna, igiena exemplara, m-am simtit confortabil. Am iesti cu cercei de data acesta din spital( prima experinta aici). Am ajuns acasa acum trei saptamanii calma… pe mine nu ma loveste dragostea din prima e un proces in lucru. Asa a fost si cu Ioana-experinta aici, asa e si acum. Imi analizez copilul si ne adaptam una la alta. Sunt sensibila dar nu exagerez cu supraestimarea emotiilor mele. La primul copil am fost mai emotionata, mai speriata, mai riguroasa in toate,ca prima oara…acum sunt mai stapana pe mine. Suntem mai relaxati, ii fac baie singura in cada( baita Ioanei la inceput necesita 3 persoane :)), nu mie frica sa o las sa planga putin sau sa plec un pic din zona ei. Insa am luat cunostinta cu sentimente noi: dorul de primul copil- incerc sa-i acord atentie si Drei Tititez care e dragastoasa cu sora ei si vine si ne imbratiseaza pe amandoua; greutatea responsabilitatii a doi copii- pot spune ca suntem mai stresati de tot ce inseamna responsabilitate( financiara, emotionala, educationala). Bebe e diferita fata de Ioana, mai mica un pic, alta conformatie a corpului, alta experienta cu alaptare…insa acum sunt mai constienta de lumea ei si incerc sa ma bucur de aceste momente. In rest, un pic de hormoni post nastere( asteptam sa trecem peste acesta perioada), un pic de nerabdare( sunt agitata de fel si trebuie sa ma invat sa stau acasa :)), un proces de adaptare la o noua poveste…povestea numarul2 -Ilinca!   To be continue!