Vara eu merg la nunti

Vara eu merg la nunţi! Probabil vor urma şi mai multe botezuri! Anul acesta pentru mine ieşirea la nunţi a fost  un eveniment monden, o relaxare,  loc de purta pantofi cu toc, loc pentru machiaj, timp în doi. Mai ales timp în doi!

Eu până la naştere, trăiam de ceva timp într-un foarte mic univers: muncă-maşină-casă.  Personajele în acestă lume erau constante, din acelaşi mediu şi nici ieşile cu prieteni nu schimbau prea mult „mozaicul”. Din maşină nu vezi prea multe şi eu de multe ori tot drumul vorbesc la telefon( cu handsfree :)). Când mai apucam să merg cu metroul, o staţie( ca să evit problemele de parcarea) era pentru mine ca şi cum m-aş uita la „Friends”. Amuzant, uimitor, relaxant! Bănuiesc că pentru cei care mergeau zilnic cu metroul, păream căzută de pe lună: tocuri, eventual roşii, geantă musai mare, smatphone-ul ţinut tacticos în mână(cei care mă cunosc pot adauga şi alte detalii de mimoză :)). Însă eu în interiorul meu mă simţeam ca un copil la parcul de distracţii! Aşa am fost şi la nunţile din acest an.

La nunţi  pe langă traditionalele: mâncare, bautură, dans, se analizează: femeile-mireasa, femeile între ele-analize multe şi lungi, bărbaţi pe femei-scurt şi la obiect- bună/nebună, femeile dacă se plcitisesc şi după ce au analizat fiecare dintre participante, se apucă de analizat cuplurile. Oricum nu ai cum să nu te distrezi!

Ultima nuntă la care ma fost, a fost o nuntă simplă, fară pretenţi, într-un oraş mic. A fost prima nuntă de acest gen în ultimii 4 ani şi a fost ca o gură de aer proaspăt,  o „poză” perfectă la societăţii româneşti, o „poză” a unui univers mai real decât cel cu care fusesem obişnuită.  A fost fară ifose,fară20 de domnisoare de onoare, fară doamne mai atente la ţinute decât la distracţie, fară weeding planner, local de fiţe, meniu peste 100 de euro, catering, aranjamente fastuoase, oameni care nu ştiu să se distreze dar beau mult( refulări), trupe scumpe ce nu ştiu să cânte,  DJ de cafe-concert. Totul a fost decent!

Pot spune că am observat o mare evoluţie la  îmbracămintea doamnelor. Pană şi bunica de la ţară aveau un pic de toc şi se aranjase un pic. Doamnele care ştiau că vor dansa toată seara s-au încălţat de la bun început  cu încăltămintea adecvată. Se mai vedeau şi ţinute bine accesorizate cu o cureluşă, cu pantofi în tonul rochiei, nu foarte ostentativ, simplu fară prea multe zorzoane. Doamna de 40-50 de ani, pe care o găsim la orice nuntă, cu haine mai scurte decât vârsta, avea acum machiaj mai puţin strident, pantofi mai comozi, unghi puţin mai scurte. De partenerul cu burtă, tatuaj, cămaşă cu mânecă scurtă şi atitudine macho n-a scapt! Şi culmea, femeile nu se analizau între ele! Mai mult am analizat eu decât am văzut la altele. Lumea era preocupată cu dansul şi distracţia, nu aveau timp de căscat sau analizat. Să vă povestesc un pic.

Noi, ca de obicei am fost printre ultimii ajunşi( dacă nu ultimi). Cine îmi cunoaste soţul poate confirma, are un talent la nu a ajunge nicodată la timp, indiferent dacă trebuie să merg eu să nasc sau mergem la nuntă! Dacă ar fi avut vreun meci de hanbal cu siguranţă ar fi fost punctual, dar doar în astfel de cazuri. Eu(punctuală) mă enervez, fierbe un pic sângele în mine, dar îmi trece repede pentru că are puţine defecte şi e berbec(zodia berbec) :). De data aceasta la intrare în sală nu am simţit că sunt „scanată”. Sunt sigură că toate simţim când se întamplă acest lucru. A început servirea meniului, un meniu fară pretenţi, corect gătit, gustos şi corect ca preţ. Apreciez mai ales când e corect gătit, nu am cartofi nefierţi, ulei ca şi pseudo sos şi mă ustură şi în buzunar.

O tanti cânta, muzică de petrecere, lautarească, latino, populară, muzica se auzea bine (conform soţului, că eu nu mă pricep sunt afoană rău). Lume era mai mult pe ringul de dans decât la mese. Se simţeau bine şi transmiteau o stare pozitivă, de viaţă. Erau oameni simpli, ce ştiau că vor să se distreze dupa o săptămână de lucru, ce ştiau cât să bea ca să nu rateze nunta. La un moment dat cam pe la jumătatea nunţi, o doamnă mai bine făcută, cu un decolteu generos şi rochie fară spate, întreabă lâutarii: ” Da, manele nu stiţi?” Lăurarul şef, vizibil deranjat, se consultă cu echipa, cu mirii şi spune: „Vom încerca să vă satisfacem tuturor gusturile, dar mai mult de 2, 3, maxim 4 manele nu putem cânta!”. Doama îşi dadeam coate cu o prietenă: „Vezi fată, că ştie baieţi!”. Nu au cântat mai mult de 3 manele, pe care nu le-am simţit, lumea aştepta populara să danseze.  Ca să vezi se danseaza mai puţin pe manele!

Mi-a placut şi de unchiul cu cravata prea scută deasupra burţii ce încerca să-şi danseze soţia, mi-a plăcut şi de Don Juanul satului, ce euforic dansa cu cămaşa deschisă pe muzică de club. Cu mâinile în aer şi mişcări de roboţel! Un personaj :)! Mi-au plăcut şi doamnele de vârsta a treia ce au dansat mai mult ca mine, mi-au plăcut şi bărbaţii ce încercau să înveţe Meneaito(nu am avut Pinguinul!). Mi-a plăcut atmosfera şi cheful de viaţa transmis!

Oameni simpli şi frumoşi!

P.S Nu mi-a plăcut de mine că am 5 kg în plus şi nu mă simt eu în largul meu în rochii mărimea 40. Şi am şi o singură rochie de această marime ce îmi poate acoperi „bronzul”  în tonuri şi foarte neuniform! Şi mai este şi de culoare gri :(, culoare ce  mă indispune!

Mimoza 🙂

Pozele sunt de aici şi aici