Informatia, bate-o vina!

Majoritatea acţiunilor noastre se bazează pe decizii luate în funcţie de informaţia pe care o avem. Informaţia poate fi şi o emoţie, un complex, o frustrare, o amintire din copilărie. Deşi uneori spunem că a decis inima, de fapt a decis tot creierul, bazat pe ceva sentimente sau pe un instinct( care la rândul lui este un cumul de informaţii procesate de subconştient). .. dar să terminăm cu filozofia, că nu am un blog despre aşa ceva şi sigur nu ne ajută cu nimic concret :).

Deci, informaţia este destul de importantă în viaţa noastră! Până acum eu am învăţat câteva lucruri despre ea: e multă, cea bună se ascunde, cu cât este mai puţină cu atât poţi greşi mai tare. Am mai învăţat că dacă vreau să iau decizii cât mai corecte trebuie să o caut cât mai mult, să mă updatez zilnic şi să am surse de încredere. Uneori sursele te scapă de multe probleme şi cautări. Din jobul meu, eu am învăţat că este important să ai o sursă bună de informaţie într-o firmă, care să ştie tot ce mişcă şi că detaliile fac diferenţa, dacă vrei să semnezi un contract cu succes :).

Când am rămas însărcinată, am realizat că voi avea ” o viaţă” ce va depinde de deciziile mele, de la mâncare, la educaţie, la distracţie, la numărul de complexe pe care le va avea, etc… cel puţin până pleacă de acasă :).  Să-mi permit oare să mă informez superficial?

Adică? Ce vrea „poetul” să spună, în acest caz: je :), este: calitatea informaţiei pentru viitorul copilului meu este foarte importantă. Acest lucru mă poate scăpa pe mine de multe problemuţe şi pe al meu copil de viitoare probleme, inclusiv probleme la care eu nici nu mă gândesc acum şi ar putea apărea într-un viitor îndepărtat. EX: să zicem, că eu cât a fost mic copilul nu m-am preocupat „să-l învăţ” să ştie să aleagă. Viitorul adult va avea probleme să se decidă ce vrea, va scapă oportunităţi şi va avea impresia că nu poate lua o hotărâre, de aici rezultând frustrări multe şi mărunte ce în timp „sapă”  depresii, va avea mai puţină încredere în el. Exajerez un pic, dar credeţi-mă că „a şti să iei decizii” poate fi educat, chiar şi auto-educat. Am exemple în familie de educaţie şi auto-educaţie pe această temă( inclusiv eu).

Aşa că încerc să am o informare cât mai calitativă referitor la orice subiect legat de copilul meu. Folclorul, sfaturile binevoitoare de la diverse persoane puţin cunoscute, internetul( forumuri, articole scrise superficial), emisiuni TV nu fac parte din sursele mele principale de informaţie. Mă informez din cărţi, de la specialişti, doctori, articole ale unor publicaţii cu reputaţie verificată de mine, internet( aici mă refer mai multe la site-uri străine şi bloguri), persoane de încredere sau chiar propia experienţă. De exemplu: când am decis să-i dau Ioanei branzica natur Danonino câteva zile, am trecut peste prejudecăţile din folclor( am văzut că subiectul e mult dezbătut în blogosferă mai mult din cauza unor astfel de prejudecăţi, decât informaţii reale), m-am ajutat şi de informaţiile obţinute la vizita la fabrica. A contat ce-i drept  şi o informaţie emoţională! Mi-am zis, că dacă oamenii ce au participat la creare acestui produs au pus atâta pasiune, nu poate fi decât de bine! 🙂

Recunosc că folosesc uneori şi „scurtături”, ca medicul meu pediatru, medicul meu ginecolog, nana :)! Deseori mă trezesc că şi verific o informaţie în mai multe „surse”  înainte de a lua o decizie. Am ajuns să ascult anumite persoane din jurul meu sau din mediu virtual, după ce am văzut că au dreptate în mai multe privinţe şi care la rândul lor ştiu că sunt bine informate. Uneori e aşa uşor să îţi dea cineva un sfat, nu? Şi e bine să ai cui îl cere, mai ales dacă nu ai prea multă experienţă:)! Nana Ioanei, ştie cât am stresat-o cu întrebările şi chiar fina mea ce are un băieţel un pic mai mare. Multumesc fetelor :)!

O altă sursă de informaţie este greşeala/experinţa, bineînteles dacă înveţi din ea. Câte nu zicem că la al doilea copil, nu vom mai face aşa, … sau aşa, sau nu ne vom mai stresa cu nu ştiu ce lucru?!

Eu una încerc să gândesc cu al meu cap, să fac o alegere în cunoştintă de cauză şi să încerc să ocolesc prejudecăţile când decid ceva( sau cel puţin să le verific un pic).

Am să vă rog să mă ajutaţi cu un chestionar legat de sursele de informare. Acest chestionar este realizat în cadrul campaniei Danonino brânzică natur. Sunt foarte curioasă să văd ce o să iasă şi promit că voi comenta rezultatele cu voi :)!

Sursa poza 1

Joaca-prima iesire

Eu am mulţi pitici…unul dintre ei este că vreau să învăţ jocuri educative pentru Domnişoara Pelican. Mi se pare că nu ştiu şi trebuie să învăţ, că nu am nici un pic de talent. În plus pentru vârsta Ioanei(11 luni), oferta de jocuri şi jucări este destul de săracă. Noroc că există persoane  de la care mă pot inspira :)!

Stresată de acest pitic, am participat  sâmbăta acesta din proprie iniţiativă la un seminar interactiv pentru părinţi şi copii, „De(-a) ce ne jucăm” organizat în cadrul Librăriei Adevarul Domnei de către www.magazinulpiticilor.ro. A participat dna Anca Munteanu, presedinte al Asociatiei Române de Psihanaliză Legăturilor de grup şi Familie.

Pentru Ioana, a fost prima ieşire în „colectivitate” şi pot spune că am descoperit noi lucrurila ea. În jurul ei erau copii mai mari, 2-4ani. Dacă de obicei când este într-un loc nou, este mai timidă, acum a fost zâmbăreaţă încă de la început, a vrut să strea mai mult în picioare, a interacţionat cu salteluţele interactive tip puzzle. Era foarte curioasă să vadă ce fac copiii şi când era foarte mare zarvă, „vorbea” şi ea în limba ei.  A fost şi prima dată când a făcut cu mânuţa ” PA”!

Pentru mine a fost prima experinţă în mijlocul unor copii( mai mult de 2). Am putut să observ cum se joacă la diferite vârste, cum se ceartă, cum se supără, cum se împacă, cum reacţionează mămicile. A fost foarte util, să văd ce mă aşteptă :).  Trebuie să mai repetăm experinţa! Cel mai repede copii învaţă în grup.

Din discuţiile noastre am reţinut că şi noi ne jucam când eram mici :), trebuie doar să ne aducem aminte cum. Se pare că dacă se mai întâmplă ca în familie să ne certăm, nu e chiar aşa de grav. Copilul învaţă şi el noi metode de descărcare emoţionale, în afară de a plânge. Este mai bine să vadă că ne exteriorizăm. Dacă ţinem în noi oricum el percepe tensiunea şi îl afectează. Bineînţeles vorbim de certuri uşoare şi rare :).

Pe aceiaşi temă de joacă a scris şi Laura un articol foarte util.

Am ieşit amândoua de acolo obosite: eu de joacă, ea de informaţii… sau oare, invers :)?! Preluând o întrebare a doamnei Anca, care a fost jucăria voastră preferată când eraşi mici? Se pare că a mea era o mandolină :)!