Inceputuri de cresa

Va povesteam cum  ne-am pregatit pentru cresa acum cateva zile. Sa va povestesc cum au fost primele trei saptamani de mers efectiv la cresa :).

Prima saptamana: eu emotionata, cu sentimentul ca imi abandonez copilul. Copilul curios, nu stia exact ce se petrece. S-a comportat foarte bine: manca, dormea, nu plangea. Doamnele erau chiar incantate! Singurul lucru la care trebuia sa mai lucreze era socializarea: Dra Vorbareata statea mai mult pe scaunel si nu interactiona cu copii.

Noi ii spuneam ca merge la joaca si ea parea incantata.

Noaptea in somn tresarea si se trezea sa vada unde este.

A doua saptamana: eu mai linistita ca nu plange…. mda si-a dat seama si a inceput plansul dimineata, plansul in clasa, ochii mari de ursulet sa „nu pec”. Cum ajungeam la cresa cum incepea  cu diverse variante unde ar vrea sa mearga dar nu acolo.

Am hotarat sa nu o las eu dimineata( ci tatal) pentru ca eu eram profund afectata de fatuca ei mica si ochii plini de lacrimi. Un sentiment de abandon pe care il purtam cu mine toata ziua.

Spre sfarsitul saptamanii a inceput sa fie mai linistita, sa nu mai planga nici dimineata, nici in clasa. Desi nu vroia sa-mi povesteasca cea facut la cresa, acasa observam ca stie cantecele cap coada si cand se juca le canta.

Acasa se mai juca de-a gradinita: isi aranja toate scaunele in rand si punea papusi pe ele.

A treia saptamana: a fost mai bine ca a doua saptamana :). Maraia un pic dimineata, dar se ducea direct in clasa si se aseza la locul ei. Repertoriul de cantecele s-a imbogatit. Noaptea dormea linistita, fara tresariri. La cresa incepuse sa interactioneze cu copii.

Bineinteles ca a venit si cu alte lucruri noi pe care le-a invatat de la copii: sa scuipe, sa dea in tine. Au aparut acasa si mici crize de personalitate…acum nu stiu daca sunt de la cresa, poate fac parte din procesul de adaptare, sau de la varsta.

La cresa manaca si doarme, le-am rugat chiar pe doamne sa nu-i dea prea multa paine in timpul meselor Dra avand un apetit sanatos :). Lunar le vine o trupa de teatru papusi si cred ca i-ar placea foarte mult, experimentand conceptul „spectacol”  pana acum.

Recunoaste ciocolata din reclame… de undeo fi invatat, ca noi nu-i dam inca, i-am spus ca e „beah” :). In rest este foarte vorbareata si ne amuza cu micile discursuri si intrebari.

Cand stam acasa seara sau in weekend, cu o voce plansa ne mai aduce aminte sa nu „pecam nicaieri”.

Citisem intr-un articol ca adaptarea la cresa/gradinita poate dura pana la 4 saptamani.  Sa spunem ca ne-a luat mai putin :).
Ce s-a intalmplat dupa 3 saptamani? Ne-am imbolnavit! O prima raceala din viata noastra mai serioasa cu o forma usoara de otita. Febra nu foarte mare, insa ne-a curs nasul foarte tare. Stat in casa 2 saptamani :).

Sa vedem cu o fi revenirea la cresa dupa Paste! 🙂