Madam Furlifus la 4 ani

Anul trecut vă povesteam despre cea mica la 3 ani. Anul acesta am împlinit 4 ani. Suntem la grupa mijlocie si e minunat! Nu mă mai satur să o văd în perioada grădiniței. Vârsta 3-5 ani, mi se pare perfect de dulce și destul de conectată cu lumea, ca să poti avea o discuție cu copilul…dar una logică și pură. Mă gândesc cu dor de acum, când vom merge și cu copilul nr. 2 la școală!

Ador să o duc și să o văd pe cea mică la gradiniță! Îmi aduce aminte și de Prințesă când era la grădiniță, dar e o experientă nouă pentru  mine ca părinte. E nouă, pentru că Madam Furlifus:

-vrea să fie sefă de grădiniță

-are prietene după care îi este dor

-plânge când vin să o iau acasă

-când ajung să o iau o găsesc tot timpul jucandu-se cu copii

-crede că un băiat mai mare e chipeș, încă de la 3 ani

-mai merge îmbrăcată și în pantaloni la grădi

-tortul trebuie să fie cu Fulger McQueen și e fan dinozauri mai mult decât papuși

-se alintă cu toată lumea când vrea să obțină ceva

Ca orice mamă, mă minunez când mă uit la copiii mei și mă simt foarte norocoasă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Cel mai norocoasă, mă simt când văd cum interacționează cele doua surori și cum devin o simbioză care funcționează. Madam Furlifus e mai nervoasă când e obosită și se exprimă! Fară să zic eu ceva, sora ei mai mare ia inițiativa și încearcă să o calmeze. Vorbeșste cu ea și cum e idolul fetei, problema se rezolvă! Vă ziceam eu că e mai ușor la copilul nr. 2!

Madam Furlifus se face că e timidă deși nu este! Pentru că așa a văzut la sora sa, a învâțat să meargă pe bicicletă fară roți ajutătoare și pare că dacă vrea să facă ceva reușește! Cu nervi, dar cu ambiție!

Mă gândeam intr-o zi daca ar fi fost ea primul copil și o duceam la toate activitățile la care am dus-o pe Prințesa….Cu cea mare fiind introvertită, am simțit nevoia să o expun la multe activități și experiețe, însă la cea mică nu. Cumva cred ca exemplu surorii mari îi dă toate informațiile necesare. Cea mică e un copil extrovertit ce prinde repede. O expun la activități, dar minimal…cumva mai puțin decăt pe sora ei. Cred ca vine natural acum și nu mă mai stresez să caut tot felul de cursuri. Abia acum mi-am dat seama că exageram cu primul copil mergând la atâtea ateliere!

Revenind, Madam Furlifus mă uimește în fiecare zi și e minunat să-i țin mânuța mică și somnoroasă dimineața în drum spre grădiniță! Nu m-am gândit niciodată că voi avea un copil creț și energic! Cumva Dumnezeu a decis corect să fie al doilea, ca să nu mă sperii dacă era primul! 🙂

P.S. Acum înțeleg de ce nu sunt multe mămici care scriu despre copii mai mari…. nu au timp! Cu cât copilul e mai mare și e mai mult decât unul, cu atât timpul tău liber devine inexistent! Și dacă există, preferi să stai cu copii tăi care cresc prea repede, decât să te ocupi de hobby-uri. 🙂

Cum te transformi la copilul nr 2!

Ma țin să vă mai împărtășesc din experiența mea de părinte de 2 copii de ceva timp și uite ca într-un final am reușit! Viața mea are un ritm alt său și îmi cere zilnic să-mi prioritizez acțiunile= mi-a fost dor să scriu, dar m-am încărcat cu ce fac în viața reala!

Pe ordinea de zi viața cu doi copii:

De la început vă spun, că se văd de la o poștă părinții cu 1 copil și vă recomand pentru sănatatea emoțională a unui copil, să fie minim 2 în familie!

Dacă ar avea doi copii, sigur ar face ca noi:

  • La copilul nr 2, te uiți cum să optimizezi bugetul familiei și nu te stresezi ce haine poartă. Îl lași să-mi aleagă singur dimineața…ce regului de parenting…să aleagă și din dulapul sorei, că oricum va ajunge în dulapul nr. 2 la un moment dat.
  • A căzut!? Știe să se scuture și singur! Relax!
  • S-a tăiat la mânuță!? Relax! E  sora mai mare acolo care e responsabilă și rezolvă problema! La noi a intrat in casă, să se roage la Dumnezeu să o facă bine pe sora ei! 🙂
  • Ce plan pentru a învața să facă la oliță sau să mănânce singură!? Relax! A învațat rapid de la nr 1.
  • Ce plan să pregătim copilul pentru gradiniță!? S-a ocupat sora mai mare, prin jocuri despre gradiniță!
  • A mâncat copilul dulce sau inghetată înainte de 3 ani !!! E ok…relax!
  • Nu doarme copilul la pranz…e ok, doar nu e robot!!!!! Fiecare cu ritmul lui!

Ideea este, că din punct de vedere al efortului meu ca părinte pentru educația copilul nr.2,  este mai mic și ajungi să te bucuri că mai treci din nou, prin niște momente minunate, dar de data aceasta sunt prezentă și nu stresată! 

Copilul nr 2. m-a învățat cum să fiu mai prezentă cu copiii mei, m-a învățat că unele detalii pe care mă stresam nu conteaza așa de mult și m-a transformat ca mamă. Și mă transformă…zic eu în bine!

Când gestionezi doi copii și un șot și alte roluri pe care le ai, nu mai te mai strezi cu lucrurile mărunte și le vezi pe cele importante. Vezi că și copilul nr.2  e cumva diferit și că are alte nevoi, doar că el învață din mers de la copilul nr 1. Vezi că copilul nr 1, învață să gestioneze conflicte și evoluează, pentru că are  o sora care o ajută și cu care se completează. Cumva armonia lor, le ajută pe amandoua, mai mult decât timpul dedicat separat cu mine!

Armonia  lor trebuie sa fie o prioritatea și de aici diverse decizii pe care le luăm în educația lor. Poate ar fi mai complicat dacă ar  fi doi copii de sex diferit, dar Dumnezeu ne dă ce putem duce! 🙂

Am supraviețuit unui prim an școlar de clasa 0 si grupa mică. Am iubit momentele când  îmi duceam la grădiniță copilul nr2, pentru că eram PREZENTĂ și le trăiam și pentru cea mare. Mă uit cu alți ochi la copilul nr. 2, mai relaxați, mai puțini panicați și mai întelepți!

Madam Furlifus e un copil minunat, e sociabil, curajos și deschis…ușor mai alintat, dar dependent de sora sa și nu de mama sa!

Nu spun că nu e greu uneori, dar nu e așa de complicat pe cât ai crede! Și dacă te-ai straduit și a ieșit ok copilul nr 1, nu are  cum să copie lucruri greșite! Mă gândesc că și diferența de vârstă poate fi un factor, dar cred că cel mai important este felul în care educăm primul copil, pentru că la al doilea vom fi mai puțini atenți și va copia mai mult de la primul decât il vom educa noi. Nu v-ați gândit la copilul nr 2 așa-i….când nu educați copilul nr. 1?!

Sunt câteva gânduri adunate în ultimile săptămâni, pe care am vrut să le scriu, să-mi aduc aminte de o perioadă foarte frumoasă din copilaria fetelor mele 6 și 3 ani!

 

Copilul nr 2 in familie

Variante sincere am auzit mai rar despre ce simte o femeie cu copilul nr .2 sau ce simte o familie. Interesul principal este sa afli daca se cearta cu copilul nr. 1…sau daca e mai cuminte ca si copilul nr 1 sau daca ii iubesti la fel….

V-am mai povestit despre aparitia Drei Furlifus in viata noastra. Va prezint un pic si starile sentimentale prin care trec/trecem.

Ca si la primul copil, la mine dragostea a crescut in timp. Ca si la primul copil, primele luni au fost de acomodare si am trecut de la o fiinta pentru care eram responsabila sa supravietuiasca, la o fiinta care mi-a intrat in suflet si de care m-am indragostit iremediabil.

Bun…acum eu ca o mama de copil linistit, echilibrat am trecut si la un copil energic, agil, dezvoltat motric( a se citi ca se urca peste tot si desface tot)! Asa ca sunt provocari noi zilnice cu care am luat cunostinta si ceva mai multi nervi de tinut in frau.

Pana cand Madam Furlifus nu a inceput sa se miste si sa interactioneze cu noi, locul ei in familie nu prea a fost definit si nu ii „recunosteam” personalitatea. Cam asa a fost si la primul copil, doar ca primul avea norocul sa fie „noutate” si nerabdarea sa vezi ce mai face, era mai mare. La copilul nr 2. cunosti procesul bebelusului in natura si doar astepti sa ajunga la  acea  varsta in care sa raspunda cat de cat la comenzi :).

Madam Furlifus are acum 1 an si  3 luni. Are o viteza la mers… de Printesa nu prea  o prinde! Este foarte curioasa si extrovertita. A inceput sa invete sa se certe cu sora sa pe diverse lucruri. Cum se cearta: una tipa si alta plange sau amandoua plang sau amandoua tipa! Distractie! Ca parinte, cred ca varianta sa le lasi pe amandoua sa rezolve problema si sa nu intervii e cea mai corecta dar si cea mai greu de realizat. Nervii uneori isi fac loc singuri si razbat prin vocea ta!

Madam Furlifus scoate sunete asemanatoare cu anumite cuvinte sau  propozitii. Ex: „ceeasta”, aco=acolo, ca=cal, nana=Ioana si are un DA foarte hotarat. Printesa la un moment dat ma intreaba:” Offff….cand incepe sa vorbeasca si Ilinca asta!”

Ele doua se inteleg bine. Pana sa inceapa Furlifus sa se miste, era mai mult o dragoste din spre Printesa spre ea si relativ liniste in casa. Din momentul in care au aceiasi jucarie in vizor, au perioade in care se joaca frumos, zambesc, se iau in brate, alearga si rad si momente in care se cearta. Momentele frumoase sunt mai multe decat certurile.

E uimitor si cum „se cearta” pentru mama si cum cea mica vrea sa copie tot ce face cea mare. Ritmul de invatare a  lui Furlifus este mai mare pentru ca are un exemplu si atunci e foarte simplu.

Locul copilului nr 2 in familie, nu vine odata cu nasterea lui. Vine in timp si completeaza  familia! Mama e bucuroasa ca mai are inca un bebe pe care sa-l admire si care sa mai mentina in familie „deliciile” unui copil mic! In rest este complicat de frumos cu doi copii! 🙂

Furlifus si culorile
Furlifus si culorile

 

Operatiunea Aiurel: relaxarea la nr 2

Am trecut de 3 luni, am trecut de botez si ma tot tin sa consemnez  unde am reusit sa optimizez anumite activitati fata de primul copil.

Cu bune si cu complicatii al doilea copil este primit de parinti mai relaxati. Ca mama, eu nu mi-am mai pus atatea intrebari, nu am mai avut prea multe frici( sa nu o scap, cum ii pun scutecul, daca voi avea lapte etc). Lipsa temerilor m-a facut sa trec mai usor de partea cu lauzia, iar tatal nu mai era cu ochii pe mine, ca pe butelie .

Ce nu stiam la dra Titirez si stiu acum:

  • alaptarea tine de cerere( stiam in teorie).  Daca nu trece 4 ore de la ultima masa, cererea e constanta si corpul tau produce. Odihna si hrana in regimul mamei este important.
  • baita se poate face de o singura persoana. La primul copil, mi se parea asa de complicat la inceput sa-i fac baie, foloseam o cadita in dormitor, ma stresam sa nu deschidem usa, sa nu fie frig. Eram 3 persoane care o splam , clateam, etc.  La Aiurel, am spalat-o o luna in sistemul cadita in dormitor. Dupa o luna, o spal in baie, cu suport in cada, singura si cu dusul, mai tinem si usa deschisa in timp ce facem masaj. Nu am racit pana acum!
  • ambele fete nu au avut o problema cu apa si dusul. La Aiurel introducand dusul mai devreme si fiind atenta sa nu o sochez prima data, nu plange. Eu am teoria mea: copilul e invatat cu apa din burtica, doar tu ca parinte poti sa-l faci nu nu-i mai placa( temperatura prea mare a apei, presiune prea mare la dus, bruscare in timpul baitei etc.)
  • caciulita poarta doar  dupa baie, in timpul zilei o dau jos. Temperatura in casa e la 22 de grade.Eu sunt de parere ca nu trebuie copii foarte cocolositi. Trebuie imbracati un pic mai gros decat tine si sa nu fie tinuti la temperaturi peste 23 de grade( pentru ca iarna, racesc usor daca ies afara, fiind diferenta mare de temperatura).
  • Am invatat sa nu cred in curent si sa nu fiu atat de protectiva cu copilul. Multa lume setata pe: „nu scoate copilul afara ca e frig,  e curent, vai dar  nu-i este frig” nu ma intelege.  Acum stiu ca un copil e normal sa raceasca des daca e in colectivitate  si ca nu raceste usor daca nu este,  mai ales daca e alaptat; ca exista analize de imunitate si ca e bine pana la 3 ani sa-l feresti de gradinita daca poti.
  • Copilul trebuie invatat si cu frigul. Eu raceam foarte des pentru ca eram prea imbracata si ma consideram bolnavicioasa. Parintii nostri ne-au crescut in conceditii grele, fara caldura dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne crestem si noi la fel copiii, mai ales la  cate conditii sunt acum
  • Ca adulti avem setate anumite temeri si tabieturi, copilul nu inseamna ca trebuie sa le aiba si el. Cred ca instinctul e cel ce te poate ghida cel mai bine. Insa cum deosebesti un instinct de o frica, e deja treaba de adult si exercitiu :). Eu tot timpul cand am dubii, ma intorc la animale si vad cum se comporta ele cu puii lor.
  • Daca eu sunt relaxata si copilul e relaxat. Copiii sunt o reflexie totala a familiei in care se dezvolta.
  • Copilul e mai fericit cu parinti relaxati langa el. E dovedita si prin experimente.
  • Scutecul il schimb inainte de fiecare masa, insa nu o mai dau cu crema de fiecare data. Daca face nr.2 o spal la baie si o dau cu crema. Daca nu, doar ii schimb scutecul( la pipi). Daca folosesti o crema buna si pielea nu e sensibila nu ai de ce sa-ti faci griji. Daca folosesti  o crema mai ieftina trebuie sa o mai dai de 2-3 ori pe zi. In prima luna de viata ma dat-o mai des, pana s-a adaptat pielea la exterior.
  • Nu am mai spalat copilul cu diverse ceaiuri la fiecare schimbare. Direct la baie( servetele umede sunt o varianta de urgenta sau calatori, folosite des irita pielea)!
  • E important alegerea pediatrului si dupa cum spuneam trebuie ales inainte de nastere. Sunt multumita de alegerea mea si cu cat o compar mai multi cu alti pediatri( mi-au schimba clinica la abonamentul de la munca si mai vedem si alti doctori) cu atat vad diferente….Si iti este atat de bine cand ai incredere in pediatru!
  • Putem crea o rutina a somnului cu perseverenta si rabdare( la primul copil am fost mai haotica la acest capitol desi stiam teoria). Cei mici se adapteaza si dupa bio ritmul familiei, asa ca pot adormi mai tarziu daca si noi de culcam tarziu. Cu Aiurel a fost mai usor sa i fac o rutina, pentru ca si pe Dra Titirez a trebuit sa o culc mai devreme o data cu mersul la gradinita.  Am sa va povestesc cum „am muncit” amandoi sa o invatam pe dra Titirez sa se culce mai devreme decat era ea obisnuita. Bineinteles ca are si momente in care se trezeste noaptea sau e mai agitata dar dupa baita si plimbat un pic adoarme profund pentru un somn mai lung.
  • Nu-mi mai e frica sa o mai scot afara cand este nevoie( ninge,frig) sa o port in sling dupa mine, sa impac activitatile celei mari si cu prezenta noastra( a mea si a surorii). Incerc uneori sa am si eu o viata sociala chiar daca am copil mic, pentru ca lipsa de agitatie pe mine ma deprima :).
  • Iubesti diferit cei doi copii dar cu aceiasi intensitate. Ma tot gandeam daca am sa o iubesc la fel de Aiurel. O iubesc pentru alte emotii decat primul copil, insa e aceiasi dragoste.  E ca si cum ai doua fructe preferate: mere si pere, iti plac la fel dar iti plac pentru gusturi, texturi diferite :).
  • Organizarea timpului devide o prioritate la 2 copii, daca vrei o armonie in familie
  • Au si barbati dreptate uneori si trebuie sa-i mai ascultam :)!

Multe lucruri au ramas neschimbate fata de primul copil, pentru ca au functionat. Mai am multe de lucrat cu mine, cu temerile mele, cu gandurile mele. Insa copiii au un talent sa-ti arate unde trebuie sa lucrezi, cu ce probleme si sa te motiveze sa le rezolvi repede. Sunt mai buni ca un psiholog, trebuie doar sa-i lasam sa ne arate :). Daca nu vrei si nu muncesti ,le transmiti „problemele” in personalitatea lor si e mai greu sa corectezi, decat sa previ :).

Operatiunea Titirez: 3 ani

„Mami de ce nu esti o bunica?” e ultima perla la Dra Titirez.

Am trecut de 3 ani. Ne surprinde des cu cate o actiune sau o fraza. Fiind primul copil zici ca suntem ca gainile cand fac un ou: entuziasmati peste poate la orice „margica”. Incercam sa fim cat de obiectivi putem insa normal ca e cel mai frumos si destept copil 🙂 ( glumesc)!

Anul acesta pentru ea a insemnat „autonomie”. Am inceput cu cresa prin pimavara, ne-am imbolnavit si am stat pana in toamna cu bona. A experimentat prima spitalizare  pentru o forma de otita urata. Din toamna a inceput gradinita, insa cu noua membra a familiei, cu Buni pe la noi, cu racelile, a fost o perioada ciudata si fragmentara.

Intrarea in colectivitate a insemnat o evolutie rapida din punctul meu de vedere. Pe langa racelilile normale la sistemul ei imunitar in dezvoltare, cel mai importat e socializarea si informatiile pe care le primeste.  A avut si prima serbare. Au fost foarte draguti toti copiii, ea a plans un pic ca o vazuse pe Buni in public si vroia la ea, dar si-a spus rolul printre suspine. A fost amunzanta!

gradi 3ani

Urmeaza sa ne facem analizele  anuale, inclusiv cele de imunitate sa vedem la ce stadiu suntem. Am dus-o anul acesta si la o evaluare a dezvoltarii sale la un psiholog. Imi propun sa avem aceste evaluari periodice. Ca alimentatie, mai avem cateva restricti( fasole, ciuperci, varza) si CIOCOLATA sau orice dulce din comert. Ouale Kinder sunt doar pentru surprize :)!

Insa cel mai important eveniment in viata ei a fost aparitia „suioaei”.  Toata lumea ma intreaba si cum se inteleg….Eu zic ca  momentan suntem bine! Nu stiu exact care e reteta, insa am facut noi ceva bine. Din start am evitat si am impus sa nu auda gelozie, invidie, daca vine sora ta ai sa….diverse expresii pe care ea nu are cum sa le stie decat de la adulti. Fiind la 3 ani, cred ca nici nu poate cunoaste astfel de sentimente, poate doar la nivel de frustrari. Un ajutor a fost si Buni, catre care toata dragostea ei s-a indreptat. Daca e Buni in peisaj, restul nu exista pentru ea! Cand s-a nascut Aiurel, i-am oferit un cadou Dra Tititez din partea ei. Am lasat-o sa o atinga, daca vroia sa o ia in brate i-o dadeam un pic cu supraveghere.  La inceput  eu cu Aiurel am fost mai izolate.  Dra Titirez venea la noi in camera cand i se face dor de mine, imi mai cerea sa o ia in brate. Am incercat sa am momente si cu ea, sa aiba diverse activitati in afara casei.

Nu a avut iesiri negative catre sora ei pana acum.  Are crizele normale de furie ale varstei sau cand e obosita, insa nu foarte dese si am inceput sa stiu ce sa fac cand se intampla: o las sa se descarce si o bag in seama cand e pe sfarsite :).

Cu sora ei se poarta dragastos cu ea. Vrea sa o ia in brate, sa o pupe, iar acum cand  a inceput si Aiurel sa interactioneze cu noi au inceput momentele frumoase. Noi ii spunem ca daca Aiurel ii zambeste si nu plange cand e cu ea, inseamna ca o iubeste :).

De cateva zile sunt singura  cu fetele acasa in timpul zilei. Ma joc cu dra Tititez, vorbim si ne jucam cu Aiurel. Le-am lasat un pic singure pentru ca trebuia sa ies afara, cea mica plangea. Am intrat in casa, cea mica tacea cu suzeta in gura( la nr 2 am cedat mai repede si am introdus-o) si cu ochii mari la sora ei mai mare:

” Sa nu mai plangi micuto!” Normal ca m-am topit! M-am topit si cand a vrut sa-i faca baie…. in fine ma topesc de fiecare data cand interactioneaza.

Abia astept sa le pot las pe amandoua sa se joace si eu sa-mi vad de treaba 🙂 !

Cred ca pot sumariza relatia  lor actuala in urmatoarea faza: Aiurel are doua suzete. Cea portocalie era la ea. Dra Tititrez, s-a dus repede in bucatarie si a adus suzeta albastra. Le-a pus una langa alta si mi-a spus ca sunt „suioaie” si trebuie sa stea impreuna…suzetele! 🙂

Fetele va ureaza Sarabatori fericite, linistite si un An Nou plin de sanatate si bucuri!

Operatiunea Aiurel la 3 luni

..sau aproape 3 luni.  De la inceputurile acestei povesti, a mai trecut ceva timp. Timp in care nu s-a intamplat nimic neobisnuit pentru rasa umana dar extra pentru mine si familia mea. Asa si ca sa nu uit, mai astern cateva cuvinte… e incredibil cum nu-mi mai aduc aminte detalii din primele 3 lui ale Ioanei.

Ilinca=Aiurel( are o uitatura comica), mai micuta ca sora ei la nastere, cu alta conformatie mi-a dat oportunitatea sa observ ce nu reusisem din cauza panici la primul copil. Copilul pana acum nu plage decat daca ii este foame, simte un disconfort sau vrea in brate. Se linisteste numai daca imi simte misorul. Ca si la  Dra  Tiirez dormim mai mult burtica pe burtica… si NU, nu  imi este frica sa nu o scap! Poate sunt inconstienta dar stiu ca e cea mai buna pozitie pentru ea, eu reusesc sa ma odihnesc si cred ca instinctul mamei e cel mai bun.

Primele doua luni a stat mai mult in bratele mele. Toata lumea imi spune ca o invat rau, iar eu ma tot  repet ca pana la 3 luni bebe se adapteaza mediului in afara sarcinii( nu se poate alinta) si are nevoie de siguanta, caldura, miros stiut. Ca drept dovada dupa 2 luni a inceput sa mai stea si in patut si pe canapea, sa doarma singura. In plus acelasi lucru l-am facut si la primul copil. Asa stiu eu sa ma descurc cu durerile de burtica…O alaptez, e mai nervoasa la san, nu scoate aerul asa bine, are un program de mancare la 3 ore ziua si 4 ore noaptea si geme cand mananca.

Prima luna eram cam „straine”. Eu eram mai stapana pe mine, nu mai era entuziasmul primului copil si doar o analizam. Ea inca nu vedea bine si interactiunile nu prea existau. Eram nerabdatoare sa treaca mai repede timpul, sa faca 3 luni, sa scapam de colici si sa nu mai fie asa dependenta de mine. Alaptarea la program si schimbatul scutecelor nu este un lucru greu, e chiar usor, insa nu si pentru nerivii mei agitatii. Multumesc lui Dumnezeu ca am facut al doilea copil acum, stie El cei mai bine!  Mai tarziu in varsta cred ca as fi renuntat. Fizic si psihic e mai greu decat pana la 30 de ani.

Pe la 2 luni am inceput sa avem grimase/zambete volunare. Mi-a zambit prima oara mie 🙂 ! Ii place sa vorbesti cu ea si iti „raspunde”. Are  cateva sunete diferite de orice planset sau geamat pe care le auzi cand parca ar vrea sa-ti spuna ceva. Nu le  pot reproduce dar sunt „delicioase” pentru urechile mele. Tot pe la 2 luni a inceput sa vada mai bine, urmareste lucruri si face ochii mari cand o pun in fata oglinzii. Motric pare mai avansata ca  Dra Titirez la aceiasi varsta, dar e alta conformatie dupa cum spuneam.

Ne iubim acum! Dra Titirez este afectuoasa cu ea, no problem here de la inceput. Primul moment de nepretuit pe care il asteptam de ceva timp, a fost pe la 2 luni cand Ioana s-a oferit sa ma ajute la baita lui Aiurel. A tinut sa o spele si ea, sa o duca in dormitor si sa o dea cu crema. Aiurel de data aceea nu a plans la masaj si se uita doar la sora ei.  A fost un moment frumos intre noi fetele!

Acum spre trei luni pare  ca s-au mai linistit colicii, mai dormim si in patut, sta treaza 1-2 ore, se uita in jur. Am fost raciti cu totii in casa, de la Dra Titirez cadou! Aiurel nu a parut ca a avut ceva.

Eu inca invat cum sa ma impart la doi copii, mai ales unul bebe. Abia astept sa se poata juca amandoua, sa nu necesite si prezenta mea 🙂 ! Sportivul si Buni ma ajuta mult cu Dra Titirez, insa sunt momente cand are nevoie si de mine. Ma trezesc cu ea dimineata sa o pregatesc la gradinita insa din dormitor plange Aiurel, vreau sa ma mai joc cu ea dar sunt cu bebe in  brate, are si Ioana accese de furie si simt nevoie sa o impac, are momente cand o vrea doar pe Buni si pe mine ma respinge…. M-au lasat singura cu amandoua cateva ore  in primele saptamani si la un moment dat plangeau amandoua si am inceput si eu sa plang ca nu le  puteam linisti :).  Nu ma pot imparti egal la amandoua, poate nici nu trebuie… incerc sa am momentele importante si sa le ascult.

Acum, uneori parca se simt: daca Dra Titirez vrea sa o adorm eu si daca ar trebui sa o adorm si pe Aiurel, cea mica adoarme instantaneu… parca simte ca am nevoie de ajutor :).

Am momente de oboseala si  multe momente de reflectie asupra vietii noastre, asupra viitorului lor, asupra a ce ar trebui sa facem noi sa le fie bine. Presiunea parca e mai mare acum cu doi copii. Inteleg ca e si foarte frumos si sunt sigura ca sa va fi, insa eu sunt abia la inceput cu momentele magice.

Urmeaza primul Craciun in 4, am scris prima felicitare cu Dra Titirez pentru Mos Craciun, urmeaza prima serbare de gradinita( sigur am sa plang!).

Pe langa toate reflectiile mele, una ma bantuie: cum fac sa ma bucur cat mai mult de ele mici, imediat cresc si eu voi imbatrani…

later update: Aiurel gandureste cam de pe la 2 luni jumatate si pe la 3 luni a inceput sa-si scoata manuta de sub ea 🙂

Jurnal burtica 2-partea II

Continuam prima parte a jurnalului burticii nr 2 cu partea a 2.  Ne aflam in trimestrul 2 de sarcina spre inceputul lunii a 6-a.

Din luna 5, copilul ia cel mai mult in greutate si mama ar trebui sa nu mai aiba simptome majore.

Noi suntem bine, inca nu stim ce sex va avea copilul. La prima morfologie nu a stat la poza, asa ca asteptam morfolgia de trimestru II.

Pot spune ca sunt mai obosita si mai nervoasa ca in prima sarcina.  La prima sarcina partea cu oboseala nu era asa acuta iar nervii dupa trei luni nu prea ii mai aveam. Insa nici o sarcina nu seamana identic cu alta.

Si sa nu uit  o alta diferenta: lipsa neuronilor acuta :). Sunt mai emotiva, mai uituca, mai ametita ca prima data si de obicei :). Si eu ma mir de cat de amestecati sunt neuronii mei acum.

Forma burtii mele parca este alta. La prima sarcina era mai pe solduri distribuita burtica, acum e mai spre buric. De aici variatiuni ce sex are copilul. In folclorul nostru exista tot felul de „semne” dupa care iti poti da seama de sexul copilului. Lumea ma oboseste social vorbind, din prima sau a doua intrebare de sexul copilului.

Ca sunt buzata e fata, ca e burta mai tuguiata e baiat, ca sunt mai nervoasa e baiat etc. E a doua sarcina oameni buni, nu ma mai interseaza sexul copilului! Stiu ca cel mai important lucru e sanatatea!

Tot social, datorita unor doamne insarcinate ce au avut grija sa se planga cand mai mult in timpul sarcinii, oamenii au impresia ca mi-e rau tot timpul, ca nu ma simt bine. Recunosc ca sunt mai obosita si uneori trebuie sa-mi trag suflu, dar nu sunt blonava. Ma flateaza grija celor din jur si e placuta, dar ca unele persoane mi se pare ca au auzit si trait adevarate drame pe langa o insarcinata. Nu e cazul la mine :)!

O alta intrebare sociala: cum reactioneaza copilul nr 1 la copilul nr 2. Nu reactioneaza! e mica si nu intelege chiar ce inseamna. Incerc sa ii explica pe intelesul ei, insa cred ca adevaratul foc va fi cand voi veni cu nr 2 acasa.

Intrebarile acestea sociale si de conversatie ma obosesc si ma gandesc ca nu suntem prea creativi. Uneori as prefera o discutie despre vreme, decat despre faptul ca sunt insarcinata :).

Inca nu ma vad cu doi copii. Incerc sa ma bucur cat pot de acesta experienta. Sunt mai agitata si lipsita de timp ca niciodata si ma intreb cum va fi cand voi avea si nr 2  iesit/a din burtica?!  Frumos  si complicat!

Din punct de vedere maturizare, cred ca abia acum im dau seama de provocarile unui adult, de toate grijile unui parinte, de cat de complicata si dificila poate fi viata. Eram pe jos pe la Pta Victoriei si am vazut un grup de absolventi de liceu costumati, sarbatorind terminarea liceului. Strigau: clasa 12 B. M-am emotionat imediat! Sentimentul de cat de simplu, usor, ametecat cu cel de libertate mi-a revenit in toti porii! M-am simtit un pic „batrana”. Da e o prostie, sunt doar mai experimentata dar mi-a facut cumva bine sa-mi retraiesc emotional clipa absolvirii liceului.

Oricum  timpul trece foarte repede si irecuperabil! Nu stiu cand au zburat 3 ani de la prima nastere, 6 luni din sarcina acesta, 32 de ani de viata!

The fun side :)- cat si cum am invatat sa ma deconectez si sa nu mai „panic” la orice, doar 1-2 copii pot avea acest efect!