Pregatire gradinita

In primavara ne-am pregatit de cresa, am mers cam 1 luna 1/2, ne-am imbolnavit si am decis  sa o mai tinem acasa pana la anul cand poate va fi mai dezvoltat sistemul imunitar. Asa ca am luat o bona tempor pana nasc si se intoarece Buni.

Iata-ne insa pregatiti de gradinita( grupa mica) pe 15 septembrie! Planul este o sa ducem pana nasc, urmand sa inceapa mai  frecvent dupa ce bebelina are macar 3 luni( sa nu faca cu ea schimb de microbi din colectivitate). Asa ca ne-am pregatit:

  • Cum am ales gradinita? Gradinita era aleasa de la inceputul anului, asteptam anul scolar 2014-2015 si finalizarea actiunii „olita”. Ca si cresa, gradinita este tot in sectorul 1, tot de stat si am analizat variantele din zona inainte de a decide. Am mers pe recomandari, instinct si oameni de calitate.  Eu prefer ca actul de invatamant sa aiba  mai multa cosistenta si sa fie facut in conditii decente. Educatorii sunt cei mai importanti! Nu suport „poleiala” si superficialitatea majoritatii gradinitelor particulare ce sunt axate sa te ‘multumeasca” pe tine ca adult. Recunosc ca sunt 2-3 care nu pot fi o alternativa datorita  costurilor foarte mari sau distantei fata de noi.

Am depus dosarul si cand i-am  vazut numele pe lista eram bucuroasa insa nu prea stiu de ce 🙂

  • Cum ne-am pregatit? La recomandarea doctorului pediatru, eram deja la a doua cura de imunizare din acest an. Ni s-au prescris de 2 ori pe an sa luam o doza de Polimod, Axil sau Pigitil( se gasesc in Italia) si apoi 10 zile pe luna, timp de 3 luni Bronhovaxom junior( pliculete).

Am fost la gradinita la o prima sedinta a parintilor. Am mers un pic emotionata, cu copilul din mine care participa acum ca parinte la astfel de sedinte si nu doar isi imagineaza ce fac adultii. Aici organizarea e mai simpla: exista o asociatie a parintilor care coordoneaza diverse activitati logistice, care sprijina gradinita( se plateste o taxa lunara de 35 lei/copil). Parintii din grupele mari aveau cuvinte de lauda pentru rezultate. Doamna educatoare ne va trimite necesarul de rechizite pentru tot anul si noi parinti am decis cum urmeaza sa ne organizam cu livrarea.  In grupa Ioanei sunt echilibrati din punct de vedere baietii si fetite, ca nume insa: multi Alexandru, multe Sofia, multe Ana, doar o Ioana :). Majoritatea parintilot din grupa sunt la prima experienta cu copilul si unii pareau ingrijorati excesiv. Eu cred ca am fost mai relaxata pentru ca am trecut prin emotiile  „despartirii” la cresa. Au fost cateva zile de acomodare pentru copii inainte de 15 septembrie, cand ii puteam aduce cateva ora, puteam sta cu ei sau intevenii in caz de nevoie.

Trebuie sa recunosc ca m-am cam amuzat de ideiile unor parinti si intrebari, dar poate ca sunt eu rautacioasa….oricum nu realiste. Ni s-au prezentat si optionalele, care din cate am vazut au fost atent alese de catre comitetul de parinti si educatori. Noi cred ca o sa mergem pe 3 optionale( limba straina obligatorie in gradinita, dansul-ales de majoritatea parintilor si cred ca vom incerca si pictura). Eu am plecat de la sedinta, foarte entuziasmata de ce va invata Dra Vorbareata.  Mie mi-a placut la scoala si o voi repeta cu copiii mei :)!

Ca si masa, se merge momentan pe catering pentru ca unitatea se afla in cadrul unei renovari. Sper doar sa o termine in timp util sa se bucure si Ioana de proiect, ce pare la prima vedere indraznet( vor avea o pasarala ce duce la  o scena sub forma de prova a unui vapor cu un catarg).

Am fost la scurta sesiune de cumparaturi pentru haine. Rucsacelul momentan l-am luat sub forma de albinuta :), vom vedea pe parcurs- mie mi-a ramas in cap o buburuza. Papuceii Tikki ii avem buni din primavara.

ioana rochita

Eu sunt entuziasmata, Dra Vorbareata nu pare a  fi ca la inceput de cresa, vom vorbi dupa ce incepem. Imi dau seama ca momentan probleme sunt mici, fiind copii mici :). Singura mea strangere de inima: sanatatea.

A da.. sarcina e bine, am intrat pe ultima 100 de metri si sunt inca activa. Incerc sa ma bucur mai mult acum de ultimile „avantaje” ale burtoiului meu :): atentie, protejare,  etc… 🙂

 

Timiditatea

Am auzit pe undeva ca timiditatea se mosteneste… adica ne scuzam  ca suntem timizi: , asa am mostenit!? Uitadu-ma la cum reactioneaza copilul meu in ultima perioada, as spune ca e timida. Insa, ce pot face eu ca si parinte: accept sau incerc sa tratez?

Nivelul de timiditate cred ca tine de inteligenta emotionala, inteligenta esentiala pentru un viitor adult.

Sunt constienta ca la un anumit nivel al subinconstietnului sunt o timida :), insa datorita educatiei din familie( mai ales a tatalui-multumes TATA :)), la nivelul constientului „sunt tratata”. Deci, ar trebui sa  aplic o educatie si in acest sens Drei Pinguin!

Incerc sa o duc cat de des pot sa socializeze cu copii/adulti. Am observat ca daca are o perioada de interactiuni mai dese, timiditatea intiala scade. Am citit undeva ca un copil are nevoie de compania altor copii pentru a si dezvolta diverse abilitati psihice. Izolarea Ioanei nu ar ajuta-o de loc.

Voi incerca sa-i cresc increderea in ea de cate ori pot si sa-i ofer un exemplu de urmat. Cred ca daca „cresc” increderea de sine de pe acum, voi scapa de multe probleme in viitor. Un copil ce are incredere in el este mult mai putin influentabil/complexat de alti copii. Nu exista ceva ce nu poate face, daca vrea!

Incerc sa nu ma auda cand spun ca e cam timida: pentru ca  isi va asuma acest lucru si nu va crede ca se poate corecta. O va lua ca pe o carateristica si nu ca pe ceva ce trebuie controlat

Incerc sa ma controlez sa alunec in nebunii de mama:

  • „copilul meu nu are o personalitate puternica”-are o personalitate ce trebui slefuita;
  • „copilul meu nu este cel mai frumos, destept, etc”-toti copii sunt frumosi, eu trebuie doar Ioanei sa-i reamintesc acest lucru;
  • „comparatia cu alti copii”- dauneaza grav personalitati copilului tau si arata lumii complexele mamei
  • „daca se imtampla sa…”- sa gandim pozitiv, pozitiv, pozitiv..fara drop de sare. Recunosc ca e greu sa-ti alungi ganduri negre!

Incerc sa invat din „best practice”. Imi aduc aminte la primul meu job, trebuia sa vorbesc cu multi clienti si sa-i abordez si mi-a venit greu in primele zile. Bagajul emotional cu care venisem ma impiedica sa fiu naturala. O vedeam ca pe o corvoada sa abordez o persoana si sa-i spun un speech. Noroc, ca promotia a durat vreo 4 saptamani :). Mi-am invins timiditatea si complexul de-a vorbi si cu ajutor repetitiei si a experientei. La sfarsitul job-ului mi-am dat seama ca imi place sa interactionez cu oamenii!

P1000804Voi cum tratati/va tratati de timiditate? Este  important  pentru voi sa cresteti un copil cat mai putin timid?( sper ca nu sunt singura la acest subiect)

P.S Suntem bine in general, inca ma lupt sa-mi pun in ordine viata: job, copil, famile, sotie! Cumpar timp :)!